Articol Eveniment: Sfinții închisorilor și războiul cultural împotriva națiunii române

Există o geopolitică cerească, pentru că există o ierarhie cerească cu rosturi în distribuția puterilor în geografia omenească. Vectorii acestei geopolitici sunt făcătorii de bine, în vremuri normale, martirii – în vremuri de restriște, pe de o parte, căldiceii în vremuri normale, încornorații și agenții apostaziei în ceasurile grele, apocaliptice.

https://theodosie.ro/2024/04/12/articol-eveniment-sfintii-inchisorilor-si-razboiul-cultural-impotriva-natiunii-romane/

Din nou, substituirea frauduloasă și impardonabilă a termenilor: "Țară Sfântă" în loc de "Stat genocidar".

Patriarhia Română doseşte “statul genocidar Israel” îndărătul denumirii de “Ţara Sfântă”

Aşa cum ecumenismul face ravagii interferând semnificaţii eclesiologice denumirii istorice de “biserici creştine” pentru erezii şi secte anatematizate, similar teologia politică antihristică urmăreşte să edifice un teritoriu politic impregnat cu un capital simbolic special, “sfânt”, care să legitimeze centralizarea politică globală sub conducerea celui aşteptat de evrei.

https://theodosie.ro/2024/04/14/patriarhia-romana-doseste-statul-genocidar-israel-indaratul-denumirii-de-tara-sfanta/

Ierom.Lavrentie:

Mai degrabă aș zice că vorbim nu de o identificare a Țării Sfinte cu Israelul, ci cu o sugerare a acesteia. În comunicatul de față este indicat și statul Israel, diferit de Țara Sfântă. Dar, într-adevăr, e folosită o manieră care nu se încadrează corect în context. Atacul Iranului nu a vizat pe credincioșii din Țara Sfântă, adică nici măcar pe creștini sau nici măcar populația. În acest context, solidarizarea Patriarhiei noastre cu cea a Ierusalimului când ea nu este atacată, ci bazale militare israeliene pare cel puțin nefirească, mai ales dacă e să fie pusă în tabloul general ce cuprinde și comunicarea cu Moscova privind atacul terorist recent.

În plus, deși palestinienii fac și ei parte din Țara Sfântă, adică din arealul păstorit de Patriarhul Teofil al Ierusalimului, eu cel puțin nu țin minte să fi existat solidarizări ale Patriarhiei cu suferințele lor, care sunt mult mai mari, mai notorii și mai aproape de condiția creștină, pentru că există și credincioși ortodocși printre majoritatea musulmană.

https://theodosie.ro/2024/04/14/patriarhia-romana-doseste-statul-genocidar-israel-indaratul-denumirii-de-tara-sfanta/#comment-6108

Alcătuirea Canonului Mare – moment de pocăință și de înțelegere a credinței

Exemplul Sf. Andrei îndeamnă la a ne trăi deplin credința, a o apăra și a o înțelege cum se cuvine în viața de pocăință și lucrare a mântuirii noastre. Cei trăitori trebuie să nu se rușineze de Evanghelie; cei care încă nu au gustat cuvântul lui Dumnezeu, dar îl păzesc cu credință trebuie să se țină de învățătorii și cuvintele…

https://theodosie.ro/2024/04/17/alcatuirea-canonului-mare-moment-de-pocainta-si-de-intelegere-a-credintei/

Înregistrare audio în care părintele Ciprian Mega lămurește poziția sa vizând premierea masonică a actorului Dorel Vișan.

Distribuiți, vă rog!

Execrabil dl Ion Cristoiu în calitate de intervievator! Absolut execrabil! Ca preferință personală cred că mult mai potrivit și mai ales priceput ar fi fost domnul Cornel Nistorescu. Pe altcineva în presa aceasta de papagalizați nu văd în stare să trateze cu respect semnificațiile culturale și politice ale demersurilor părintelui Ciprian, dincolo de distorsionarea unui gest cu adânci semnificații în gluma ratată că părintele l-a mituit pe Vladimir Putin cu un ceas.

Mai jos, cel mai clar exemplu de interviu ratat din câte îmi pot aminti că am văzut.

https://youtu.be/a2SeDVo3cAE?si=pHnHO2V1Bcy1rM15

Victoria Pederastă asupra Moldovei va fi celebrată iarăşi la Iaşi, iar cei care nu sunt de acord cu această mizerie vor fi prezenţi pentru a le striga "Ruşine!". Deocamdată, doar mărturisirea dezacordului individual rămâne singura reacţie consecventă a credincioşilor simpli, reacţie care nu se bucură de sprijin sau încuviinţare din partea MMB, dimpotrivă. Vom reveni la un moment mai potrivit asupra acestui subiect şi asupra detaliilor vizând prezenţa noastră în stradă.

Filmul 21 Rubini – de la act artistic la manifest politic

Filmul nu ne răpeşte libertatea de a crede orice dorim şi interpreta după pofta inimii oricare dintre temele fierbinţi, însă cei mai mulţi dintre privitori vom descoperi că există un fir roşu al adevărului, care deşiră pretextele artificiale.

https://theodosie.ro/2024/05/02/filmul-21-rubini-de-la-act-artistic-la-manifest-politic/

HRISTOS A ÎNVIAT! Lumina Sfântă a coborât și în acest an la Mormântul Domnului

Deci, bucuraţi-vă în aceste sfinte zile că Hristos a înviat! Bucuraţi-vă că Raiul s-a deschis! Bucuraţi-vă că moartea a fost înfrântă!
Fie ca lumina Învierii Domnului să vă lumineze sufletele, iar biruinţa Mântuitorului asupra morţii să Vă încurajeze în nevoinţa duhovnicească şi în mărturisirea lui Hristos Cel Înviat.

@cautamantuirea

Hristos a înviat! și ne-a dăruit pacea care covârșește orice minte, pe care oamenii nu o preferă

https://theodosie.ro/2024/05/05/hristos-a-inviat-si-ne-a-daruit-pacea-care-covarseste-orice-minte-pe-care-oamenii-nu-o-prefera/

Întreruperea pomenirii este, conform canoanelor, o mustrare a episcopului pentru erezie

Conform părții a doua a canonului 15, întreruperea pomenirii este o osândire sau admonestare a ierarhului, deși a existat și concepția exprimată de studiți că prin comuniunea cu el apare întinarea de rătăcirea lui și că acesta e lipsit automat de harul sacramental.

https://theodosie.ro/2024/05/06/intreruperea-pomenirii-este-conform-canoanelor-o-mustrare-a-episcopului-pentru-erezie/

Comentariu: Din puţinele lucruri pe care le cunosc, nu pot spune că există o diferenţă de fond între imperialisme, doar de nuanţă. Imperialismul britanic a fost unul justificat colonial/comercial, în vreme ce imperialismul rus a avut altfel de justificări, şi religioase, şi panslaviste, şi de pură putere.

Din păcate, pentru noi, nu doar imperialismul rus este periculos, ci chiar şi simpla vecinătate.

România reprezintă pentru Rusia o piedică naturală între slavi, mai ales între ruşi şi sârbi, mai mult decât bulgari. Pentru imperialismul rus, maximul de putere geopolitică la care putea aspira statul rusesc în Europa era să pună graniţa imperiului pe Dunăre, iar principatele române să fie părţi componente ale imperiului.

Acest plan ar fi constituit un pericol mortal pentru imperiile europene, motiv pentru care au decis înfiinţarea statului român, dimpreună cu ethosul antirusesc. Spiritul antirusesc la români a fost o prescripţie politică, o consecinţă ideologică, nu o consecinţă a experienţei comune, aşa cum se susţine. Dacă azi avem bune relaţii cu turcii sau cu austriecii, cu atât mai mult trebuia să avem cu ruşii, dacă propaganda de stat nu ne-ar fi convins altfel.

Noi, românii, nu am mai reuşit să ne extragem din acest calcul geopolitic care nu ne aparţine, nu am ştiut să construim o geopolitică de bună vecinătate cu ruşii. Când spun bună-vecinătate mă refer la găsirea de motive de stat/argumente politice şi apoi la construirea unei oferte de politică externă care să reprezinte un plus de valoare pentru ruşi şi pentru statul rus, faţă de care continuăm să fim o piedică pentru scenariul lor ideal şi o unealtă a intereselor geopolitice europene împotriva statului rus.

Aceasta este o obligaţie pozitivă (de a contrui o ofertă politică către ruşi) care ne incumbă în mod natural, pentru că noi suntem mai mici şi mai slabi, iar în ordinea geopolitică de mărime, interesele noastre naţionale şi de stat vor fi mereu un detaliu pentru interesele statului rus. Cu alte cuvinte, noi suntem cei datori să argumentăm valoarea poporului şi statului român pentru poporul şi statul rus, iar nu invers. Cu cât mai convingătoare va fi această ofertă politică, cu atât mai sigură ne va fi vecinătatea cu Rusia.

Cât timp noi nu vom vrea sau nu vom putea sau nu vom fi lăsaţi să construim o astfel de ofertă, Rusia va reprezenta un pericol pentru România indiferent de sistemul de alianţe din care vom face parte. Ideea că făcând parte din NATO şi fiind “parteneri strategici” cu un hegemon sau altul am fi scutiţi de această ameninţare este o simplă dar extrem de periculoasă iluzie.

Momentan suntem la ani lumină de o astfel de abordare. Rolul nostru actual rămâne neschimbat: proiect geopolitic antirusesc. Statul român deserveşte interesele geopolitice ale altor popoare, nu ale românilor (în primul rând pacea, abia apoi buna-vecinătate, propăşire social-culturală, prosperitatea economică şamd).

Din punctul meu de vedere, statul român trebuie refondat, inclusiv sub aspectul caracterului său unitar.

Pentru ca să se întâmple asta şi să nu ajungem să ne pierdem cu totul dreptul şi posibilitatea de a avea un stat al nostru (România românilor) sunt multe lucruri de făcut mai ales la interior, sunt multe lucruri de ştiut şi foarte multe de împreună-preţuit, multe care sunt astăzi date uitării.

Noi ne-am împropriat logica hegemonilor şi continuăm să funcţionăm în aceşti parametri, indiferent de numele şi identitatea hegemonului de moment.

Din acest motiv noi înşine acceptăm să ne facem parte dintr-un proiect imperialist (astăzi euroatlantic, dar ieri sovietic), faţă de care vecinătatea rusească ne este şi va rămâne periculoasă.

Noi românii suntem datori să o facem să nu mai fie, nu ruşii, şi nu ne putem extrage din această situaţie periculoasă altfel decât construind şi jertfind. Acestea le cred sincer de multă, multă vreme.

VIDEO | Filmul „21 de rubini” al pr. Ciprian Mega este disponibil „la liber” pe Youtube aici

Mesajul greu de digerat al filmului 21 de rubini: pădurea nu are uscături, ci e cam putredă

Senzația mea când am văzut filmul „21 de rubini” a fost ca după o deconspirație artistică, nu de tip documentar. Dar una cu finalul autentic, pe care nu-l găseam la celelalte, de inspirație protestantă sau profană. O tăcere cu tâlc, meditativă, dar și grăitoare.

https://theodosie.ro/2024/05/12/mesajul-greu-de-digerat-al-filmului-21-de-rubini-padurea-nu-are-uscaturi-ci-e-cam-putreda/