Moldova anului 2026.

Anul trecut președinta le vorbea absolvenților despre taxiuri zburătoare în contextul în care tehnologia și inteligența artificială este într-o dezvoltare continuă.

De la COVID încoace profesorii și elevii sunt obligați să se adapteze periodic anumitor circumstanțe și să facă lecții online, fără prezență fizică. Chiar dacă e o adevărată provocare atât pentru profesori, cât și pentru copii și părinții lor.

De ce atunci aceste interminabile întâlniri, care nu știm dacă au vreun rost, nu se pot face și ele online?
Nu vreau eu să rescriu protocolul sau diplomația, dar vreau să înțeleg de ce nu ne putem adapta CU TOȚII situației de criză pe care o trăim și în care ne scufundăm tot mai tare?

Economia Moldovei se ține pe un fir de ață putredă, iar prețurile sunt în continuă creștere din cauza unei crize majore la nivel mondial.

Voi, politicienilor, cum vă ajustați cheltuielile banilor publici- adică ai noștri- pentru a nu rupe ața ceea definitiv?

Cui îi trebuiesc aceste excursii astăzi? Care este rostul lor? De ce nu pot discuta omologii online?

5 milioane de euro ne costă ca autoritățile să ne poată anunța- începând cu anul 2027- că se întâmplă vreo nenorocire.

În afară de banii nebuni pentru ca să ne dați vești proaste, există și vreo strategie sau plan pentru ca să știm ce să facem în cazul unei urgențe?
Ori scopul final este, ca de obicei, să ne spuneți lucruri evidente fără vreo soluție?

Sursa: www.logos-pres.md

Primul episod se numește pilot. Și nu în zadar.
După ce-l faci înțelegi dacă cobori și mergi cu picioarele pe pământ sau zbori în cosmos.
Noi alegem a doua opțiune. Ne-a plăcut. A rămas să vă placă și vouă.

Vă invit să urmăriți episodul 1, de probă, și să țineți minte că prima clătită nu-i perfectă niciodată🙂

Problemele reale ale moldovenilor.

Criza de pe Nistru? Probabilitatea să rămânem fără apă? Nu, nu e așa strașnic!

Poate prețurile care cresc ca pe drojdii la carburanți? Sau tarifele care încă vor crește? Ei, ne-am obișnuit!

Cumătrismul din politică? “Justiție” care funcționează doar pentru cei incomozi? Scheme de contrabandă? Piramidă financiară? Împușcături în comisariate? Droguri?
Nu. Inconveniențe minore.

Iaca Marina Cîrnaț! Ea e dușmanul societății!

“Moraliștii” ipocriți s-au trezit. Așa cum mulți dintre ei nu își permit să vorbească despre problemele reale, se dezlănțuie atunci când o influenceră, mamă a 10 copii, susține că oleacă de violență fizică nu face rău copiilor.

Voi ați văzut interviurile lui Adrian Prodan unde arată strășniciile care se întâmplă în țara noastră? Oamenii se ucid, se taie, își dau foc, viol, incest- toate-s la ordinea zilei în Moldova asta unde au rămas 3 oameni în cruce.

Dar ați văzut copiii mai mari ai Marinei Cîrnaț? Frumoși, educați, deștepți. Sau poate așa arată copiii traumați și a căror viață este distrusă?

“O societate începe cu educația inclusiv a părinților!” Serios? Mergeți la cei din sate, mergeți la familiile social vulnerabile și educați-le. Ori acolo nu sunteți așa curajoși?

Dar o societate este educată dacă înghite, și înca o face cu plăcere, orice umilință din partea politicienilor? Cei care cu adevărat iau decizii ce ne afectează viața?

Mi-e totuna ce face familia Cîrnaț, dar nu mi-e totuna ce fac cei din Parlament, cea din Președinție, cei din Guvern, Poliție etc.
La voi e invers. Pentru că sunteți lași și ipocriți.

Haideți să nu politizăm subiecte sensibile, cum ar fi cazul Ludmilei Vartic. Acolo doar nu este niciun element politic. Nimic care trezește semne de întrebare. Nu avem motive să credem că s-ar mușamaliza vreo crimă din cauza traficului de influență.
Directorii de spitale la noi demisionează în fiecare zi. Nu vă agitați degeaba.

Să nu semănăm panică în cazul poluării apei din Nistru.
Dacă știau bălțenii din timp, își făceau “rezerve de minte”, cum a zis domnul rating 1,6%. Și nu aveau să stea a 7 zi fără apă.
Că mintea e problema, nu apa. La unii chiar e așa, dar nu la toți.

Prețurile carburanților sunt în continuă creștere. Și guvernul s-ar grăbi sărmanii să ne ajute. Să reducă TVAul, de exemplu, ori să scadă accizele, dar cum dacă premierul zice azi în ședință că “situația e stabilă, prețurile cresc.”
Stabilitatea are o altă definiție acolo, în lumea imaginară a celor care ne conduc.

Chiar și în timpuri de criză, veștile bune nu ne ocolesc. Ce poate fi mai important pentru un moldovean care trăiește astăzi în Moldova decât noi oportunități de colaborare culturală cu Grecia?
Mai îndrăznește cineva să spună că autoritățile nu se gândesc la noi?

Ai votat? Îmi pare bine! Acum joacă dacă poți👯‍♀️

Astăzi am fost la marșul tăcerii.
Acolo unde s-au adunat fizic oamenii ca să ceară dreptate pentru Ludmila Vartic.

Miile de likeuri și sutele de comentarii de susținere online s-au transformat doar într-o mână de oameni prezenți.

Frica nu mai este justificată. Pentru că nimeni n-a strigat JOS x sau alte slogane ori mesaje politice.

Cu toții ne dorim dreptate în acest caz și toate celelalte, așa încât mâine să nu ne pomenim noi victime.

Iar dacă actuala putere ar face ceea ce noi cerem, oare n-am fi noi primii recunoscători?
Oare n-am fi noi primii obligați moral să ieșim și să recunoaștem că puterea și partidul de guvernare și-a făcut bine treaba și a ascultat societatea?

Influencerii bucuroși de parcursul european tac. ONGurile tac. Oamenii tac. Intelectualii se asociază doar cu ce vrea partidul să se asocieze.
Pentru că trăim într-o societate lașă și profund coruptă.

Imaginați-vă, Doamne ferește, că mâine traversând strada regulamentar, sunteți lovit mortal de un înalt demnitar sau o persoană influentă în rândul celor care au astăzi puterea.
Ce șanse există ca persoana respectivă să fie trasă la răspundere?

În timp ce răspundeți la întrebare, gândiți-vă la ce închideți ochii. Ce sistem încurajați.

Astăzi a fost marșul tăcerii conștiinței colective.

Pentru diaspora din Irlanda și nu doar.

Tăcerea celor care tolerează acest regim strigă tot mai tare.

Ludmila Vartic a fost amendată după ce a decedat de către un ofițer de patrulare. Soțul îndurerat conducea neregulamentar și “s-a înțeles” cu polițistul să treacă amenda pe numele soției.

Cineva mai poate explica de ce acest individ continuă să-și trăiască viața cu absolută normalitate?

Cei care mai credeți în cumsecădenia vreunui politician- a se citi, cei care o mai cred pe Maia Sandu- cum se explică lipsa de atitudine într-un caz atât de strașnic care s-a întâmplat sub conducerea absolută a partidului de la guvernare?

Ori vă deranjează numai oamenii care îndrăznesc să mai deschidă gura în fața politicienilor?

Fiecare vrea să creadă că are dreptate și că părerea lui este adevărată.

Însă atunci când tolerezi crimele, dar te enervează oamenii care vorbesc despre ele, ar trebui să te gândești dacă precis ții cu cei buni.

Propun un exercițiu de imaginație pentru moldovenii din diasporă.

Imaginați-vă că în Moldova primiți același salariu ca în țara în care trăiți. V-ați întoarce acasă definitiv?

Dacă răspunsul este “Nu”, asta înseamnă că Moldova nu mai este atrăgătoare nici cu salarii europene.

Înseamnă că problema e în sistem.

Pentru că voi nu ați vrea să retrăiți pentru siguranța copiilor atunci când aceștia merg pe strada, nu?
Nu ați vrea să vă păzească sistemul care a păzit-o și pe Ludmila Vartic, așa-i?

Dar de cine este format, crescut, alimentat și menținut acesta? De vreo 6 ani încoace?

Să știți că nici noi nu vrem să trăim în acest sistem. Vrem și noi să ne creștem copiii în siguranță. Atât.

Încetați să ne fiți dușmani, vă rog.

“Să nu vă frece”, a spus Ion Grosu, iar mulți “intelectuali” independenți, ca Valeriu Pașa sau Andrei Bolocan, i-au preluat mesajul.

Artistul a vrut să ne transmită în mod primitiv ideea că nu ar trebui să ne comportăm ca niște sălbatici în cazuri atât de sensibile; pe de o parte, iar pe de alta, îndeamnă poliția să răspundă cu prima frază din text la orice întrebare adresată de către cei nerăbdători să afle informații cu privire la orice caz devenit viral.

Din punctul meu de vedere, este cea mai anapoda instrucțiune pentru oricare dintre părți.
Explic de ce.

Aceste lucruri pot și trebuie să funcționeze așa cum a descris poetic domnul Grosu într-un stat NORMAL.
Republica Moldova nu este un stat normal. Nu este o țară în care instituțiile, cu atât mai mult acestea la care face apel, să lucreze în folosul cetățenilor.

Încurajezi polițiștii care se împușcă prin comisariate, participă la piramide financiare, eliberează amenzi persoanelor decedate să răspundă “Să nu vă frece” atunci când sunt întrebați? Lor taman numai asta și le lipsește.
Foarte democratic, european, civilizat.
Sincer, fix ca în UE. Mătincă e extrasă fraza chiar din primul Tratat la Uniunii Europene.

Apoi, stimați intelectuali, știți cumva ce se întâmpla cu minora dacă nu reacționam ieri așa sălbatic? Nu știm. Dar ne bucurăm că a fost găsită în viață.

Am putea presupune ce s-ar fi întâmplat cu Ludmila Vartic dacă ar fi devenit viral cazul ei până la deces și am fi reacționat la fel de sălbatic?
Putem admite faptul că ea ar fi putut fi salvată.

Așa că scuzați-ne sălbăticia. Așa supraviețuim în țara peste 5 minute europeană.

Iar dacă, totuși, nu suportați oamenii care vor un stat normal și cer ca acesta să intervină când trebuie, “să nu vă frece” postările noastre.

În câteva meserii, în mod deosebit, există solidaritate de breaslă. Adică, dacă trebuie, toți se acoperă reciproc și e tare greu să găsești vinovatul din acel sistem ori să-l tragi la răspundere.

Polițiștii cred că excelează la acest capitol. Cunoaștem bine că rar pot fi găsiți vinovați pentru o fărădelege comisă.

Dacă au ajuns ei să fie suspendați din funcție tot de ai lor în dosar de corupție, vă imaginați ce strășnicii se pot întâmpla dincolo de informația care ajunge la noi?
Eu vreau să aflu mai multe și să mă informez din surse credibile, dar surselor credibile mătincă încă tot nu le vine a crede încă.

Așteptăm și urmărim cu mare atenție.

Când ești mic, închizi ochii și crezi că nu te vede nimeni.
Când ești mare, ajungi jurnalist independent, închizi ochii și crezi că nimeni nu vede știrile bombă despre care tu nu vrei (sau nu poți) să vorbești.

Altă treabă dacă erau alegeri în România, Ungaria sau Patagonia. Acolo știam cine câștigă înaintea lor. Dar despre corupție în poliția din Moldova “să nu ne frece”.

Politica în Moldova nu mai este relevantă.

Realitatea pe care o trăim acum este foarte diferită de cea de acum un an.

Astăzi pe nimeni nu mai interesează declarațiile politicienilor. Nimeni nu mai taxează prostiile incomensurabile pe care le spun ei, fiindcă ne-am obișnuit cu asta. Fiindcă chiar și cei care-i susțin acceptă (tacit) că ei spun minciuni.
Cel mai bun exemplu este “Moldova în UE în 2028.”
Deja cu toții am înțeles că asta nu a fost decât un slogan electoral care nu are nicio tangență cu realitatea.

Și ce a ocupat locul acestor discuții? Ceva mult mai grav.

Spațiul informațional este ocupat de știri despre criminalitate în rândul celor care ar trebui să ne apere și să ne “conducă”.

Și ce se întâmplă cu aceste informații? Cam și ce s-a întâmplat cu declarațiile politicienilor înainte. Nu prea umblă presa la ele. Așa, superficial, fără esență și breaking newsuri.

Ne putem aștepta, deci, dragi concetățeni, ca și aceste situații să fie banalizate (dacă nu se întâmplă deja).

Ei, și ce dacă avem un Vartic? Ei și ce daca sunt prinși cu mită de 400 mii de euro? Ei și ce dacă polițiștii sunt narcotraficanți?
PRINCIPALU’… ce? Nu mai înțeleg în numele cărui ideal sunt acceptate și înghițite aceste strășnicii. Poate mă ajutați voi?

Am acceptat minciunile. Acum acceptăm crimele?
Ce urmează?

Președinta nu e responsabilă direct de prețul la gaz sau tarifele la carburanți; de corupția în instituțiile statului; sărăcie; depopularea țării; economia în declin etc.

Asta auzim când îndrăznim să întrebăm ce se întâmplă cu țara asta.

În acest context, vreau să știu dacă președinta e direct responsabilă să trimită artiștii la Eurovision?
Sau responsabilitățile se modelează după cum vrea mușchiul cuiva?

Eu încerc să înțeleg modelul sau structura după care lucrați, chiar dacă nu-s de acord cu ea. Dar nu reușesc.
Precedentul constant pe care-l creați este doar haosul.

De ce vi se pare pertinent să nu spuneți un cuvânt despre polițiștii narcotraficanți, dar aveți timp și dorință să ne comunicați că v-ați văzut cu Satoshi și i-ați urat drum bun?
De ce ne desconsiderați atât de mult?

Astăzi, de ziua libertății presei, vreau să îi felicit pe toți cei care nu sunt jurnaliști, dar au avut curajul să vorbească despre nedreptăți, fărădelegi, intimidări sau acțiuni politice pe care le-au cunoscut sau le-au trăit pe propria piele.

Anume acești oameni- care iau locul, nolens volens, celor care se numesc jurnaliști- sunt cei datorită cărora mai aflăm ce se întâmplă în țara noastră.

Datorită lor de multe ori “autenticii” jurnaliști sunt obligați să abordeze subiecte care din propria inițiativă nu le-ar fi atins niciodată.

Mai mult decât atât, presa care se vrea și se crede “independentă” atacă acești oameni și îi etichetează fără argumente sau dovezi. Pentru că așa trebuie. Pentru că lor li se poate. Pentru că nu există consecințe.
Apoi tot ei se felicită reciproc pentru curajul de a fi “presă liberă și independentă” și de a “lupta” cu nu știu care inamic.

Nu știu cum e să scrii ori să faci ce vor alții. Nu știu cum e să fii plătit pentru o părere și nici nu vreau să știu.
Pentru că sinceritatea îți dă libertatea pe care nu aș schimba-o pe absolut nimic.

Îți doresc, dragă presă, să fii cu adevărat liberă.
E mai de preț decât toți banii din lume.

Spania a refuzat participarea la Eurovision și nici nu a transmis showul la televiziunea națională.

Motivul boicotului a fost participarea Israelului la concurs. Pentru că nu poți să te prefaci că precedentul din 2022 nu există și să fii ipocrit. Sau poți🙂

Anul acesta am ținut cu Spania.