Astăzi am fost la marșul tăcerii.
Acolo unde s-au adunat fizic oamenii ca să ceară dreptate pentru Ludmila Vartic.

Miile de likeuri și sutele de comentarii de susținere online s-au transformat doar într-o mână de oameni prezenți.

Frica nu mai este justificată. Pentru că nimeni n-a strigat JOS x sau alte slogane ori mesaje politice.

Cu toții ne dorim dreptate în acest caz și toate celelalte, așa încât mâine să nu ne pomenim noi victime.

Iar dacă actuala putere ar face ceea ce noi cerem, oare n-am fi noi primii recunoscători?
Oare n-am fi noi primii obligați moral să ieșim și să recunoaștem că puterea și partidul de guvernare și-a făcut bine treaba și a ascultat societatea?

Influencerii bucuroși de parcursul european tac. ONGurile tac. Oamenii tac. Intelectualii se asociază doar cu ce vrea partidul să se asocieze.
Pentru că trăim într-o societate lașă și profund coruptă.

Imaginați-vă, Doamne ferește, că mâine traversând strada regulamentar, sunteți lovit mortal de un înalt demnitar sau o persoană influentă în rândul celor care au astăzi puterea.
Ce șanse există ca persoana respectivă să fie trasă la răspundere?

În timp ce răspundeți la întrebare, gândiți-vă la ce închideți ochii. Ce sistem încurajați.

Astăzi a fost marșul tăcerii conștiinței colective.

Pentru diaspora din Irlanda și nu doar.

Tăcerea celor care tolerează acest regim strigă tot mai tare.

Ludmila Vartic a fost amendată după ce a decedat de către un ofițer de patrulare. Soțul îndurerat conducea neregulamentar și “s-a înțeles” cu polițistul să treacă amenda pe numele soției.

Cineva mai poate explica de ce acest individ continuă să-și trăiască viața cu absolută normalitate?

Cei care mai credeți în cumsecădenia vreunui politician- a se citi, cei care o mai cred pe Maia Sandu- cum se explică lipsa de atitudine într-un caz atât de strașnic care s-a întâmplat sub conducerea absolută a partidului de la guvernare?

Ori vă deranjează numai oamenii care îndrăznesc să mai deschidă gura în fața politicienilor?

Fiecare vrea să creadă că are dreptate și că părerea lui este adevărată.

Însă atunci când tolerezi crimele, dar te enervează oamenii care vorbesc despre ele, ar trebui să te gândești dacă precis ții cu cei buni.

Propun un exercițiu de imaginație pentru moldovenii din diasporă.

Imaginați-vă că în Moldova primiți același salariu ca în țara în care trăiți. V-ați întoarce acasă definitiv?

Dacă răspunsul este “Nu”, asta înseamnă că Moldova nu mai este atrăgătoare nici cu salarii europene.

Înseamnă că problema e în sistem.

Pentru că voi nu ați vrea să retrăiți pentru siguranța copiilor atunci când aceștia merg pe strada, nu?
Nu ați vrea să vă păzească sistemul care a păzit-o și pe Ludmila Vartic, așa-i?

Dar de cine este format, crescut, alimentat și menținut acesta? De vreo 6 ani încoace?

Să știți că nici noi nu vrem să trăim în acest sistem. Vrem și noi să ne creștem copiii în siguranță. Atât.

Încetați să ne fiți dușmani, vă rog.

“Să nu vă frece”, a spus Ion Grosu, iar mulți “intelectuali” independenți, ca Valeriu Pașa sau Andrei Bolocan, i-au preluat mesajul.

Artistul a vrut să ne transmită în mod primitiv ideea că nu ar trebui să ne comportăm ca niște sălbatici în cazuri atât de sensibile; pe de o parte, iar pe de alta, îndeamnă poliția să răspundă cu prima frază din text la orice întrebare adresată de către cei nerăbdători să afle informații cu privire la orice caz devenit viral.

Din punctul meu de vedere, este cea mai anapoda instrucțiune pentru oricare dintre părți.
Explic de ce.

Aceste lucruri pot și trebuie să funcționeze așa cum a descris poetic domnul Grosu într-un stat NORMAL.
Republica Moldova nu este un stat normal. Nu este o țară în care instituțiile, cu atât mai mult acestea la care face apel, să lucreze în folosul cetățenilor.

Încurajezi polițiștii care se împușcă prin comisariate, participă la piramide financiare, eliberează amenzi persoanelor decedate să răspundă “Să nu vă frece” atunci când sunt întrebați? Lor taman numai asta și le lipsește.
Foarte democratic, european, civilizat.
Sincer, fix ca în UE. Mătincă e extrasă fraza chiar din primul Tratat la Uniunii Europene.

Apoi, stimați intelectuali, știți cumva ce se întâmpla cu minora dacă nu reacționam ieri așa sălbatic? Nu știm. Dar ne bucurăm că a fost găsită în viață.

Am putea presupune ce s-ar fi întâmplat cu Ludmila Vartic dacă ar fi devenit viral cazul ei până la deces și am fi reacționat la fel de sălbatic?
Putem admite faptul că ea ar fi putut fi salvată.

Așa că scuzați-ne sălbăticia. Așa supraviețuim în țara peste 5 minute europeană.

Iar dacă, totuși, nu suportați oamenii care vor un stat normal și cer ca acesta să intervină când trebuie, “să nu vă frece” postările noastre.

În câteva meserii, în mod deosebit, există solidaritate de breaslă. Adică, dacă trebuie, toți se acoperă reciproc și e tare greu să găsești vinovatul din acel sistem ori să-l tragi la răspundere.

Polițiștii cred că excelează la acest capitol. Cunoaștem bine că rar pot fi găsiți vinovați pentru o fărădelege comisă.

Dacă au ajuns ei să fie suspendați din funcție tot de ai lor în dosar de corupție, vă imaginați ce strășnicii se pot întâmpla dincolo de informația care ajunge la noi?
Eu vreau să aflu mai multe și să mă informez din surse credibile, dar surselor credibile mătincă încă tot nu le vine a crede încă.

Așteptăm și urmărim cu mare atenție.

Când ești mic, închizi ochii și crezi că nu te vede nimeni.
Când ești mare, ajungi jurnalist independent, închizi ochii și crezi că nimeni nu vede știrile bombă despre care tu nu vrei (sau nu poți) să vorbești.

Altă treabă dacă erau alegeri în România, Ungaria sau Patagonia. Acolo știam cine câștigă înaintea lor. Dar despre corupție în poliția din Moldova “să nu ne frece”.

Politica în Moldova nu mai este relevantă.

Realitatea pe care o trăim acum este foarte diferită de cea de acum un an.

Astăzi pe nimeni nu mai interesează declarațiile politicienilor. Nimeni nu mai taxează prostiile incomensurabile pe care le spun ei, fiindcă ne-am obișnuit cu asta. Fiindcă chiar și cei care-i susțin acceptă (tacit) că ei spun minciuni.
Cel mai bun exemplu este “Moldova în UE în 2028.”
Deja cu toții am înțeles că asta nu a fost decât un slogan electoral care nu are nicio tangență cu realitatea.

Și ce a ocupat locul acestor discuții? Ceva mult mai grav.

Spațiul informațional este ocupat de știri despre criminalitate în rândul celor care ar trebui să ne apere și să ne “conducă”.

Și ce se întâmplă cu aceste informații? Cam și ce s-a întâmplat cu declarațiile politicienilor înainte. Nu prea umblă presa la ele. Așa, superficial, fără esență și breaking newsuri.

Ne putem aștepta, deci, dragi concetățeni, ca și aceste situații să fie banalizate (dacă nu se întâmplă deja).

Ei, și ce dacă avem un Vartic? Ei și ce daca sunt prinși cu mită de 400 mii de euro? Ei și ce dacă polițiștii sunt narcotraficanți?
PRINCIPALU’… ce? Nu mai înțeleg în numele cărui ideal sunt acceptate și înghițite aceste strășnicii. Poate mă ajutați voi?

Am acceptat minciunile. Acum acceptăm crimele?
Ce urmează?

Președinta nu e responsabilă direct de prețul la gaz sau tarifele la carburanți; de corupția în instituțiile statului; sărăcie; depopularea țării; economia în declin etc.

Asta auzim când îndrăznim să întrebăm ce se întâmplă cu țara asta.

În acest context, vreau să știu dacă președinta e direct responsabilă să trimită artiștii la Eurovision?
Sau responsabilitățile se modelează după cum vrea mușchiul cuiva?

Eu încerc să înțeleg modelul sau structura după care lucrați, chiar dacă nu-s de acord cu ea. Dar nu reușesc.
Precedentul constant pe care-l creați este doar haosul.

De ce vi se pare pertinent să nu spuneți un cuvânt despre polițiștii narcotraficanți, dar aveți timp și dorință să ne comunicați că v-ați văzut cu Satoshi și i-ați urat drum bun?
De ce ne desconsiderați atât de mult?

Astăzi, de ziua libertății presei, vreau să îi felicit pe toți cei care nu sunt jurnaliști, dar au avut curajul să vorbească despre nedreptăți, fărădelegi, intimidări sau acțiuni politice pe care le-au cunoscut sau le-au trăit pe propria piele.

Anume acești oameni- care iau locul, nolens volens, celor care se numesc jurnaliști- sunt cei datorită cărora mai aflăm ce se întâmplă în țara noastră.

Datorită lor de multe ori “autenticii” jurnaliști sunt obligați să abordeze subiecte care din propria inițiativă nu le-ar fi atins niciodată.

Mai mult decât atât, presa care se vrea și se crede “independentă” atacă acești oameni și îi etichetează fără argumente sau dovezi. Pentru că așa trebuie. Pentru că lor li se poate. Pentru că nu există consecințe.
Apoi tot ei se felicită reciproc pentru curajul de a fi “presă liberă și independentă” și de a “lupta” cu nu știu care inamic.

Nu știu cum e să scrii ori să faci ce vor alții. Nu știu cum e să fii plătit pentru o părere și nici nu vreau să știu.
Pentru că sinceritatea îți dă libertatea pe care nu aș schimba-o pe absolut nimic.

Îți doresc, dragă presă, să fii cu adevărat liberă.
E mai de preț decât toți banii din lume.

Spania a refuzat participarea la Eurovision și nici nu a transmis showul la televiziunea națională.

Motivul boicotului a fost participarea Israelului la concurs. Pentru că nu poți să te prefaci că precedentul din 2022 nu există și să fii ipocrit. Sau poți🙂

Anul acesta am ținut cu Spania.

Unirea nu are nevoie de declarații și referendum.
Unirea are nevoie doar de Eurovision🙂

În spiritul valorilor europene, să ne aducem aminte de propunerea fostei deputate:

“Propun să fie extrase toate pașapoartele românești de la cei care au votat NU în Uniunea Europeană. Iar moldovenii din Europa care au votat NU să fie deportați în Republica Moldova! Stai, nu, în Siberia mai bine!”

Propun să deportăm juriul în Siberia.
Și așa poate ne concentrăm pe problemele reale🙂

Pe fonul problemelor reale cu care ne confruntăm noi, închiderea microfonului în Parlament nu pare atât de importantă.

Propun să ne detașăm de personaje, pentru că pot crea emoții ce nu ne-ar permite să fim obiectivi.

Pot să vă spun doar că a nu oferi unui ales al poporului dreptul de a vorbi în plenul Parlamentului este doar începutul cenzurii.
Sau o floricică pe lângă primăvara ce ne așteaptă.

Există un proiect de lege al Codului cu privire la organizarea și funcționarea Parlamentului.
Împreună cu colegii de la Mișcarea Civică ”Construim Încredere” am analizat acest proiect și am identificat mai multe modificări care restrâng drepturile opoziției parlamentare, accentuează lipsa de transparență în procesul legislativ, limitează participarea societății civile și multe alte noutăți bune.
Desigur că la elaborarea acestuia nu s-a ținut cont de recomandările Comisiei de la Veneția, GRECO ori de standardele europene. Dar despre proiect vom veni cu detalii în zilele următoare.

Așa că, în viitorul nu foarte îndepărtat președintele parlamentului nu doar se va comporta cu reprezentanții poporului de parcă ar fi musafirii lui nepoftiți, dar va mai avea și toată acoperirea legală pentru a face acest lucru.

Cu pași rapizi și gura închisă spre Europa!👏

Propun ca anul viitor la Eurovision să ne reprezinte Maia Sandu, dacă vrem să câștigăm.
Doamna nu ratează nici un premiu european, iar concursul oricum este politic.

Trăim într-o țară în care Ministrul Finanțelor ne propune să achităm doar cu cardul, fără numerar, pentru a reduce evaziunea fiscală.

Pentru a combate aceeași problema, cu toții trebuie să declarăm proveniența banilor atunci când ne cumpărăm o casă, de exemplu. Chiar dacă mulți am lucrat peste hotare, de multe ori ilegal, și este imposibil să justifici banii munciți tot de tine.

În aceeași țară, în același timp, procurorul general care a trecut vettingul, ne spune că a găsit în butoiul părinților de la țară 75 mii de euro.

Am văzut păreri împărțite și unele, previzibil, încearcă să invoce prezumția nevinovăției sau faptul că la noi, tradițional, moldovenii au strâns banii la ciorap sau în cele mai deocheate locuri.

Și eu sunt de acord cu cei care spun asta.
Dar de ce această prezumție se aplică selectiv?

Eu pot să merg mâine la bancă cu 75 mii de euro și să solicit un credit ipotecar dacă spun că am găsit banii în beciul părinților?
Ce motive ar avea banca să nu mă creadă dacă ditamai comisia a crezut procurorul general?

Și iată așa trăim într-o țară în care pot să plătesc pătrunjelul cu cardul și să găsesc în beci niște zeci de mii de euro. Concomitent🙂

Dragi fermieri, sunt solidară cu Ministrul Finanțelor. Rog să vă adaptați contingentului și practicilor europene:

“Fermierii s-au confruntat violent cu poliția în cartierul european din Bruxelles, stropind ofițerii cu bălegar lichid și incendiind grămezi de anvelope, în timp ce miniștrii agriculturii ai UE se întâlneau pentru a discuta criza din sector.”

Când 41 de fermieri sunt prezentați ca succes, dar mii de agricultori rămân în criză

Agricultura Republicii Moldova are nevoie de măsuri reale, nu de raportări cosmetizate.

Fermierii au nevoie de plăți rapide, compensații proporționale cu pierderile, lichidități și un plan clar de redresare a sectorului agricol.

În contextul crizei din agricultură, Mișcarea Civică „Construim Încredere” publică declarația sa privind situația fermierilor din Republica Moldova.

Declarația integrală poate fi consultată în documentul anexat.

Ieri am auzit-o cu toții pe doamna Maia Sandu spunând că în satul ei de baștină cum n-a fost apă la robinet acum 50 de ani, nu-i nici acum.

Apoi mi-am amintit de Emilian Crețu. Câte a făcut pentru localitatea sa, cum au auzit de Negureni și cei care nu știau că există așa sat- și toate astea nefiind președinte sau deținând vreo funcție politică.

Deseori auzim că “Europa începe cu noi”, și fiecare trebuie să aibă grijă de casa, curtea și localitatea sa. Numai că aceste reguli nescrise (împreună cu cele scrise) sunt doar pentru noi, muritorii de rând, se pare.