Au trecut cinci ani. Ne pregăteam de sfințirea bisericii „Sf. Spiridon”, construită în vremea pandemiei. Către sfârșitul verii, imaginile de mai sus circulau printre preoții din Oradea.

Dl Bacter este consilierul cel mai iubit al episcopului Oradiei, care îl însoțește pe Sofronie încă din vremea adolescenței.

Având în vedere natura conversațiilor din capturile de mai sus - pe care, vă mărturisesc, nici până astăzi nu am avut curiozitatea să le citesc integral -, i-am transmis ierarhului de la Oradea rugămintea de a nu-l aduce pe dl Bacter la slujbă. Mi-a răspuns că, fără diaconul Bacter, sfințirea nu va mai avea loc.

M-am adresat Părintelui Patriarh, cu rugămintea ca dl Bacter să nu-l însoțească pe episcopul Sofronie la sfințirea bisericii, dintr-un motiv de bun-simț: noi am construit biserica noastră cu multă jertfă, credincioșii au încredere în lucrarea Bisericii, noi împărtășim, botezăm copii, cununăm miri. Lucrarea noastră nu funcționează cu imaginea dlui Bacter.

Părintele Patriarh a intervenit, i-a trasat episcopului Sofronie sarcina de a participa la sfințirea bisericii la data convenită și l-a delegat pe episcopul Siluan al românilor ortodocși din Ungaria ca reprezentant al Preafericirii Sale.

Dl Bacter m-a căutat la biserică înainte de ziua sfințirii. I-am spus așa:

„Eu nu vă judec în niciun fel, dar consider modul dumneavoastră de a vă consuma sexualitatea incompatibil cu slujirea Bisericii. Vă promit că nu voi distribui aceste materiale, dar în biserica aceasta nu veți sluji!”

Dl Bacter a plecat, asigurându-mă că nu voi mai sluji multă vreme în biserica pe care am construit-o.

Ceea ce s-a și întâmplat.

Între timp, pentru a se asigura că nu voi răspândi imaginile de mai sus, deși îi promisesem că nu o voi face, dl Bacter a depus o plângere penală pentru „violarea vieții private”, care s-a transformat într-un dosar ce s-a tot tărăgănat până anul trecut, când a ajuns pe mâna unui procuror serios, pe care ei nu l-au mai putut influența. Acesta, cum era firesc, a clasat dosarul, întrucât atenționarea superiorilor în privința conversațiilor dintre cei doi iubiți - fără îndoială, reale - nu constituie nicio infracțiune.

După ce s-a închis acest dosar, mi-au înscenat alte mizerii, au plătit campanii defăimătoare în presă, m-au amenințat, mi-au speriat copiii, mi-au anulat munca de douăzeci de ani.

Consider că, încheindu-se cinci ani de așteptare, sunt îndreptățit să vă arăt singurul motiv al caterisirii mele: lezarea consilierului pe care îl iubește episcopul Oradiei.

Mai jos găsiți și o fotografie cu declarația dlui Bacter despre cel cu care conversa pe WhatsApp. Rețineți, vă rog, că numai celălalt este gay, consilierul eparhial este doar empatic.

Dacă aveți mai multă răbdare decât mine și veți citi integral conversațiile, veți descoperi o lume de neatins în BOR.

Nu demult, am repostat o parte dintre dovezile că preotul Florin Pușcaș din Oradea - unul dintre penibilii mei inchizitori - a slujit în repetate rânduri alături de clerici eterodocși, la rândul său fiind liderul unei mici secte ridicol-eshatologice, sub umbrela instituțională a BOR.
Spuneam atunci că nimeni nu se va încumeta să-i cerceteze cazul, întrucât deține imagini scandaloase cu persoane din conducerea Episcopiei Oradiei. După cum observați, am avut dreptate.

Nici episcopul Devei nu s-a scandalizat că un călugăr din eparhia sa îi ține hangul lui Pușcaș, întocmindu-mi un rechizitoriu public în care, dincolo de minciunile evidente, încalcă grav învățătura de credință a Bisericii.
Dar Nestor e de înțeles. El, tot cu acordeonul. Iar în privința zburdălniciilor, la întrecere cu Madame.

Una peste alta, dacă ținem cont cam câte Irodiade cu barbă trebuie să menajeze Părintele Patriarh - de la Chișinău și Vaslui, până la Bihor și unDeva -, cred că nu i se mai potrivește porecla “Marele Alb”.
S-ar cuveni să-i spunem “CUSCRANUL”.

Dacă vă întrebați, însă, de ce tace Mitropolitul Teofan, președintele Comisiei canonice a Sfântului Sinod, aflați că abia aici se află marea surpriză, despre care vom vorbi curând.

Din dosarul instrumentat de procurori.

Pagina de mai sus reprezintă poziția lui Sofronie în dosar, iar sublinierile aparțin procurorului.

Această pagină apare în dosarul în care vor să mă scoată incendiator de mașină, de țară și de relații intergalactice.
Mai sus, în postările de ieri, puteți citi conversațiile dlui Bacter cu un judecător.
—
Nu știu cum să-I mulțumesc lui Dumnezeu că dosarul a fost trimis în judecată! E o minune la care nu am sperat.

Am primit, în această dimineață, un document din 2012. Este o scrisoare pe care un cleric, la acea vreme protosinghel, o adresa mai multor eparhii din Patriarhia Română, în atenția chiriarhilor.

Părintele T., om de bază într-o episcopie din afara granițelor, susținea în scrisoare că, în repetate rânduri, ierarhul care îl și hirotonise în 2011, ar fi intrat în camera sa, în timpul nopții, pentru a-l obliga să întrețină relații homosexuale. Adică, pentru a folosi terminologia adecvată polichroniului, l-a Silu-it.

Potrivit relatărilor ulterioare, Cancelaria Sfântului Sinod ar fi transmis cancelariilor din teritoriu să ignore problema. În ianuarie 2013, Protosinghelul T. a fost transferat într-o eparhie din vestul țării, unde a ajuns exarh, apoi consilier administrativ. Desigur, a primit aceste ”ascultări” în schimbul tăcerii.

Nu mă surprinde situația, în primul rând pentru că respectivul ierarh este apropiat de Madame.

Apoi, pentru că, în anii trecuți, o doamnă doctor de la Psihiatrie îmi povestea că preasfințitul lor pacient dezvoltase o relație bazată pe sentimente puternice cu un medic cunoscut în comunitatea LGBTQ.

Această din urmă relatare nu o pot verifica independent și o consemnez ca atare.

Cu ale lor sfinte rugăciuni...

„Benzina” despre care scriu ziarele era PĂLINCĂ!

Nu aveam benzină în mașină!

Am declarat acest lucru de la început, iar expertiza întocmită de generalul de pompieri de la Timișoara îl confirmă.

Majoritatea mașinilor care pleacă din Bihor către București ascund în portbagaj flacoane cu pălincă.

—

Textul din imagine a fost redactat de tovarășul agent. Eu doar am încercat, discret, să-l corectez când se avânta spre dezacorduri.

Dragi prieteni, stimați urmăritori și, de ce nu, iubiții mei vrăjmași,

Am o rugăminte.

Vă rog să distribuiți profilul meu de Facebook, pentru a-mi recupera audiența conturilor anterioare.
Anul trecut, pe vremea aceasta, fiecare postare ajungea la peste un milion de vizualizări în câteva ore. Nu-mi făceam griji când eram calomniat în presă, întrucât aveam tribuna mea, de unde puteam limpezi lucrurile.

Nu am fost niciodată interesat de audiență, mai ales că multă vreme nu am fost deloc prezent pe rețele.
Odată cu războiul declanșat împotriva mea, a apărut dorința de a păstra legătura cu oamenii inteligenți, întrucât ceilalți sunt deja ocupați cu propriile certitudini.

În anumite momente ale vieții, fiecare om așteaptă, în felul lui, semne de la Dumnezeu.
Nu obișnuiesc să mă las influențat nici de alții, nici de situațiile complicate.
În raportarea mea cu problemele acute din Biserica Ortodoxă Română, am înaintat întotdeauna cu frâna de mână trasă, conștient că o discuție esențială trebuie începută pe un teren propice.

Astăzi, acel semn a venit.

Așa l-am simțit.

Nu vă puteți imagina cât de mult mi-am dorit ca dosarul penal pe care mi l-au instrumentat într-un mod suprarealist să fie trimis în judecată!
Eram convins că îl vor prelungi la nesfârșit, pentru ca asupra mea să planeze o vină pe care nu o am.

Iată însă că Dumnezeu mi-a oferit această bucurie.

Denigratorii mei, simțind că acum, când am început să lansez anumite teme, este nevoie să ponegrească vorbitorul, au găsit de cuviință să trimită dosarul în judecată, pentru a inflama presa.

Sunt atât de bucuros!

În sfârșit, pot vorbi public despre această execuție fără precedent în ultimele decenii în Biserica Ortodoxă Română. Până acum, nu am avut posibilitatea de a vorbi despre acest dosar absolut imbecil, în care nu am absolut nicio vină.
Iată că mi-au oferit șansa de a deschide frontal și discuția pe care am evitat-o până acum.

Vă spun cu toată inima: nu am fost niciodată mânat de interese străine. Am fost permanent fidel Bisericii și mi-am iubit întotdeauna țara.

Am prieteni pretutindeni în lume - în Europa, în Africa, în America și în Rusia, oameni cu preocupări diferite - fără a fi omul nimănui, ci doar al lui Hristos.

Când asemenea acuzații funcționează, înseamnă că e bai mare în această țară.

Dacă reușesc să-mi recuperez audiența până pe 30 septembrie, vă promit că, de pe această pagină, va porni ceva!

Răspunsul meu la solicitarea TVR

Ca să înțelegeți ridicolul situației: părintele Popescu din Franța - pe care anchetatorii îl acuză că mi-ar fi incendiat mașina într-o operațiune de tip comando - are de multă vreme o tijă metalică în piciorul stâng și o proteză totală de șold.
Omul nu poate sta confortabil nici măcar pe scaun.

Tot de ridicol tine faptul că anchetatorii nu și-au dat seama că, într-un incendiu, plasticul arde primul și integral. Astfel, au plasat drept “probă” un rest de recipient din plastic de culoare roșie.