Și securicii mai plâng câteodată.
Dar doar atunci când devin victime în bătăliile clanurilor de securici.

Să luăm exemplul de azi: Gabriel Țuțu, șeful companiei de stat Romarm de la sfârșitul lui 2019 (cine ar fi putut conduce Romarm, principalul furnizor de tehnică de apărare din România, dacă nu un securist?), reținut azi de DNA alături de fostul selecționer al Naționalei de fotbal Victor Pițurcă.
Domnul Țuțu, are un CV „impecabil” Pe site-ul Romarm, unde este descris astfel:
• „Un manager extrem de motivat și proactiv, cu o experiență solidă în domeniul sistemelor de securitate și siguranță a informației.
• Nivelul ridicat de integritate și sprijinul oferit echipei definesc un comportament de leader cu rezultate dovedite în poziția de manager.
• 10 ani de experiență în Serviciul Român de Informații și 5 ani de securitate comercială, timp în care au fost menținute colaborări prolifice cu mai multe agenții guvernamentale, diplomatice și de informații.
• Abilități excelente de management și leadership, cu o experiență dovedită în securitatea și gestionarea riscurilor în medii dificile și cu risc ridicat.
• Experiență în managementul companiilor de stat și a instituțiilor guvernamentale”.

Azi Gabriel Țuțu a fost reținut pentru că ar fi primit printr-un intermediar suma de 50.000 lei într-o cauză în care s-ar fi produs statului un prejudiciu de vreo 8 milioane de lei.
Afacerea este maxim interes, pentru că reprezintă vraful vârfului icebergului reprezentat de afacerile de sute de milioane de euro pe care securicii le-au făcut în timpul plandemiei. Dar totuși… doar 50.000 lei???

Clar, nu Țuțu e miza aici. Cu atât mai puțin Victor Pițurcă. Vizat pare a fi Lucovid Orbán.
Dar nici măcar el nu cred că e ținta.

De fapt, ce vedem e o bătălie pe viață și pe moarte între unele clanuri de securici, care se luptă pe bugetul din ce în ce mai „intrat la apă” în urma plandemiei, a războiului de la est și a iminentei crize economice. Banii sunt din ce în ce mai puțini, și ei sunt foarte mulți și foarte lacomi. Și feroce atunci când „intră pe roșu” cu finanțele.

Joia trecută vă spuneam că „Această „atotputernicie”, dar și impunitatea „militarilor” din serviciile secrete au făcut ca membrii acestor servicii să se constituie într-o veritabilă castă conducătoare ce exercită un control total, autoritar și discreționar asupra aparenților diriguitori ai statului român. Accesul neîngrădit la informații cu privire la orice aspect al vieții oricărui locuitor al României le acordă acestora o putere nelimitată ce se exercită de la nivel politic, la cel judiciar sau economic, astfel că în anul 2023 nu există nicio sferă de activitate în România care să nu fie „păpușată” de casta securicilor.
Ca „fapt divers”, un om de afaceri care, vrând ne-vrând, nimerește inevitabil la masa securicilor îmi spunea zilele trecute că la nivel economic are loc o adevărată bătălie ntre clanurile de securici. De ce? Pentru simplul motiv că EI SUNT PESTE TOT, astfel că, inevitabil, când un securici lovește sau țepuiește o terță societate comercială, invariabil de acolo se aude urletul unui alt securici… de unde „competiția” și „lupta” între clanurile securicilor. Cert este că tot ce este în afara Castei Securiștilor, tot ce nu ține de Sistem este irelevant. Sau devine imediat irelevant după întâlnirea cu sistemiștii.”

Tot ce s-a întâmplat azi confirmă odată în plus cele pe care vi le tot spun de ani de zile.

Această realitate mă face să spun că România nu se poate trata de această metastază a Castei Securicilor care a cuprins întreaga societate decât prin demantelarea Sistemului, demantelare care nu se poate face decât prin demilitarizarea serviciilor de informații și punerea acestora sub controlul strict al Parlamentului, Parlament care ar trebui să facă și numirile șefilor acestor Servicii, devenite adevărate grupări de crimă organizată.

Asta e una din principalele scopuri ale proiectului de #RevizuireaConstituției numit #ConstituțiaSuveranității, proiect împotriva căruia se manifestă violent securicii mai mult sau mai puțin acoperiți.