Forwarded from Intel Republic
⚡️DEVELOPING⚡️
Russian Defense Minister Shoigu discusses Ukraine conflict in phone call with Turkish Defense Minister Akar, discussing concerns Kiev may use nuclear "DIRTY BOMB" in act of provocation.
Earlier, Shoigu called French Defense Minister to express similar concerns about Ukraine’s potential use of "dirty bomb".
Subscribe @IntelRepublic
Russian Defense Minister Shoigu discusses Ukraine conflict in phone call with Turkish Defense Minister Akar, discussing concerns Kiev may use nuclear "DIRTY BOMB" in act of provocation.
Earlier, Shoigu called French Defense Minister to express similar concerns about Ukraine’s potential use of "dirty bomb".
Subscribe @IntelRepublic
Forwarded from Intel Slava Z
🇷🇺🇫🇷 Shoigu held telephone conversations with the Minister of Defense of France, the topic was Ukraine
▪️We discussed the "dirty bomb", a provocation with which Ukraine can carry out
▪️The situation in Ukraine has a steady trend towards further, uncontrolled escalation
▪️We discussed the "dirty bomb", a provocation with which Ukraine can carry out
▪️The situation in Ukraine has a steady trend towards further, uncontrolled escalation
Despre lăcomie, orgoliu și sfârșitul lumii
Atunci când analizăm situația pe plan local, național sau mondial, fie din punct de vedere social, economic, politic sau, mai nou, militar este imposibil să nu constăm că suntem într-un impas major. Or, un blocaj într-un sistem în mișcare, proiectat să fie în mișcare, e sinonim cu distrugerea întregului angrenaj. Și asta suntem pe cale să experimentăm.
Cert, am putea să apelăm la mari specialiști în orice, să facem analize complexe, multidisciplinare, pe marginea unor informații sintetice, „macro”, „multi” etc… realitatea este de fapt una înfiotător de simplă: cauza este „mai mult”-ul, „mai bine”-le. Cauza este lăcomia - aviditatea materială - și reflexul și cauza ei subtilă - orgoliul, mândria, trufia - aviditatea, nesațietatea sufletească.
„Mai mult”-ul, și „și mai mult”-ul este cauza tuturor relelor în lumea noastră.
Un exemplu simplu: ce vrea un miliardar care stă la soare pe iahtul său de 80 de milioane? E simplu: vrea un iaht de 120 de milioane? Și ghici ce vrea „norocosul” care stă pe iahtul de 120 de milioane? E la fel de simplu: un iaht de 160 de milioane. Și pe panta asta nu există limită.
La fel și la nivel geo-politic: cineva „vrea mai mult”, vrea „mai departe”. Nu vă obosiți să „decriptați” la cine m-am referit aici având în vedere conflictul de la granița noastră. Rezultatul analizei e simplu și vine de la sine: toți vor mai mult, toți vor mai departe.
Iar acest „mai mult” nu trebuie căutat doar „ex-parte materie”, doar în cele materiale, ci și în cele sufletești - căci mândria, orgoliul sunt alimentate și de „foamea” de „mai mult” pe plan psihic și afectiv: mai multa cinste și cinstire, mai multa iubire chiar, toate duc la aceeași hipertrofiere a egoului. Cu aceleași rezultate catastrofale.
Este natural… de aceea suntem atât de aproape de dezastru! Căci stă în natura noastră să producem dezastrul. Suntem proiectați să mergem spre dezastru.
Crize personale? Crize economice? Crize climatice? Crize politice? Crize geopolitice?
Toate au un singur numitor comun: „mai mult”-ul, „mai bine”-le. Simplificați această „ecuație” cu atât de multe necunoscute cu singurul dat cunoscut - „mai mult”-ul - și toate s-ar rezolva de la sine.
Probabil este prea simplu pentru a fi posibil.
Căci de-abia asta pare a fi adevărata utopie - să scoți orgoliul și nesațiul din om.
Așa am fost, așa suntem și așa vom fi: creați după chipul lui Dumnezeu și viețuind după asemănarea lui Satan, cel mai apropiat și frumos înger al lui Dumnezeu căzut din orgoliu și din voința de „mai mult”: „Tu erai heruvimul pus ca să ocroteşti; te aşezasem pe muntele cel sfânt al lui Dumnezeu, şi umblai prin mijlocul pietrelor celor de foc. Fost-ai fără prihană în căile tale din ziua facerii tale şi până s-a încuibat în tine nelegiuirea. Din pricina întinderii negoţului tău, lăuntrul tău s-a umplut de nedreptate şi ai păcătuit, şi Eu te-am izgonit pe tine, heruvim ocrotitor, din pietrele cele scânteietoare şi te-am aruncat din muntele lui Dumnezeu, ca pe un necurat. Din pricina frumuseţii tale s-a îngâmfat inima ta, şi pentru trufia ta ţi-ai pierdut înţelepciunea. (…) Toţi cei ce te cunosc între popoare se vor mira de tine, vei ajunge o groază şi în veci nu vei mai fi" (Iezechiel 28, 14-19).
Blestemul lui Satan pare a fi blestemul întregii omeniri: „Din pricina întinderii negoţului tău, lăuntrul tău s-a umplut de nedreptate şi ai păcătuit” și „Din pricina frumuseţii tale s-a îngâmfat inima ta, şi pentru trufia ta ţi-ai pierdut înţelepciunea.” Impecabil spus.
Mai avem nevoie de vreo analiză fundamentată pe șmirifonfleli macroeconomice sau geostrategice?
Totul este extrem de simplu. De aceea viitorul este implacabil: „Prin mulţimea nelegiuirilor tale, săvârşite în negoţul tău nedrept, ţi-ai pângărit altarele tale; şi Eu voi scoate din mijlocul tău foc, care te va şi mistui; şi te voi preface în cenuşă pe pământ înaintea ochilor tuturor celor ce te văd.” Același Iezechiel 28: 18.
Atunci când analizăm situația pe plan local, național sau mondial, fie din punct de vedere social, economic, politic sau, mai nou, militar este imposibil să nu constăm că suntem într-un impas major. Or, un blocaj într-un sistem în mișcare, proiectat să fie în mișcare, e sinonim cu distrugerea întregului angrenaj. Și asta suntem pe cale să experimentăm.
Cert, am putea să apelăm la mari specialiști în orice, să facem analize complexe, multidisciplinare, pe marginea unor informații sintetice, „macro”, „multi” etc… realitatea este de fapt una înfiotător de simplă: cauza este „mai mult”-ul, „mai bine”-le. Cauza este lăcomia - aviditatea materială - și reflexul și cauza ei subtilă - orgoliul, mândria, trufia - aviditatea, nesațietatea sufletească.
„Mai mult”-ul, și „și mai mult”-ul este cauza tuturor relelor în lumea noastră.
Un exemplu simplu: ce vrea un miliardar care stă la soare pe iahtul său de 80 de milioane? E simplu: vrea un iaht de 120 de milioane? Și ghici ce vrea „norocosul” care stă pe iahtul de 120 de milioane? E la fel de simplu: un iaht de 160 de milioane. Și pe panta asta nu există limită.
La fel și la nivel geo-politic: cineva „vrea mai mult”, vrea „mai departe”. Nu vă obosiți să „decriptați” la cine m-am referit aici având în vedere conflictul de la granița noastră. Rezultatul analizei e simplu și vine de la sine: toți vor mai mult, toți vor mai departe.
Iar acest „mai mult” nu trebuie căutat doar „ex-parte materie”, doar în cele materiale, ci și în cele sufletești - căci mândria, orgoliul sunt alimentate și de „foamea” de „mai mult” pe plan psihic și afectiv: mai multa cinste și cinstire, mai multa iubire chiar, toate duc la aceeași hipertrofiere a egoului. Cu aceleași rezultate catastrofale.
Este natural… de aceea suntem atât de aproape de dezastru! Căci stă în natura noastră să producem dezastrul. Suntem proiectați să mergem spre dezastru.
Crize personale? Crize economice? Crize climatice? Crize politice? Crize geopolitice?
Toate au un singur numitor comun: „mai mult”-ul, „mai bine”-le. Simplificați această „ecuație” cu atât de multe necunoscute cu singurul dat cunoscut - „mai mult”-ul - și toate s-ar rezolva de la sine.
Probabil este prea simplu pentru a fi posibil.
Căci de-abia asta pare a fi adevărata utopie - să scoți orgoliul și nesațiul din om.
Așa am fost, așa suntem și așa vom fi: creați după chipul lui Dumnezeu și viețuind după asemănarea lui Satan, cel mai apropiat și frumos înger al lui Dumnezeu căzut din orgoliu și din voința de „mai mult”: „Tu erai heruvimul pus ca să ocroteşti; te aşezasem pe muntele cel sfânt al lui Dumnezeu, şi umblai prin mijlocul pietrelor celor de foc. Fost-ai fără prihană în căile tale din ziua facerii tale şi până s-a încuibat în tine nelegiuirea. Din pricina întinderii negoţului tău, lăuntrul tău s-a umplut de nedreptate şi ai păcătuit, şi Eu te-am izgonit pe tine, heruvim ocrotitor, din pietrele cele scânteietoare şi te-am aruncat din muntele lui Dumnezeu, ca pe un necurat. Din pricina frumuseţii tale s-a îngâmfat inima ta, şi pentru trufia ta ţi-ai pierdut înţelepciunea. (…) Toţi cei ce te cunosc între popoare se vor mira de tine, vei ajunge o groază şi în veci nu vei mai fi" (Iezechiel 28, 14-19).
Blestemul lui Satan pare a fi blestemul întregii omeniri: „Din pricina întinderii negoţului tău, lăuntrul tău s-a umplut de nedreptate şi ai păcătuit” și „Din pricina frumuseţii tale s-a îngâmfat inima ta, şi pentru trufia ta ţi-ai pierdut înţelepciunea.” Impecabil spus.
Mai avem nevoie de vreo analiză fundamentată pe șmirifonfleli macroeconomice sau geostrategice?
Totul este extrem de simplu. De aceea viitorul este implacabil: „Prin mulţimea nelegiuirilor tale, săvârşite în negoţul tău nedrept, ţi-ai pângărit altarele tale; şi Eu voi scoate din mijlocul tău foc, care te va şi mistui; şi te voi preface în cenuşă pe pământ înaintea ochilor tuturor celor ce te văd.” Același Iezechiel 28: 18.
Acest text, poate iar prea lung și prea greoi pentru unii - scuze!, nu se vrea a fi o scriere cu caracter religios. Mai degrabă este o încercare de a găsi o explicație ontologică pentru prostia autodistructivă a speciei noastre. O încercare de a găsi „răul-răurilor” speciei noastre. Și cred că l-am găsit. E „mai mult”-ul. Culmea, și aici este semnul că nu avem scăpare, „mai mult”-ul este fundamentul dogmei moderne a perpetuului progres de orice fel - economic, științific, social sau cultural… o dogmă care a încurajat lăcomia și orgoliul din ființa umană și ne-a adus aici… în pragul împlinirii destinului nostru.
Textul s-ar putea întinde și mai mult. Nu o voi face. Vom mai reveni asupra temei. Acum voi concluziona spunând doar că singura soluție pentru ființa umană, ba chiar pentru specia umană este întoarcerea la o societate bazată pe valori tradiționale, acolo unde orgoliul, (trufia, mândria - oricum i-ați spune) este un o imperfecțiune, o lipsă, fiind considerat un păcat în toate religiile lumii, iar în creștinism este chiar primul din cele șapte păcate capitale.
D-aia, vreți să schimbăm lumea?
Să încercăm să începem cu noi înșine… hai să vedem dacă noi reușim să scăpăm de trufie, de nevoia de „mai mult”… și o să realizăm cât de posibilă, de realizabilă mai este „salvarea lumii”.
D-aia, probabil, suntem atât de aproape de sfârșit…
Textul s-ar putea întinde și mai mult. Nu o voi face. Vom mai reveni asupra temei. Acum voi concluziona spunând doar că singura soluție pentru ființa umană, ba chiar pentru specia umană este întoarcerea la o societate bazată pe valori tradiționale, acolo unde orgoliul, (trufia, mândria - oricum i-ați spune) este un o imperfecțiune, o lipsă, fiind considerat un păcat în toate religiile lumii, iar în creștinism este chiar primul din cele șapte păcate capitale.
D-aia, vreți să schimbăm lumea?
Să încercăm să începem cu noi înșine… hai să vedem dacă noi reușim să scăpăm de trufie, de nevoia de „mai mult”… și o să realizăm cât de posibilă, de realizabilă mai este „salvarea lumii”.
D-aia, probabil, suntem atât de aproape de sfârșit…
Spre luare aminte și suport pentru gândurile dvs. mai las aici asta:
„Iată, Eu sunt împotriva ta, "trufaşule", zice Domnul Savaot, căci a venit ziua ta şi timpul pedepsirii tale.” (Ieremia 50: 31)
„Iată, Eu sunt împotriva ta, "trufaşule", zice Domnul Savaot, căci a venit ziua ta şi timpul pedepsirii tale.” (Ieremia 50: 31)
Forwarded from ☀️ Dan Diaconu (Dan Diaconu)
Istoria are căi interesante de a rezolva problema răzbunării. Rishi Sunak va deveni premier al Marii Britanii. O să înțelegem în scurt timp ce anume va însemna asta.
Forwarded from ☀️ Dan Diaconu (Dan Diaconu)
După Macron(Rotschild&CO), Rishi Sunak(Goldman Sachs) este cel de-al doilea om pe care mafia bancară îl împinge la vârful sistemului de conducere. Instrumentele de acest ti de vor dovedi extrem de utile în contextul setării CDBC-urilor ca monede.
In așteptarea atacului NATO asupra trupelor rusești din Ucraina declanșat din România, fapt care ne va pune automat pe harta țintelor nucleare,
va propun să facem o Retrospectivă a marilor reușite asupra poporului român ale lui Iohannis și a celor din #CoalițiaTrădării PSD-PNL-UDMR in ultimii 2 ani:
- ne-au băgat in pușcărie la domiciliu, ne-au terorizat, ne-au ținut copiii departe de școala și ne-au sărăcit in temeiul Legii 55/2020, adoptată de ei in unanimitate;
- ne-au vaniccat forțat făcându-ne potențiali subiecți ai plecării subite;
- ne-au luat banii, 1 miliard euro, pentru a plăti 120 milioane de vaniccuri;
- ne-au respins singura lege scrisă de noi, poporul, #LegeaSuveranității;
- ne-au dat gratis gazele din Marea Neagră străinilor modificând #LegeaOffShore;
- ne-au refuzat dreptul la dreptate, reintroducând Securitatea in justiție și abrogand de facto Constituția atunci când au adoptat #LegilePredoiu…
Acum așteptăm sa fim târâți intr-un război care nu e al nostru și care ne poate fi fatal…
Așteptăm…
La atâta fatalism și defetism, la atâta lașitate și comoditate… poate merităm tot ce ni se întâmplă așteptând.
Sa băgăm o manea și un mic… măcar sa fim feri-feri-feri-fericiți când o veni ce așteptăm sa vină!
va propun să facem o Retrospectivă a marilor reușite asupra poporului român ale lui Iohannis și a celor din #CoalițiaTrădării PSD-PNL-UDMR in ultimii 2 ani:
- ne-au băgat in pușcărie la domiciliu, ne-au terorizat, ne-au ținut copiii departe de școala și ne-au sărăcit in temeiul Legii 55/2020, adoptată de ei in unanimitate;
- ne-au vaniccat forțat făcându-ne potențiali subiecți ai plecării subite;
- ne-au luat banii, 1 miliard euro, pentru a plăti 120 milioane de vaniccuri;
- ne-au respins singura lege scrisă de noi, poporul, #LegeaSuveranității;
- ne-au dat gratis gazele din Marea Neagră străinilor modificând #LegeaOffShore;
- ne-au refuzat dreptul la dreptate, reintroducând Securitatea in justiție și abrogand de facto Constituția atunci când au adoptat #LegilePredoiu…
Acum așteptăm sa fim târâți intr-un război care nu e al nostru și care ne poate fi fatal…
Așteptăm…
La atâta fatalism și defetism, la atâta lașitate și comoditate… poate merităm tot ce ni se întâmplă așteptând.
Sa băgăm o manea și un mic… măcar sa fim feri-feri-feri-fericiți când o veni ce așteptăm sa vină!
Forwarded from ☀️ Dan Diaconu (Dan Diaconu)
Poate vă întrebați de ce s-au tot făcut schimburi de telefoane între ruși(Șoigu) și diverși oficiali militari de rang înalt.
În ceea ce privește telefonul de vineri cu Lloyd Austin - convorbire inițiată de către americani - Șoigu a refuzat menținerea deschisă a canalului de comunicație care a rezolvat criza rachetelor cubaneze, atrăgându-i atenția americanului că s-a ajuns la linia roșie. De asemenea a subliniat că Rusia nu acceptă nicio provocare suplimentară din partea Ucrainei - celebrul atac nuclear sau chimic sub steag fals pregătit de atâta vreme - spunând apăsat că Rusia e gata să-și exercite toate opțiunile de apărare ale propriului teritoriu. Convorbirile cu europenii s-au axat spre aceeași informare. De asemenea, cu blândețe li s-a atras atenția că Europa e mult mai aproape decât SUA și că orice provocare va primi răspunsul cerut.
Americanii par însă deciși să facă încă un joc murdar și să intervină prin intermediul Poloniei și al României la chemarea Ucrainei pentru apărarea teritoriilor istorice care-au aparținut acestor state. Atenție, nu NATO va interveni, ci o alianță restrânsă formată din țările de sacrificiu ale Estului. Astfel, România ar urma să intre în Bugeac, iar Polonia în vestul Ucrainei. E o nebunie absolută! Plăvanul e părtaș la memernicia asta care ne transformă în carne de tun. De altfel, dacă urmăriți știrile, aveți deja „introducerea” făcută întrucât, mai nou, toate jogodiile s-au trezit patrioți. Toți internaționaliștii vacciniști de ieri sunt acum patrioți sadea.
Vedeți limpede care-i situația. V-o spun cât se poate de clar: jigodia de la Cotroceni urmărește să reintroducă starea de urgență, după care să intre în vigoare legea marțială. E o fereastră extrem de mică în care se mai poate acționa. Nu vă bazați că veți fugi din țară! Vor fi închise treptat orașele, județele, iar până să ajungeți la graniță vă vor trebui permise peste permise. Vin vremuri tulburi!
În ceea ce privește telefonul de vineri cu Lloyd Austin - convorbire inițiată de către americani - Șoigu a refuzat menținerea deschisă a canalului de comunicație care a rezolvat criza rachetelor cubaneze, atrăgându-i atenția americanului că s-a ajuns la linia roșie. De asemenea a subliniat că Rusia nu acceptă nicio provocare suplimentară din partea Ucrainei - celebrul atac nuclear sau chimic sub steag fals pregătit de atâta vreme - spunând apăsat că Rusia e gata să-și exercite toate opțiunile de apărare ale propriului teritoriu. Convorbirile cu europenii s-au axat spre aceeași informare. De asemenea, cu blândețe li s-a atras atenția că Europa e mult mai aproape decât SUA și că orice provocare va primi răspunsul cerut.
Americanii par însă deciși să facă încă un joc murdar și să intervină prin intermediul Poloniei și al României la chemarea Ucrainei pentru apărarea teritoriilor istorice care-au aparținut acestor state. Atenție, nu NATO va interveni, ci o alianță restrânsă formată din țările de sacrificiu ale Estului. Astfel, România ar urma să intre în Bugeac, iar Polonia în vestul Ucrainei. E o nebunie absolută! Plăvanul e părtaș la memernicia asta care ne transformă în carne de tun. De altfel, dacă urmăriți știrile, aveți deja „introducerea” făcută întrucât, mai nou, toate jogodiile s-au trezit patrioți. Toți internaționaliștii vacciniști de ieri sunt acum patrioți sadea.
Vedeți limpede care-i situația. V-o spun cât se poate de clar: jigodia de la Cotroceni urmărește să reintroducă starea de urgență, după care să intre în vigoare legea marțială. E o fereastră extrem de mică în care se mai poate acționa. Nu vă bazați că veți fugi din țară! Vor fi închise treptat orașele, județele, iar până să ajungeți la graniță vă vor trebui permise peste permise. Vin vremuri tulburi!
Forwarded from Intel Slava Z
🇺🇲⚡30 Democratic congressmen called on Biden to negotiate directly with Putin in order to come to peace.
For the first time, members of Biden's own party pushed him to change his approach to Ukraine, according to the Washington Post.
For the first time, members of Biden's own party pushed him to change his approach to Ukraine, according to the Washington Post.
Forwarded from Intel Slava Z
🇸🇦🇺🇲 Saudi Crown Prince Mohammed bin Salman Al Saud has privately ridiculed US President Joe Biden for his missteps and questions his intelligence.
The Wall Street Journal
The Wall Street Journal
Despre eficiență, pragmatism și „pragmatii”
Ieri am vorbit despre lăcomie și orgoliu (sau trufie) și am ajuns la concluzia că „mai mult”-ul și „mai bine”-le, idolii lumii actuale, sunt principalii adversari ai umanității, tot așa cum dogma „progresului continuu” este calea sigură spre dezumanizare și sfârșitul acestei lumi.
Azi voi continua și voi vorbi despre armele și cavalerii acestei apocalipse: progmatismul și „pragamtiile”, pragmaticii care și-au făcut din „eficiență” și „pragmatism” armele atingerii „mai mult”-ului.
Cu siguranță și fără nicio exagerare, unora dintre Dvs care veți citi în cele câteva rânduri care vor urma, vă vor răsturna unele percepții asupra vieții și lumii în care trăim, căci vor veni pe contrasens cu cele mai elementare noțiuni pe care le primim încă din primii ani de viață. Dar poate asta este singura șansă, dacă mai e vreuna, de a schimba din temelii lumea asta bolnavă: schimbarea paradigmelor și a percepțiilor noastre asupra lumii în care trăim.
De mici am fost învățați că este important să fim eficienți, adică să reușim cu un efort cât mai mic și într-un timp cât mai scurt să facem cât „mai mult”. Prea puțin ni se spune despre și „mai bine”, dar asta va fi subiectul unei alte discuții. Toate, până în acest stadiu, al discuției despre eficiență, sunt firești oricărei ființe vii dotate cu inteligență, căci este absolut natural să vrei să-ți atingi scopul consumând cât mai puțin timp și energie.
Dacă introducem în ecuația eficienței și „costul” și „mijloacele” ajungem la noțiunea de „pragmatism”, „modus vivendi”, fel de a fi recomandat și încurajat, ba chiar admirat de către societatea zilelor noastre.
Astfel, pentru lumea în care trăim este absolut firesc și lăudabil să vrei să obții cât „mai mult”, cât mai ușor, cât mai repede, cât mai ieftin și cu și prin orice mijloace. Calea până la obținerea scopului propus, felul în care ajungi acolo sunt detalii insignifiante. Important e ca, indiferent de mijloace, să fie „mai mult”, mai repede, mai ieftin și mai ușor obținut. Și de aici pleacă totul…
Poți face profit mai mult și mai repede folosind copii din lumea a treia în fabrici sau în mine. Foarte bine, nu contează cum ajungi să-ți atins scopul, lumea te va admira și invidia pentru ce ești.
Poți face profituri fabuloase administrând lumii întregi substanțe experimentale? Excelent… indiferent de inutilitatea substanțelor și numărul victimelor colaterale vei fi admirat și invidiat de o lume pentru că ai făcut averii ușor, repede și ieftin.
Poți face munți de bani vânzând arme pentru lumea a treia, gangurilor de bandiți sau armatelor unor țări pentru a se război? Fabulos… ești admirat și invidiat. Că doar viețile nu costă nimic…
Ei sunt pragmaticii lumii… pragmaticii care au reușit. Și au schimbat lumea! Căci dacă în anii 60-70 costul muncii reprezenta aproximativ 40% din valoarea cifrei de afaceri a unei firme, azi a ajuns să coste în jur de 10%. Asta înseamnă nu doar eficiență, ci pragmatism. Și pragmatismul merge și mai departe… și ăștia 10% e prea mult! De aceea încet dar sigur forța de muncă umană este înlocuit cu una și mai ieftină și mai docilă… roboții. E mai eficient! Nu contează că arunci în mizerie și în foame miliarde de oameni. E pragmatic! - deci e nu doar permis, ci și încurajat! Admirat! Invidiat!
Exemplele date ați putea spune că nu sunt relevante, căci privesc pe mai marii lumii și că la nivelul ăla așa se face… Greșit! Pragmatici avem mulți și noi, pe toate stările sociale. Să începem de sus:
Există oare un om în România care cu mijloace atât de puține (cu care l-a înzestrat Dumnezeu), cu muncă mai puțină și cu cheltuială zero care să fi obținut atât de mult precum a făcut-o Președintele „nostru”, Klaus Werner Iohannis? El este simbolul pragmatismului în România, încununarea și întruparea acestei „dogme” moderne. El, nimic fiind, repede, cu și din nimic… a realizat nu „mai mult”-ul, ci „tot”-ul pe care l-ar fi putut obține. A fost suficient să nu facă nimic și să citească ce i se scrie de alții din afară. Și dacă va continua să nu facă și doar să citească… cine știe
Ieri am vorbit despre lăcomie și orgoliu (sau trufie) și am ajuns la concluzia că „mai mult”-ul și „mai bine”-le, idolii lumii actuale, sunt principalii adversari ai umanității, tot așa cum dogma „progresului continuu” este calea sigură spre dezumanizare și sfârșitul acestei lumi.
Azi voi continua și voi vorbi despre armele și cavalerii acestei apocalipse: progmatismul și „pragamtiile”, pragmaticii care și-au făcut din „eficiență” și „pragmatism” armele atingerii „mai mult”-ului.
Cu siguranță și fără nicio exagerare, unora dintre Dvs care veți citi în cele câteva rânduri care vor urma, vă vor răsturna unele percepții asupra vieții și lumii în care trăim, căci vor veni pe contrasens cu cele mai elementare noțiuni pe care le primim încă din primii ani de viață. Dar poate asta este singura șansă, dacă mai e vreuna, de a schimba din temelii lumea asta bolnavă: schimbarea paradigmelor și a percepțiilor noastre asupra lumii în care trăim.
De mici am fost învățați că este important să fim eficienți, adică să reușim cu un efort cât mai mic și într-un timp cât mai scurt să facem cât „mai mult”. Prea puțin ni se spune despre și „mai bine”, dar asta va fi subiectul unei alte discuții. Toate, până în acest stadiu, al discuției despre eficiență, sunt firești oricărei ființe vii dotate cu inteligență, căci este absolut natural să vrei să-ți atingi scopul consumând cât mai puțin timp și energie.
Dacă introducem în ecuația eficienței și „costul” și „mijloacele” ajungem la noțiunea de „pragmatism”, „modus vivendi”, fel de a fi recomandat și încurajat, ba chiar admirat de către societatea zilelor noastre.
Astfel, pentru lumea în care trăim este absolut firesc și lăudabil să vrei să obții cât „mai mult”, cât mai ușor, cât mai repede, cât mai ieftin și cu și prin orice mijloace. Calea până la obținerea scopului propus, felul în care ajungi acolo sunt detalii insignifiante. Important e ca, indiferent de mijloace, să fie „mai mult”, mai repede, mai ieftin și mai ușor obținut. Și de aici pleacă totul…
Poți face profit mai mult și mai repede folosind copii din lumea a treia în fabrici sau în mine. Foarte bine, nu contează cum ajungi să-ți atins scopul, lumea te va admira și invidia pentru ce ești.
Poți face profituri fabuloase administrând lumii întregi substanțe experimentale? Excelent… indiferent de inutilitatea substanțelor și numărul victimelor colaterale vei fi admirat și invidiat de o lume pentru că ai făcut averii ușor, repede și ieftin.
Poți face munți de bani vânzând arme pentru lumea a treia, gangurilor de bandiți sau armatelor unor țări pentru a se război? Fabulos… ești admirat și invidiat. Că doar viețile nu costă nimic…
Ei sunt pragmaticii lumii… pragmaticii care au reușit. Și au schimbat lumea! Căci dacă în anii 60-70 costul muncii reprezenta aproximativ 40% din valoarea cifrei de afaceri a unei firme, azi a ajuns să coste în jur de 10%. Asta înseamnă nu doar eficiență, ci pragmatism. Și pragmatismul merge și mai departe… și ăștia 10% e prea mult! De aceea încet dar sigur forța de muncă umană este înlocuit cu una și mai ieftină și mai docilă… roboții. E mai eficient! Nu contează că arunci în mizerie și în foame miliarde de oameni. E pragmatic! - deci e nu doar permis, ci și încurajat! Admirat! Invidiat!
Exemplele date ați putea spune că nu sunt relevante, căci privesc pe mai marii lumii și că la nivelul ăla așa se face… Greșit! Pragmatici avem mulți și noi, pe toate stările sociale. Să începem de sus:
Există oare un om în România care cu mijloace atât de puține (cu care l-a înzestrat Dumnezeu), cu muncă mai puțină și cu cheltuială zero care să fi obținut atât de mult precum a făcut-o Președintele „nostru”, Klaus Werner Iohannis? El este simbolul pragmatismului în România, încununarea și întruparea acestei „dogme” moderne. El, nimic fiind, repede, cu și din nimic… a realizat nu „mai mult”-ul, ci „tot”-ul pe care l-ar fi putut obține. A fost suficient să nu facă nimic și să citească ce i se scrie de alții din afară. Și dacă va continua să nu facă și doar să citească… cine știe
? Ar putea obține „și mai mult”-ul!
Deci se poate… e singurul motiv pentru care cred că românii l-au ales: l-au privit nu cu încredere, ci aspirațional: „omul ăsta e cu adevărat Pragmatic… dacă ăsta poate cu așa puțin, cu nimic, și obține „tot”-ul, poate vom reuși și noi… măcar intr-o infimă măsură.” - și-a spus alegătorul. Și s-a înșelat într-o singura privință: el, alegătorul, nu a reușit nimic, deși Președintele „lui” a obținut „tot”-ul - pentru el însuși.
La fel și la o scară mai mică: știți voi oameni care să fi reușit cu atât de puține mijloace atât de mult precum cei de la putere din ultimii 20 de ani? Evident că nu: au depus eforturi mici pentru a ajunge repede și nu scump în niște poziții în care nu au făcut nimic! Doar au executat ordine… și au distrus. Desigur, unii i-ar putea eticheta pe oamenii amintiți mai sus ca fiind „suflete de sclavi” și „trădători”, dar aceste noțiuni sunt irelevante într-o societate devenită nu doar amorală, ci chiar imorală, în care singurul scop „legitim” și general acceptat și încurajat este „mai mult”-ul.
Căci aceste fenomene nu se întâlnesc doar în lumea marilor afaceri sau a politicii înalte, internaționale sau naționale.
Pragmatismul este o „virtute” la orice nivel social: reușește o duduie să obțină o înaltă poziție într-o formă sau instituție, repede și ieftin, doar cu mijloacele din dotare echipate cu huse scurte și repede detașabile? Foarte bine… a „știut ce vrea în viață”, a „reușit în viață”, deci a fost „pragmatică”! Obținând „mai mult”-ul, duduia devenită brusc doamnă este admirată și invidiată.
Vine unul care pe timpul, munca și banii tăi se cocoață și culege roadele muncii tale într-o firmă oarecare, sau, concurent fiind, face o muncă de două ori mai proastă și obține de zece ori mai mult doar pentru că are tupeu și intrări?… excepțional! A reușit „mai mult”-ul, mai repede și mai ușor! Restul nimic nu contează, a fost „pragmatic! Toată lumea îl admiră și îl invidiază!
„Pragmatismul” este sinteza aforismului atribuit lui Machiavelli - „scopul scuză mijloacele”, o sinteză nu machiavelocă, ci satanică de-a dreptul! Nici citatul complet din cartea „Principele” - „Lasă principele să-și asume o faptă pentru că mijloacele vor fi considerate mereu oneste. Poporul este întotdeauna convins de aparențele lucrurilor și de rezultatele finale”, simplificat mai târziu prin apoftegma „Scopul scuză mijloacele dacă scopul este unul nobil” nu este corectă, căci mijloacele, calea până la atingerea scopului sunt la fel de importante a și scopul însuși, scop care trebuie să fie nobil.
Iată de ce a fost nevoie de abrevierea aforismului, căci pentru „lumea nouă” singurul scop este „mai mult”-ul, noțiunea de „nobil” fiind deja obsoletă și incorect politică.
Pentru un „pragmatic” lucrurile sunt simple și suficiente pentru a justifica orice:
<„Mai mult”-ul scuză mijloacele!>
Este regula zilei de azi, singurul „principiu” inoculat din primele zile de viață în comunitate: „fii pragmatic”. De aceea „pragmaticul” a devenit o „pragmatie”, realitatea obligându-mă să contrag noțiunea de pragmatic și cea de pramatie pentru a încerca să acopăr cât mai bine spectrul infrauman al acestui gen de om.
Lumea noastră este o lume în care Pragmatismul a devenit o religie în care „mai mult”-ul este singurul Dumnezeu, iar lăcomia și trufia sunt singurei repere „morale” considerate fundamentale. Pragmatiile sunt înalții preoți ale acestei noi religii, cavalerii apocalipsei lumii vechi.
Lucrurile au fost atât de bine implementate în mentalul colectiv al actualei umanități încât orice încercare de a led dezrădăcina vor părea a fi veritabile „erezii”, o totală „nebunie” absolut periculoasă, căci este „nepractică”… nepragmatică.
Așa este! Dar nici dreptatea și nici moralitate nu sunt pragmatice. Calea spre atingerea scopului este tot atât de importantă ca și scopul însuși, ambele trebuind să fie „nobile” și morale.
Nu e simplu ceea ce vă cer! Dar doar vă rog să începeți să gândiți înlăuntrul unor repere corecte, morale, chiar dacă „anormale” pentru lumea de azi și vă rog să încercați să nu mai admirați și s
Deci se poate… e singurul motiv pentru care cred că românii l-au ales: l-au privit nu cu încredere, ci aspirațional: „omul ăsta e cu adevărat Pragmatic… dacă ăsta poate cu așa puțin, cu nimic, și obține „tot”-ul, poate vom reuși și noi… măcar intr-o infimă măsură.” - și-a spus alegătorul. Și s-a înșelat într-o singura privință: el, alegătorul, nu a reușit nimic, deși Președintele „lui” a obținut „tot”-ul - pentru el însuși.
La fel și la o scară mai mică: știți voi oameni care să fi reușit cu atât de puține mijloace atât de mult precum cei de la putere din ultimii 20 de ani? Evident că nu: au depus eforturi mici pentru a ajunge repede și nu scump în niște poziții în care nu au făcut nimic! Doar au executat ordine… și au distrus. Desigur, unii i-ar putea eticheta pe oamenii amintiți mai sus ca fiind „suflete de sclavi” și „trădători”, dar aceste noțiuni sunt irelevante într-o societate devenită nu doar amorală, ci chiar imorală, în care singurul scop „legitim” și general acceptat și încurajat este „mai mult”-ul.
Căci aceste fenomene nu se întâlnesc doar în lumea marilor afaceri sau a politicii înalte, internaționale sau naționale.
Pragmatismul este o „virtute” la orice nivel social: reușește o duduie să obțină o înaltă poziție într-o formă sau instituție, repede și ieftin, doar cu mijloacele din dotare echipate cu huse scurte și repede detașabile? Foarte bine… a „știut ce vrea în viață”, a „reușit în viață”, deci a fost „pragmatică”! Obținând „mai mult”-ul, duduia devenită brusc doamnă este admirată și invidiată.
Vine unul care pe timpul, munca și banii tăi se cocoață și culege roadele muncii tale într-o firmă oarecare, sau, concurent fiind, face o muncă de două ori mai proastă și obține de zece ori mai mult doar pentru că are tupeu și intrări?… excepțional! A reușit „mai mult”-ul, mai repede și mai ușor! Restul nimic nu contează, a fost „pragmatic! Toată lumea îl admiră și îl invidiază!
„Pragmatismul” este sinteza aforismului atribuit lui Machiavelli - „scopul scuză mijloacele”, o sinteză nu machiavelocă, ci satanică de-a dreptul! Nici citatul complet din cartea „Principele” - „Lasă principele să-și asume o faptă pentru că mijloacele vor fi considerate mereu oneste. Poporul este întotdeauna convins de aparențele lucrurilor și de rezultatele finale”, simplificat mai târziu prin apoftegma „Scopul scuză mijloacele dacă scopul este unul nobil” nu este corectă, căci mijloacele, calea până la atingerea scopului sunt la fel de importante a și scopul însuși, scop care trebuie să fie nobil.
Iată de ce a fost nevoie de abrevierea aforismului, căci pentru „lumea nouă” singurul scop este „mai mult”-ul, noțiunea de „nobil” fiind deja obsoletă și incorect politică.
Pentru un „pragmatic” lucrurile sunt simple și suficiente pentru a justifica orice:
<„Mai mult”-ul scuză mijloacele!>
Este regula zilei de azi, singurul „principiu” inoculat din primele zile de viață în comunitate: „fii pragmatic”. De aceea „pragmaticul” a devenit o „pragmatie”, realitatea obligându-mă să contrag noțiunea de pragmatic și cea de pramatie pentru a încerca să acopăr cât mai bine spectrul infrauman al acestui gen de om.
Lumea noastră este o lume în care Pragmatismul a devenit o religie în care „mai mult”-ul este singurul Dumnezeu, iar lăcomia și trufia sunt singurei repere „morale” considerate fundamentale. Pragmatiile sunt înalții preoți ale acestei noi religii, cavalerii apocalipsei lumii vechi.
Lucrurile au fost atât de bine implementate în mentalul colectiv al actualei umanități încât orice încercare de a led dezrădăcina vor părea a fi veritabile „erezii”, o totală „nebunie” absolut periculoasă, căci este „nepractică”… nepragmatică.
Așa este! Dar nici dreptatea și nici moralitate nu sunt pragmatice. Calea spre atingerea scopului este tot atât de importantă ca și scopul însuși, ambele trebuind să fie „nobile” și morale.
Nu e simplu ceea ce vă cer! Dar doar vă rog să începeți să gândiți înlăuntrul unor repere corecte, morale, chiar dacă „anormale” pentru lumea de azi și vă rog să încercați să nu mai admirați și s
ă invidiați orice „pragmatie”… E primul pas pe lungul și istovitorul drum spre a fi Oameni și nu „pragmatii”!
Lumea mică în faza de negare
„Lumea civilizată”, Lumea mică, se află într-o fază acută de negare. Deși liderii lumii mici vorbesc despre „lumea întreagă” și „restul lumii” când se raportează fără să le includă pe unele țări cum ar fi China, Rusia, Iran și atâtea altele, așa cum devine din ce în ce mai evident „restul lumii”, „lumea întreagă” sau „civilizată” este din ce în ce mai mică.
Acest fapt este dovedit de deciziile care se iau în afara „Lumii mici”… spre exemplu în China, care tocmai a hotărât să restrângă drastic relațiile cu vestului pentru a contracara influențele externe și a se orienta către creșterea piețelor interne. Într-un articol de pe solidnews preluat de la reseauinternational. net este sintetizată perfect această situație: „China este o putere orientată spre export, care nu se poate lipsi de piețele externe. Dar Washingtonul nu este centrul lumii, iar Beijingul dezvoltă în mod activ platforme alternative în Asia, Orientul Mijlociu, Africa și America de Sud. China se îndreaptă în mod clar către o eră a „autosuficienței naționale” proclamată de președintele Xi. Acest lucru nu este lipsit de un pragmatism sănătos: chinezii au obținut deja maximul de la Vest și, evident, nu vor putea obține mai mult.”
Fără China globalizarea a intrat în comă. Globalizarea desenată de vest! Căci globalizarea „Lumii mari” merge mai departe, fiind astfel hotărâtă deja integrarea sporită și strângerea legăturilor economice cu țările BRICS. Cu alte cuvinte, dacă occidentul nu se orientează rapid spre alte colonii în care să externalizeze producția de bunuri, vom rămâne fără chiloți… problema e alta: care „noi colonii”, că mai toate sunt în aria de influență a BRICS-ului, fac deja parte din Lumea Mare, din „Cealaltă Lume”! Ceea ce înseamnă că occidentul și occidentalii vor trebui să reînvețe să muncească. Fizic! La bunuri de larg consum cu valoare adăugată mică… ceea ce este greu, dacă nu cumva imposibil!
Și nu doar comoditatea occidentalului este cauza (căci generații întregi de occidentali au fost obișnuiți în țările bogate să trăiască din ajutoare sociale… căci, orice învăț are și un dezvăț! Foamea și sărăcia îl va reînvăța probabil pe occidental într-un final să muncească. Dar care occidental? Populația occidentului e îmbătrânită iar demografia a fost descurajată în tot „vestul civilizat”… așa că occidentul va fi obligat să facă ce a mai făcut: să „importe” populații din afara spațiului european, populații care vin cu obiceiurile lor, cu modul lor de gândire. Populații din colonii care ajung să stăpânească marile puteri - vezi colonistul indian devenit prim ministru al Marii Britanii, indian care, ce e drept, face parte din casta corectă, din „casta Goldensachs”.
Dar chiar și cu o Europa ticsită de alogeni… cu ce resurse, cu ce materii prime să supraviețuiesti, să te dezvolți atâta vreme cât majoritatea sunte în „Lumea Cealaltă”, pe „Planeta Mare”…
Dar abia acum vine ce e mai relevant: așa cum „profețeam” în urmă cu vreo două luni, „Lumea Mare” e pe punctul să se coaguleze, să se alieze și din punct de vedere militar. Nu formalizat încă, dar real… ceea ce e chiar mai periculos! Noul președinte pe viață al Chinei, Xi Jinping, își clădește o politică națională axată pe consolidarea puterii militare, fapt care îl pune pe curs de coliziune cu Statele Unite. Și, pe cale de consecință, cu NATO! Fapt care duce inevitabil la o strângere a legăturilor cu Rusia. Aceeași situație și cu Iranul, care are deja un parteneriat militar strâns cu Rusia.
Această alianță în schimb nu va fi una concretizată într-un unic pol militar instituționalizat, pe modelul NATO. Alianțele vor fi conjuncturale, bilaterale, dar invariabil vor avea ca principal adversar „Lumea mică” - va fi singura „conjunctură” constantă.
„Lumea civilizată”, Lumea mică, se află într-o fază acută de negare. Deși liderii lumii mici vorbesc despre „lumea întreagă” și „restul lumii” când se raportează fără să le includă pe unele țări cum ar fi China, Rusia, Iran și atâtea altele, așa cum devine din ce în ce mai evident „restul lumii”, „lumea întreagă” sau „civilizată” este din ce în ce mai mică.
Acest fapt este dovedit de deciziile care se iau în afara „Lumii mici”… spre exemplu în China, care tocmai a hotărât să restrângă drastic relațiile cu vestului pentru a contracara influențele externe și a se orienta către creșterea piețelor interne. Într-un articol de pe solidnews preluat de la reseauinternational. net este sintetizată perfect această situație: „China este o putere orientată spre export, care nu se poate lipsi de piețele externe. Dar Washingtonul nu este centrul lumii, iar Beijingul dezvoltă în mod activ platforme alternative în Asia, Orientul Mijlociu, Africa și America de Sud. China se îndreaptă în mod clar către o eră a „autosuficienței naționale” proclamată de președintele Xi. Acest lucru nu este lipsit de un pragmatism sănătos: chinezii au obținut deja maximul de la Vest și, evident, nu vor putea obține mai mult.”
Fără China globalizarea a intrat în comă. Globalizarea desenată de vest! Căci globalizarea „Lumii mari” merge mai departe, fiind astfel hotărâtă deja integrarea sporită și strângerea legăturilor economice cu țările BRICS. Cu alte cuvinte, dacă occidentul nu se orientează rapid spre alte colonii în care să externalizeze producția de bunuri, vom rămâne fără chiloți… problema e alta: care „noi colonii”, că mai toate sunt în aria de influență a BRICS-ului, fac deja parte din Lumea Mare, din „Cealaltă Lume”! Ceea ce înseamnă că occidentul și occidentalii vor trebui să reînvețe să muncească. Fizic! La bunuri de larg consum cu valoare adăugată mică… ceea ce este greu, dacă nu cumva imposibil!
Și nu doar comoditatea occidentalului este cauza (căci generații întregi de occidentali au fost obișnuiți în țările bogate să trăiască din ajutoare sociale… căci, orice învăț are și un dezvăț! Foamea și sărăcia îl va reînvăța probabil pe occidental într-un final să muncească. Dar care occidental? Populația occidentului e îmbătrânită iar demografia a fost descurajată în tot „vestul civilizat”… așa că occidentul va fi obligat să facă ce a mai făcut: să „importe” populații din afara spațiului european, populații care vin cu obiceiurile lor, cu modul lor de gândire. Populații din colonii care ajung să stăpânească marile puteri - vezi colonistul indian devenit prim ministru al Marii Britanii, indian care, ce e drept, face parte din casta corectă, din „casta Goldensachs”.
Dar chiar și cu o Europa ticsită de alogeni… cu ce resurse, cu ce materii prime să supraviețuiesti, să te dezvolți atâta vreme cât majoritatea sunte în „Lumea Cealaltă”, pe „Planeta Mare”…
Dar abia acum vine ce e mai relevant: așa cum „profețeam” în urmă cu vreo două luni, „Lumea Mare” e pe punctul să se coaguleze, să se alieze și din punct de vedere militar. Nu formalizat încă, dar real… ceea ce e chiar mai periculos! Noul președinte pe viață al Chinei, Xi Jinping, își clădește o politică națională axată pe consolidarea puterii militare, fapt care îl pune pe curs de coliziune cu Statele Unite. Și, pe cale de consecință, cu NATO! Fapt care duce inevitabil la o strângere a legăturilor cu Rusia. Aceeași situație și cu Iranul, care are deja un parteneriat militar strâns cu Rusia.
Această alianță în schimb nu va fi una concretizată într-un unic pol militar instituționalizat, pe modelul NATO. Alianțele vor fi conjuncturale, bilaterale, dar invariabil vor avea ca principal adversar „Lumea mică” - va fi singura „conjunctură” constantă.
Dar tocmai d-aia și la Beijing, și la Teheran, și la Moscova, și în Brasil, și la Cape Town se vorbește despre o „lume multi polară” și nu „bipolară”, o lume care s-a făcut deja, există, deși „Lumea mică” refuză să accepte această realitate.
Și ca de aproape fiecare dată în faza de negare există un moment de negare violentă a realității. Și în această fază a fazei de negare ne găsim noi, aici în marginea Lumii Mici.
De aceea, în furia negării și în încercarea disperată de a recupera ce este acum imposibil să mai fie recuperat - controlul hegemonic al SUA și al aliaților din „Lumea Mică” asupra „Lumii Mari” - îmi este extrem de frică să nu fim martorii actori ai unui deznodământ dramatic al acestei crize existențiale a vestului. Establishment-ul occidental, extrem de slab intelectual și absolut nepregătit pentru acest declin al „Lumii Civilizate”, cred că este în stare de orice… rău. Sper să mă înșel! Sper să înțeleagă că trebuie căutate soluții în noua arhitectură a lumii și nu distrugerea lumii pentru impunerea propriei „viziuni”, de fapt pentru stăpânirea discreționară a vestului care nu mai reprezintă o opțiune pentru niciuna din țările „Lumii Mari”.
De aceea, noi, aici în România, nu avem luxul de a intra în faze de negare! Suntem obligați să ne adaptăm rapid și să luăm urgent unele măsuri strict în interes național.
Prima ar fi refuzul categoric de a fi implicați în niciun conflict deschis cu vreuna din țările „Lumii mari” și, ÎN NICIUN CAZ să nu acceptăm ca teritoriul național să fie baza de plecare a unor atacuri militare împotriva uneia din țările din „Lumea Cealaltă”. Pur și simplu nu ne permitem riscul de a deveni câmp de bătălie, a Ucraina 2. Nu afilierea noastră la NATO o discut aici, ci doar dreptul de a refuza să fim bază de lansare a unor atacuri ce nu pot fi justificate de caracterul declarat defensiv al Alianței.
Apoi, dacă noi, cei din #CoalițiaPentruNațiune am fi la guvernare, am lua imediat măsuri protecționiste pentru autoconsumul resurselor și energiei produse în România - starea de criză energetică globală o permite! Doar nu vom fi „solidari” cu cei care ne discriminează și ne umilesc de ani de zile! Avem dreptul să ne gândim mai întâi la noi, și apoi la alții. Chiar și porunca biblică spună să-ți iubești aproapele ca pe tine însuți… hai să începem să învățăm să ne iubim noi pe noi.
Nu în ultimul rând, economia românească trebuie să fie pregătită pentru a prelua producția de bunuri de larg consum ce se realiza în afara uniunii. În fața demantelării și blocării iminente a fluxului de bunuri pe ruta est-vest, economia României trebuie să fie autosustenabilă! Protejarea și sprijinirea sectorului economic este esențială pentru subzistența noastră, nu doar pentru suveranitatea.
Abia în cele din urmă, după ce vom fi „pe picioarele noastre” va trebui să ne renegociem locul în „Lumea mică” în paralel cu negocierea unei colaborări realmente reciproc avantajoase cu țările BRICS.
Restul, sunt sloganuri! Sloganuri folosite de Propagandiștii controlați de cei care de zeci de ani ne tratează ca pe o colonie și care acum, când brusc s-au trezit la o altă realitate decât aia pe care o proiectaseră, sunt într-o autodistructivă fază de negare. Trebuie să le amintim aliaților noștri că noi, din poziția noastră de colonie de tip nou, refuzăm să participăm la războaiele lor cu fostele lor colonii: dacă nu am împărțit niciodată avantajele și beneficiile din vechile colonii, de ce am partaja acum cheltuielile cu încercarea disperata de a nu le pierde?
Și ca de aproape fiecare dată în faza de negare există un moment de negare violentă a realității. Și în această fază a fazei de negare ne găsim noi, aici în marginea Lumii Mici.
De aceea, în furia negării și în încercarea disperată de a recupera ce este acum imposibil să mai fie recuperat - controlul hegemonic al SUA și al aliaților din „Lumea Mică” asupra „Lumii Mari” - îmi este extrem de frică să nu fim martorii actori ai unui deznodământ dramatic al acestei crize existențiale a vestului. Establishment-ul occidental, extrem de slab intelectual și absolut nepregătit pentru acest declin al „Lumii Civilizate”, cred că este în stare de orice… rău. Sper să mă înșel! Sper să înțeleagă că trebuie căutate soluții în noua arhitectură a lumii și nu distrugerea lumii pentru impunerea propriei „viziuni”, de fapt pentru stăpânirea discreționară a vestului care nu mai reprezintă o opțiune pentru niciuna din țările „Lumii Mari”.
De aceea, noi, aici în România, nu avem luxul de a intra în faze de negare! Suntem obligați să ne adaptăm rapid și să luăm urgent unele măsuri strict în interes național.
Prima ar fi refuzul categoric de a fi implicați în niciun conflict deschis cu vreuna din țările „Lumii mari” și, ÎN NICIUN CAZ să nu acceptăm ca teritoriul național să fie baza de plecare a unor atacuri militare împotriva uneia din țările din „Lumea Cealaltă”. Pur și simplu nu ne permitem riscul de a deveni câmp de bătălie, a Ucraina 2. Nu afilierea noastră la NATO o discut aici, ci doar dreptul de a refuza să fim bază de lansare a unor atacuri ce nu pot fi justificate de caracterul declarat defensiv al Alianței.
Apoi, dacă noi, cei din #CoalițiaPentruNațiune am fi la guvernare, am lua imediat măsuri protecționiste pentru autoconsumul resurselor și energiei produse în România - starea de criză energetică globală o permite! Doar nu vom fi „solidari” cu cei care ne discriminează și ne umilesc de ani de zile! Avem dreptul să ne gândim mai întâi la noi, și apoi la alții. Chiar și porunca biblică spună să-ți iubești aproapele ca pe tine însuți… hai să începem să învățăm să ne iubim noi pe noi.
Nu în ultimul rând, economia românească trebuie să fie pregătită pentru a prelua producția de bunuri de larg consum ce se realiza în afara uniunii. În fața demantelării și blocării iminente a fluxului de bunuri pe ruta est-vest, economia României trebuie să fie autosustenabilă! Protejarea și sprijinirea sectorului economic este esențială pentru subzistența noastră, nu doar pentru suveranitatea.
Abia în cele din urmă, după ce vom fi „pe picioarele noastre” va trebui să ne renegociem locul în „Lumea mică” în paralel cu negocierea unei colaborări realmente reciproc avantajoase cu țările BRICS.
Restul, sunt sloganuri! Sloganuri folosite de Propagandiștii controlați de cei care de zeci de ani ne tratează ca pe o colonie și care acum, când brusc s-au trezit la o altă realitate decât aia pe care o proiectaseră, sunt într-o autodistructivă fază de negare. Trebuie să le amintim aliaților noștri că noi, din poziția noastră de colonie de tip nou, refuzăm să participăm la războaiele lor cu fostele lor colonii: dacă nu am împărțit niciodată avantajele și beneficiile din vechile colonii, de ce am partaja acum cheltuielile cu încercarea disperata de a nu le pierde?
Poate luciditatea și curajul nostru de a prezenta adevărul simplu și dureros i-ar ajuta pe „aliații” și stăpânii noștri să depășească faza asta de negare din care nu reușesc să iasă. Poate așa le-am fi mult mai de folos decât niște slugi umile și obediente, așa cum sunt guvernanții României de azi. Nu știu. Poate! Dar sigur am fi mai respectați… măcar cât sunt ungurii, așa!
La lista de mai sus va trebui sa adăugați și India:
Forwarded from Intel Slava Z
🇷🇺🇮🇳⚡Telephone conversations were held between the Ministers of Defense of Russia and India
The situation in Ukraine was discussed. Sergei Shoigu conveyed to his Indian counterpart his concerns about possible provocations by Ukraine with the use of a "dirty bomb".
The situation in Ukraine was discussed. Sergei Shoigu conveyed to his Indian counterpart his concerns about possible provocations by Ukraine with the use of a "dirty bomb".