Difuzarea preferințelor politice se referă la procesul prin care opiniile, convingerile și preferințele politice se răspândesc printre indivizii dintr-o rețea socială. Din punct de vedere sociologic, acest concept este profund înrădăcinat în înțelegerea modului în care interacțiunile și structurile sociale influențează difuzarea informațiilor politice și formarea atitudinilor politice
Mecanisme și factori-cheie
Mai multe mecanisme și factori contribuie la difuzarea preferințelor politice în cadrul rețelelor sociale:
🟥 Influența socială și homofilia
Influența socială este un mecanism primar prin care indivizii sunt afectați de opiniile și comportamentele semenilor lor. Homofilia, tendința indivizilor de a se asocia cu alte persoane similare, joacă un rol semnificativ în consolidarea preferințelor politice existente și în facilitarea răspândirii acestora în cadrul unei rețele. Acest concept este esențial pentru înțelegerea modului în care se formează și persistă camerele de ecou politice.
🟥 Comunicarea interpersonală
Interacțiunile directe între indivizi, cum ar fi conversațiile sau dezbaterile, sunt principalele canale prin care preferințele politice sunt împărtășite și influențate. Comunicarea verbală implică schimbul informal de informații și opinii politice între membrii rețelei, care poate avea un impact semnificativ asupra difuzării preferințelor politice. Credibilitatea și fiabilitatea sursei determină adesea eficiența acestei comunicări.
🟥 Influența mass-media și platformele social media
Mass-media tradiționale și sociale servesc drept canale puternice pentru difuzarea informațiilor politice. Acestea pot modela preferințele politice prin formularea problemelor în moduri specifice și prin furnizarea de platforme pentru discuții și angajamente politice. Platformele de social media, în special, amplifică procesul de difuzare permițând difuzarea rapidă și pe scară largă a conținutului politic. De asemenea, acestea permit utilizatorilor să se angajeze cu un public mai larg, dincolo de cercurile lor sociale imediate.
🟥 Structura rețelei
Topologia unei rețele sociale, inclusiv densitatea și centralitatea nodurilor, afectează rapiditatea și amploarea cu care se pot răspândi preferințele politice. Rețelele cu noduri de mare centralitate (persoane influente) pot facilita difuzarea rapidă. Înțelegerea acestor structuri este esențială pentru înțelegerea dinamicii difuzării preferințelor politice.
🟥 Caracteristici individuale
Factori precum ideologia politică, trăsăturile de personalitate și inteligența emoțională pot influența modul în care indivizii procesează informațiile politice și adoptă noi preferințe. Aceste diferențe individuale contribuie la modelele variate de difuzare a preferințelor politice observate în rețelele sociale.
🟥 Identitatea socială și dinamica de grup
Teoria identității sociale sugerează că indivizii sunt influențați de normele și comportamentele grupurilor cu care se identifică. Dinamica grupurilor, inclusiv conformitatea și presiunea colegilor, poate conduce la difuzarea preferințelor politice. Acest factor este deosebit de important în înțelegerea modului în care mișcările politice capătă amploare în cadrul rețelelor sociale.
🟥 Mecanisme cognitiv-motivaționale
Acestea includ motivele de justificare a ego-ului și de justificare a grupului, în care indivizii își aliniază preferințele politice cu cele ale grupului din care fac parte pentru a menține coerența cognitivă și armonia socială. Astfel de mecanisme pot consolida preferințele politice existente și pot contribui la polarizarea rețelelor sociale.
🟥 Factori tehnologici
Proiectarea și algoritmii platformelor social media pot crea camere de ecou, în care indivizii sunt expuși în principal la informații care le consolidează convingerile existente, influențând astfel procesul de difuzare. Acest aspect tehnologic al rețelelor sociale a devenit din ce în ce mai important în ultimii ani, pe măsură ce discursul politic se mută tot mai mult online.
@socialcomputing
Mecanisme și factori-cheie
Mai multe mecanisme și factori contribuie la difuzarea preferințelor politice în cadrul rețelelor sociale:
Influența socială este un mecanism primar prin care indivizii sunt afectați de opiniile și comportamentele semenilor lor. Homofilia, tendința indivizilor de a se asocia cu alte persoane similare, joacă un rol semnificativ în consolidarea preferințelor politice existente și în facilitarea răspândirii acestora în cadrul unei rețele. Acest concept este esențial pentru înțelegerea modului în care se formează și persistă camerele de ecou politice.
Interacțiunile directe între indivizi, cum ar fi conversațiile sau dezbaterile, sunt principalele canale prin care preferințele politice sunt împărtășite și influențate. Comunicarea verbală implică schimbul informal de informații și opinii politice între membrii rețelei, care poate avea un impact semnificativ asupra difuzării preferințelor politice. Credibilitatea și fiabilitatea sursei determină adesea eficiența acestei comunicări.
Mass-media tradiționale și sociale servesc drept canale puternice pentru difuzarea informațiilor politice. Acestea pot modela preferințele politice prin formularea problemelor în moduri specifice și prin furnizarea de platforme pentru discuții și angajamente politice. Platformele de social media, în special, amplifică procesul de difuzare permițând difuzarea rapidă și pe scară largă a conținutului politic. De asemenea, acestea permit utilizatorilor să se angajeze cu un public mai larg, dincolo de cercurile lor sociale imediate.
Topologia unei rețele sociale, inclusiv densitatea și centralitatea nodurilor, afectează rapiditatea și amploarea cu care se pot răspândi preferințele politice. Rețelele cu noduri de mare centralitate (persoane influente) pot facilita difuzarea rapidă. Înțelegerea acestor structuri este esențială pentru înțelegerea dinamicii difuzării preferințelor politice.
Factori precum ideologia politică, trăsăturile de personalitate și inteligența emoțională pot influența modul în care indivizii procesează informațiile politice și adoptă noi preferințe. Aceste diferențe individuale contribuie la modelele variate de difuzare a preferințelor politice observate în rețelele sociale.
Teoria identității sociale sugerează că indivizii sunt influențați de normele și comportamentele grupurilor cu care se identifică. Dinamica grupurilor, inclusiv conformitatea și presiunea colegilor, poate conduce la difuzarea preferințelor politice. Acest factor este deosebit de important în înțelegerea modului în care mișcările politice capătă amploare în cadrul rețelelor sociale.
Acestea includ motivele de justificare a ego-ului și de justificare a grupului, în care indivizii își aliniază preferințele politice cu cele ale grupului din care fac parte pentru a menține coerența cognitivă și armonia socială. Astfel de mecanisme pot consolida preferințele politice existente și pot contribui la polarizarea rețelelor sociale.
Proiectarea și algoritmii platformelor social media pot crea camere de ecou, în care indivizii sunt expuși în principal la informații care le consolidează convingerile existente, influențând astfel procesul de difuzare. Acest aspect tehnologic al rețelelor sociale a devenit din ce în ce mai important în ultimii ani, pe măsură ce discursul politic se mută tot mai mult online.
@socialcomputing
Please open Telegram to view this post
VIEW IN TELEGRAM
👍2
Teorii și modele
Mai multe teorii și modele au fost elaborate pentru a explica și a prezice difuzarea preferințelor politice în rețelele sociale:
🟥 Modelul fluxului în doi pași
Acest model subliniază rolul liderilor de opinie în difuzarea informațiilor. Acesta sugerează că informațiile circulă de la mass-media la liderii de opinie și apoi de la acești lideri la populație. Acest model este relevant pentru înțelegerea modului în care informațiile și preferințele politice sunt difuzate prin intermediul rețelelor sociale, unde anumite persoane pot avea mai multă influență asupra altora.
🟥 Modelul participării politice în mediile sociale (SMPPM)
Acest model explică modul în care expunerea la conținut politic pe social media poate duce la acțiuni participative atât cu efort redus, cât și cu efort ridicat. Acesta ia în considerare atât expunerea intenționată, cât și cea accidentală la conținutul politic, subliniind rolul social media în modelarea preferințelor și acțiunilor politice.
🟥 Modele de difuzie a convingerilor
Aceste modele, adesea utilizate în economie, descriu modul în care opiniile și convingerile se răspândesc între agenții raționali dintr-o rețea. Ele oferă un cadru pentru înțelegerea modului în care preferințele politice se pot răspândi prin interacțiuni sociale și a influenței structurilor de rețea asupra acestui proces.
🟥 Modele de difuzie a opiniilor concurente
Aceste modele examinează modul în care diferite opinii concurează pentru dominație în cadrul unei rețele sociale. Ele iau în considerare influența colectivă a atributelor individuale, a rețelelor sociale locale și a mass-mediei globale asupra difuzării opiniilor, oferind o perspectivă asupra modului în care preferințele politice se pot schimba în timp.
🟥 Modelul cascadei independente
Acest model descrie modul în care informațiile se răspândesc într-o rețea, în care fiecare individ are o probabilitate de a-și influența vecinii. Acesta evidențiază natura stocastică a proceselor de difuzie.
🟥 Modelul pragului liniar
Acest model presupune că indivizii adoptă noi comportamente sau preferințe atunci când influența cumulată a vecinilor lor depășește un anumit prag, subliniind rolul consolidării sociale.
🟥 Teoria spiralei tăcerii
Această teorie sugerează că indivizii sunt mai puțin predispuși să își exprime opiniile politice dacă se percep ca fiind în minoritate, ceea ce poate afecta vizibilitatea și difuzarea anumitor preferințe politice.
@socialcomputing
Mai multe teorii și modele au fost elaborate pentru a explica și a prezice difuzarea preferințelor politice în rețelele sociale:
Acest model subliniază rolul liderilor de opinie în difuzarea informațiilor. Acesta sugerează că informațiile circulă de la mass-media la liderii de opinie și apoi de la acești lideri la populație. Acest model este relevant pentru înțelegerea modului în care informațiile și preferințele politice sunt difuzate prin intermediul rețelelor sociale, unde anumite persoane pot avea mai multă influență asupra altora.
Acest model explică modul în care expunerea la conținut politic pe social media poate duce la acțiuni participative atât cu efort redus, cât și cu efort ridicat. Acesta ia în considerare atât expunerea intenționată, cât și cea accidentală la conținutul politic, subliniind rolul social media în modelarea preferințelor și acțiunilor politice.
Aceste modele, adesea utilizate în economie, descriu modul în care opiniile și convingerile se răspândesc între agenții raționali dintr-o rețea. Ele oferă un cadru pentru înțelegerea modului în care preferințele politice se pot răspândi prin interacțiuni sociale și a influenței structurilor de rețea asupra acestui proces.
Aceste modele examinează modul în care diferite opinii concurează pentru dominație în cadrul unei rețele sociale. Ele iau în considerare influența colectivă a atributelor individuale, a rețelelor sociale locale și a mass-mediei globale asupra difuzării opiniilor, oferind o perspectivă asupra modului în care preferințele politice se pot schimba în timp.
Acest model descrie modul în care informațiile se răspândesc într-o rețea, în care fiecare individ are o probabilitate de a-și influența vecinii. Acesta evidențiază natura stocastică a proceselor de difuzie.
Acest model presupune că indivizii adoptă noi comportamente sau preferințe atunci când influența cumulată a vecinilor lor depășește un anumit prag, subliniind rolul consolidării sociale.
Această teorie sugerează că indivizii sunt mai puțin predispuși să își exprime opiniile politice dacă se percep ca fiind în minoritate, ceea ce poate afecta vizibilitatea și difuzarea anumitor preferințe politice.
@socialcomputing
Please open Telegram to view this post
VIEW IN TELEGRAM
👍2
Dilema Regelui Gol în sociologie este o metaforă care descrie situațiile în care oamenii aderă la norme sociale nepopulare, de teamă să nu fie considerați diferiți sau excluși din grup. Iată 5 puncte cheie:
🟥 Norme nepopulare, dar respectate: Oamenii adesea respectă anumite reguli sau obiceiuri chiar dacă nu sunt de acord cu ele, din teama de a nu fi ostracizați.
🟥 Presiunea conformismului: Dorința de a fi acceptat de grup poate determina indivizii să adopte comportamente care nu corespund propriilor convingeri.
🟥 Iluzia consensului: Mulți oameni cred în mod eronat că majoritatea celor din jur împărtășesc aceeași opinie sau comportament, chiar dacă nu este cazul.
🟥 Întărirea normei: Prin respectarea unei norme nepopulare, indivizii contribuie la întărirea acesteia, creând un cerc vicios.
🟥 Rolul liderilor de opinie: Un mic grup de persoane care cred cu tărie într-o anumită normă poate influența un număr mare de oameni să o adopte, chiar dacă aceștia nu sunt de acord cu ea.
@socialcomputing
@socialcomputing
Please open Telegram to view this post
VIEW IN TELEGRAM
👍3
În modelele computaționale bazate pe agenți sunt folosite patru roluri pentru analiza mecanismelor dilemei Regelui Gol:
🟥 Credincioși adevărați: Aceștia sunt cei care cred cu adevărat în norma sau ideea promovată și o susțin atât prin comportament, cât și prin impunere. Ei sunt cei care inițiază și mențin presiunea conformismului.
🟥 Credincioși falși: Aceștia pretind că cred într-o anumită normă, deși în sinea lor nu o susțin. Motivul este adesea dorința de a se integra într-un grup sau de a evita sancțiuni sociale.
🟥 Împunători adevărați: Aceștia sunt cei care impun norma pentru că cred cu adevărat în ea și doresc ca ceilalți să o respecte. Ei pot fi atât credincioși adevărați, cât și falși.
🟥 Împunători falși: Aceștia impun norma deși nu cred în ea, de obicei pentru a-și masca propriile nesiguranțe sau pentru a se conforma presiunii sociale.
Rolul fiecărui grup în dilema Regelui Gol:
🟥 Credincioșii adevărați: Ei sunt cei care inițiază și susțin norma, creând o impresie inițială de consens.
🟥 Credincioșii falși: Ei amplifică percepția unui consens larg în jurul normei, chiar dacă nu o cred cu adevărat.
🟥 Împunătorii adevărați: Ei mențin presiunea conformismului, pedepsind pe cei care încalcă norma și recompensând pe cei care o respectă.
🟥 Împunătorii falși: Ei pot atât întări, cât și submina norma, în funcție de cât de eficienți sunt în a-și ascunde adevăratele convingeri.
În esență, aceste roluri interacționează într-un mod complex pentru a crea și menține o normă socială, chiar dacă aceasta este nepopulară sau nejustificată.
@socialcomputing
Rolul fiecărui grup în dilema Regelui Gol:
În esență, aceste roluri interacționează într-un mod complex pentru a crea și menține o normă socială, chiar dacă aceasta este nepopulară sau nejustificată.
@socialcomputing
Please open Telegram to view this post
VIEW IN TELEGRAM
👍1
Teoria Ferestrelor Sparte a fost invenția criminaliștilor James Q. Wilson și George Kelling. Wilson și Kelling au spus că delicvența este urmarea inevitabilă a dezordinii. Dacă se sparge o fereastră și nu o repară nimeni, oamenii care trec pe acolo vor trage concluzia că nimănui nu-i pasă și că nimeni nu este răspunzător. În curând, alte ferestre vor fi sparte, iar sentimentul de anarhie se va răspândi din clădirea aceea pe stradă, transmițând semnalul că orice este acceptabil. Într-un oraș, problemele relativ minore precum graffiti, dezordinea publică și cerșitul agresiv, scriu ei, sunt toate echivalente unor ferestre sparte, invitații la infracțiuni mai grave:
Aceasta este o teorie epidemică a criminalității. Ea spune că delicvența este contagioasă - așa cum este contagioasă o tendință în modă, că poate începe cu o fereastră spartă și se poate răspândi în întreaga comunitate.
(Malcom Gladwell, "The Tipping Point") @socialcomputing
Hoții și tâlharii, fie că sunt ocazionali sau profesioniști, cred că își reduc șansele de a fi prinși sau măcar identificați dacă operează pe străzi unde potențialele victime sunt deja intimidate de condiții dominante. Dacă într-un cartier nu i se interzice unui cerșetor sâcâitor să-i mai agreseze pe trecători, gândește probabil hoțul, este mai puțin probabil ca locuitorii să sune la poliție pentru a identifica un potențial tâlhar sau pentru a interveni când se produce tâlhăria.
Aceasta este o teorie epidemică a criminalității. Ea spune că delicvența este contagioasă - așa cum este contagioasă o tendință în modă, că poate începe cu o fereastră spartă și se poate răspândi în întreaga comunitate.
(Malcom Gladwell, "The Tipping Point") @socialcomputing
👍5
Cursul constă din trei module: metrica de centralitate, teorii și modelare.
E posibil de aplicat gratuit pentru o săptămână.
#cursuri@socialcomputing
Please open Telegram to view this post
VIEW IN TELEGRAM
👍3
Un alt curs dedicat Analizei Rețelelor Sociale din partea Cornell University pe platforma edX, în special pentru cei interesați de marketing și economie:
🎓 Networks, Crowds and Markets
Cursul e împărțit în șase module:
🟥 Modulul 1: Explorarea teoriei grafurilor
🟥 Modulul 2: Teoria jocurilor și licitațiile
🟥 Modulul 3: Armonizarea piețelor
🟥 Modulul 4: Căutarea pe web
🟥 Modulul 5: Cascade informaționale
🟥 Modulul 6: Contagiunea socială
#cursuri@socialcomputing
Cursul e împărțit în șase module:
#cursuri@socialcomputing
Please open Telegram to view this post
VIEW IN TELEGRAM
👍1
În cazul celor tineri, o rețea extinsă oferă cele mai multe beneficii. Imaginează-ți că tocmai ai absolvit facultatea. Deși ai puțină experiență, te angajezi într-o companie și te afli aproape de baza piramidei organizaționale. Probabil că nu ai acces la prea multe resurse și ești lipsit de influență. Sunt șanse destul de mari ca oricare angajat cu care vorbești să aibă mai multă putere în organizație ca tine. De asemenea, ceilalți au informații mai bune și mai multe resurse. Prin urmare, cu cât cunoști mai mulți oameni, cu atât mai bine.
Asta se schimbă cu trecerea timpului. Să presupunem că te descurci bine, iar asta înseamnă că vei avea tot mai multe resurse. În schimb, tot mai puțini oameni au resursele și informațiile care îți sunt necesare. Piramida se îngustează. În schimb, tot mai mulți vor avea nevoie de timpul și de atenția ta. Odată ce urci treptele ierarhiei organizaționale, îți trebuie contacte care să dețină resurse mai bune ca ale tale, sau cel puțin, la fel de bune, și nu prea se găsesc. Prin urmare, a fi expansionist aduce din ce în ce mai puține beneficii.
În același timp, rețelele mediatorilor devin tot mai complicate. Este destul de ușor pentru cineva să medieze între trei sau patru grupuri sociale. Posibil și între cinci sau șase. Însă, dincolo de acest punct, nimeni, indiferent cât de priceput este, nu poate să funcționeze ca mediator. Din acest punct, ai nevoie de oameni de încredere care să acționeze ca intermediari. Ai nevoie de o rețea de rețele.
Fără ele, poți să cazi într-una dintre cele mai comune capcane ale rețelelor, pe care Rob Cross, profesor la Babson College, a identificat-o analizând rețelele a mii de directori generali și directori executivi de nivel mediu. Multe dintre trăsături care le permit inițial directorilor să aibă succes - inteligența, disponibilitatea de a ajuta, faptul de a fi abordabili și receptivitatea - pot să ducă într-un final la supraîncărcare, în ceea ce privește relațiile de colaborare. Asta se întâmplă cu atât mai mult când se folosesc de anumite mijloace de comunicare pe care unii le au la dispoziție. De exemplu, ar putea să ia legătura cu unii dintre directorii de nivel mediu, care, la rândul lor, ar trebui să creeze legături între angajații aflați mai jos în ierarhia organizațională. În caz că nu se vor folosi de aceste resurse, vor fi copleșiți de sarcini.
(Marissa King, Chimie socială. Decodarea tiparelor legăturilor umane)
@socialcomputing
Asta se schimbă cu trecerea timpului. Să presupunem că te descurci bine, iar asta înseamnă că vei avea tot mai multe resurse. În schimb, tot mai puțini oameni au resursele și informațiile care îți sunt necesare. Piramida se îngustează. În schimb, tot mai mulți vor avea nevoie de timpul și de atenția ta. Odată ce urci treptele ierarhiei organizaționale, îți trebuie contacte care să dețină resurse mai bune ca ale tale, sau cel puțin, la fel de bune, și nu prea se găsesc. Prin urmare, a fi expansionist aduce din ce în ce mai puține beneficii.
În același timp, rețelele mediatorilor devin tot mai complicate. Este destul de ușor pentru cineva să medieze între trei sau patru grupuri sociale. Posibil și între cinci sau șase. Însă, dincolo de acest punct, nimeni, indiferent cât de priceput este, nu poate să funcționeze ca mediator. Din acest punct, ai nevoie de oameni de încredere care să acționeze ca intermediari. Ai nevoie de o rețea de rețele.
Fără ele, poți să cazi într-una dintre cele mai comune capcane ale rețelelor, pe care Rob Cross, profesor la Babson College, a identificat-o analizând rețelele a mii de directori generali și directori executivi de nivel mediu. Multe dintre trăsături care le permit inițial directorilor să aibă succes - inteligența, disponibilitatea de a ajuta, faptul de a fi abordabili și receptivitatea - pot să ducă într-un final la supraîncărcare, în ceea ce privește relațiile de colaborare. Asta se întâmplă cu atât mai mult când se folosesc de anumite mijloace de comunicare pe care unii le au la dispoziție. De exemplu, ar putea să ia legătura cu unii dintre directorii de nivel mediu, care, la rândul lor, ar trebui să creeze legături între angajații aflați mai jos în ierarhia organizațională. În caz că nu se vor folosi de aceste resurse, vor fi copleșiți de sarcini.
(Marissa King, Chimie socială. Decodarea tiparelor legăturilor umane)
@socialcomputing
🔥2
Ierarhia motivațiilor legăturilor sociale
🟥 Afiliere
Legături sociale slabe și afiliere liberă. Motivația: statutul, prestigiul
🟥 Formare
Crearea unor legături pentru validare și resurse. Motivația: Homofilia, reciprocitatea, proximitatea
🟥 Conformare
Stabilirea unor norme sociale, conformitate sociale, acceptarea de către grup. Motivația: Prestigiul, influența, puterea
🟥 Optimizare
Utilitate maximă, efort minim. Motivația: Tranzitivitatea, găurile (golurile) structurale, capital social, optimizarea legăturilor, echilibru, clusterabilitate.
🎓 Cursul Social Network Analysis - John Hopkins University
Legături sociale slabe și afiliere liberă. Motivația: statutul, prestigiul
Crearea unor legături pentru validare și resurse. Motivația: Homofilia, reciprocitatea, proximitatea
Stabilirea unor norme sociale, conformitate sociale, acceptarea de către grup. Motivația: Prestigiul, influența, puterea
Utilitate maximă, efort minim. Motivația: Tranzitivitatea, găurile (golurile) structurale, capital social, optimizarea legăturilor, echilibru, clusterabilitate.
Please open Telegram to view this post
VIEW IN TELEGRAM
👍3
Analiza Rețelelor Sociale
Ce sunt modelele bazate pe agenți (Agent based model) sau societății artificiale și cum sunt utilizate în sociologie: Imaginează-ți o rețea socială ca pe o hartă a relațiilor între oameni. Fiecare persoană este un nod în această hartă, iar conexiunile dintre…
Capacitatea de predicție a modelelor bazate pe agenți
Modelele bazate pe agenți au demonstrat o capacitate semnificativă de a prezice comportamentul uman în rețelele sociale, oferind o serie de avantaje:
🟥 Modelarea interacțiunilor complexe: ABM-urile pot simula interacțiuni complexe între indivizi, luând în considerare o gamă largă de factori precum preferințele personale, influențele sociale și contextul de mediu. Această abordare permite o reprezentare mai realistă a dinamicii rețelelor sociale.
🟥 Captarea comportamentelor emergente: Unul dintre punctele forte ale ABM-urilor este capacitatea lor de a evidenția comportamente emergente care rezultă din interacțiunile la nivel micro între agenți. Acest lucru este deosebit de relevant pentru rețelele sociale, unde tendințele și fenomenele la scară largă pot apărea din acțiunile individuale.
🟥 Flexibilitate și adaptabilitate: ABM-urile pot fi ajustate și rafinate pe măsură ce noi date devin disponibile, permițând îmbunătățirea continuă a predicțiilor. Această flexibilitate le face deosebit de utile în mediul dinamic al rețelelor sociale.
🟥 Integrarea datelor heterogene: Modelele bazate pe agenți pot incorpora o varietate de surse de date, inclusiv informații demografice, date comportamentale și factori contextuali, oferind o imagine mai completă a dinamicii rețelei sociale.
Aplicații și exemple de succes
Cercetările au demonstrat eficacitatea ABM-urilor în diverse aspecte ale analizei rețelelor sociale:
🟥 Difuzarea informațiilor și a opiniilor: ABM-urile au fost utilizate cu succes pentru a modela și prezice răspândirea informațiilor, zvonurilor și opiniilor în rețelele sociale. De exemplu, studiile au arătat cum ABM-urile pot simula propagarea știrilor false și impactul intervențiilor pentru combaterea dezinformării.
🟥 Formarea și evoluția comunităților: Aceste modele pot prezice formarea grupurilor și comunităților în rețelele sociale, oferind informații valoroase despre dinamica socială și polarizarea opiniilor.
🟥 Comportamentul consumatorilor: În contextul marketingului în social media, ABM-urile au fost folosite pentru a prezice tendințele de consum și răspunsurile la campaniile de marketing, ajutând la optimizarea strategiilor de promovare.
🟥 Răspunsul la crize și dezastre: Modelele bazate pe agenți s-au dovedit utile în predicția comportamentului uman în situații de criză, cum ar fi răspândirea informațiilor în timpul dezastrelor naturale sau pandemiilor.
Modelele bazate pe agenți au demonstrat o capacitate semnificativă de a prezice comportamentul uman în rețelele sociale, oferind o serie de avantaje:
Aplicații și exemple de succes
Cercetările au demonstrat eficacitatea ABM-urilor în diverse aspecte ale analizei rețelelor sociale:
Please open Telegram to view this post
VIEW IN TELEGRAM
👍2
Analiza Rețelelor Sociale
Difuzarea preferințelor politice se referă la procesul prin care opiniile, convingerile și preferințele politice se răspândesc printre indivizii dintr-o rețea socială. Din punct de vedere sociologic, acest concept este profund înrădăcinat în înțelegerea modului…
Mecanisme cheie prin care analiza de rețea explică polarizarea politică
🟥 Influența structurală
Analiza de rețea revelează modul în care structura rețelelor sociale și politice influențează polarizarea. Comunitățile strâns unite sau camerele de ecou pot consolida convingerile și atitudinile existente, conducând la o polarizare crescută. Acest mecanism funcționează prin faptul că indivizii sunt mai susceptibili de a fi influențați de cei cu care sunt strâns conectați, creând o buclă de feedback care întărește opiniile similare.
🟥 Fluxul de informații
Modul în care informațiile circulă într-o rețea are un impact semnificativ asupra polarizării politice. Rețelele care sunt puternic segmentate sau au legături transversale limitate pot duce la expunerea selectivă la informații. Acest lucru înseamnă că indivizii sunt expuși predominant la informații care se aliniază cu convingerile lor preexistente, intensificând astfel polarizarea prin limitarea diversității perspectivelor întâlnite.
🟥 Homofilia
Acest concept se referă la tendința indivizilor de a se asocia și de a crea legături cu alții similari. Analiza de rețea poate identifica modele de homofilie în cadrul rețelelor politice, contribuind la înțelegerea modului în care se formează grupuri omogene rezistente la perspective externe. Acest mecanism este crucial pentru înțelegerea modului în care indivizii cu gândire similară se grupează, consolidându-și reciproc convingerile și atitudinile comune.
🟥 Influența și contagiunea
Analiza de rețea permite explorarea modului în care atitudinile și comportamentele politice se răspândesc prin rețele. Conceptul de contagiune socială sugerează că convingerile politice se pot răspândi prin rețele asemenea unui virus, cu noduri influente (indivizi sau grupuri) jucând un rol cheie în diseminarea ideilor și atitudinilor. Acest lucru poate duce la răspândirea rapidă a opiniilor polarizate în cadrul unei rețele.
🟥 Centralitatea rețelei și dinamica puterii
Prin identificarea nodurilor centrale sau a actorilor influenți într-o rețea, cercetătorii pot înțelege cum dinamica puterii contribuie la polarizare. Actorii centrali pot avea o influență disproporționată asupra rețelei, modelând discursul și potențial conducând la polarizare prin promovarea unor probleme sau retorici divizive.
Analiza de rețea revelează modul în care structura rețelelor sociale și politice influențează polarizarea. Comunitățile strâns unite sau camerele de ecou pot consolida convingerile și atitudinile existente, conducând la o polarizare crescută. Acest mecanism funcționează prin faptul că indivizii sunt mai susceptibili de a fi influențați de cei cu care sunt strâns conectați, creând o buclă de feedback care întărește opiniile similare.
Modul în care informațiile circulă într-o rețea are un impact semnificativ asupra polarizării politice. Rețelele care sunt puternic segmentate sau au legături transversale limitate pot duce la expunerea selectivă la informații. Acest lucru înseamnă că indivizii sunt expuși predominant la informații care se aliniază cu convingerile lor preexistente, intensificând astfel polarizarea prin limitarea diversității perspectivelor întâlnite.
Acest concept se referă la tendința indivizilor de a se asocia și de a crea legături cu alții similari. Analiza de rețea poate identifica modele de homofilie în cadrul rețelelor politice, contribuind la înțelegerea modului în care se formează grupuri omogene rezistente la perspective externe. Acest mecanism este crucial pentru înțelegerea modului în care indivizii cu gândire similară se grupează, consolidându-și reciproc convingerile și atitudinile comune.
Analiza de rețea permite explorarea modului în care atitudinile și comportamentele politice se răspândesc prin rețele. Conceptul de contagiune socială sugerează că convingerile politice se pot răspândi prin rețele asemenea unui virus, cu noduri influente (indivizi sau grupuri) jucând un rol cheie în diseminarea ideilor și atitudinilor. Acest lucru poate duce la răspândirea rapidă a opiniilor polarizate în cadrul unei rețele.
Prin identificarea nodurilor centrale sau a actorilor influenți într-o rețea, cercetătorii pot înțelege cum dinamica puterii contribuie la polarizare. Actorii centrali pot avea o influență disproporționată asupra rețelei, modelând discursul și potențial conducând la polarizare prin promovarea unor probleme sau retorici divizive.
Please open Telegram to view this post
VIEW IN TELEGRAM
👍2
socialnetworkanalysis.pdf
1.6 MB
O prezentare succintă a conceptelor și metodelor de analiză a rețelelor sociale.
Include și un tutorial pentru analizarea unei rețele personale (ego-rețea) de pe Facebook.
Autor: Dr. Giorgos Cheliotis, Communications and New Media, National University of Singapore
#metodologia
#books@socialcomputing
Include și un tutorial pentru analizarea unei rețele personale (ego-rețea) de pe Facebook.
Autor: Dr. Giorgos Cheliotis, Communications and New Media, National University of Singapore
#metodologia
#books@socialcomputing
👍2
Din instrumente analitice utile: Acest script Python creează un grafic interactiv al rețelei comerciale internaționale pentru orice produs (sau grup de produse) din baza de date Comtrade a ONU.
Astfel, puteți obține rapid o perspectivă asupra modului în care este organizat comerțul internațional pentru un anumit produs, puteți identifica legăturile comerciale pe care țările nu le-au raportat și puteți identifica țările și teritoriile care au închis raportarea comerțului sau care nu raportează deloc schimburile comerciale.
Graficul creat va fi colorat în funcție de opțiunea selectată de utilizator; nodurile sale, atunci când se face clic, vor afișa numele țării și vor fi evidențiate cu toate legăturile sale comerciale. Rețeaua poate fi salvată în format *.png.
https://github.com/lomska/Visualizing-Global-Trade-Networks
#soft@socialcomputing
Astfel, puteți obține rapid o perspectivă asupra modului în care este organizat comerțul internațional pentru un anumit produs, puteți identifica legăturile comerciale pe care țările nu le-au raportat și puteți identifica țările și teritoriile care au închis raportarea comerțului sau care nu raportează deloc schimburile comerciale.
Graficul creat va fi colorat în funcție de opțiunea selectată de utilizator; nodurile sale, atunci când se face clic, vor afișa numele țării și vor fi evidențiate cu toate legăturile sale comerciale. Rețeaua poate fi salvată în format *.png.
https://github.com/lomska/Visualizing-Global-Trade-Networks
#soft@socialcomputing
👍3
Nașterea analizei rețelelor sociale este atribuită lui Jacob Levy Moreno, odată cu publicarea lucrării „Who Shall Survive?” (“Cine va supraviețui?”) din 1934 în care folosește frecvent conceptul de “rețele”.
Folosind sociometria și sociogramele, el a arătat că epidemia evadărilor fetelor de la Școala de Fete din Hudson ar putea fi explicată prin lanțurile de legături sociale între elevele fugare, drept canale de circulație a ideilor și influențelor sociale. Potrivit lui Stephen Borgatti, acest studiu ar putea fi considerat unul din momentele începutului analizei rețelelor sociale.
Un rol important l-a jucat și sociopsihologul Helen Hall Jennings (1905 - 1966), prietena lui Moreno, care a contribuit la dezvoltarea metodelor de cercetare cantitativă în sociometrie, iar în opinia lui Freedman, cel mai probabil ea a fost cea care a contribuit decisiv la coerența studiilor lui Moreno.
Abordările structurale însă nu au cunoscut o continuitate în sociometrie. Treptat, interesul lui Moreno înclină mai mult spre procedurile terapeutice, decât al cercetării sociometrice, iar în același timp se scufundă tot mai mult în misticism, fapt care îi îndepărtează persoanele interesate de cercetări empirice structurale În 1955, revista lui Sociometry se transformă în una stric de psihologie socială (redenumită în Social Psychology Quarterly), rupându-se astfel orice legătură între sociometrie și sociologie.
Folosind sociometria și sociogramele, el a arătat că epidemia evadărilor fetelor de la Școala de Fete din Hudson ar putea fi explicată prin lanțurile de legături sociale între elevele fugare, drept canale de circulație a ideilor și influențelor sociale. Potrivit lui Stephen Borgatti, acest studiu ar putea fi considerat unul din momentele începutului analizei rețelelor sociale.
Un rol important l-a jucat și sociopsihologul Helen Hall Jennings (1905 - 1966), prietena lui Moreno, care a contribuit la dezvoltarea metodelor de cercetare cantitativă în sociometrie, iar în opinia lui Freedman, cel mai probabil ea a fost cea care a contribuit decisiv la coerența studiilor lui Moreno.
Abordările structurale însă nu au cunoscut o continuitate în sociometrie. Treptat, interesul lui Moreno înclină mai mult spre procedurile terapeutice, decât al cercetării sociometrice, iar în același timp se scufundă tot mai mult în misticism, fapt care îi îndepărtează persoanele interesate de cercetări empirice structurale În 1955, revista lui Sociometry se transformă în una stric de psihologie socială (redenumită în Social Psychology Quarterly), rupându-se astfel orice legătură între sociometrie și sociologie.
👍2
Una din cele mai importante contribuții la dezvoltarea disciplinei ARS a avut și evoluția tehnologiilor informaționale în SUA, sporind rolul metodelor computaționale, care completează atributele Analizei Rețelelor Sociale în sens contemporan din perspectiva lui Freeman (intuiție structurală, bazată pe legăturile între actori sociali, date empirice sistemice, reprezentare grafică, modele matematice sau computaționale).
La sfârșitul anilor 50, James S. Coleman și Duncan MacRae au elaborat un program care identifica grupuri de persoane puternic interconectate într-un set mare de date de rețea. Ulterior, discipolul lui Coleman, Seymour Spilerman, a elaborat în 1966 un algoritm care a îmbunătățit și extins abordarea lor. În 1971, Samuel Leinhardt, a elaborat softul SOCPAC 1, care clasifica diferitele tipuri de diade și triade care pot fi identificate în datele rețelelor sociale. În același an, Gregory Heil și Harrison White au prezentat softul BLOCKER, un program conceput pentru a descoperi actori care ocupau poziții similare în structura generală. Seidman și Brian L. Foster au lansat în 1978 SONET, o colecție de instrumente ale teoriei grafurilor pentru studierea relațiilor de rudenie. Linton Freeman a scrie în 1978 programul CENTER, care utiliza mai mulți algoritmi pentru a determina în ce măsură persoanele ocupau poziții centrale în rețelele lor sociale.
Toate aceste instrumente, totuși, vizau doar anumite aspecte înguste ale analizei, fără a reuși să devină instrumente universale ale analizei rețelelor. Abia în 1983, Franz Urban Pappi și Peter Kappelhoff din Christian-Albrechts-Universität, Kiel, au propus primul instrument universal destinat analizei rețelelor sociale, numit SONIS. În același an, Linton Freeman a lansat un alt instrument universal UCINET, care este utilizat și în prezent, în versiuni actualizate (ultima versiune fiind 6) cu ajutorul Stephen P. Borgatti și Martin G. Everett.
La sfârșitul anilor 50, James S. Coleman și Duncan MacRae au elaborat un program care identifica grupuri de persoane puternic interconectate într-un set mare de date de rețea. Ulterior, discipolul lui Coleman, Seymour Spilerman, a elaborat în 1966 un algoritm care a îmbunătățit și extins abordarea lor. În 1971, Samuel Leinhardt, a elaborat softul SOCPAC 1, care clasifica diferitele tipuri de diade și triade care pot fi identificate în datele rețelelor sociale. În același an, Gregory Heil și Harrison White au prezentat softul BLOCKER, un program conceput pentru a descoperi actori care ocupau poziții similare în structura generală. Seidman și Brian L. Foster au lansat în 1978 SONET, o colecție de instrumente ale teoriei grafurilor pentru studierea relațiilor de rudenie. Linton Freeman a scrie în 1978 programul CENTER, care utiliza mai mulți algoritmi pentru a determina în ce măsură persoanele ocupau poziții centrale în rețelele lor sociale.
Toate aceste instrumente, totuși, vizau doar anumite aspecte înguste ale analizei, fără a reuși să devină instrumente universale ale analizei rețelelor. Abia în 1983, Franz Urban Pappi și Peter Kappelhoff din Christian-Albrechts-Universität, Kiel, au propus primul instrument universal destinat analizei rețelelor sociale, numit SONIS. În același an, Linton Freeman a lansat un alt instrument universal UCINET, care este utilizat și în prezent, în versiuni actualizate (ultima versiune fiind 6) cu ajutorul Stephen P. Borgatti și Martin G. Everett.
👍3
Așa arată rețeaua globală a schimburilor economice, unde nodurile sunt statele.
Între cele două puncte verzi este Moldova. În stânga - România, în dreapta Ucraina. Huburile dense din centru sunt mari puteri economice.
Și în cazul dat pot fi aplicate măsurătorile de bază ale centralității în rețea, care pot duce la concluzii foarte interesante.
Sursa: World Integrated Trade Solution
Între cele două puncte verzi este Moldova. În stânga - România, în dreapta Ucraina. Huburile dense din centru sunt mari puteri economice.
Și în cazul dat pot fi aplicate măsurătorile de bază ale centralității în rețea, care pot duce la concluzii foarte interesante.
Sursa: World Integrated Trade Solution
👍4
Eric_Ma_and_Mridul_Seth_Network_Analysis_Made_Simple_An_introduction.pdf
4.9 MB
Network Analysis made Simple. An introduction to network analysis and applied graph theory using Python and NetworkX.
#metodologia
#books@socialcomputing
#metodologia
#books@socialcomputing
Tsvetovat, Maksim, . - Social Network Analysis for Startups.epub
7 MB
Start-up-ul dumneavoastră se bazează pe analiza rețelelor sociale? Acest ghid concis oferă un cadru statistic pentru a vă ajuta să identificați procesele sociale ascunse printre tonele de date disponibile în prezent.
Analiza rețelelor sociale (SNA) este o disciplină care precede Facebook și Twitter cu 30 de ani. Prin intermediul cercetătorilor experți în SNA, veți învăța concepte și tehnici de recunoaștere a modelelor din rețelele sociale, grupurile politice, companii, tendințe culturale și rețele interpersonale. De asemenea, veți învăța cum să utilizați Python și alte instrumente open source - cum ar fi NetworkX, NumPy și Matplotlib - pentru a colecta, analiza și vizualiza datele sociale. Această carte este îmbinarea perfectă între teoria și practica rețelelor sociale și o sursă valoroasă de informații și idei.
Descoperiți modul în care rețelele sociale interne afectează capacitatea de performanță a unei companii
Urmăriți teroriștii și revoluționarii prin atentatul de la Turnurile Khobar din 1998, atacurile din 11 septembrie și revolta egipteană.
#books@socialcomputing
Analiza rețelelor sociale (SNA) este o disciplină care precede Facebook și Twitter cu 30 de ani. Prin intermediul cercetătorilor experți în SNA, veți învăța concepte și tehnici de recunoaștere a modelelor din rețelele sociale, grupurile politice, companii, tendințe culturale și rețele interpersonale. De asemenea, veți învăța cum să utilizați Python și alte instrumente open source - cum ar fi NetworkX, NumPy și Matplotlib - pentru a colecta, analiza și vizualiza datele sociale. Această carte este îmbinarea perfectă între teoria și practica rețelelor sociale și o sursă valoroasă de informații și idei.
Descoperiți modul în care rețelele sociale interne afectează capacitatea de performanță a unei companii
Urmăriți teroriștii și revoluționarii prin atentatul de la Turnurile Khobar din 1998, atacurile din 11 septembrie și revolta egipteană.
#books@socialcomputing
🤔1
Mesa: Un cadru Python esențial pentru modelarea bazată pe agenți, cu aplicații în analiza rețelelor sociale
În era complexității sistemice, înțelegerea fenomenelor emergente necesită instrumente avansate. Mesa se distinge ca un cadru Python de modelare bazată pe agenți (ABM), oferind o platformă robustă pentru explorarea și simularea comportamentelor colective, inclusiv în contextul rețelelor sociale.
Ce este Mesa?
Mesa este o bibliotecă open-source care facilitează crearea de modele bazate pe agenți, permițând cercetătorilor și practicienilor să simuleze sisteme complexe prin intermediul interacțiunilor dintre agenți autonomi.
Caracteristici cheie:
🟥 Modularitate și flexibilitate: Mesa oferă componente predefinite pentru modelare, cum ar fi grile spațiale și programatoare de agenți, dar permite și personalizarea extinsă pentru a se adapta la nevoi specifice, inclusiv modelarea interacțiunilor din rețelele sociale.
🟥 Vizualizare interactivă: Interfața de vizualizare bazată pe browser permite monitorizarea în timp real a simulărilor, facilitând înțelegerea dinamicii sistemului, inclusiv a dinamicii rețelelor sociale.
🟥 Integrare cu ecosistemul Python: Mesa se integrează perfect cu biblioteci populare precum Pandas și NumPy, oferind instrumente puternice pentru analiza datelor generate de simulări, inclusiv a datelor din rețelele sociale.
🟥 Comunitate activă și documentație extinsă: O comunitate de utilizatori activă și o documentație detaliată asigură suport și resurse pentru dezvoltatori.
Aplicații în analiza rețelelor sociale:
Mesa este aplicabilă într-o gamă largă de domenii, inclusiv analiza rețelelor sociale:
🟥 Răspândirea informațiilor: Modelarea modului în care informațiile se răspândesc în rețelele sociale, inclusiv fenomenul de fake news.
🟥 Dinamica grupurilor: Simularea formării și evoluției grupurilor online, precum și a interacțiunilor dintre acestea.
🟥 Influența socială: Studiul modului în care indivizii se influențează reciproc în rețelele sociale.
🟥 Comportamentul mulțimilor online: Modelarea comportamentului mulțimilor virtuale în diverse contexte, cum ar fi proteste online sau campanii de marketing.
#soft@socialcomputing
https://mesa.readthedocs.io/latest/index.html
În era complexității sistemice, înțelegerea fenomenelor emergente necesită instrumente avansate. Mesa se distinge ca un cadru Python de modelare bazată pe agenți (ABM), oferind o platformă robustă pentru explorarea și simularea comportamentelor colective, inclusiv în contextul rețelelor sociale.
Ce este Mesa?
Mesa este o bibliotecă open-source care facilitează crearea de modele bazate pe agenți, permițând cercetătorilor și practicienilor să simuleze sisteme complexe prin intermediul interacțiunilor dintre agenți autonomi.
Caracteristici cheie:
Aplicații în analiza rețelelor sociale:
Mesa este aplicabilă într-o gamă largă de domenii, inclusiv analiza rețelelor sociale:
#soft@socialcomputing
https://mesa.readthedocs.io/latest/index.html
Please open Telegram to view this post
VIEW IN TELEGRAM
👍1