O carte recomandată pentru o introducere în știința rețelelor - "The Atlas for the aspiring network scientist"
Cartea poate fi descărcată gratis în format PDF, pe site găsiți exerciții anexate la carte.
https://www.networkatlas.eu/
#book @socialcomputing
Cartea poate fi descărcată gratis în format PDF, pe site găsiți exerciții anexate la carte.
https://www.networkatlas.eu/
#book @socialcomputing
👍4
Puterea unei relații depinde de "cantitatea de timp, de intensitatea efectivă, de intimitate (încredere mutuală) și de serviciile reciproce care caracterizează relația".
Granovetter a demonstrat că, contrar așteptărilor, relațiile puternice nu sunt necesarmente mai bune decât relațiile "slabe", întrucât acestea, comparativ cu relațiile puternice, dau oamenilor o mai mare libertate de acțiune, pe când relațiile puternice creează presiuni sociale importante asupra individului și de aceea sunt mai restrictive. Chiar în comunități relațiile puternice în cadrul rețelelor separate pot limita integrarea comunității și măresc fragmentarea.
Granovetter susține că rețelele sunt structuri sociale complexe care servesc ca verigă între micro- și macroniveluri de analiză. În acest sens, Granovetter afirmă că analiza proceselor din rețele interpersonale oferă cea mai utilă punte mico-macro.
Într-un fel sau altul, interacțiunea la scară mică ajunge transformată în modele la scară mare (aducând ca exemple ale interacțiunii sociale difuziunea, mobilitatea socială, organizarea politică și coeziunea socială) prin aceste rețele, iar acestea, la rândul lor, se întorc în cadrul unor grupuri mici.
(Ion Jude, Sociologie și Acțiune, București, 2003)
@socialcomputing
Granovetter a demonstrat că, contrar așteptărilor, relațiile puternice nu sunt necesarmente mai bune decât relațiile "slabe", întrucât acestea, comparativ cu relațiile puternice, dau oamenilor o mai mare libertate de acțiune, pe când relațiile puternice creează presiuni sociale importante asupra individului și de aceea sunt mai restrictive. Chiar în comunități relațiile puternice în cadrul rețelelor separate pot limita integrarea comunității și măresc fragmentarea.
Granovetter susține că rețelele sunt structuri sociale complexe care servesc ca verigă între micro- și macroniveluri de analiză. În acest sens, Granovetter afirmă că analiza proceselor din rețele interpersonale oferă cea mai utilă punte mico-macro.
Într-un fel sau altul, interacțiunea la scară mică ajunge transformată în modele la scară mare (aducând ca exemple ale interacțiunii sociale difuziunea, mobilitatea socială, organizarea politică și coeziunea socială) prin aceste rețele, iar acestea, la rândul lor, se întorc în cadrul unor grupuri mici.
(Ion Jude, Sociologie și Acțiune, București, 2003)
@socialcomputing
👍3
Prietenii se aseamănă, cel mai adesea - fie că e vorba de clasă, rasă, vârstă, preferințe muzicale, valori sau coafură. Sute de studii au confirmat că, într-adevăr, "cine se aseamănă se adună" - o tendință cunoscută sub numele de homofilie.
Cercetătorii au identificat această tendință în toată lumea, în rețele și contexte diferite, de la căsătorie la prieteniile online.
În perioada dintre 1985 - 2004, tendința oamenilor de a-și face prieteni de aceeași rasă, vârstă, religie și cu aceeași educație a rămas relativ neschimbată. Legat de asta, cercetătorii de la Northwestern University scriu că "puterea homofiliei, ca mecanism social, rezidă în aparenta sa universalitate".
Trei sferturi dintre americani de rasă albă nu au prieteni de altă rasă. Printre cei de culoare, tendința spre homofilie este mai slab conturată. În urma unui sondaj reprezentativ, realizat de American Values Survey și la care au răspuns 2300 de americani adulți, două treimi dintre americanii de rasă neagră au declarat că prietenii lor cei mai apropiați sunt de aceeași rasă.
Rasa poate fi cea mai importantă linie de demarcație socială în rețelele sociale din Statele Unite. Religia este cea mai probabil a doua. 80% dintre relațiile apropiate ale protestanților evanghelici de rasă albă sunt tot cu protestanți. 72% dintre prietenii catolicilor sunt tot catolici. Totuși divergențele religioase nu sunt atât de intense printre persoanele fără o afiliere religioasă, care își găsesc mai ușor puncte comune cu cei care au alte atitudini în privința religiei.
Politica nu dezbină la fel de mult ca rasa și religia, însă se întâmplă destul de rar ca republicanii și democrații să fie prieteni. Atât religia, cât și politica ridică o problemă importantă: ne alegem prietenii, partenerii de viață sau de afaceri dintre cei cu aceleași convingeri politice și religioase ori acestea converg odată cu trecerea timpului?
Acest lucru aduce în prim plan o problemă mai generală, și anume dacă acest tip de segregare asociat cu rețelele sociale este ceva intenționat sau accidental. Este consecința unei alegeri sau e efectul circumstanțelor? Rețelele similare sunt rezultatul preferințelor, nevoilor și predispozițiilor cognitive? Sau locurile de muncă, cartierele, școlile și organizațiile de voluntariat creează oportunități limitate pentru a interacționa cu persoane din grupuri diferite și induc, asfel, homofilia?
(Marissa King, Chimie socială. Decodarea tiparelor legăturilor umane)
@socialcomputing
Cercetătorii au identificat această tendință în toată lumea, în rețele și contexte diferite, de la căsătorie la prieteniile online.
În perioada dintre 1985 - 2004, tendința oamenilor de a-și face prieteni de aceeași rasă, vârstă, religie și cu aceeași educație a rămas relativ neschimbată. Legat de asta, cercetătorii de la Northwestern University scriu că "puterea homofiliei, ca mecanism social, rezidă în aparenta sa universalitate".
Trei sferturi dintre americani de rasă albă nu au prieteni de altă rasă. Printre cei de culoare, tendința spre homofilie este mai slab conturată. În urma unui sondaj reprezentativ, realizat de American Values Survey și la care au răspuns 2300 de americani adulți, două treimi dintre americanii de rasă neagră au declarat că prietenii lor cei mai apropiați sunt de aceeași rasă.
Rasa poate fi cea mai importantă linie de demarcație socială în rețelele sociale din Statele Unite. Religia este cea mai probabil a doua. 80% dintre relațiile apropiate ale protestanților evanghelici de rasă albă sunt tot cu protestanți. 72% dintre prietenii catolicilor sunt tot catolici. Totuși divergențele religioase nu sunt atât de intense printre persoanele fără o afiliere religioasă, care își găsesc mai ușor puncte comune cu cei care au alte atitudini în privința religiei.
Politica nu dezbină la fel de mult ca rasa și religia, însă se întâmplă destul de rar ca republicanii și democrații să fie prieteni. Atât religia, cât și politica ridică o problemă importantă: ne alegem prietenii, partenerii de viață sau de afaceri dintre cei cu aceleași convingeri politice și religioase ori acestea converg odată cu trecerea timpului?
Acest lucru aduce în prim plan o problemă mai generală, și anume dacă acest tip de segregare asociat cu rețelele sociale este ceva intenționat sau accidental. Este consecința unei alegeri sau e efectul circumstanțelor? Rețelele similare sunt rezultatul preferințelor, nevoilor și predispozițiilor cognitive? Sau locurile de muncă, cartierele, școlile și organizațiile de voluntariat creează oportunități limitate pentru a interacționa cu persoane din grupuri diferite și induc, asfel, homofilia?
(Marissa King, Chimie socială. Decodarea tiparelor legăturilor umane)
@socialcomputing
👍5
Suntem tentați să credem că Iluminismul a fost un fenomen cosmopolit, conectând philosophes și literati de pe tot cuprinsul Europei, de la Glasgow până la Sankt Petersburg. Și totuși, la o privire mai atentă, corespondența unor gânditori de marcă din secolul al XVIII-lea se dovedește a fi grupată pe criterii mai naționale.
Rețeaua lui Voltaire de peste 1400 de corespondenți, de exemplu, era 70% franceză. Cunoaștem proveniența și destinația a aproximativ 12% dintre scrisorilor lui Voltaire. Dintre acestea, mai mult de jumătate (57%) au fost trimise de la sau la Paris. Sigur, Voltaire a făcut schimb de scrisori cu Jonathan Swift și Alexander Pope, dar acestea sunt puține. Principalii săi corespondenți englezi erau niște anonimi: sir Everard Fawkener, un negustor de mătase, și George Keate, un poet minor pe care l-a cunoscut în Ferney.
Voltaire a fost unul dintr-o serie de "huburi" lumiere - alte două erau Jean-Jacques Rousseau și redactorul faimoasei Encyclopedie, Jean-Baptiste Le Rond d'Alembert - ale căror ego-rețele erau componentele majore ale unei rețele mai vaste pe care contemporanii o considerau o societe litteraire ou savante. Era o rețea care, din punct de vedere geografic, avea în centru Parisul. 12% dintr-un eșantion de aproximativ 2000 dintre membrii săi au murit aici, ca și 23% din cei care au contribuit la Encyclopedie. Era și o rețea elevată din punct de vedere social, din care făceau parte 18 principi și principese, 45 duci și ducese, 127 marchizi și marchize, 113 conți și contese și 39 de baroni și baronese. Aristocrații reprezentau 0,5% din populația Franței în secolul al XVIII-lea, dar aproximativ o cincime din așa-numita "republică a literelor".
Mai mult decât atât, pentru o rețea asociată frecvent cu perspectiva sa critică asupra ordinii instituite, această republică include un număr uluitor de mare de înalți demnitari de la curțile regale.
(Niall Ferguson, "Piața și Turnul. Rețele, ierarhii și luptă pentru putere)
@socialcomputing
Rețeaua lui Voltaire de peste 1400 de corespondenți, de exemplu, era 70% franceză. Cunoaștem proveniența și destinația a aproximativ 12% dintre scrisorilor lui Voltaire. Dintre acestea, mai mult de jumătate (57%) au fost trimise de la sau la Paris. Sigur, Voltaire a făcut schimb de scrisori cu Jonathan Swift și Alexander Pope, dar acestea sunt puține. Principalii săi corespondenți englezi erau niște anonimi: sir Everard Fawkener, un negustor de mătase, și George Keate, un poet minor pe care l-a cunoscut în Ferney.
Voltaire a fost unul dintr-o serie de "huburi" lumiere - alte două erau Jean-Jacques Rousseau și redactorul faimoasei Encyclopedie, Jean-Baptiste Le Rond d'Alembert - ale căror ego-rețele erau componentele majore ale unei rețele mai vaste pe care contemporanii o considerau o societe litteraire ou savante. Era o rețea care, din punct de vedere geografic, avea în centru Parisul. 12% dintr-un eșantion de aproximativ 2000 dintre membrii săi au murit aici, ca și 23% din cei care au contribuit la Encyclopedie. Era și o rețea elevată din punct de vedere social, din care făceau parte 18 principi și principese, 45 duci și ducese, 127 marchizi și marchize, 113 conți și contese și 39 de baroni și baronese. Aristocrații reprezentau 0,5% din populația Franței în secolul al XVIII-lea, dar aproximativ o cincime din așa-numita "republică a literelor".
Mai mult decât atât, pentru o rețea asociată frecvent cu perspectiva sa critică asupra ordinii instituite, această republică include un număr uluitor de mare de înalți demnitari de la curțile regale.
(Niall Ferguson, "Piața și Turnul. Rețele, ierarhii și luptă pentru putere)
@socialcomputing
👍3
Gephi - unul din cele mai populare softuri utilizate în analiza rețelelor sociale. În special din categoria open-source. Oferă:
🟥 Vizualizare interactivă: Gephi permite vizualizarea dinamică a grafurilor, cu opțiuni de personalizare a culorilor, dimensiunilor și formelor nodurilor, facilitând o explorare detaliată a datelor.
🟥 Analiza metricilor de centralitate: Utilizatorii pot calcula diferite metrici de centralitate (degree, closeness, betweenness) pentru a identifica nodurile cheie și rolurile lor în rețea.
🟥 Algoritmi de detectare a comunităților: Gephi oferă algoritmi precum Louvain și Label Propagation pentru a segmenta rețelele în grupuri sau comunități, ajutând la descoperirea structurilor interne.
🟥 Instrumente de filtrare și clasificare: Utilizatorii pot aplica filtre pentru a vizualiza doar anumite noduri sau legături, permițând o analiză mai specifică a subseturilor de date.
🟥 Export și integrare: Rezultatele analizei pot fi exportate în diverse formate (imagini, fișiere de date), facilitând partajarea și integrarea cu alte instrumente de analiză sau vizualizare.
#soft @socialcomputing
#soft @socialcomputing
Please open Telegram to view this post
VIEW IN TELEGRAM
👍3
Pentru cei care știu să mânuiască limbajul de programare Python, există o minunată bibliotecă NetworkX, destinată analizei rețelelor sociale. Aceasta oferă:
🟥 Crearea și manipularea grafurilor: NetworkX permite utilizatorilor să creeze și să manipuleze grafuri direcționate și nedirecționate, adăugând noduri și legături cu atribute personalizate.
🟥 Analiza metricilor de rețea: Bibliotecile oferă funcții pentru calcularea diverselor metrici, precum centralitatea, densitatea și diametrul rețelei, ajutând la evaluarea structurii și importanței nodurilor.
🟥 Algoritmi de căutare și optimizare: NetworkX include implementări pentru algoritmi de căutare (de exemplu, BFS, DFS) și algoritmi de optimizare a traseelor (de exemplu, Dijkstra), utili pentru găsirea celor mai scurte căi între noduri.
🟥 Detectarea comunităților: Bibliotecile permit aplicarea unor algoritmi pentru detectarea comunităților în rețele, cum ar fi algoritmul Girvan-Newman, facilitând identificarea grupurilor interconectate.
#soft @socialcomputing
#soft @socialcomputing
Please open Telegram to view this post
VIEW IN TELEGRAM
👍3
Methodology_in_the_Social_Sciences_Christopher_McCarty_Miranda_J.pdf
5.1 MB
Efectuarea cercetării rețelei personale: Un ghid practic (Engleză)
Scrisă la un nivel introductiv și oferind exemple de cazuri atractive, această carte analizează teoria și practica cercetării rețelelor personale și egocentrice.
Această abordare oferă instrumente puternice pentru captarea impactului relațiilor și contextelor sociale care se suprapun și se schimbă asupra atitudinilor și comportamentului indivizilor.
Autorii oferă îndrumări solide cu privire la formularea întrebărilor de cercetare; proiectarea cercetării; colectarea datelor, inclusiv deciziile privind modalitățile de anchetă și cadrele de eșantionare; măsurarea compoziției și structurii rețelei, inclusiv utilizarea generatoarelor de nume; și modelarea statistică, de la tehnicile de regresie de bază la modele mai avansate multi-nivel și dinamice.
Sunt abordate aspecte etice în cercetarea rețelelor personale.
Caracteristicile ușor de utilizat includ casete privind principalele studii publicate, sugestii de lectură suplimentară la sfârșitul capitolelor și o anexă care descrie principalele programe software utilizate în domeniu.
#book @socialcomputing
Scrisă la un nivel introductiv și oferind exemple de cazuri atractive, această carte analizează teoria și practica cercetării rețelelor personale și egocentrice.
Această abordare oferă instrumente puternice pentru captarea impactului relațiilor și contextelor sociale care se suprapun și se schimbă asupra atitudinilor și comportamentului indivizilor.
Autorii oferă îndrumări solide cu privire la formularea întrebărilor de cercetare; proiectarea cercetării; colectarea datelor, inclusiv deciziile privind modalitățile de anchetă și cadrele de eșantionare; măsurarea compoziției și structurii rețelei, inclusiv utilizarea generatoarelor de nume; și modelarea statistică, de la tehnicile de regresie de bază la modele mai avansate multi-nivel și dinamice.
Sunt abordate aspecte etice în cercetarea rețelelor personale.
Caracteristicile ușor de utilizat includ casete privind principalele studii publicate, sugestii de lectură suplimentară la sfârșitul capitolelor și o anexă care descrie principalele programe software utilizate în domeniu.
#book @socialcomputing
👍4❤2
Ce sunt modelele bazate pe agenți (Agent based model) sau societății artificiale și cum sunt utilizate în sociologie:
Imaginează-ți o rețea socială ca pe o hartă a relațiilor între oameni. Fiecare persoană este un nod în această hartă, iar conexiunile dintre ei (prietenii, colegii, familia) sunt liniile care leagă aceste noduri.
Un model bazat pe agenți ne permite să simulăm și să analizăm cum se formează și se schimbă aceste rețele. În acest context, fiecare persoană (nod) devine un agent cu propriile caracteristici, opinii și comportamente.
Iată cum funcționează:
🟥 Agenți individuali: Fiecare persoană din rețea este un agent cu propriile caracteristici: vârstă, interese, opinii politice, etc.
🟥 Interacțiuni sociale: Agenții interacționează între ei în funcție de anumite reguli. De exemplu, oamenii cu interese comune tind să se conecteze, iar prietenii prietenilor pot deveni și ei prieteni.
🟥 Evoluția rețelei: Pe măsură ce agenții interacționează, rețeaua se schimbă și evoluează. Noi conexiuni se formează, altele se rup, iar structura generală a rețelei se poate modifica.
🟥 Fenomene sociale emergente: Prin simularea interacțiunilor între agenți, putem observa cum apar fenomene sociale complexe, cum ar fi formarea de grupuri, răspândirea de idei sau apariția de lideri de opinie.
🟥 Analiza datelor: Modelele bazate pe agenți ne permit să colectăm date despre rețea și să analizăm cum se răspândesc informațiile, cum se formează opiniile publice și cum influențează oamenii deciziile celorlalți.
De ce este util acest lucru în sociologie?
🟥 Înțelegerea comportamentului social: Ne ajută să înțelegem cum se formează și se schimbă opiniile, cum se răspândesc zvonurile sau cum apar mișcările sociale.
🟥 Predicția comportamentului: Permite să facem predicții despre cum ar putea evolua o rețea socială în anumite condiții.
🟥 Evaluarea intervențiilor: Putem simula diferite scenarii pentru a evalua eficacitatea unor intervenții sociale, cum ar fi campaniile de informare sau programele de educare.
Un exemplu concret:
Să presupunem că vrem să studiem cum se răspândește o nouă tehnologie într-o comunitate. Putem crea un model în care fiecare persoană este un agent cu o anumită predispozitie către adoptarea de noi tehnologii. Simulând interacțiunile dintre acești agenți, putem observa cum se răspândește tehnologia în rețea și care sunt factorii care influențează rata de adopție.
În concluzie, modelele bazate pe agenți oferă sociologilor un instrument puternic pentru a înțelege și analiza complexitatea rețelelor sociale și a comportamentului uman.
@socialcomputing
Imaginează-ți o rețea socială ca pe o hartă a relațiilor între oameni. Fiecare persoană este un nod în această hartă, iar conexiunile dintre ei (prietenii, colegii, familia) sunt liniile care leagă aceste noduri.
Un model bazat pe agenți ne permite să simulăm și să analizăm cum se formează și se schimbă aceste rețele. În acest context, fiecare persoană (nod) devine un agent cu propriile caracteristici, opinii și comportamente.
Iată cum funcționează:
De ce este util acest lucru în sociologie?
Un exemplu concret:
Să presupunem că vrem să studiem cum se răspândește o nouă tehnologie într-o comunitate. Putem crea un model în care fiecare persoană este un agent cu o anumită predispozitie către adoptarea de noi tehnologii. Simulând interacțiunile dintre acești agenți, putem observa cum se răspândește tehnologia în rețea și care sunt factorii care influențează rata de adopție.
În concluzie, modelele bazate pe agenți oferă sociologilor un instrument puternic pentru a înțelege și analiza complexitatea rețelelor sociale și a comportamentului uman.
@socialcomputing
Please open Telegram to view this post
VIEW IN TELEGRAM
👍3
Experimentul lui Travers și Milgram și fenomenul Lumii Mici
Experimentul realizat de Jeffrey Travers și Stanley Milgram, cunoscut sub denumirea de experimentul lanțului de cunoștințe sau fenomenul "Small World", a fost desfășurat în anii 1960 și a avut scopul de a demonstra cât de conectată este rețeaua socială umană la nivel global. Milgram a pornit de la ipoteza că oricine de pe planetă poate fi conectat cu oricare alt individ printr-un număr redus de legături interpersonale. Această idee a fost popularizată ulterior ca "teoria celor șase grade de separare".
Pentru a testa această ipoteză, Milgram și Travers au selectat un grup de persoane din Omaha, Nebraska, și i-au instruit să trimită o scrisoare unei persoane țintă din Boston, Massachusetts, folosindu-se doar de rețelele lor de cunoștințe personale. Subiecții nu aveau voie să contacteze direct destinatarul necunoscut, ci trebuiau să trimită scrisoarea către cineva cunoscut de ei care, la rândul său, credea că ar putea fi mai aproape de destinație.
Rezultatele experimentului au arătat că majoritatea scrisorilor care au ajuns la destinatar au parcurs un număr mediu de cinci până la șase intermedieri, confirmând astfel ipoteza că oamenii sunt conectați printr-un număr relativ mic de legături sociale. Totuși, doar o parte din scrisori au ajuns efectiv la destinație, subliniind că deși conexiunea socială există, nu este întotdeauna ușor de realizat în practică.
Experimentul lui Milgram a avut un impact semnificativ asupra modului în care înțelegem structura rețelelor sociale și comunicarea interumană. A fost un precursor al studiilor moderne despre rețelele de socializare și influența acestora asupra societății. Totodată, a stârnit dezbateri privind metodologia sa și limitările rezultate din eșantionul și designul experimentului, ceea ce a condus la cercetări ulterioare mai sofisticate în domeniul rețelelor complexe.
@socialcomputing
Experimentul realizat de Jeffrey Travers și Stanley Milgram, cunoscut sub denumirea de experimentul lanțului de cunoștințe sau fenomenul "Small World", a fost desfășurat în anii 1960 și a avut scopul de a demonstra cât de conectată este rețeaua socială umană la nivel global. Milgram a pornit de la ipoteza că oricine de pe planetă poate fi conectat cu oricare alt individ printr-un număr redus de legături interpersonale. Această idee a fost popularizată ulterior ca "teoria celor șase grade de separare".
Pentru a testa această ipoteză, Milgram și Travers au selectat un grup de persoane din Omaha, Nebraska, și i-au instruit să trimită o scrisoare unei persoane țintă din Boston, Massachusetts, folosindu-se doar de rețelele lor de cunoștințe personale. Subiecții nu aveau voie să contacteze direct destinatarul necunoscut, ci trebuiau să trimită scrisoarea către cineva cunoscut de ei care, la rândul său, credea că ar putea fi mai aproape de destinație.
Rezultatele experimentului au arătat că majoritatea scrisorilor care au ajuns la destinatar au parcurs un număr mediu de cinci până la șase intermedieri, confirmând astfel ipoteza că oamenii sunt conectați printr-un număr relativ mic de legături sociale. Totuși, doar o parte din scrisori au ajuns efectiv la destinație, subliniind că deși conexiunea socială există, nu este întotdeauna ușor de realizat în practică.
Experimentul lui Milgram a avut un impact semnificativ asupra modului în care înțelegem structura rețelelor sociale și comunicarea interumană. A fost un precursor al studiilor moderne despre rețelele de socializare și influența acestora asupra societății. Totodată, a stârnit dezbateri privind metodologia sa și limitările rezultate din eșantionul și designul experimentului, ceea ce a condus la cercetări ulterioare mai sofisticate în domeniul rețelelor complexe.
@socialcomputing
👍4
Diffusion Centrality (Centralitate prin Difuzie): O măsură a influenței într-o rețea
Diffusion Centrality este o măsură a importanței unui nod într-o rețea, ținând cont de modul în care informația sau influența se pot răspândi prin rețea. Este o abordare mai nuanțată decât măsurile tradiționale de centralitate, cum ar fi degree sau betweenness centrality, deoarece ia în considerare procesul dinamic al difuziei informației.
🟥 Ideea centrală:
Propagarea influenței: Influența unui nod nu se bazează doar pe conexiunile sale directe, ci și pe capacitatea sa de a influența vecinii săi, care la rândul lor pot influența pe ai lor și așa mai departe.
🟥 Modele de difuzie a informației:
Diverse modele de difuzie, cum ar fi modelul cascadei independente (Independent Cascade model) sau modelul pragului liniar (Linear Threshold model), pot fi utilizate pentru a simula modul în care informația se răspândește prin rețea.
🟥 Cum se calculează Diffusion Centrality:
Există diverse metode de a calcula Diffusion Centrality, adesea implicând simulări sau metode numerice. Cu toate acestea, unele abordări generale includ:
Plimbare aleatorie cu reîntoarcere (Random Walk with Restart): Această metodă simulează un călător aleatoriu care pornește dintr-un nod dat și apoi se mută la unul dintre vecinii săi la fiecare pas. Probabilitatea de a ajunge la un nod este o măsură a Diffusion Centrality a acestuia.
Metoda nucleului de căldură (Heat Kernel Method): Această metodă implică simularea difuziei căldurii dintr-un nod dat către alte noduri din rețea. Cantitatea de căldură care ajunge la un nod după un anumit interval de timp poate fi interpretată ca o măsură a influenței sale.
🟥 Aplicații ale Diffusion Centrality :
Identificarea utilizatorilor influenți: Identificarea persoanelor cheie care influențează în rețelele sociale, cum ar fi liderii de opinie sau cei care lansează tendințe.
Marketing viral: Înțelegerea modului de a maximiza răspândirea campaniilor de marketing prin rețelele sociale.
Modelarea epidemică: Studierea răspândirii bolilor sau a informațiilor în rețelele sociale.
Sisteme de recomandare: Recomandarea de produse sau conținut pe baza influenței utilizatorilor.
@socialcomputing
Diffusion Centrality este o măsură a importanței unui nod într-o rețea, ținând cont de modul în care informația sau influența se pot răspândi prin rețea. Este o abordare mai nuanțată decât măsurile tradiționale de centralitate, cum ar fi degree sau betweenness centrality, deoarece ia în considerare procesul dinamic al difuziei informației.
Propagarea influenței: Influența unui nod nu se bazează doar pe conexiunile sale directe, ci și pe capacitatea sa de a influența vecinii săi, care la rândul lor pot influența pe ai lor și așa mai departe.
Diverse modele de difuzie, cum ar fi modelul cascadei independente (Independent Cascade model) sau modelul pragului liniar (Linear Threshold model), pot fi utilizate pentru a simula modul în care informația se răspândește prin rețea.
Există diverse metode de a calcula Diffusion Centrality, adesea implicând simulări sau metode numerice. Cu toate acestea, unele abordări generale includ:
Plimbare aleatorie cu reîntoarcere (Random Walk with Restart): Această metodă simulează un călător aleatoriu care pornește dintr-un nod dat și apoi se mută la unul dintre vecinii săi la fiecare pas. Probabilitatea de a ajunge la un nod este o măsură a Diffusion Centrality a acestuia.
Metoda nucleului de căldură (Heat Kernel Method): Această metodă implică simularea difuziei căldurii dintr-un nod dat către alte noduri din rețea. Cantitatea de căldură care ajunge la un nod după un anumit interval de timp poate fi interpretată ca o măsură a influenței sale.
Identificarea utilizatorilor influenți: Identificarea persoanelor cheie care influențează în rețelele sociale, cum ar fi liderii de opinie sau cei care lansează tendințe.
Marketing viral: Înțelegerea modului de a maximiza răspândirea campaniilor de marketing prin rețelele sociale.
Modelarea epidemică: Studierea răspândirii bolilor sau a informațiilor în rețelele sociale.
Sisteme de recomandare: Recomandarea de produse sau conținut pe baza influenței utilizatorilor.
@socialcomputing
Please open Telegram to view this post
VIEW IN TELEGRAM
Network Dynamics of Social Behavior (Dinamica în rețea a comportamentului social), University of Pennsylvania
Sunt abordate fenomenele contagiunii sociale simple și complexe, dilema Regelui Gol (acceptare de către o societate a normelor în care nu crede), difuziunea inovațiilor.
#cursuri @socialcomputing
Please open Telegram to view this post
VIEW IN TELEGRAM
👍2
Cursul Social Network Analysis face parte din specializarea Științe Sociale Computaționale, care include și cursuri de simulări a modelelor sociale.
Sunt abordate atât aspectele teoretice, cât și practice. Lectorul Martin Hilbert știe să captiveze. Lecțiile sunt scurte și bine structurate. Este disponibilă subtitrarea în mai multe limbi.
#cursuri @socialcomputing
Please open Telegram to view this post
VIEW IN TELEGRAM
👍2❤1
Mărimea rețelei noastre cunoaște un declin evident între 25 și 50 de ani. Acest lucru este valabil atât pentru bărbați, cât și pentru femei, însă în cazul bărbaților pierderea e și mai mare. Rețelele femeilor se reduc cu aproximativ 20%, iar cele ale bărbaților cu 35%, în aceeași perioadă. Asta se datorează în primul rând faptului că bărbații sunt mai sociabili decât femeile, cel puțin în prima tinerețe. Rețelele femeilor devin mai extinse decât ale bărbaților doar în preajma vârstei de 40 de ani.
Un articol în care au fost analizate concluziile a 277 de studii, la care au participat aproape 180 mii de persoane, confirmă ideea larg răspândită că rețelele sociale se modifică cel mai mult în timpul tranziției către rolul de părinte. Mai există două momente în viață când abilitatea noastră de a ne păstra relațiile personale se diminuează semnificativ - când ne căsătorim și când ne schimbăm locuința, însă nu la fel de mult ca în timpul tranziției către rolul de părinte.
Când devenim părinți, ne schimbăm locuința, ne căsătorim sau când apar schimbări în spațiile în care interacționăm zilnic cu ceilalți, vom pierde prieteni sau colegi. Și, de obicei, nu ne facem prieteni sau colegi noi pentru a-i înlocui pe cei pe care i-am pierdut - cel puțin, nu în același ritm. Rețelele noastre se subțiază, pur și simplu. Iată de ce singurătatea este endemică pentru adulții în vârstă. Rețelele lor s-au dezintegrat treptat.
(Marissa King, Chimie socială. Decodarea tiparelor legăturilor umane)
@socialcomputing
Un articol în care au fost analizate concluziile a 277 de studii, la care au participat aproape 180 mii de persoane, confirmă ideea larg răspândită că rețelele sociale se modifică cel mai mult în timpul tranziției către rolul de părinte. Mai există două momente în viață când abilitatea noastră de a ne păstra relațiile personale se diminuează semnificativ - când ne căsătorim și când ne schimbăm locuința, însă nu la fel de mult ca în timpul tranziției către rolul de părinte.
Când devenim părinți, ne schimbăm locuința, ne căsătorim sau când apar schimbări în spațiile în care interacționăm zilnic cu ceilalți, vom pierde prieteni sau colegi. Și, de obicei, nu ne facem prieteni sau colegi noi pentru a-i înlocui pe cei pe care i-am pierdut - cel puțin, nu în același ritm. Rețelele noastre se subțiază, pur și simplu. Iată de ce singurătatea este endemică pentru adulții în vârstă. Rețelele lor s-au dezintegrat treptat.
(Marissa King, Chimie socială. Decodarea tiparelor legăturilor umane)
@socialcomputing
👍4
Deși o rețea extrem de extinsă implică anumite dezavantaje, Mitch Prinstein, profesor de la University of North California, susține în cartea sa "Popular" că există două tipuri de popularitate. Cel, pe care Prinstein l-a numit statut, e cel mai dăunător dintre ele, și reflectă "vizibilitatea, puterea și influența" unei persoane. E ceea ce îl face pe Dale Carnegie enervant. Totodată, e motivul pentru care masteranzii încrezuți de la facultățile de economie nu sunt invitați la nunțile colegilor de clasă.
Însă mai există un tip de popularitate, care are în general efecte pozitive - agreabilitatea. Prinstein susține că majoritatea persoanelor își petrec toată viața urmărind tipul greșit de popularitate.
Motivele pentru care un copil este considerat agreabil sau plăcut se păstrează și la vârsta adultă. Caracterul agreabil este o trăsătură de personalitate surprinzător de stabilă. Potrivit lui Prinstein, persoanele agreabile nu sunt agresive. Îi ascultă pe cei din jur. Nu caută să acapareze conversația. Te fac să te simți prețuit și bine-venit. Nu încearcă să te domine.
Un studiu desfășurat pe o perioadă de 40 de ani și la care au luat parte 14 mii de adolescenți suedezi, arată că majoritatea copiilor considerați simpatici sau plăcuți au devenit adulți de succes. Chiar dacă sunt scoase din ecuație abilitatea cognitivă, statutul socioeconomic și o serie de alți factori relevanți pentru succes pe termen lung, copiii priviți ca fiind simpatici au mai multe șanse să termine liceul și o facultate și să aibă succes la locul de muncă. Totodată, se confruntă într-o mai mică măsură cu dificultăți financiare sau cu probleme de sănătate mintală cum ar fi depresia, anxietatea, dependența.
Nu se poate spune că există o corelație relevantă între caracterul agreabil și popularitatea sau mărimea rețelei. Dar vreo 30% dintre persoanele cu un statut ridicat în cadrul rețelelor sunt agreabile. În copilărie, cele două trăsături au legătură între ele, însă, odată cu declanșarea schimbărilor neurologice din timpul pubertății, devine prioritară căutarea statutului, iar cele două încep să se diferențieze. Treptat, apar tot mai mulți factori care pot să genereze popularitatea, fără să aibă legătură cu caracterul agreabil.
(Marissa King, Chimie socială. Decodarea tiparelor legăturilor umane)
@socialcomputing
Însă mai există un tip de popularitate, care are în general efecte pozitive - agreabilitatea. Prinstein susține că majoritatea persoanelor își petrec toată viața urmărind tipul greșit de popularitate.
Motivele pentru care un copil este considerat agreabil sau plăcut se păstrează și la vârsta adultă. Caracterul agreabil este o trăsătură de personalitate surprinzător de stabilă. Potrivit lui Prinstein, persoanele agreabile nu sunt agresive. Îi ascultă pe cei din jur. Nu caută să acapareze conversația. Te fac să te simți prețuit și bine-venit. Nu încearcă să te domine.
Un studiu desfășurat pe o perioadă de 40 de ani și la care au luat parte 14 mii de adolescenți suedezi, arată că majoritatea copiilor considerați simpatici sau plăcuți au devenit adulți de succes. Chiar dacă sunt scoase din ecuație abilitatea cognitivă, statutul socioeconomic și o serie de alți factori relevanți pentru succes pe termen lung, copiii priviți ca fiind simpatici au mai multe șanse să termine liceul și o facultate și să aibă succes la locul de muncă. Totodată, se confruntă într-o mai mică măsură cu dificultăți financiare sau cu probleme de sănătate mintală cum ar fi depresia, anxietatea, dependența.
Nu se poate spune că există o corelație relevantă între caracterul agreabil și popularitatea sau mărimea rețelei. Dar vreo 30% dintre persoanele cu un statut ridicat în cadrul rețelelor sunt agreabile. În copilărie, cele două trăsături au legătură între ele, însă, odată cu declanșarea schimbărilor neurologice din timpul pubertății, devine prioritară căutarea statutului, iar cele două încep să se diferențieze. Treptat, apar tot mai mulți factori care pot să genereze popularitatea, fără să aibă legătură cu caracterul agreabil.
(Marissa King, Chimie socială. Decodarea tiparelor legăturilor umane)
@socialcomputing
👍3
Difuzarea preferințelor politice se referă la procesul prin care opiniile, convingerile și preferințele politice se răspândesc printre indivizii dintr-o rețea socială. Din punct de vedere sociologic, acest concept este profund înrădăcinat în înțelegerea modului în care interacțiunile și structurile sociale influențează difuzarea informațiilor politice și formarea atitudinilor politice
Mecanisme și factori-cheie
Mai multe mecanisme și factori contribuie la difuzarea preferințelor politice în cadrul rețelelor sociale:
🟥 Influența socială și homofilia
Influența socială este un mecanism primar prin care indivizii sunt afectați de opiniile și comportamentele semenilor lor. Homofilia, tendința indivizilor de a se asocia cu alte persoane similare, joacă un rol semnificativ în consolidarea preferințelor politice existente și în facilitarea răspândirii acestora în cadrul unei rețele. Acest concept este esențial pentru înțelegerea modului în care se formează și persistă camerele de ecou politice.
🟥 Comunicarea interpersonală
Interacțiunile directe între indivizi, cum ar fi conversațiile sau dezbaterile, sunt principalele canale prin care preferințele politice sunt împărtășite și influențate. Comunicarea verbală implică schimbul informal de informații și opinii politice între membrii rețelei, care poate avea un impact semnificativ asupra difuzării preferințelor politice. Credibilitatea și fiabilitatea sursei determină adesea eficiența acestei comunicări.
🟥 Influența mass-media și platformele social media
Mass-media tradiționale și sociale servesc drept canale puternice pentru difuzarea informațiilor politice. Acestea pot modela preferințele politice prin formularea problemelor în moduri specifice și prin furnizarea de platforme pentru discuții și angajamente politice. Platformele de social media, în special, amplifică procesul de difuzare permițând difuzarea rapidă și pe scară largă a conținutului politic. De asemenea, acestea permit utilizatorilor să se angajeze cu un public mai larg, dincolo de cercurile lor sociale imediate.
🟥 Structura rețelei
Topologia unei rețele sociale, inclusiv densitatea și centralitatea nodurilor, afectează rapiditatea și amploarea cu care se pot răspândi preferințele politice. Rețelele cu noduri de mare centralitate (persoane influente) pot facilita difuzarea rapidă. Înțelegerea acestor structuri este esențială pentru înțelegerea dinamicii difuzării preferințelor politice.
🟥 Caracteristici individuale
Factori precum ideologia politică, trăsăturile de personalitate și inteligența emoțională pot influența modul în care indivizii procesează informațiile politice și adoptă noi preferințe. Aceste diferențe individuale contribuie la modelele variate de difuzare a preferințelor politice observate în rețelele sociale.
🟥 Identitatea socială și dinamica de grup
Teoria identității sociale sugerează că indivizii sunt influențați de normele și comportamentele grupurilor cu care se identifică. Dinamica grupurilor, inclusiv conformitatea și presiunea colegilor, poate conduce la difuzarea preferințelor politice. Acest factor este deosebit de important în înțelegerea modului în care mișcările politice capătă amploare în cadrul rețelelor sociale.
🟥 Mecanisme cognitiv-motivaționale
Acestea includ motivele de justificare a ego-ului și de justificare a grupului, în care indivizii își aliniază preferințele politice cu cele ale grupului din care fac parte pentru a menține coerența cognitivă și armonia socială. Astfel de mecanisme pot consolida preferințele politice existente și pot contribui la polarizarea rețelelor sociale.
🟥 Factori tehnologici
Proiectarea și algoritmii platformelor social media pot crea camere de ecou, în care indivizii sunt expuși în principal la informații care le consolidează convingerile existente, influențând astfel procesul de difuzare. Acest aspect tehnologic al rețelelor sociale a devenit din ce în ce mai important în ultimii ani, pe măsură ce discursul politic se mută tot mai mult online.
@socialcomputing
Mecanisme și factori-cheie
Mai multe mecanisme și factori contribuie la difuzarea preferințelor politice în cadrul rețelelor sociale:
Influența socială este un mecanism primar prin care indivizii sunt afectați de opiniile și comportamentele semenilor lor. Homofilia, tendința indivizilor de a se asocia cu alte persoane similare, joacă un rol semnificativ în consolidarea preferințelor politice existente și în facilitarea răspândirii acestora în cadrul unei rețele. Acest concept este esențial pentru înțelegerea modului în care se formează și persistă camerele de ecou politice.
Interacțiunile directe între indivizi, cum ar fi conversațiile sau dezbaterile, sunt principalele canale prin care preferințele politice sunt împărtășite și influențate. Comunicarea verbală implică schimbul informal de informații și opinii politice între membrii rețelei, care poate avea un impact semnificativ asupra difuzării preferințelor politice. Credibilitatea și fiabilitatea sursei determină adesea eficiența acestei comunicări.
Mass-media tradiționale și sociale servesc drept canale puternice pentru difuzarea informațiilor politice. Acestea pot modela preferințele politice prin formularea problemelor în moduri specifice și prin furnizarea de platforme pentru discuții și angajamente politice. Platformele de social media, în special, amplifică procesul de difuzare permițând difuzarea rapidă și pe scară largă a conținutului politic. De asemenea, acestea permit utilizatorilor să se angajeze cu un public mai larg, dincolo de cercurile lor sociale imediate.
Topologia unei rețele sociale, inclusiv densitatea și centralitatea nodurilor, afectează rapiditatea și amploarea cu care se pot răspândi preferințele politice. Rețelele cu noduri de mare centralitate (persoane influente) pot facilita difuzarea rapidă. Înțelegerea acestor structuri este esențială pentru înțelegerea dinamicii difuzării preferințelor politice.
Factori precum ideologia politică, trăsăturile de personalitate și inteligența emoțională pot influența modul în care indivizii procesează informațiile politice și adoptă noi preferințe. Aceste diferențe individuale contribuie la modelele variate de difuzare a preferințelor politice observate în rețelele sociale.
Teoria identității sociale sugerează că indivizii sunt influențați de normele și comportamentele grupurilor cu care se identifică. Dinamica grupurilor, inclusiv conformitatea și presiunea colegilor, poate conduce la difuzarea preferințelor politice. Acest factor este deosebit de important în înțelegerea modului în care mișcările politice capătă amploare în cadrul rețelelor sociale.
Acestea includ motivele de justificare a ego-ului și de justificare a grupului, în care indivizii își aliniază preferințele politice cu cele ale grupului din care fac parte pentru a menține coerența cognitivă și armonia socială. Astfel de mecanisme pot consolida preferințele politice existente și pot contribui la polarizarea rețelelor sociale.
Proiectarea și algoritmii platformelor social media pot crea camere de ecou, în care indivizii sunt expuși în principal la informații care le consolidează convingerile existente, influențând astfel procesul de difuzare. Acest aspect tehnologic al rețelelor sociale a devenit din ce în ce mai important în ultimii ani, pe măsură ce discursul politic se mută tot mai mult online.
@socialcomputing
Please open Telegram to view this post
VIEW IN TELEGRAM
👍2
Teorii și modele
Mai multe teorii și modele au fost elaborate pentru a explica și a prezice difuzarea preferințelor politice în rețelele sociale:
🟥 Modelul fluxului în doi pași
Acest model subliniază rolul liderilor de opinie în difuzarea informațiilor. Acesta sugerează că informațiile circulă de la mass-media la liderii de opinie și apoi de la acești lideri la populație. Acest model este relevant pentru înțelegerea modului în care informațiile și preferințele politice sunt difuzate prin intermediul rețelelor sociale, unde anumite persoane pot avea mai multă influență asupra altora.
🟥 Modelul participării politice în mediile sociale (SMPPM)
Acest model explică modul în care expunerea la conținut politic pe social media poate duce la acțiuni participative atât cu efort redus, cât și cu efort ridicat. Acesta ia în considerare atât expunerea intenționată, cât și cea accidentală la conținutul politic, subliniind rolul social media în modelarea preferințelor și acțiunilor politice.
🟥 Modele de difuzie a convingerilor
Aceste modele, adesea utilizate în economie, descriu modul în care opiniile și convingerile se răspândesc între agenții raționali dintr-o rețea. Ele oferă un cadru pentru înțelegerea modului în care preferințele politice se pot răspândi prin interacțiuni sociale și a influenței structurilor de rețea asupra acestui proces.
🟥 Modele de difuzie a opiniilor concurente
Aceste modele examinează modul în care diferite opinii concurează pentru dominație în cadrul unei rețele sociale. Ele iau în considerare influența colectivă a atributelor individuale, a rețelelor sociale locale și a mass-mediei globale asupra difuzării opiniilor, oferind o perspectivă asupra modului în care preferințele politice se pot schimba în timp.
🟥 Modelul cascadei independente
Acest model descrie modul în care informațiile se răspândesc într-o rețea, în care fiecare individ are o probabilitate de a-și influența vecinii. Acesta evidențiază natura stocastică a proceselor de difuzie.
🟥 Modelul pragului liniar
Acest model presupune că indivizii adoptă noi comportamente sau preferințe atunci când influența cumulată a vecinilor lor depășește un anumit prag, subliniind rolul consolidării sociale.
🟥 Teoria spiralei tăcerii
Această teorie sugerează că indivizii sunt mai puțin predispuși să își exprime opiniile politice dacă se percep ca fiind în minoritate, ceea ce poate afecta vizibilitatea și difuzarea anumitor preferințe politice.
@socialcomputing
Mai multe teorii și modele au fost elaborate pentru a explica și a prezice difuzarea preferințelor politice în rețelele sociale:
Acest model subliniază rolul liderilor de opinie în difuzarea informațiilor. Acesta sugerează că informațiile circulă de la mass-media la liderii de opinie și apoi de la acești lideri la populație. Acest model este relevant pentru înțelegerea modului în care informațiile și preferințele politice sunt difuzate prin intermediul rețelelor sociale, unde anumite persoane pot avea mai multă influență asupra altora.
Acest model explică modul în care expunerea la conținut politic pe social media poate duce la acțiuni participative atât cu efort redus, cât și cu efort ridicat. Acesta ia în considerare atât expunerea intenționată, cât și cea accidentală la conținutul politic, subliniind rolul social media în modelarea preferințelor și acțiunilor politice.
Aceste modele, adesea utilizate în economie, descriu modul în care opiniile și convingerile se răspândesc între agenții raționali dintr-o rețea. Ele oferă un cadru pentru înțelegerea modului în care preferințele politice se pot răspândi prin interacțiuni sociale și a influenței structurilor de rețea asupra acestui proces.
Aceste modele examinează modul în care diferite opinii concurează pentru dominație în cadrul unei rețele sociale. Ele iau în considerare influența colectivă a atributelor individuale, a rețelelor sociale locale și a mass-mediei globale asupra difuzării opiniilor, oferind o perspectivă asupra modului în care preferințele politice se pot schimba în timp.
Acest model descrie modul în care informațiile se răspândesc într-o rețea, în care fiecare individ are o probabilitate de a-și influența vecinii. Acesta evidențiază natura stocastică a proceselor de difuzie.
Acest model presupune că indivizii adoptă noi comportamente sau preferințe atunci când influența cumulată a vecinilor lor depășește un anumit prag, subliniind rolul consolidării sociale.
Această teorie sugerează că indivizii sunt mai puțin predispuși să își exprime opiniile politice dacă se percep ca fiind în minoritate, ceea ce poate afecta vizibilitatea și difuzarea anumitor preferințe politice.
@socialcomputing
Please open Telegram to view this post
VIEW IN TELEGRAM
👍2
Dilema Regelui Gol în sociologie este o metaforă care descrie situațiile în care oamenii aderă la norme sociale nepopulare, de teamă să nu fie considerați diferiți sau excluși din grup. Iată 5 puncte cheie:
🟥 Norme nepopulare, dar respectate: Oamenii adesea respectă anumite reguli sau obiceiuri chiar dacă nu sunt de acord cu ele, din teama de a nu fi ostracizați.
🟥 Presiunea conformismului: Dorința de a fi acceptat de grup poate determina indivizii să adopte comportamente care nu corespund propriilor convingeri.
🟥 Iluzia consensului: Mulți oameni cred în mod eronat că majoritatea celor din jur împărtășesc aceeași opinie sau comportament, chiar dacă nu este cazul.
🟥 Întărirea normei: Prin respectarea unei norme nepopulare, indivizii contribuie la întărirea acesteia, creând un cerc vicios.
🟥 Rolul liderilor de opinie: Un mic grup de persoane care cred cu tărie într-o anumită normă poate influența un număr mare de oameni să o adopte, chiar dacă aceștia nu sunt de acord cu ea.
@socialcomputing
@socialcomputing
Please open Telegram to view this post
VIEW IN TELEGRAM
👍3
În modelele computaționale bazate pe agenți sunt folosite patru roluri pentru analiza mecanismelor dilemei Regelui Gol:
🟥 Credincioși adevărați: Aceștia sunt cei care cred cu adevărat în norma sau ideea promovată și o susțin atât prin comportament, cât și prin impunere. Ei sunt cei care inițiază și mențin presiunea conformismului.
🟥 Credincioși falși: Aceștia pretind că cred într-o anumită normă, deși în sinea lor nu o susțin. Motivul este adesea dorința de a se integra într-un grup sau de a evita sancțiuni sociale.
🟥 Împunători adevărați: Aceștia sunt cei care impun norma pentru că cred cu adevărat în ea și doresc ca ceilalți să o respecte. Ei pot fi atât credincioși adevărați, cât și falși.
🟥 Împunători falși: Aceștia impun norma deși nu cred în ea, de obicei pentru a-și masca propriile nesiguranțe sau pentru a se conforma presiunii sociale.
Rolul fiecărui grup în dilema Regelui Gol:
🟥 Credincioșii adevărați: Ei sunt cei care inițiază și susțin norma, creând o impresie inițială de consens.
🟥 Credincioșii falși: Ei amplifică percepția unui consens larg în jurul normei, chiar dacă nu o cred cu adevărat.
🟥 Împunătorii adevărați: Ei mențin presiunea conformismului, pedepsind pe cei care încalcă norma și recompensând pe cei care o respectă.
🟥 Împunătorii falși: Ei pot atât întări, cât și submina norma, în funcție de cât de eficienți sunt în a-și ascunde adevăratele convingeri.
În esență, aceste roluri interacționează într-un mod complex pentru a crea și menține o normă socială, chiar dacă aceasta este nepopulară sau nejustificată.
@socialcomputing
Rolul fiecărui grup în dilema Regelui Gol:
În esență, aceste roluri interacționează într-un mod complex pentru a crea și menține o normă socială, chiar dacă aceasta este nepopulară sau nejustificată.
@socialcomputing
Please open Telegram to view this post
VIEW IN TELEGRAM
👍1
Teoria Ferestrelor Sparte a fost invenția criminaliștilor James Q. Wilson și George Kelling. Wilson și Kelling au spus că delicvența este urmarea inevitabilă a dezordinii. Dacă se sparge o fereastră și nu o repară nimeni, oamenii care trec pe acolo vor trage concluzia că nimănui nu-i pasă și că nimeni nu este răspunzător. În curând, alte ferestre vor fi sparte, iar sentimentul de anarhie se va răspândi din clădirea aceea pe stradă, transmițând semnalul că orice este acceptabil. Într-un oraș, problemele relativ minore precum graffiti, dezordinea publică și cerșitul agresiv, scriu ei, sunt toate echivalente unor ferestre sparte, invitații la infracțiuni mai grave:
Aceasta este o teorie epidemică a criminalității. Ea spune că delicvența este contagioasă - așa cum este contagioasă o tendință în modă, că poate începe cu o fereastră spartă și se poate răspândi în întreaga comunitate.
(Malcom Gladwell, "The Tipping Point") @socialcomputing
Hoții și tâlharii, fie că sunt ocazionali sau profesioniști, cred că își reduc șansele de a fi prinși sau măcar identificați dacă operează pe străzi unde potențialele victime sunt deja intimidate de condiții dominante. Dacă într-un cartier nu i se interzice unui cerșetor sâcâitor să-i mai agreseze pe trecători, gândește probabil hoțul, este mai puțin probabil ca locuitorii să sune la poliție pentru a identifica un potențial tâlhar sau pentru a interveni când se produce tâlhăria.
Aceasta este o teorie epidemică a criminalității. Ea spune că delicvența este contagioasă - așa cum este contagioasă o tendință în modă, că poate începe cu o fereastră spartă și se poate răspândi în întreaga comunitate.
(Malcom Gladwell, "The Tipping Point") @socialcomputing
👍5
Cursul constă din trei module: metrica de centralitate, teorii și modelare.
E posibil de aplicat gratuit pentru o săptămână.
#cursuri@socialcomputing
Please open Telegram to view this post
VIEW IN TELEGRAM
👍3
Un alt curs dedicat Analizei Rețelelor Sociale din partea Cornell University pe platforma edX, în special pentru cei interesați de marketing și economie:
🎓 Networks, Crowds and Markets
Cursul e împărțit în șase module:
🟥 Modulul 1: Explorarea teoriei grafurilor
🟥 Modulul 2: Teoria jocurilor și licitațiile
🟥 Modulul 3: Armonizarea piețelor
🟥 Modulul 4: Căutarea pe web
🟥 Modulul 5: Cascade informaționale
🟥 Modulul 6: Contagiunea socială
#cursuri@socialcomputing
Cursul e împărțit în șase module:
#cursuri@socialcomputing
Please open Telegram to view this post
VIEW IN TELEGRAM
👍1