"Homofilia" - tendința noastră de a gravita către persoane similare nouă (numită și asortativitate) - ar putea așadar să fie considerată prima lege a rețelelor sociale.
Everett Rogers și Dilip Bhowmik au fost primii sociologi care au sugerat că homofilia ar putea fi dezavantajoasă, reducând mediul social al unui individ; ei au sugerat că există o "heterofilie optimă". Era homofilia un soi de autosegregare? În anii 70, Wayne Zachary a trasat grafic rețeaua de socializare dintre membrii unui club de karate studențesc. Aceasta arăta în mod clar două grupuri distincte în cadrul clubului.
Homofilia se poate baza pe același statut (caracteristici atribuite, precum rasa, etnicitatea, sexul sau vârsta, și caracteristicile dobândite, ca religia, educația, ocupația ori modelele comportamentale) sau pe valori comune, în măsura în care acestea pot fi deosebite de trăsăturile dobândite.
O ilustrare cunoscută este tendința școlarilor americani de a se autosegrega în funcție de rasă și etnicitate, deși unele cercetări recente sugerează că această tendință variază semnificativ de la un grup rasial la altul.
(Niall Ferguson, "Piața și Turnul. Rețele, ierarhii și luptă pentru putere)
Everett Rogers și Dilip Bhowmik au fost primii sociologi care au sugerat că homofilia ar putea fi dezavantajoasă, reducând mediul social al unui individ; ei au sugerat că există o "heterofilie optimă". Era homofilia un soi de autosegregare? În anii 70, Wayne Zachary a trasat grafic rețeaua de socializare dintre membrii unui club de karate studențesc. Aceasta arăta în mod clar două grupuri distincte în cadrul clubului.
Homofilia se poate baza pe același statut (caracteristici atribuite, precum rasa, etnicitatea, sexul sau vârsta, și caracteristicile dobândite, ca religia, educația, ocupația ori modelele comportamentale) sau pe valori comune, în măsura în care acestea pot fi deosebite de trăsăturile dobândite.
O ilustrare cunoscută este tendința școlarilor americani de a se autosegrega în funcție de rasă și etnicitate, deși unele cercetări recente sugerează că această tendință variază semnificativ de la un grup rasial la altul.
(Niall Ferguson, "Piața și Turnul. Rețele, ierarhii și luptă pentru putere)
👍5
Marissa King deosebește trei tipuri de rețele personale: Expansioniștii, Mediatorii și Convocatorii:
🟥 Expansioniștii au rețele extraordinar de extinse, sunt foarte cunoscuți și se simt ca peștele în apă în grupuri mari de indivizi. Totuși deseori întâmpină dificultăți în a menține legăturile sociale și de a se folosi de ele pentru a crea ceva pentru ei înșiși sau pentru alții.
🟥 Mediatorii creează ceva valoros, făcând legătura între grupuri din lumi sociale foarte diferite. Rețelele lor generează beneficii foarte mari pe planul informației și sunt inovative, întrucât majoritatea ideilor noi sunt rezultatul recombinării unor idei/informații.
🟥 Convocatorii își construiesc rețele dense, în care prietenii lor sunt la rândul lor prieteni. Membrii acestei rețele se bucură de o încredere foarte mare din partea celorlalți și beneficiază de pe urma reputației pe care o au.
(Marissa King, Chimie socială. Decodarea tiparelor legăturilor umane)
(Marissa King, Chimie socială. Decodarea tiparelor legăturilor umane)
Please open Telegram to view this post
VIEW IN TELEGRAM
👍4
Unul din mijloacele esențiale cu ajutorul cărora membrii familiei Rothschild intrau pe sub pielea elitei politice (și întreceau concurența) era rețeaua lor excepțională de comunicații și informații.
În această perioadă, serviciilor poștale le lipseau rapiditatea și siguranța: scrisorile trimise de la Paris la Frankfurt ajungeau de obicei în doar 48 de ore în 1814; însă putea dura și o săptămână până ce ajungea la Frankfurt poșta de la Londra, iar de la Paris la Berlin poșta făcea nouă zile în 1817. Fiind corespondenți compulsivi, frații au renunțat curând la poștă, bazându-se pe curierii lor privați, printre care și agenți din Dover care erau autorizați să facă curse cu ambarcațiuni pentru afacerile familiei Rothschild.
Mult timp s-a crezut că Nathan Rothschild a fost primul om din Londra care a aflat vestea că Napoleon a fost învins la Waterloo, grație rapidității cu care un curier al familiei a reușit să trimită al cincilea și ultimul buletin informativ extraordinar.
(Niall Ferguson, "Piața și Turnul. Rețele, ierarhii și luptă pentru putere)
În această perioadă, serviciilor poștale le lipseau rapiditatea și siguranța: scrisorile trimise de la Paris la Frankfurt ajungeau de obicei în doar 48 de ore în 1814; însă putea dura și o săptămână până ce ajungea la Frankfurt poșta de la Londra, iar de la Paris la Berlin poșta făcea nouă zile în 1817. Fiind corespondenți compulsivi, frații au renunțat curând la poștă, bazându-se pe curierii lor privați, printre care și agenți din Dover care erau autorizați să facă curse cu ambarcațiuni pentru afacerile familiei Rothschild.
Mult timp s-a crezut că Nathan Rothschild a fost primul om din Londra care a aflat vestea că Napoleon a fost învins la Waterloo, grație rapidității cu care un curier al familiei a reușit să trimită al cincilea și ultimul buletin informativ extraordinar.
(Niall Ferguson, "Piața și Turnul. Rețele, ierarhii și luptă pentru putere)
👍1
Ce este un prieten?
Puterea unei legături este parțial determinată de cantitatea de timp investită în relație. Un studiu recent, realizat de Jeffrey Hall, de la University of Kansas, a arătat că sunt necesare aproximativ 50 de ore pentru a trece de la stadiul de simple cunoștințe, la prieteni ocazionali. Pentru a trece de la prieteni ocazionali, la prieteni "adevărați" sunt necesare încă 40 de ore. Iar pentru a-ți face un prieten apropiat este nevoie să investești peste 200 de ore în acea relație.
Mark Granovetter, sociologul de la Stanford care a descoperit că o persoană are mai multe șanse să-și găsească o slujbă prin intermediul legăturilor sale slabe, a susținut că puterea unei legături este cel mai probabil rezultatul unei combinații între timpul, intensitatea emoțiilor, intimitatea și reciprocitatea investite într-o relație.
(Marissa King, Chimie socială. Decodarea tiparelor legăturilor umane)
Puterea unei legături este parțial determinată de cantitatea de timp investită în relație. Un studiu recent, realizat de Jeffrey Hall, de la University of Kansas, a arătat că sunt necesare aproximativ 50 de ore pentru a trece de la stadiul de simple cunoștințe, la prieteni ocazionali. Pentru a trece de la prieteni ocazionali, la prieteni "adevărați" sunt necesare încă 40 de ore. Iar pentru a-ți face un prieten apropiat este nevoie să investești peste 200 de ore în acea relație.
Mark Granovetter, sociologul de la Stanford care a descoperit că o persoană are mai multe șanse să-și găsească o slujbă prin intermediul legăturilor sale slabe, a susținut că puterea unei legături este cel mai probabil rezultatul unei combinații între timpul, intensitatea emoțiilor, intimitatea și reciprocitatea investite într-o relație.
(Marissa King, Chimie socială. Decodarea tiparelor legăturilor umane)
👍5
Când o cunoștință i-a cerut bani împrumut, finanțistul Baron de Rothschild i-ar fi răspuns: "N-o să-ți dau nimic sub formă de împrumut; însă sunt dispus să merg la braț cu tine la Bursa de Valori și sunt sigur că destui o să vrea să te împrumute".
Rothschild a înțeles cât de important e să te asociezi cu cineva. Modul în care suntem percepuți de ceilalți este puternic influențat de persoanele și lucrurile cu care avem o legătură - chiar dacă nu am făcut mare lucru sau nu am contribuit la succesul lor.
Bărbații însoțiți de o femeie atrăgătoare sunt percepuți într-un mod mai favorabil decât cei însoțiți de una mai puțin atractivă. Dacă au reușit să aibă o întâlnire cu o femeie frumoasă, probabil că e din cauza că sunt inteligenți sau au succes, nu-i așa? Sau, cel puțin, au o altă calitate care compensează.
O serie de studii au confirmat ideea că oamenii sunt judecați în funcție de persoanele cu care se înconjoară. Un studiul desfășurat în sătucul britanic Wigston Parva, de la sfârșitul anilor 1950, până la începutul anilor 1960, numit The Established an the Outsiders, ilustrează adevărul acestei informații.
În acest caz, "oaia neagră" era o femeie care se mutase de curând în acele împrejurimi și care, la rândul ei, a avut următorul lucru de spus despre vecinii ei: "Sunt foarte rezervați. Vorbesc între ei pe stradă, când se întâlnesc, dar nimic mai mult". Apoi a povestit cum i-a invitat pe "gunoieri la o ceașcă de ceai într-o zi răcoroasă", la puțin timp după mutare... "Vecinii au văzut. A fost ceva șocant pentru ei".
La fel cum invitația la ceai adresată gunoierului se pare că poate să ruineze o reputație, afilierea cu o persoană importantă îi poate crește prestigiul. Angajații unui șef influent, de exemplu, au mai multe șanse să-și creeze rețele extinse.
(Marissa King, Chimie socială. Decodarea tiparelor legăturilor umane)
Rothschild a înțeles cât de important e să te asociezi cu cineva. Modul în care suntem percepuți de ceilalți este puternic influențat de persoanele și lucrurile cu care avem o legătură - chiar dacă nu am făcut mare lucru sau nu am contribuit la succesul lor.
Bărbații însoțiți de o femeie atrăgătoare sunt percepuți într-un mod mai favorabil decât cei însoțiți de una mai puțin atractivă. Dacă au reușit să aibă o întâlnire cu o femeie frumoasă, probabil că e din cauza că sunt inteligenți sau au succes, nu-i așa? Sau, cel puțin, au o altă calitate care compensează.
O serie de studii au confirmat ideea că oamenii sunt judecați în funcție de persoanele cu care se înconjoară. Un studiul desfășurat în sătucul britanic Wigston Parva, de la sfârșitul anilor 1950, până la începutul anilor 1960, numit The Established an the Outsiders, ilustrează adevărul acestei informații.
"Nou-veniții pe "străzile bune" ale satului erau mereu priviți cu suspiciune dacă nu se știa fără niciun dubiu că sunt oameni de treabă. Era nevoie ca aceștia să treacă printr-o perioadă de probă pentru ca "familiile bune" să se asigure că statutul lor nu va avea de suferit prin asocierea cu niște vecini ale căror standarde și reputație nu era recunoscute", scrie sociologul Norbert Elias.
În acest caz, "oaia neagră" era o femeie care se mutase de curând în acele împrejurimi și care, la rândul ei, a avut următorul lucru de spus despre vecinii ei: "Sunt foarte rezervați. Vorbesc între ei pe stradă, când se întâlnesc, dar nimic mai mult". Apoi a povestit cum i-a invitat pe "gunoieri la o ceașcă de ceai într-o zi răcoroasă", la puțin timp după mutare... "Vecinii au văzut. A fost ceva șocant pentru ei".
La fel cum invitația la ceai adresată gunoierului se pare că poate să ruineze o reputație, afilierea cu o persoană importantă îi poate crește prestigiul. Angajații unui șef influent, de exemplu, au mai multe șanse să-și creeze rețele extinse.
(Marissa King, Chimie socială. Decodarea tiparelor legăturilor umane)
👍5
Puse cap la cap, cartonașele din Rolodexul lui David Rockefeller s-ar întinde pe aproape 26 de kilometri. Acest Rolodex, care conține informații despre mai mult de 100 de mii de persane, a devenit legendar, la fel ca cei care sunt incluși în el - de la Nelson Mandela și Pablo Picasso, până la Sigmund Freud și Bill Gates.
David Rockefeller și-a luat notițe despre majoritatea persoanelor pe care le-a cunoscut începând cu anii 1940, și nu doar despre șefii de stat și celebrități. David Rockefeller nu se mulțumea să noteze numele și datele acestor interacțiuni pasagere - a păstrat informațiile detaliate despre fiecare, de la necunoscuți până la cei mai buni pritenei și chiar despre unele dintre fostele partenere.
Henry Kissinger, extrem de controversatul secretar de stat din timpul președinției lui Richard Nixon, a fost unul dintre cei mai vechi și mai buni prieteni ai lui Rockefeller. Familia de evrei a lui Kissinger fugise în 1938 din calea persecuției naziste, iar istoria asimilării acestei familii de imigranți se reflectă în cele 35 de cartonașe ale Rolodexului conținând referiri la sutele de întâlniri cu Nixon, începând cu 1955. Cu câțiva ani înainte de moartea sa, pe când lua prânzul la vastul său conac din Hudson Valley, Rockefeller i-a dat lui Kissinger o copie după cartonașe, iar acesta își amintește că i-a spus lui David că era "uimit că s-au întâlnit atât de des".
Indiferent ce s-ar putea crede despre acest Rolodex, Rockefeller era un om extrem de abil pe plan social. Acele cartonașe arată o conștientizare clară a limitărilor ființei umane. Nu se poate construi o rețea extinsă de contacte cultivând numai legături vechi și puternice. Rockefeller a înțeles că există bariere cognitive care limitează mărimea rețelelor și a căutat să le depășească.
Experiența de ofițer de informații în al Doilea Război Mondial l-a făcut să conștientizeze cât de important este să ai relații. Rockefeller a scris că în acea perioadă și-a dat seama de necesitatea de a-și crea "o rețea de persoane influente și cu informații solide", deși era un tip timid din fire.
(Marissa King, Chimie socială. Decodarea tiparelor legăturilor umane)
David Rockefeller și-a luat notițe despre majoritatea persoanelor pe care le-a cunoscut începând cu anii 1940, și nu doar despre șefii de stat și celebrități. David Rockefeller nu se mulțumea să noteze numele și datele acestor interacțiuni pasagere - a păstrat informațiile detaliate despre fiecare, de la necunoscuți până la cei mai buni pritenei și chiar despre unele dintre fostele partenere.
Henry Kissinger, extrem de controversatul secretar de stat din timpul președinției lui Richard Nixon, a fost unul dintre cei mai vechi și mai buni prieteni ai lui Rockefeller. Familia de evrei a lui Kissinger fugise în 1938 din calea persecuției naziste, iar istoria asimilării acestei familii de imigranți se reflectă în cele 35 de cartonașe ale Rolodexului conținând referiri la sutele de întâlniri cu Nixon, începând cu 1955. Cu câțiva ani înainte de moartea sa, pe când lua prânzul la vastul său conac din Hudson Valley, Rockefeller i-a dat lui Kissinger o copie după cartonașe, iar acesta își amintește că i-a spus lui David că era "uimit că s-au întâlnit atât de des".
Indiferent ce s-ar putea crede despre acest Rolodex, Rockefeller era un om extrem de abil pe plan social. Acele cartonașe arată o conștientizare clară a limitărilor ființei umane. Nu se poate construi o rețea extinsă de contacte cultivând numai legături vechi și puternice. Rockefeller a înțeles că există bariere cognitive care limitează mărimea rețelelor și a căutat să le depășească.
Experiența de ofițer de informații în al Doilea Război Mondial l-a făcut să conștientizeze cât de important este să ai relații. Rockefeller a scris că în acea perioadă și-a dat seama de necesitatea de a-și crea "o rețea de persoane influente și cu informații solide", deși era un tip timid din fire.
(Marissa King, Chimie socială. Decodarea tiparelor legăturilor umane)
👍2
Ideea puterii legăturilor slabe, formulată de sociologul Mark Granovetter, sugerează că relațiile mai puțin strânse, sau „legăturile slabe”, pot fi extrem de valoroase în rețelele sociale. Aceste legături sunt adesea între persoane care nu au o interacțiune frecventă, dar care pot acoperi un spațiu social mai larg.
Iată câteva aspecte cheie ale acestui concept:
🟥 Diversitate informațională: Legăturile slabe conectează indivizi din grupuri sociale diferite, facilitând accesul la informații noi și oportunități.
🟥 Diseminarea informației: Aceste legături sunt esențiale pentru răspândirea informațiilor și a inovațiilor, deoarece adesea leagă rețele care altfel nu s-ar intersecta.
🟥 Oportunități de carieră: În context profesional, legăturile slabe pot ajuta la descoperirea de locuri de muncă sau colaborări, mai mult decât legăturile strânse, care tind să fie mai omogene.
🟥 Reducerea redundanței: Deoarece legăturile slabe nu se suprapun adesea, ele oferă acces la perspective și resurse diferite.
În concluzie, legăturile slabe sunt cruciale pentru conectivitatea socială și pentru eficiența comunicării într-o rețea mai largă.
Iată câteva aspecte cheie ale acestui concept:
În concluzie, legăturile slabe sunt cruciale pentru conectivitatea socială și pentru eficiența comunicării într-o rețea mai largă.
Please open Telegram to view this post
VIEW IN TELEGRAM
👍5
Potrivit sociologului francez Pierre Bourdieu, capitalul social este caracteristic mai curând individului decât colectivului, și derivă dintr-un statut sau o poziție socială.
Capitalul social oferă persoanei capacitatea de a exercita o putere asupra grupului sau indivizilor care mobilizează resurse. Pentru Bourdieu, capitalul social nu este disponibil uniform tuturor membrilor unui grup sau colectivități, dar este accesibil celor care depun eforturi pentru obținerea unei poziții de putere sau a unui statut.
Bourdieu definește capitalul social drept resurse reale sau virtuale acumulate, dobândite de indivizi sau grupuri prin posesia „unor relații mai mult sau mai puțin instituționalizate de cunoaștere și recunoaștere reciprocă”.
Prin urmare, capitalul social rezidă în individ și este legat de conexiunile sociale pe care o persoană le poate utiliza pentru a obține avantaje. Pentru Bourdieu, capitalul social se manifestă prin beneficii derivate din rețelele sociale; cu toate acestea, sursa capitalului social provine din structuri sociale, economice și culturale care creează putere și statut diferențiat pentru indivizi specifici și nu pentru alții.
Capitalul social oferă persoanei capacitatea de a exercita o putere asupra grupului sau indivizilor care mobilizează resurse. Pentru Bourdieu, capitalul social nu este disponibil uniform tuturor membrilor unui grup sau colectivități, dar este accesibil celor care depun eforturi pentru obținerea unei poziții de putere sau a unui statut.
Bourdieu definește capitalul social drept resurse reale sau virtuale acumulate, dobândite de indivizi sau grupuri prin posesia „unor relații mai mult sau mai puțin instituționalizate de cunoaștere și recunoaștere reciprocă”.
Prin urmare, capitalul social rezidă în individ și este legat de conexiunile sociale pe care o persoană le poate utiliza pentru a obține avantaje. Pentru Bourdieu, capitalul social se manifestă prin beneficii derivate din rețelele sociale; cu toate acestea, sursa capitalului social provine din structuri sociale, economice și culturale care creează putere și statut diferențiat pentru indivizi specifici și nu pentru alții.
👍3
Potrivit sociologilor Laura Bernardi, Andreas Klärner, în rețelele sociale pot fi întrevăzute patru mecanisme care influențează comportamentul reproductiv:
🟥 Învățarea socială – în care individul observă acțiunile și comportamentul altor indivizi și învață din experiența acestora. Indivizii pot adopta modelele comportamentale ale altora, pot respinge aceste modele sau pot afla despre consecințele diferitelor moduri de acțiune;
🟥 Presiunea socială – forța care îi determină pe indivizi să se conformeze normelor sociale acceptate pentru a obține aprobarea – sau, alternativ, pentru a evita conflictul cu colegii lor. Această presiune poate lua forma unor norme culturale sau instituționale largi, care sunt exprimate mai mult sau mai puțin explicit prin, de exemplu, rolurile de gen, structurile de putere ale gospodăriei și organizațiile sociale. Șansele pe care indivizii le au de a se abate de la aceste norme sau inovații sunt scăzute în rețele foarte conectate, omogene, deoarece normele sunt comune între indivizi similari și măsurile utilizate pentru aplicarea normelor sunt eficiente (indivizii conectați pot coordona cu ușurință sancțiunile împotriva devianței).
🟥 Contagiune socială sau emoțională – este definită în literatura sociologică ca „procesul prin care o persoană prinde o idee sau un comportament de la o altă persoană”, văzută ca fiind similară social. Acest proces este condiționat de structura socială în care sunt încorporați indivizii: cu cât este mai complexă structura, cu atât este mai puțin probabil ca oamenii să se vadă pe ei înșiși ca fiind similari social; și, prin urmare, este mai puțin probabil ca procesele de contagiune să fie eficiente. În cercetarea ce ține de luarea deciziilor privind fertilitatea, termenul de contagiune socială este adesea folosit metaforic pentru a desemna o sincronizare temporală a comportamentelor generative între membrii rețelei cauzate de alte efecte ale rețelei, cum ar fi învățarea socială și presiunea socială. Contagiunea socială sau emoțională este un mecanism independent care depășește învățarea socială în care este necesară condiția unui pas.
🟥 Suportul social – sau procesul de schimb de bunuri și servicii între persoane interconectate. Ideea sprijinului social este crucială pentru teoriile capitalului social. Conform acestei teorii, indivizii investesc în relații sociale pentru a crea capital social pe care îl pot mobiliza în caz de nevoie. Capitalul social există în relațiile dintre oameni și poate fi văzut ca un atu care facilitează acțiunile.
Conceptul de capital social este strâns legat de conceptul de rețele sociale, deoarece membrii familiei, prietenii, vecinii, colegii și alții cu semnificație pentru individ sunt sursele principale de sprijin social.
Poate fi făcută o distincție între sprijin material (cum ar fi banii), suport instrumental (de exemplu, ajutor de uz casnic, repararea lucrurilor, îngrijirea copiilor) și sprijin emoțional. Deoarece aceste forme diferite de sprijin social facilitează acțiunile, ele pot fi privite ca resurse personale disponibile pentru indivizii care se află într-o rețea socială de relații informale.
Modul în care funcționează aceste mecanisme în cadrul rețelei este determinat de arhitectura sau structura rețelei – în funcție de numărul conexiunilor (bidirecționale sau unidirecționale) pe care le are un Ego (nodul central analizat) sau densitatea rețelei (raportul dintre legăturile existente și legăturile posibile).
Conceptul de capital social este strâns legat de conceptul de rețele sociale, deoarece membrii familiei, prietenii, vecinii, colegii și alții cu semnificație pentru individ sunt sursele principale de sprijin social.
Poate fi făcută o distincție între sprijin material (cum ar fi banii), suport instrumental (de exemplu, ajutor de uz casnic, repararea lucrurilor, îngrijirea copiilor) și sprijin emoțional. Deoarece aceste forme diferite de sprijin social facilitează acțiunile, ele pot fi privite ca resurse personale disponibile pentru indivizii care se află într-o rețea socială de relații informale.
Modul în care funcționează aceste mecanisme în cadrul rețelei este determinat de arhitectura sau structura rețelei – în funcție de numărul conexiunilor (bidirecționale sau unidirecționale) pe care le are un Ego (nodul central analizat) sau densitatea rețelei (raportul dintre legăturile existente și legăturile posibile).
Please open Telegram to view this post
VIEW IN TELEGRAM
👍2
În "Puterea legăturilor slabe", Granovetter a lansat o idee care poate suna ridicol la prima vedere. Când vine vorba să căutăm un loc de muncă, să aflăm o știre, să deschide un restaurant sau să răspândim ultimul răcnet din modă, legăturile noastre sociale mai slabe sunt mai importante decât prieteniile strânse pe care punem atât preț.
Conform formulării sale, structura rețelei sociale din jurul persoanei obișnuite, pe care o numește Ego, este destul de generală. "Ego are prieteni și apropiați, dintre care cei mai mulți se cunosc între ei. Ei formează o aglomerație foarte densă a întregii sale rețele de cunoștințe. Ego mai are însă și câteva cunoștințe dintre care doar câțiva se cunosc între ei.
Fiecare dintre aceste cunoștințe, însă, este probabil, să aibă prieteni apropiați la rândul său și astfel să fie cuprinși într-o altă aglomerare a unei structuri sociale, a unui Ego diferit".
Legăturile slabe joacă un rol esențial în abilitatea noastră de comunicare cu lumea exterioară. Adesea, prietenii noștri apropiați ne pot ajuta destul de puțin în a găsit o slujbă. Ei evoluează în aceleași cercuri ca și noi și sunt inevitabil expuși la aceeași informații. Măsurătorile au confirmat teoriile. Pentru a strânge informații noi, trebuie să activăm legături slabe. Într-adevăr, cei aflați în poziții de conducere este mai probabil să fi auzit de un loc de muncă liber prin legături slabe.
Legăturile slabe, sau cunoștințele, sunt podurile noastre către o lume exterioară, deoarece ele frecventează altele de unde își obțin informațiile decât prietenii apropiați.
(Alber-Laszlo Barabasi, "Linked. Noua Știință a Rețelelor")
Conform formulării sale, structura rețelei sociale din jurul persoanei obișnuite, pe care o numește Ego, este destul de generală. "Ego are prieteni și apropiați, dintre care cei mai mulți se cunosc între ei. Ei formează o aglomerație foarte densă a întregii sale rețele de cunoștințe. Ego mai are însă și câteva cunoștințe dintre care doar câțiva se cunosc între ei.
Fiecare dintre aceste cunoștințe, însă, este probabil, să aibă prieteni apropiați la rândul său și astfel să fie cuprinși într-o altă aglomerare a unei structuri sociale, a unui Ego diferit".
Legăturile slabe joacă un rol esențial în abilitatea noastră de comunicare cu lumea exterioară. Adesea, prietenii noștri apropiați ne pot ajuta destul de puțin în a găsit o slujbă. Ei evoluează în aceleași cercuri ca și noi și sunt inevitabil expuși la aceeași informații. Măsurătorile au confirmat teoriile. Pentru a strânge informații noi, trebuie să activăm legături slabe. Într-adevăr, cei aflați în poziții de conducere este mai probabil să fi auzit de un loc de muncă liber prin legături slabe.
Legăturile slabe, sau cunoștințele, sunt podurile noastre către o lume exterioară, deoarece ele frecventează altele de unde își obțin informațiile decât prietenii apropiați.
(Alber-Laszlo Barabasi, "Linked. Noua Știință a Rețelelor")
👍3