Potrivit sociologului francez Pierre Bourdieu, capitalul social este caracteristic mai curând individului decât colectivului, și derivă dintr-un statut sau o poziție socială.
Capitalul social oferă persoanei capacitatea de a exercita o putere asupra grupului sau indivizilor care mobilizează resurse. Pentru Bourdieu, capitalul social nu este disponibil uniform tuturor membrilor unui grup sau colectivități, dar este accesibil celor care depun eforturi pentru obținerea unei poziții de putere sau a unui statut.
Bourdieu definește capitalul social drept resurse reale sau virtuale acumulate, dobândite de indivizi sau grupuri prin posesia „unor relații mai mult sau mai puțin instituționalizate de cunoaștere și recunoaștere reciprocă”.
Prin urmare, capitalul social rezidă în individ și este legat de conexiunile sociale pe care o persoană le poate utiliza pentru a obține avantaje. Pentru Bourdieu, capitalul social se manifestă prin beneficii derivate din rețelele sociale; cu toate acestea, sursa capitalului social provine din structuri sociale, economice și culturale care creează putere și statut diferențiat pentru indivizi specifici și nu pentru alții.
Capitalul social oferă persoanei capacitatea de a exercita o putere asupra grupului sau indivizilor care mobilizează resurse. Pentru Bourdieu, capitalul social nu este disponibil uniform tuturor membrilor unui grup sau colectivități, dar este accesibil celor care depun eforturi pentru obținerea unei poziții de putere sau a unui statut.
Bourdieu definește capitalul social drept resurse reale sau virtuale acumulate, dobândite de indivizi sau grupuri prin posesia „unor relații mai mult sau mai puțin instituționalizate de cunoaștere și recunoaștere reciprocă”.
Prin urmare, capitalul social rezidă în individ și este legat de conexiunile sociale pe care o persoană le poate utiliza pentru a obține avantaje. Pentru Bourdieu, capitalul social se manifestă prin beneficii derivate din rețelele sociale; cu toate acestea, sursa capitalului social provine din structuri sociale, economice și culturale care creează putere și statut diferențiat pentru indivizi specifici și nu pentru alții.
👍3
Potrivit sociologilor Laura Bernardi, Andreas Klärner, în rețelele sociale pot fi întrevăzute patru mecanisme care influențează comportamentul reproductiv:
🟥 Învățarea socială – în care individul observă acțiunile și comportamentul altor indivizi și învață din experiența acestora. Indivizii pot adopta modelele comportamentale ale altora, pot respinge aceste modele sau pot afla despre consecințele diferitelor moduri de acțiune;
🟥 Presiunea socială – forța care îi determină pe indivizi să se conformeze normelor sociale acceptate pentru a obține aprobarea – sau, alternativ, pentru a evita conflictul cu colegii lor. Această presiune poate lua forma unor norme culturale sau instituționale largi, care sunt exprimate mai mult sau mai puțin explicit prin, de exemplu, rolurile de gen, structurile de putere ale gospodăriei și organizațiile sociale. Șansele pe care indivizii le au de a se abate de la aceste norme sau inovații sunt scăzute în rețele foarte conectate, omogene, deoarece normele sunt comune între indivizi similari și măsurile utilizate pentru aplicarea normelor sunt eficiente (indivizii conectați pot coordona cu ușurință sancțiunile împotriva devianței).
🟥 Contagiune socială sau emoțională – este definită în literatura sociologică ca „procesul prin care o persoană prinde o idee sau un comportament de la o altă persoană”, văzută ca fiind similară social. Acest proces este condiționat de structura socială în care sunt încorporați indivizii: cu cât este mai complexă structura, cu atât este mai puțin probabil ca oamenii să se vadă pe ei înșiși ca fiind similari social; și, prin urmare, este mai puțin probabil ca procesele de contagiune să fie eficiente. În cercetarea ce ține de luarea deciziilor privind fertilitatea, termenul de contagiune socială este adesea folosit metaforic pentru a desemna o sincronizare temporală a comportamentelor generative între membrii rețelei cauzate de alte efecte ale rețelei, cum ar fi învățarea socială și presiunea socială. Contagiunea socială sau emoțională este un mecanism independent care depășește învățarea socială în care este necesară condiția unui pas.
🟥 Suportul social – sau procesul de schimb de bunuri și servicii între persoane interconectate. Ideea sprijinului social este crucială pentru teoriile capitalului social. Conform acestei teorii, indivizii investesc în relații sociale pentru a crea capital social pe care îl pot mobiliza în caz de nevoie. Capitalul social există în relațiile dintre oameni și poate fi văzut ca un atu care facilitează acțiunile.
Conceptul de capital social este strâns legat de conceptul de rețele sociale, deoarece membrii familiei, prietenii, vecinii, colegii și alții cu semnificație pentru individ sunt sursele principale de sprijin social.
Poate fi făcută o distincție între sprijin material (cum ar fi banii), suport instrumental (de exemplu, ajutor de uz casnic, repararea lucrurilor, îngrijirea copiilor) și sprijin emoțional. Deoarece aceste forme diferite de sprijin social facilitează acțiunile, ele pot fi privite ca resurse personale disponibile pentru indivizii care se află într-o rețea socială de relații informale.
Modul în care funcționează aceste mecanisme în cadrul rețelei este determinat de arhitectura sau structura rețelei – în funcție de numărul conexiunilor (bidirecționale sau unidirecționale) pe care le are un Ego (nodul central analizat) sau densitatea rețelei (raportul dintre legăturile existente și legăturile posibile).
Conceptul de capital social este strâns legat de conceptul de rețele sociale, deoarece membrii familiei, prietenii, vecinii, colegii și alții cu semnificație pentru individ sunt sursele principale de sprijin social.
Poate fi făcută o distincție între sprijin material (cum ar fi banii), suport instrumental (de exemplu, ajutor de uz casnic, repararea lucrurilor, îngrijirea copiilor) și sprijin emoțional. Deoarece aceste forme diferite de sprijin social facilitează acțiunile, ele pot fi privite ca resurse personale disponibile pentru indivizii care se află într-o rețea socială de relații informale.
Modul în care funcționează aceste mecanisme în cadrul rețelei este determinat de arhitectura sau structura rețelei – în funcție de numărul conexiunilor (bidirecționale sau unidirecționale) pe care le are un Ego (nodul central analizat) sau densitatea rețelei (raportul dintre legăturile existente și legăturile posibile).
Please open Telegram to view this post
VIEW IN TELEGRAM
👍2
În "Puterea legăturilor slabe", Granovetter a lansat o idee care poate suna ridicol la prima vedere. Când vine vorba să căutăm un loc de muncă, să aflăm o știre, să deschide un restaurant sau să răspândim ultimul răcnet din modă, legăturile noastre sociale mai slabe sunt mai importante decât prieteniile strânse pe care punem atât preț.
Conform formulării sale, structura rețelei sociale din jurul persoanei obișnuite, pe care o numește Ego, este destul de generală. "Ego are prieteni și apropiați, dintre care cei mai mulți se cunosc între ei. Ei formează o aglomerație foarte densă a întregii sale rețele de cunoștințe. Ego mai are însă și câteva cunoștințe dintre care doar câțiva se cunosc între ei.
Fiecare dintre aceste cunoștințe, însă, este probabil, să aibă prieteni apropiați la rândul său și astfel să fie cuprinși într-o altă aglomerare a unei structuri sociale, a unui Ego diferit".
Legăturile slabe joacă un rol esențial în abilitatea noastră de comunicare cu lumea exterioară. Adesea, prietenii noștri apropiați ne pot ajuta destul de puțin în a găsit o slujbă. Ei evoluează în aceleași cercuri ca și noi și sunt inevitabil expuși la aceeași informații. Măsurătorile au confirmat teoriile. Pentru a strânge informații noi, trebuie să activăm legături slabe. Într-adevăr, cei aflați în poziții de conducere este mai probabil să fi auzit de un loc de muncă liber prin legături slabe.
Legăturile slabe, sau cunoștințele, sunt podurile noastre către o lume exterioară, deoarece ele frecventează altele de unde își obțin informațiile decât prietenii apropiați.
(Alber-Laszlo Barabasi, "Linked. Noua Știință a Rețelelor")
Conform formulării sale, structura rețelei sociale din jurul persoanei obișnuite, pe care o numește Ego, este destul de generală. "Ego are prieteni și apropiați, dintre care cei mai mulți se cunosc între ei. Ei formează o aglomerație foarte densă a întregii sale rețele de cunoștințe. Ego mai are însă și câteva cunoștințe dintre care doar câțiva se cunosc între ei.
Fiecare dintre aceste cunoștințe, însă, este probabil, să aibă prieteni apropiați la rândul său și astfel să fie cuprinși într-o altă aglomerare a unei structuri sociale, a unui Ego diferit".
Legăturile slabe joacă un rol esențial în abilitatea noastră de comunicare cu lumea exterioară. Adesea, prietenii noștri apropiați ne pot ajuta destul de puțin în a găsit o slujbă. Ei evoluează în aceleași cercuri ca și noi și sunt inevitabil expuși la aceeași informații. Măsurătorile au confirmat teoriile. Pentru a strânge informații noi, trebuie să activăm legături slabe. Într-adevăr, cei aflați în poziții de conducere este mai probabil să fi auzit de un loc de muncă liber prin legături slabe.
Legăturile slabe, sau cunoștințele, sunt podurile noastre către o lume exterioară, deoarece ele frecventează altele de unde își obțin informațiile decât prietenii apropiați.
(Alber-Laszlo Barabasi, "Linked. Noua Știință a Rețelelor")
👍3
Granovetter a făcut o observație sociologică, bazată pe interviuri și date similare, ce a fost îmbunătățită prin intermediul unor studii de teren. Acestea au arătat, de exemplu, că pentru cei săraci, legăturile puternice contează mai mult decât legăturile slabe, sugerând că rețelele restrânse ale lumii proletare ar putea tinde să perpetueze sărăcia.
(Niall Ferguson, "Piața și Turnul. Rețele, ierarhii și luptă pentru putere)
(Niall Ferguson, "Piața și Turnul. Rețele, ierarhii și luptă pentru putere)
Ce este Capitalul Social?
Este capacitatea de a converti relațiile pe care le avem într-un alt tip de capital: economico-financiar, politic, cultural și intelectual. Desigur, aici depinde nu doar numărul de relații existente, dar și calitatea lor, precum și relațiile pe care le au Alterii cu care suntem conectați, adică - relațiile pe care au prietenii și cunoștințele noastre.
Când căutăm să împrumutăm niște bani, niște parteneri de afaceri, oameni care pot oferi o informație prețioasă sau rezolva o problemă.
Problema este că aceste conexiuni nu sunt distribuite uniform în societate. În acest sens, Alber-Laszlo Barabasi (etnic maghiar, originar din România) a formulat ideea rețelelor non-liniare.
O rețea non-lineară presupune că există o anumită legitate de formare a rețelelor, după principiului conectării preferențiale - un număr mic de noduri are un număr exponențial de mare de legături, în timp ce un număr mare de noduri are un număr exponențial de mic de legături. Pe măsura în care rețeaua se extinde, numărul mic de noduri se îmbogățește cu noi conexiuni, iar un număr mare de noduri (mai ales cele noi) au tot mai puține legături. Cu timpul bogații tind să devină mai bogați.
O astfel de distribuție este numită și "coeficientul de distribuție a lui Pareto", în cinstea sociologului italian, care a formulat regula 20/80, când a observat că 20 la sută din latifundiari din Italia dețin 80 la sută din terenuri agricole, iar 80% din țărani - 20 la sută din pământuri.
Ideea din care putem desprinde aici este că un om bogat nu este cel care are o sumă mare de bani sau active valoroase, ci acel care dispune de un capital social solid, prin intermediul căruia își poate atinge obiectivele și satisface nevoile și necesitățile.
Înțelegerea mecanismelor capitalului social ne permitem să înțelegem relațiile de putere, distribuirea a bunurilor, diferența șanselor și oportunităților pe care le au indivizii. Spre exemplul, cum capitalul social poate avea o influență asupra deciziei unei familii de a naște copii.
Alegerea a 99 de cumătri la botezul copilului este o tentativă a moldovenilor de a acumula un astfel de capital.
Este capacitatea de a converti relațiile pe care le avem într-un alt tip de capital: economico-financiar, politic, cultural și intelectual. Desigur, aici depinde nu doar numărul de relații existente, dar și calitatea lor, precum și relațiile pe care le au Alterii cu care suntem conectați, adică - relațiile pe care au prietenii și cunoștințele noastre.
Când căutăm să împrumutăm niște bani, niște parteneri de afaceri, oameni care pot oferi o informație prețioasă sau rezolva o problemă.
Problema este că aceste conexiuni nu sunt distribuite uniform în societate. În acest sens, Alber-Laszlo Barabasi (etnic maghiar, originar din România) a formulat ideea rețelelor non-liniare.
O rețea non-lineară presupune că există o anumită legitate de formare a rețelelor, după principiului conectării preferențiale - un număr mic de noduri are un număr exponențial de mare de legături, în timp ce un număr mare de noduri are un număr exponențial de mic de legături. Pe măsura în care rețeaua se extinde, numărul mic de noduri se îmbogățește cu noi conexiuni, iar un număr mare de noduri (mai ales cele noi) au tot mai puține legături. Cu timpul bogații tind să devină mai bogați.
O astfel de distribuție este numită și "coeficientul de distribuție a lui Pareto", în cinstea sociologului italian, care a formulat regula 20/80, când a observat că 20 la sută din latifundiari din Italia dețin 80 la sută din terenuri agricole, iar 80% din țărani - 20 la sută din pământuri.
Ideea din care putem desprinde aici este că un om bogat nu este cel care are o sumă mare de bani sau active valoroase, ci acel care dispune de un capital social solid, prin intermediul căruia își poate atinge obiectivele și satisface nevoile și necesitățile.
Înțelegerea mecanismelor capitalului social ne permitem să înțelegem relațiile de putere, distribuirea a bunurilor, diferența șanselor și oportunităților pe care le au indivizii. Spre exemplul, cum capitalul social poate avea o influență asupra deciziei unei familii de a naște copii.
Alegerea a 99 de cumătri la botezul copilului este o tentativă a moldovenilor de a acumula un astfel de capital.
👍3
Un studiu publicat în The New England Journal of Medicine sugerează că obezitatea se poate răspândi într-un cerc de prieteni și familie într-un mod asemănător unei epidemii.
Cercetătorii au descoperit că persoanele care au prieteni sau rude obeze au mai multe șanse să devină și ele obeze. Acest efect nu se datorează doar factorilor genetici sau mediului înconjurător, ci pare să fie influențat de interacțiunile sociale.
O explicație ar putea fi că oamenii își adaptează obiceiurile și atitudinile la cele ale persoanelor din jur. De exemplu, dacă prietenii tăi consideră normal să mănânce mult și să facă puțină mișcare, este mai probabil să adopți și tu aceste comportamente. De asemenea, studiul arată că legăturile sociale puternice, cum ar fi cele dintre prieteni apropiați sau frați, au o influență mai mare asupra greutății corporale decât legăturile mai slabe sau cele cu persoane de sex opus.
Aceste descoperiri au implicații importante pentru sănătate publică. Dacă obezitatea se poate răspândi prin rețele sociale, atunci strategiile de combatere a acestei probleme ar trebui să se concentreze pe întărirea legăturilor sociale pozitive și pe promovarea obiceiurilor sănătoase în cadrul grupurilor sociale. De exemplu, programele de pierdere în greutate care încurajează participarea în grupuri de suport sau care implică membrii familiei ar putea fi mai eficiente decât programele individuale.
Cercetătorii au descoperit că persoanele care au prieteni sau rude obeze au mai multe șanse să devină și ele obeze. Acest efect nu se datorează doar factorilor genetici sau mediului înconjurător, ci pare să fie influențat de interacțiunile sociale.
O explicație ar putea fi că oamenii își adaptează obiceiurile și atitudinile la cele ale persoanelor din jur. De exemplu, dacă prietenii tăi consideră normal să mănânce mult și să facă puțină mișcare, este mai probabil să adopți și tu aceste comportamente. De asemenea, studiul arată că legăturile sociale puternice, cum ar fi cele dintre prieteni apropiați sau frați, au o influență mai mare asupra greutății corporale decât legăturile mai slabe sau cele cu persoane de sex opus.
Aceste descoperiri au implicații importante pentru sănătate publică. Dacă obezitatea se poate răspândi prin rețele sociale, atunci strategiile de combatere a acestei probleme ar trebui să se concentreze pe întărirea legăturilor sociale pozitive și pe promovarea obiceiurilor sănătoase în cadrul grupurilor sociale. De exemplu, programele de pierdere în greutate care încurajează participarea în grupuri de suport sau care implică membrii familiei ar putea fi mai eficiente decât programele individuale.
👍3😱1
Unul dintre primele studii în care au fost examinate diferențele de gen la nivelul rețelelor de la locul de muncă a fost condus de Herminia Ibarra, în prezent profesoară la London Business School. Ea a comparat rețelele femeilor și ale bărbaților dintr-o firmă de publicitate din New England în anii 1990 sub aspectul comunicării, al sprijinului social, al influenței și relațiilor de prietenie.
Participanților la studiu li s-a cerut o listă cu prietenii și o listă cu cei la care apelau pentru sfaturi. Bărbații cereau sfaturi legate de muncă de la prieteni. Rețelele femeilor erau mai fragmentate. În cazul lor, viața personală și serviciul erau într-o mai mare măsură separate. Diferența a fost clară în special în cazul mamelor care lucrau, ai căror viață personală este deseori dominată de familie, școală și activitățile copiilor.
În al doilea rând, participarea la discuții despre unele probleme importante de muncă în întâlniri informale duce la crearea unor relații de prietenie și crește încrederea dintre colegi. Din cauza că femeile sunt excluse în mod sistematic de la unele întâlniri informale, cum ar fi partidele de golf și cinele private, au nevoie de mai mult timp pentru a dobândi influență".
(Marissa King, Chimie socială. Decodarea tiparelor legăturilor umane)
Participanților la studiu li s-a cerut o listă cu prietenii și o listă cu cei la care apelau pentru sfaturi. Bărbații cereau sfaturi legate de muncă de la prieteni. Rețelele femeilor erau mai fragmentate. În cazul lor, viața personală și serviciul erau într-o mai mare măsură separate. Diferența a fost clară în special în cazul mamelor care lucrau, ai căror viață personală este deseori dominată de familie, școală și activitățile copiilor.
"Menținerea unor rețele separate le creează femeilor dezavantaje din două motive", a explicat Ibarra. "În primul rând, e nevoie să investești foarte mult timp ca să menții două rețele separate; dacă discuți despre serviciu la o ieșire în oraș, împuști doi iepuri cu un foc și astfel vei fi mai bine informat".
În al doilea rând, participarea la discuții despre unele probleme importante de muncă în întâlniri informale duce la crearea unor relații de prietenie și crește încrederea dintre colegi. Din cauza că femeile sunt excluse în mod sistematic de la unele întâlniri informale, cum ar fi partidele de golf și cinele private, au nevoie de mai mult timp pentru a dobândi influență".
(Marissa King, Chimie socială. Decodarea tiparelor legăturilor umane)
👍3
Analiza Rețelelor Sociale
Un studiu publicat în The New England Journal of Medicine sugerează că obezitatea se poate răspândi într-un cerc de prieteni și familie într-un mod asemănător unei epidemii. Cercetătorii au descoperit că persoanele care au prieteni sau rude obeze au mai…
În cazul studiului despre caracterul contagios al obezității în rețele sociale, ar trebuie să subliniez că prietenia cu oameni obezi nu presupune neapărat că veți avea probleme de greutate. Să înțelegem corect: datele arată doar că puteți fi predispuși, însă dacă conștientizați această influență, impactul negativ poate fi evitat.
Mai mult, este valabil și efectul invers - în cazul în care adoptați un mod de viață sănătos și activ, puteți în același fel să influențați și persoanele din rețeaua voastră, propagând efectele pozitive.
Așa că, nu vă grăbiți să vă lepădați de rudele sau prietenii care au probleme cu greutate corpului.
Mai mult, este valabil și efectul invers - în cazul în care adoptați un mod de viață sănătos și activ, puteți în același fel să influențați și persoanele din rețeaua voastră, propagând efectele pozitive.
Așa că, nu vă grăbiți să vă lepădați de rudele sau prietenii care au probleme cu greutate corpului.
👍2
Oamenii formează cele mai mari grupuri dintre toate primatele, pentru că sunt singurele animale cu creier suficient de mare pentru a administra complexitatea unor astfel de aranjamente sociale.
Dunbar a elaborat chiar o ecuație, care este valabilă pentru majoritatea primatelor și în care introduce ceea ce el numește coeficientul neocortexului - raportul dintre mărimea neocortexului și mărimea creierului -, iar din ecuație se obține dimensiunea maximă a grupului din care poate face animalul respectiv.
Dacă introducem coeficientul neocortexului pentru Homo sapiens, obținem un grup estimat la 147,8 - deci, aproximativ 150.
Dunbar a studiat lucrările de antropologie și a constatat că numărul 150 se repetă foarte des. De exemplu, a cercetat 21 de societăți diferite de vânător-culegători, despre care dispunem de date istorice serioase, de la Walbiri din Australia la Tauade din Noua Guinee, Ammassalik din Groenlanda și Ona din Țara de Foc, și a descoperit că, în medie, satele lor erau compuse din 148,8 oameni.
(Marissa King, Chimie socială. Decodarea tiparelor legăturilor umane)
Dunbar a elaborat chiar o ecuație, care este valabilă pentru majoritatea primatelor și în care introduce ceea ce el numește coeficientul neocortexului - raportul dintre mărimea neocortexului și mărimea creierului -, iar din ecuație se obține dimensiunea maximă a grupului din care poate face animalul respectiv.
Dacă introducem coeficientul neocortexului pentru Homo sapiens, obținem un grup estimat la 147,8 - deci, aproximativ 150.
"Numărul 150 pare să reprezinte cifra maximă de indivizi cu care putem avea un raport social autentic, acel gen de raport care se formează dacă știm cine sunt acei indivizi și cum relaționăm cu ei. Altfel spus, este numărul de oameni cărora nu v-ați jena să vă alăturați ca să beți un pahar cu ei, fără să fiți neapărat invitat, dacă s-ar întâmpla să dați peste ei într-un bar".
Dunbar a studiat lucrările de antropologie și a constatat că numărul 150 se repetă foarte des. De exemplu, a cercetat 21 de societăți diferite de vânător-culegători, despre care dispunem de date istorice serioase, de la Walbiri din Australia la Tauade din Noua Guinee, Ammassalik din Groenlanda și Ona din Țara de Foc, și a descoperit că, în medie, satele lor erau compuse din 148,8 oameni.
(Marissa King, Chimie socială. Decodarea tiparelor legăturilor umane)
👍3
Observația crucială pe care au făcut-o cei care studiază sinuciderile este aceea că, în anumite locuri și în anumite circumstanțe, gestui unui om de a-și lua viața poate fi contagios. Sinuciderile conduc la mai multe sinucideri.
Pionerul acestui domeniu este David Phillips, sociolog la University of California, din San Diego, care a desfășurat o serie de studii pe marginea sinuciderii, fiecare mai fascinant și mai incredibil decât celălalt. El a început prin a întocmi o listă cu toate relatările despre sinucideri din Statele Unite, în intervalul de 20 de ani, de la sfârșitul anilor 40, la sfârșitul anilor 60.
Apoi le-a comparat cu statisticile referitoare la sinucideri din aceeași perioadă. El voia să știe dacă există vreo relație între cele două. Și chiar există. Imediat după publicarea acestor relatări, numărul sinuciderilor din zona deservită de ziarul respectiv creștea vertiginos. În cazul relatărilor apărute în publicații naționale, rata sinuciderilor creștea la nivel național. (Moartea lui Marilyn Monroe a fost urmată de o creștere temporară cu 12% a ratei sinuciderilor pe plan național).
(Malcom Gladwell, "The Tipping Point")
Pionerul acestui domeniu este David Phillips, sociolog la University of California, din San Diego, care a desfășurat o serie de studii pe marginea sinuciderii, fiecare mai fascinant și mai incredibil decât celălalt. El a început prin a întocmi o listă cu toate relatările despre sinucideri din Statele Unite, în intervalul de 20 de ani, de la sfârșitul anilor 40, la sfârșitul anilor 60.
Apoi le-a comparat cu statisticile referitoare la sinucideri din aceeași perioadă. El voia să știe dacă există vreo relație între cele două. Și chiar există. Imediat după publicarea acestor relatări, numărul sinuciderilor din zona deservită de ziarul respectiv creștea vertiginos. În cazul relatărilor apărute în publicații naționale, rata sinuciderilor creștea la nivel național. (Moartea lui Marilyn Monroe a fost urmată de o creștere temporară cu 12% a ratei sinuciderilor pe plan național).
(Malcom Gladwell, "The Tipping Point")
👍2
Definițiile capitalului social după James Coleman și Pierre Bourdieu:
James Coleman
Coleman definește capitalul social ca fiind resursele disponibile indivizilor prin intermediul rețelelor sociale și al relațiilor interumane. Acesta se bazează pe normele de încredere și reciprocitate, care facilitează cooperarea și coordonarea între membri unei comunități. În viziunea lui Coleman, capitalul social contribuie la creșterea eficienței sociale prin reducerea costurilor de tranzacție și facilitarea accesului la resurse.
Pierre Bourdieu
Bourdieu extinde conceptul de capital social, considerându-l un tip de capital care poate fi acumulat și utilizat în scopuri strategice. El definește capitalul social ca suma resurselor actuale sau potențiale pe care un individ le poate obține prin intermediul rețelelor sale sociale, adică prin intermediul relațiilor de apartenență la diferite grupuri sociale. Bourdieu subliniază că capitalul social nu este doar o resursă utilă, ci și un instrument de putere, care poate influența statutul social și oportunitățile indivizilor.
În concluzie, ambele definiții accentuează importanța relațiilor sociale, dar Coleman se concentrează mai mult pe eficiența socială, în timp ce Bourdieu se axează pe acumularea de resurse și influență socială.
James Coleman
Coleman definește capitalul social ca fiind resursele disponibile indivizilor prin intermediul rețelelor sociale și al relațiilor interumane. Acesta se bazează pe normele de încredere și reciprocitate, care facilitează cooperarea și coordonarea între membri unei comunități. În viziunea lui Coleman, capitalul social contribuie la creșterea eficienței sociale prin reducerea costurilor de tranzacție și facilitarea accesului la resurse.
Pierre Bourdieu
Bourdieu extinde conceptul de capital social, considerându-l un tip de capital care poate fi acumulat și utilizat în scopuri strategice. El definește capitalul social ca suma resurselor actuale sau potențiale pe care un individ le poate obține prin intermediul rețelelor sale sociale, adică prin intermediul relațiilor de apartenență la diferite grupuri sociale. Bourdieu subliniază că capitalul social nu este doar o resursă utilă, ci și un instrument de putere, care poate influența statutul social și oportunitățile indivizilor.
În concluzie, ambele definiții accentuează importanța relațiilor sociale, dar Coleman se concentrează mai mult pe eficiența socială, în timp ce Bourdieu se axează pe acumularea de resurse și influență socială.
👍3
Teoria găurilor structurale în analiza rețelelor sociale se referă la idea că anumite indivizi sau grupuri dintr-o rețea au acces la informații sau resurse valoroase datorită poziției lor în rețea. Acești indivizi se află adesea în puncte de intersecție între diferite grupuri sociale și, prin urmare, pot acționa ca „mediatori” sau „intermediari” între diverse segmente ale rețelei.
Principalele concepte ale teoriei găurilor structurale includ:
🟥 Găurile structurale: Acestea reprezintă absența unor legături directe între grupuri sau indivizi. Găurile permit accesul la informații sau resurse care altfel nu ar fi disponibile.
🟥 Intermedierea: Persoanele care ocupă aceste „găuri” pot conecta grupuri care altfel nu ar interacționa, facilitând astfel fluxul de informație și resurse.
🟥 Avantajul competitiv: Cei care pot naviga între diferite grupuri beneficiază de un avantaj în contextul social sau profesional, deoarece pot accesa diverse perspective și oportunități.
🟥 Dinamica rețelelor: Găurile structurale influențează modul în care informațiile circulă în rețea și cum se dezvoltă relațiile sociale.
Această teorie este folosită pentru a analiza diverse fenomene, de la inovație în afaceri la mobilizarea socială și colaborarea interorganizatională.
Principalele concepte ale teoriei găurilor structurale includ:
Această teorie este folosită pentru a analiza diverse fenomene, de la inovație în afaceri la mobilizarea socială și colaborarea interorganizatională.
Please open Telegram to view this post
VIEW IN TELEGRAM
STUDIU: Este rolul ideologilor central în rețelele teroriste? O analiză a rețelelor sociale ale grupurilor teroriste indoneziene
Studiul analizează rețelele sociale ale teroriștilor jihadiști din Indonezia, concentrându-se pe rolul liderilor de grup. Folosind analiza rețelelor sociale și date obținute din documente și interviuri, studiul a constatat că încrederea relațională cu liderii operaționali joacă un rol crucial în aceste rețele.
Liderii operaționali au o poziție centrală mai puternică în rețea decât liderii ideologici. Ei au legături sociale mai puternice cu membrii grupului, bazate pe prietenie și respect. Rețelele teroriste din Indonezia sunt formate din celule relativ independente, cu legături slabe între membri. Liderii operaționali sunt cei care formează principalele conexiuni între aceste celule.
Studiul confirmă ideea că grupurile teroriste operează în celule, dar aduce o nouă perspectivă: liderii ideologici pot avea o influență limitată sau indirectă asupra rețelelor operaționale. Aceasta sugerează că relațiile personale și încrederea în liderii operaționali sunt mai importante decât ideologia în motivarea și organizarea activităților teroriste.
În concluzie, studiul evidențiază importanța liderilor operaționali în structura și funcționarea rețelelor teroriste din Indonezia. Acești lideri, prin relațiile lor puternice și abilitatea de a inspira devotament, joacă un rol central în menținerea unității și motivarea membrilor să comită acte violente.
Studiul analizează rețelele sociale ale teroriștilor jihadiști din Indonezia, concentrându-se pe rolul liderilor de grup. Folosind analiza rețelelor sociale și date obținute din documente și interviuri, studiul a constatat că încrederea relațională cu liderii operaționali joacă un rol crucial în aceste rețele.
Liderii operaționali au o poziție centrală mai puternică în rețea decât liderii ideologici. Ei au legături sociale mai puternice cu membrii grupului, bazate pe prietenie și respect. Rețelele teroriste din Indonezia sunt formate din celule relativ independente, cu legături slabe între membri. Liderii operaționali sunt cei care formează principalele conexiuni între aceste celule.
Studiul confirmă ideea că grupurile teroriste operează în celule, dar aduce o nouă perspectivă: liderii ideologici pot avea o influență limitată sau indirectă asupra rețelelor operaționale. Aceasta sugerează că relațiile personale și încrederea în liderii operaționali sunt mai importante decât ideologia în motivarea și organizarea activităților teroriste.
În concluzie, studiul evidențiază importanța liderilor operaționali în structura și funcționarea rețelelor teroriste din Indonezia. Acești lideri, prin relațiile lor puternice și abilitatea de a inspira devotament, joacă un rol central în menținerea unității și motivarea membrilor să comită acte violente.
Frontiers
Frontiers | Is the Role of Ideologists Central in Terrorist Networks? A Social Network Analysis of Indonesian Terrorist Groups
This study aims to describe how group leaders operate with their social ties of jihadi terrorists, using social network analysis. Data was collected through ...
Să începem câte un pic cu ABC-ul:
Noțiunile fundamentale:
🟥 Noduri (sau actori) - indivizi, instituții, evenimente
🟥 Legături (sau relații sociale) - relațiile existente între noduri
🟥 Diade - o pereche din două noduri
🟥 Triade - o relație între trei actori. Triada este unul din cele mai importante elemente, ea fiind una din măsurătorile clusterizării (zona dintr-o rețea, unde există o densitate).
După tipurile de actori deosebim rețele:
🟥 Unimodale (one-mode networks) - cu același tip de actori, cum ar fi membrii unei organizații
🟥 Bimodale (2-mode networks) - cu două tipuri de actori, cum ar fi persoane și evenimente
🟥 Ego-rețea (ego-network), rețele personale, rețele ego-centrice sau vecinătăți ale unui individ - în care avem un nod focal (ego), alte noduri (alteri), relațiile dintre ego și alteri, precum și între alteri.
După tipul legăturilor, deosebim două tipuri de rețele (vezi imaginea):
🟥 Direcționale - relații care nu sunt reciproce, vin dinspre un nod spre altul (Maria îl iubește pe Ion, dar Ion n-o iubește pe Maria, Vasile este abonate la un actor pe Instagram, însă actorul nu este abonat la profilul lui Vasile).
🟥 Nondirecționale - în care relațiile sunt reciproce prin definiție (prietenii pe Facebook).
Noțiunile fundamentale:
După tipurile de actori deosebim rețele:
După tipul legăturilor, deosebim două tipuri de rețele (vezi imaginea):
Please open Telegram to view this post
VIEW IN TELEGRAM
🔥2👍1
În funcție de ce aspecte vrem să analizăm, trebuie să înțelegem care este nodul principal în rețea. În rețele deosebit câteva tipuri de centralitate:
Degree centrality - după numărul de legături pe care le are un nod. Spre exemplu, un lider în cadrul unui grup. În cazul rețelelor direcționale, mai deosebim In-Degree (numărul de legături de intrare) și Out-Degree (numărul de legături de ieșire).
Closeness centrality - distanța la care se află nodul față de alte noduri. Prin distanță aici înțelegem treptele, sau numărul de noduri prin care trebuie să trecem pentru a ajunge de la un punct la altul. Dacă e vorba de un zvon, spre exemplu, asta ar însemna că prin intermediul acestui nod informația va ajunge mai repede. În fond, Closeness centrality măsoară cât de independent este nodul, în măsura în care nu are nevoie de mulți intermediari pentru a comunica cu alte noduri.
Betweenness centrality - funcția de intermediar, când nodul reprezintă cea mai scurtă distanță între două noduri. Aici presupunem că e un nod care leagă mai multe părți ale rețelelor. În cazul eliminării lui, putem destructura rețeaua sau schimba structura.
Eigenvector centrality - ponderea unui nod în rețea, luând în considerație legăturile lui cu nodurile populare. Este asemănător cu page rank în Google, când greutatea unui site este măsurată după numărul de site-ul cu pondere care fac trimitere la el.
Acești parametri le putem calcula în softurile specializate, dedicate analizei rețelelor, cum ar fi Gephi, Pajek, VennMaker, VOSViewer sau NetworkX (Python).
Degree centrality - după numărul de legături pe care le are un nod. Spre exemplu, un lider în cadrul unui grup. În cazul rețelelor direcționale, mai deosebim In-Degree (numărul de legături de intrare) și Out-Degree (numărul de legături de ieșire).
Closeness centrality - distanța la care se află nodul față de alte noduri. Prin distanță aici înțelegem treptele, sau numărul de noduri prin care trebuie să trecem pentru a ajunge de la un punct la altul. Dacă e vorba de un zvon, spre exemplu, asta ar însemna că prin intermediul acestui nod informația va ajunge mai repede. În fond, Closeness centrality măsoară cât de independent este nodul, în măsura în care nu are nevoie de mulți intermediari pentru a comunica cu alte noduri.
Betweenness centrality - funcția de intermediar, când nodul reprezintă cea mai scurtă distanță între două noduri. Aici presupunem că e un nod care leagă mai multe părți ale rețelelor. În cazul eliminării lui, putem destructura rețeaua sau schimba structura.
Eigenvector centrality - ponderea unui nod în rețea, luând în considerație legăturile lui cu nodurile populare. Este asemănător cu page rank în Google, când greutatea unui site este măsurată după numărul de site-ul cu pondere care fac trimitere la el.
Acești parametri le putem calcula în softurile specializate, dedicate analizei rețelelor, cum ar fi Gephi, Pajek, VennMaker, VOSViewer sau NetworkX (Python).
👍2
Câteva instrumente utile care ne pot ajuta la analiza rețelelor sociale a canalelor și grupurilor din Telegram.
Telegram Similar Channels - un instrument în Python, care extrage lista canalelor similare ale unui canal țintă. Prin "canale similare" se înțeleg cele care împărtășesc un public comun. Astfel de date relaționale le putem utiliza pentru a vedea care este arhitectura unui ansamblu de canale și grupuri, cum are loc propagarea informației prin intermediul lor.
https://github.com/SocialLinks-IO/telegram-similar-channels
Telerecon - este un framework în Python, care cuprinde mai multe instrumente pentru analiza Telegram, de la urmărirea activității unuia sau mai mulți utilizatori în grupuri și canale, colectarea mesajelor și postărilor din grupuri, extragerea denumirii entităților menționate etc.
https://github.com/sockysec/Telerecon
Recomand să nu utilizați aceste instrumente pe contul de bază Telegram, ci să apelați la unul de rezervă, pentru a evita o eventuale blocare.
Telegram Similar Channels - un instrument în Python, care extrage lista canalelor similare ale unui canal țintă. Prin "canale similare" se înțeleg cele care împărtășesc un public comun. Astfel de date relaționale le putem utiliza pentru a vedea care este arhitectura unui ansamblu de canale și grupuri, cum are loc propagarea informației prin intermediul lor.
https://github.com/SocialLinks-IO/telegram-similar-channels
Telerecon - este un framework în Python, care cuprinde mai multe instrumente pentru analiza Telegram, de la urmărirea activității unuia sau mai mulți utilizatori în grupuri și canale, colectarea mesajelor și postărilor din grupuri, extragerea denumirii entităților menționate etc.
https://github.com/sockysec/Telerecon
Recomand să nu utilizați aceste instrumente pe contul de bază Telegram, ci să apelați la unul de rezervă, pentru a evita o eventuale blocare.
GitHub
GitHub - SocialLinks-IO/telegram-similar-channels: Telegram similar channels search tool (CLI + Maltego)
Telegram similar channels search tool (CLI + Maltego) - SocialLinks-IO/telegram-similar-channels
👍3😱1😨1
Studiile desfășurate de Christina Falci și Clea McNeely arată că, dacă o persoană are prea mulți "prieteni", crește riscul de a face depresie. (Același efect apare și când o persoană are prea puțini prieteni).
Pe măsură ce o persoană are tot mai multe relații, cresc așteptările și obligațiile. Într-un final, poate să apară fenomenul cunoscut sub numele de presiune de rol. Asta înseamnă că expansioniștii pur și simplu nu pot să-și îndeplinească cerințele asociate cu rolurile rol multiple. Iar acest lucru duce la epuizare psihică și depresie.
De asemenea, numărul mare de prieteni sporește riscul de a suferi de depresie și singurătate, pentru că întotdeauna ne confruntăm cu un compromis necesar între numărul de relații pe care le avem și profunzimea acestora. Un studiu desfășurat de James O'Malley de la Darthmouth Institute for Health Policy and Clinical Practice și Samuel Arbesman a surprins o relație inversă între numărul de contacte pe care le are o persoană și cât de apropiată se simte față de cei din rețea.
Această concluzie a fost confirmată într-un alt studiu în care s-a analizat un set diferit de date. Persoanele cu o rețea restrânsă au considerat cu aproximativ 6% dintre relații sunt "foarte apropiate", neincluzând, aici, familia. În cazul expansioniștilor cu rețele extrem de extinse, numărul a fost mai mic de jumătate din procentul amintit.
Acest lucru poate să ducă la următoarea situație: expansioniștii cunosc multe persoane, însă simt că nu au prieteni. Chiar și la locul de muncă, popularitatea poate să conducă la epuizare psihică și supraîncărcare.
(Marissa King, Chimie socială. Decodarea tiparelor legăturilor umane)
Pe măsură ce o persoană are tot mai multe relații, cresc așteptările și obligațiile. Într-un final, poate să apară fenomenul cunoscut sub numele de presiune de rol. Asta înseamnă că expansioniștii pur și simplu nu pot să-și îndeplinească cerințele asociate cu rolurile rol multiple. Iar acest lucru duce la epuizare psihică și depresie.
De asemenea, numărul mare de prieteni sporește riscul de a suferi de depresie și singurătate, pentru că întotdeauna ne confruntăm cu un compromis necesar între numărul de relații pe care le avem și profunzimea acestora. Un studiu desfășurat de James O'Malley de la Darthmouth Institute for Health Policy and Clinical Practice și Samuel Arbesman a surprins o relație inversă între numărul de contacte pe care le are o persoană și cât de apropiată se simte față de cei din rețea.
Această concluzie a fost confirmată într-un alt studiu în care s-a analizat un set diferit de date. Persoanele cu o rețea restrânsă au considerat cu aproximativ 6% dintre relații sunt "foarte apropiate", neincluzând, aici, familia. În cazul expansioniștilor cu rețele extrem de extinse, numărul a fost mai mic de jumătate din procentul amintit.
Acest lucru poate să ducă la următoarea situație: expansioniștii cunosc multe persoane, însă simt că nu au prieteni. Chiar și la locul de muncă, popularitatea poate să conducă la epuizare psihică și supraîncărcare.
(Marissa King, Chimie socială. Decodarea tiparelor legăturilor umane)
Telegram
Analiza Rețelelor Sociale
Marissa King deosebește trei tipuri de rețele personale: Expansioniștii, Mediatorii și Convocatorii:
🟥 Expansioniștii au rețele extraordinar de extinse, sunt foarte cunoscuți și se simt ca peștele în apă în grupuri mari de indivizi. Totuși deseori întâmpină…
🟥 Expansioniștii au rețele extraordinar de extinse, sunt foarte cunoscuți și se simt ca peștele în apă în grupuri mari de indivizi. Totuși deseori întâmpină…
👍2
Viralitatea în rețelele sociale se referă la capacitatea unui conținut de a se răspândi rapid și pe scară largă prin intermediul interacțiunilor utilizatorilor. Aceasta poate fi explicată prin mai multe concepte sociologice și teoretice.
🟥 Structura rețelelor sociale: Analiza rețelelor sociale se concentrează pe modul în care indivizii sunt conectați între ei. Conținutul devine viral atunci când este distribuit de utilizatori care au un număr mare de conexiuni, amplificând astfel mesajul inițial. Teoria găurilor structurale, de exemplu, sugerează că anumite persoane din rețea, care au acces la informații din diverse grupuri sociale, pot acționa ca intermediari, facilitând răspândirea rapidă a conținutului.
🟥 Interacțiunea socială: Rețelele sociale sunt canale de interacțiune care permit utilizatorilor să comunice și să partajeze informații. Această interacțiune constantă contribuie la crearea unui mediu propice pentru viralitate, deoarece utilizatorii sunt încurajați să reacționeze, să comenteze și să redistribuie conținutul
🟥 Emoțiile și psihologia utilizatorilor: Conținutul care stârnește emoții puternice, fie ele pozitive sau negative, are o șansă mai mare de a deveni viral. Studiile arată că postările care evocă emoții intense sunt mai susceptibile de a fi distribuite, ceea ce subliniază importanța aspectelor psihologice în viralitate.
🟥 Tendințele și influențele externe: Viralitatea poate fi influențată și de tendințele culturale și sociale. Conținutul care se aliniază cu valorile sau interesele curente ale utilizatorilor are o probabilitate mai mare de a fi distribuit. De asemenea, influențatorii din rețelele sociale pot juca un rol crucial în amplificarea mesajelor, având un impact semnificativ asupra viralității.
🟥 Principiul lui Dunbar: Acesta sugerează că oamenii pot menține relații sociale stabile cu aproximativ 150 de persoane. Astfel, informațiile se pot răspândi rapid între aceste grupuri restrânse, crescând șansele de viralitate.
Please open Telegram to view this post
VIEW IN TELEGRAM
👍2
Clusterele în analiza rețelelor sociale se referă la grupuri de indivizi care sunt interconectați prin relații sociale comune. Aceste grupuri pot fi formate pe baza unor interese similare, prietenii, activități sau alte caracteristici care îi leagă pe membrii lor.
Aceste clustere joacă un rol esențial în facilitarea difuzării rapide a informațiilor și conținutului din mai multe motive:
🟥 Relații strânse: Utilizatorii dintr-un cluster au adesea relații mai strânse și interacționează frecvent între ei. Această apropiere facilitează distribuirea rapidă a mesajelor, deoarece informațiile sunt mai ușor de partajat și de discutat în cadrul grupului.
🟥 Credibilitate și influență: Informațiile transmise de către membrii unui cluster sunt percepute ca fiind mai credibile. Când un utilizator de încredere dintr-un grup partajează un conținut, ceilalți membri sunt mai predispuși să-l accepte și să-l redistribuie, amplificând astfel difuzia.
🟥 Emoții și reacții: Clusterele sunt adesea caracterizate printr-o dinamică emoțională puternică. Conținutul care stârnește emoții intense, cum ar fi umorul sau indignarea, se răspândește rapid în cadrul acestor grupuri, deoarece utilizatorii sunt motivați să reacționeze și să împărtășească.
🟥 Tendințe și norme sociale: Clusterele contribuie la stabilirea normelor sociale și a tendințelor. Când un conținut devine popular într-un cluster, acesta poate influența și alte grupuri, generând un efect de domino în difuzarea informației.
🟥 Accesibilitate și vizibilitate: În rețelele sociale, conținutul distribuit în cadrul unui cluster are o vizibilitate mai mare pentru membrii acelui grup. Aceasta înseamnă că mesajele pot ajunge rapid la un număr mare de utilizatori, crescând șansele de viralitate.
În concluzie, clusterele sunt esențiale în analiza rețelelor sociale, deoarece ele facilitează interacțiunile, influențează difuzarea informației și contribuie la formarea identității sociale a indivizilor. Aceste dinamici sunt fundamentale pentru înțelegerea comportamentului social în mediile online.
Aceste clustere joacă un rol esențial în facilitarea difuzării rapide a informațiilor și conținutului din mai multe motive:
În concluzie, clusterele sunt esențiale în analiza rețelelor sociale, deoarece ele facilitează interacțiunile, influențează difuzarea informației și contribuie la formarea identității sociale a indivizilor. Aceste dinamici sunt fundamentale pentru înțelegerea comportamentului social în mediile online.
Please open Telegram to view this post
VIEW IN TELEGRAM
👍2
Analiza Rețelelor Sociale
Clusterele în analiza rețelelor sociale se referă la grupuri de indivizi care sunt interconectați prin relații sociale comune. Aceste grupuri pot fi formate pe baza unor interese similare, prietenii, activități sau alte caracteristici care îi leagă pe membrii…
Coeficientul de clusterizare este o măsură utilizată în analiza rețelelor sociale pentru a evalua gradul de grupare a nodurilor într-o rețea. Acesta reflectă tendința nodurilor (sau indivizilor) de a forma clustere sau grupuri interconectate.
🟥 Definiție: Coeficientul de clusterizare, cunoscut și sub denumirea de coeficient de aglomerare sau tranzitivitate, indică proporția de legături existente între vecinii unui nod comparativ cu numărul maxim posibil de legături între aceștia. Cu alte cuvinte, măsoară cât de bine sunt conectați membrii unui grup.
🟥 Importanță: Un coeficient de clusterizare ridicat sugerează că nodurile din rețea sunt foarte interconectate, ceea ce poate indica o structură socială coezivă. Acest lucru este relevant în studierea comunităților, a influenței sociale și a modului în care informațiile se răspândesc în rețele.
🟥 Calcul: Coeficientul se calculează prin compararea numărului de legături existente între vecinii unui nod cu numărul total de legături posibile între aceștia. În esență, este măsurarea frecvenței formării triadelor într-o zonă a rețelei.
În concluzie, coeficientul de clusterizare este un instrument esențial în analiza rețelelor sociale, oferind informații valoroase despre structura și dinamica relațiilor sociale.
În concluzie, coeficientul de clusterizare este un instrument esențial în analiza rețelelor sociale, oferind informații valoroase despre structura și dinamica relațiilor sociale.
Please open Telegram to view this post
VIEW IN TELEGRAM
👍2
This media is not supported in your browser
VIEW IN TELEGRAM
Simularea în Netlogo a creșterii unei rețele sociale bazate pe atașament preferențial. Urmăriți cum unele noduri devine centrale prin numărul de legături și mecanismul de clusterizare.
@socialcomputing
@socialcomputing
👍2