"Homofilia" - tendința noastră de a gravita către persoane similare nouă (numită și asortativitate) - ar putea așadar să fie considerată prima lege a rețelelor sociale.
Everett Rogers și Dilip Bhowmik au fost primii sociologi care au sugerat că homofilia ar putea fi dezavantajoasă, reducând mediul social al unui individ; ei au sugerat că există o "heterofilie optimă". Era homofilia un soi de autosegregare? În anii 70, Wayne Zachary a trasat grafic rețeaua de socializare dintre membrii unui club de karate studențesc. Aceasta arăta în mod clar două grupuri distincte în cadrul clubului.
Homofilia se poate baza pe același statut (caracteristici atribuite, precum rasa, etnicitatea, sexul sau vârsta, și caracteristicile dobândite, ca religia, educația, ocupația ori modelele comportamentale) sau pe valori comune, în măsura în care acestea pot fi deosebite de trăsăturile dobândite.
O ilustrare cunoscută este tendința școlarilor americani de a se autosegrega în funcție de rasă și etnicitate, deși unele cercetări recente sugerează că această tendință variază semnificativ de la un grup rasial la altul.
(Niall Ferguson, "Piața și Turnul. Rețele, ierarhii și luptă pentru putere)
Everett Rogers și Dilip Bhowmik au fost primii sociologi care au sugerat că homofilia ar putea fi dezavantajoasă, reducând mediul social al unui individ; ei au sugerat că există o "heterofilie optimă". Era homofilia un soi de autosegregare? În anii 70, Wayne Zachary a trasat grafic rețeaua de socializare dintre membrii unui club de karate studențesc. Aceasta arăta în mod clar două grupuri distincte în cadrul clubului.
Homofilia se poate baza pe același statut (caracteristici atribuite, precum rasa, etnicitatea, sexul sau vârsta, și caracteristicile dobândite, ca religia, educația, ocupația ori modelele comportamentale) sau pe valori comune, în măsura în care acestea pot fi deosebite de trăsăturile dobândite.
O ilustrare cunoscută este tendința școlarilor americani de a se autosegrega în funcție de rasă și etnicitate, deși unele cercetări recente sugerează că această tendință variază semnificativ de la un grup rasial la altul.
(Niall Ferguson, "Piața și Turnul. Rețele, ierarhii și luptă pentru putere)
👍5
Marissa King deosebește trei tipuri de rețele personale: Expansioniștii, Mediatorii și Convocatorii:
🟥 Expansioniștii au rețele extraordinar de extinse, sunt foarte cunoscuți și se simt ca peștele în apă în grupuri mari de indivizi. Totuși deseori întâmpină dificultăți în a menține legăturile sociale și de a se folosi de ele pentru a crea ceva pentru ei înșiși sau pentru alții.
🟥 Mediatorii creează ceva valoros, făcând legătura între grupuri din lumi sociale foarte diferite. Rețelele lor generează beneficii foarte mari pe planul informației și sunt inovative, întrucât majoritatea ideilor noi sunt rezultatul recombinării unor idei/informații.
🟥 Convocatorii își construiesc rețele dense, în care prietenii lor sunt la rândul lor prieteni. Membrii acestei rețele se bucură de o încredere foarte mare din partea celorlalți și beneficiază de pe urma reputației pe care o au.
(Marissa King, Chimie socială. Decodarea tiparelor legăturilor umane)
(Marissa King, Chimie socială. Decodarea tiparelor legăturilor umane)
Please open Telegram to view this post
VIEW IN TELEGRAM
👍4
Unul din mijloacele esențiale cu ajutorul cărora membrii familiei Rothschild intrau pe sub pielea elitei politice (și întreceau concurența) era rețeaua lor excepțională de comunicații și informații.
În această perioadă, serviciilor poștale le lipseau rapiditatea și siguranța: scrisorile trimise de la Paris la Frankfurt ajungeau de obicei în doar 48 de ore în 1814; însă putea dura și o săptămână până ce ajungea la Frankfurt poșta de la Londra, iar de la Paris la Berlin poșta făcea nouă zile în 1817. Fiind corespondenți compulsivi, frații au renunțat curând la poștă, bazându-se pe curierii lor privați, printre care și agenți din Dover care erau autorizați să facă curse cu ambarcațiuni pentru afacerile familiei Rothschild.
Mult timp s-a crezut că Nathan Rothschild a fost primul om din Londra care a aflat vestea că Napoleon a fost învins la Waterloo, grație rapidității cu care un curier al familiei a reușit să trimită al cincilea și ultimul buletin informativ extraordinar.
(Niall Ferguson, "Piața și Turnul. Rețele, ierarhii și luptă pentru putere)
În această perioadă, serviciilor poștale le lipseau rapiditatea și siguranța: scrisorile trimise de la Paris la Frankfurt ajungeau de obicei în doar 48 de ore în 1814; însă putea dura și o săptămână până ce ajungea la Frankfurt poșta de la Londra, iar de la Paris la Berlin poșta făcea nouă zile în 1817. Fiind corespondenți compulsivi, frații au renunțat curând la poștă, bazându-se pe curierii lor privați, printre care și agenți din Dover care erau autorizați să facă curse cu ambarcațiuni pentru afacerile familiei Rothschild.
Mult timp s-a crezut că Nathan Rothschild a fost primul om din Londra care a aflat vestea că Napoleon a fost învins la Waterloo, grație rapidității cu care un curier al familiei a reușit să trimită al cincilea și ultimul buletin informativ extraordinar.
(Niall Ferguson, "Piața și Turnul. Rețele, ierarhii și luptă pentru putere)
👍1
Ce este un prieten?
Puterea unei legături este parțial determinată de cantitatea de timp investită în relație. Un studiu recent, realizat de Jeffrey Hall, de la University of Kansas, a arătat că sunt necesare aproximativ 50 de ore pentru a trece de la stadiul de simple cunoștințe, la prieteni ocazionali. Pentru a trece de la prieteni ocazionali, la prieteni "adevărați" sunt necesare încă 40 de ore. Iar pentru a-ți face un prieten apropiat este nevoie să investești peste 200 de ore în acea relație.
Mark Granovetter, sociologul de la Stanford care a descoperit că o persoană are mai multe șanse să-și găsească o slujbă prin intermediul legăturilor sale slabe, a susținut că puterea unei legături este cel mai probabil rezultatul unei combinații între timpul, intensitatea emoțiilor, intimitatea și reciprocitatea investite într-o relație.
(Marissa King, Chimie socială. Decodarea tiparelor legăturilor umane)
Puterea unei legături este parțial determinată de cantitatea de timp investită în relație. Un studiu recent, realizat de Jeffrey Hall, de la University of Kansas, a arătat că sunt necesare aproximativ 50 de ore pentru a trece de la stadiul de simple cunoștințe, la prieteni ocazionali. Pentru a trece de la prieteni ocazionali, la prieteni "adevărați" sunt necesare încă 40 de ore. Iar pentru a-ți face un prieten apropiat este nevoie să investești peste 200 de ore în acea relație.
Mark Granovetter, sociologul de la Stanford care a descoperit că o persoană are mai multe șanse să-și găsească o slujbă prin intermediul legăturilor sale slabe, a susținut că puterea unei legături este cel mai probabil rezultatul unei combinații între timpul, intensitatea emoțiilor, intimitatea și reciprocitatea investite într-o relație.
(Marissa King, Chimie socială. Decodarea tiparelor legăturilor umane)
👍5
Când o cunoștință i-a cerut bani împrumut, finanțistul Baron de Rothschild i-ar fi răspuns: "N-o să-ți dau nimic sub formă de împrumut; însă sunt dispus să merg la braț cu tine la Bursa de Valori și sunt sigur că destui o să vrea să te împrumute".
Rothschild a înțeles cât de important e să te asociezi cu cineva. Modul în care suntem percepuți de ceilalți este puternic influențat de persoanele și lucrurile cu care avem o legătură - chiar dacă nu am făcut mare lucru sau nu am contribuit la succesul lor.
Bărbații însoțiți de o femeie atrăgătoare sunt percepuți într-un mod mai favorabil decât cei însoțiți de una mai puțin atractivă. Dacă au reușit să aibă o întâlnire cu o femeie frumoasă, probabil că e din cauza că sunt inteligenți sau au succes, nu-i așa? Sau, cel puțin, au o altă calitate care compensează.
O serie de studii au confirmat ideea că oamenii sunt judecați în funcție de persoanele cu care se înconjoară. Un studiul desfășurat în sătucul britanic Wigston Parva, de la sfârșitul anilor 1950, până la începutul anilor 1960, numit The Established an the Outsiders, ilustrează adevărul acestei informații.
În acest caz, "oaia neagră" era o femeie care se mutase de curând în acele împrejurimi și care, la rândul ei, a avut următorul lucru de spus despre vecinii ei: "Sunt foarte rezervați. Vorbesc între ei pe stradă, când se întâlnesc, dar nimic mai mult". Apoi a povestit cum i-a invitat pe "gunoieri la o ceașcă de ceai într-o zi răcoroasă", la puțin timp după mutare... "Vecinii au văzut. A fost ceva șocant pentru ei".
La fel cum invitația la ceai adresată gunoierului se pare că poate să ruineze o reputație, afilierea cu o persoană importantă îi poate crește prestigiul. Angajații unui șef influent, de exemplu, au mai multe șanse să-și creeze rețele extinse.
(Marissa King, Chimie socială. Decodarea tiparelor legăturilor umane)
Rothschild a înțeles cât de important e să te asociezi cu cineva. Modul în care suntem percepuți de ceilalți este puternic influențat de persoanele și lucrurile cu care avem o legătură - chiar dacă nu am făcut mare lucru sau nu am contribuit la succesul lor.
Bărbații însoțiți de o femeie atrăgătoare sunt percepuți într-un mod mai favorabil decât cei însoțiți de una mai puțin atractivă. Dacă au reușit să aibă o întâlnire cu o femeie frumoasă, probabil că e din cauza că sunt inteligenți sau au succes, nu-i așa? Sau, cel puțin, au o altă calitate care compensează.
O serie de studii au confirmat ideea că oamenii sunt judecați în funcție de persoanele cu care se înconjoară. Un studiul desfășurat în sătucul britanic Wigston Parva, de la sfârșitul anilor 1950, până la începutul anilor 1960, numit The Established an the Outsiders, ilustrează adevărul acestei informații.
"Nou-veniții pe "străzile bune" ale satului erau mereu priviți cu suspiciune dacă nu se știa fără niciun dubiu că sunt oameni de treabă. Era nevoie ca aceștia să treacă printr-o perioadă de probă pentru ca "familiile bune" să se asigure că statutul lor nu va avea de suferit prin asocierea cu niște vecini ale căror standarde și reputație nu era recunoscute", scrie sociologul Norbert Elias.
În acest caz, "oaia neagră" era o femeie care se mutase de curând în acele împrejurimi și care, la rândul ei, a avut următorul lucru de spus despre vecinii ei: "Sunt foarte rezervați. Vorbesc între ei pe stradă, când se întâlnesc, dar nimic mai mult". Apoi a povestit cum i-a invitat pe "gunoieri la o ceașcă de ceai într-o zi răcoroasă", la puțin timp după mutare... "Vecinii au văzut. A fost ceva șocant pentru ei".
La fel cum invitația la ceai adresată gunoierului se pare că poate să ruineze o reputație, afilierea cu o persoană importantă îi poate crește prestigiul. Angajații unui șef influent, de exemplu, au mai multe șanse să-și creeze rețele extinse.
(Marissa King, Chimie socială. Decodarea tiparelor legăturilor umane)
👍5
Puse cap la cap, cartonașele din Rolodexul lui David Rockefeller s-ar întinde pe aproape 26 de kilometri. Acest Rolodex, care conține informații despre mai mult de 100 de mii de persane, a devenit legendar, la fel ca cei care sunt incluși în el - de la Nelson Mandela și Pablo Picasso, până la Sigmund Freud și Bill Gates.
David Rockefeller și-a luat notițe despre majoritatea persoanelor pe care le-a cunoscut începând cu anii 1940, și nu doar despre șefii de stat și celebrități. David Rockefeller nu se mulțumea să noteze numele și datele acestor interacțiuni pasagere - a păstrat informațiile detaliate despre fiecare, de la necunoscuți până la cei mai buni pritenei și chiar despre unele dintre fostele partenere.
Henry Kissinger, extrem de controversatul secretar de stat din timpul președinției lui Richard Nixon, a fost unul dintre cei mai vechi și mai buni prieteni ai lui Rockefeller. Familia de evrei a lui Kissinger fugise în 1938 din calea persecuției naziste, iar istoria asimilării acestei familii de imigranți se reflectă în cele 35 de cartonașe ale Rolodexului conținând referiri la sutele de întâlniri cu Nixon, începând cu 1955. Cu câțiva ani înainte de moartea sa, pe când lua prânzul la vastul său conac din Hudson Valley, Rockefeller i-a dat lui Kissinger o copie după cartonașe, iar acesta își amintește că i-a spus lui David că era "uimit că s-au întâlnit atât de des".
Indiferent ce s-ar putea crede despre acest Rolodex, Rockefeller era un om extrem de abil pe plan social. Acele cartonașe arată o conștientizare clară a limitărilor ființei umane. Nu se poate construi o rețea extinsă de contacte cultivând numai legături vechi și puternice. Rockefeller a înțeles că există bariere cognitive care limitează mărimea rețelelor și a căutat să le depășească.
Experiența de ofițer de informații în al Doilea Război Mondial l-a făcut să conștientizeze cât de important este să ai relații. Rockefeller a scris că în acea perioadă și-a dat seama de necesitatea de a-și crea "o rețea de persoane influente și cu informații solide", deși era un tip timid din fire.
(Marissa King, Chimie socială. Decodarea tiparelor legăturilor umane)
David Rockefeller și-a luat notițe despre majoritatea persoanelor pe care le-a cunoscut începând cu anii 1940, și nu doar despre șefii de stat și celebrități. David Rockefeller nu se mulțumea să noteze numele și datele acestor interacțiuni pasagere - a păstrat informațiile detaliate despre fiecare, de la necunoscuți până la cei mai buni pritenei și chiar despre unele dintre fostele partenere.
Henry Kissinger, extrem de controversatul secretar de stat din timpul președinției lui Richard Nixon, a fost unul dintre cei mai vechi și mai buni prieteni ai lui Rockefeller. Familia de evrei a lui Kissinger fugise în 1938 din calea persecuției naziste, iar istoria asimilării acestei familii de imigranți se reflectă în cele 35 de cartonașe ale Rolodexului conținând referiri la sutele de întâlniri cu Nixon, începând cu 1955. Cu câțiva ani înainte de moartea sa, pe când lua prânzul la vastul său conac din Hudson Valley, Rockefeller i-a dat lui Kissinger o copie după cartonașe, iar acesta își amintește că i-a spus lui David că era "uimit că s-au întâlnit atât de des".
Indiferent ce s-ar putea crede despre acest Rolodex, Rockefeller era un om extrem de abil pe plan social. Acele cartonașe arată o conștientizare clară a limitărilor ființei umane. Nu se poate construi o rețea extinsă de contacte cultivând numai legături vechi și puternice. Rockefeller a înțeles că există bariere cognitive care limitează mărimea rețelelor și a căutat să le depășească.
Experiența de ofițer de informații în al Doilea Război Mondial l-a făcut să conștientizeze cât de important este să ai relații. Rockefeller a scris că în acea perioadă și-a dat seama de necesitatea de a-și crea "o rețea de persoane influente și cu informații solide", deși era un tip timid din fire.
(Marissa King, Chimie socială. Decodarea tiparelor legăturilor umane)
👍2
Ideea puterii legăturilor slabe, formulată de sociologul Mark Granovetter, sugerează că relațiile mai puțin strânse, sau „legăturile slabe”, pot fi extrem de valoroase în rețelele sociale. Aceste legături sunt adesea între persoane care nu au o interacțiune frecventă, dar care pot acoperi un spațiu social mai larg.
Iată câteva aspecte cheie ale acestui concept:
🟥 Diversitate informațională: Legăturile slabe conectează indivizi din grupuri sociale diferite, facilitând accesul la informații noi și oportunități.
🟥 Diseminarea informației: Aceste legături sunt esențiale pentru răspândirea informațiilor și a inovațiilor, deoarece adesea leagă rețele care altfel nu s-ar intersecta.
🟥 Oportunități de carieră: În context profesional, legăturile slabe pot ajuta la descoperirea de locuri de muncă sau colaborări, mai mult decât legăturile strânse, care tind să fie mai omogene.
🟥 Reducerea redundanței: Deoarece legăturile slabe nu se suprapun adesea, ele oferă acces la perspective și resurse diferite.
În concluzie, legăturile slabe sunt cruciale pentru conectivitatea socială și pentru eficiența comunicării într-o rețea mai largă.
Iată câteva aspecte cheie ale acestui concept:
În concluzie, legăturile slabe sunt cruciale pentru conectivitatea socială și pentru eficiența comunicării într-o rețea mai largă.
Please open Telegram to view this post
VIEW IN TELEGRAM
👍5
Potrivit sociologului francez Pierre Bourdieu, capitalul social este caracteristic mai curând individului decât colectivului, și derivă dintr-un statut sau o poziție socială.
Capitalul social oferă persoanei capacitatea de a exercita o putere asupra grupului sau indivizilor care mobilizează resurse. Pentru Bourdieu, capitalul social nu este disponibil uniform tuturor membrilor unui grup sau colectivități, dar este accesibil celor care depun eforturi pentru obținerea unei poziții de putere sau a unui statut.
Bourdieu definește capitalul social drept resurse reale sau virtuale acumulate, dobândite de indivizi sau grupuri prin posesia „unor relații mai mult sau mai puțin instituționalizate de cunoaștere și recunoaștere reciprocă”.
Prin urmare, capitalul social rezidă în individ și este legat de conexiunile sociale pe care o persoană le poate utiliza pentru a obține avantaje. Pentru Bourdieu, capitalul social se manifestă prin beneficii derivate din rețelele sociale; cu toate acestea, sursa capitalului social provine din structuri sociale, economice și culturale care creează putere și statut diferențiat pentru indivizi specifici și nu pentru alții.
Capitalul social oferă persoanei capacitatea de a exercita o putere asupra grupului sau indivizilor care mobilizează resurse. Pentru Bourdieu, capitalul social nu este disponibil uniform tuturor membrilor unui grup sau colectivități, dar este accesibil celor care depun eforturi pentru obținerea unei poziții de putere sau a unui statut.
Bourdieu definește capitalul social drept resurse reale sau virtuale acumulate, dobândite de indivizi sau grupuri prin posesia „unor relații mai mult sau mai puțin instituționalizate de cunoaștere și recunoaștere reciprocă”.
Prin urmare, capitalul social rezidă în individ și este legat de conexiunile sociale pe care o persoană le poate utiliza pentru a obține avantaje. Pentru Bourdieu, capitalul social se manifestă prin beneficii derivate din rețelele sociale; cu toate acestea, sursa capitalului social provine din structuri sociale, economice și culturale care creează putere și statut diferențiat pentru indivizi specifici și nu pentru alții.
👍3
Potrivit sociologilor Laura Bernardi, Andreas Klärner, în rețelele sociale pot fi întrevăzute patru mecanisme care influențează comportamentul reproductiv:
🟥 Învățarea socială – în care individul observă acțiunile și comportamentul altor indivizi și învață din experiența acestora. Indivizii pot adopta modelele comportamentale ale altora, pot respinge aceste modele sau pot afla despre consecințele diferitelor moduri de acțiune;
🟥 Presiunea socială – forța care îi determină pe indivizi să se conformeze normelor sociale acceptate pentru a obține aprobarea – sau, alternativ, pentru a evita conflictul cu colegii lor. Această presiune poate lua forma unor norme culturale sau instituționale largi, care sunt exprimate mai mult sau mai puțin explicit prin, de exemplu, rolurile de gen, structurile de putere ale gospodăriei și organizațiile sociale. Șansele pe care indivizii le au de a se abate de la aceste norme sau inovații sunt scăzute în rețele foarte conectate, omogene, deoarece normele sunt comune între indivizi similari și măsurile utilizate pentru aplicarea normelor sunt eficiente (indivizii conectați pot coordona cu ușurință sancțiunile împotriva devianței).
🟥 Contagiune socială sau emoțională – este definită în literatura sociologică ca „procesul prin care o persoană prinde o idee sau un comportament de la o altă persoană”, văzută ca fiind similară social. Acest proces este condiționat de structura socială în care sunt încorporați indivizii: cu cât este mai complexă structura, cu atât este mai puțin probabil ca oamenii să se vadă pe ei înșiși ca fiind similari social; și, prin urmare, este mai puțin probabil ca procesele de contagiune să fie eficiente. În cercetarea ce ține de luarea deciziilor privind fertilitatea, termenul de contagiune socială este adesea folosit metaforic pentru a desemna o sincronizare temporală a comportamentelor generative între membrii rețelei cauzate de alte efecte ale rețelei, cum ar fi învățarea socială și presiunea socială. Contagiunea socială sau emoțională este un mecanism independent care depășește învățarea socială în care este necesară condiția unui pas.
🟥 Suportul social – sau procesul de schimb de bunuri și servicii între persoane interconectate. Ideea sprijinului social este crucială pentru teoriile capitalului social. Conform acestei teorii, indivizii investesc în relații sociale pentru a crea capital social pe care îl pot mobiliza în caz de nevoie. Capitalul social există în relațiile dintre oameni și poate fi văzut ca un atu care facilitează acțiunile.
Conceptul de capital social este strâns legat de conceptul de rețele sociale, deoarece membrii familiei, prietenii, vecinii, colegii și alții cu semnificație pentru individ sunt sursele principale de sprijin social.
Poate fi făcută o distincție între sprijin material (cum ar fi banii), suport instrumental (de exemplu, ajutor de uz casnic, repararea lucrurilor, îngrijirea copiilor) și sprijin emoțional. Deoarece aceste forme diferite de sprijin social facilitează acțiunile, ele pot fi privite ca resurse personale disponibile pentru indivizii care se află într-o rețea socială de relații informale.
Modul în care funcționează aceste mecanisme în cadrul rețelei este determinat de arhitectura sau structura rețelei – în funcție de numărul conexiunilor (bidirecționale sau unidirecționale) pe care le are un Ego (nodul central analizat) sau densitatea rețelei (raportul dintre legăturile existente și legăturile posibile).
Conceptul de capital social este strâns legat de conceptul de rețele sociale, deoarece membrii familiei, prietenii, vecinii, colegii și alții cu semnificație pentru individ sunt sursele principale de sprijin social.
Poate fi făcută o distincție între sprijin material (cum ar fi banii), suport instrumental (de exemplu, ajutor de uz casnic, repararea lucrurilor, îngrijirea copiilor) și sprijin emoțional. Deoarece aceste forme diferite de sprijin social facilitează acțiunile, ele pot fi privite ca resurse personale disponibile pentru indivizii care se află într-o rețea socială de relații informale.
Modul în care funcționează aceste mecanisme în cadrul rețelei este determinat de arhitectura sau structura rețelei – în funcție de numărul conexiunilor (bidirecționale sau unidirecționale) pe care le are un Ego (nodul central analizat) sau densitatea rețelei (raportul dintre legăturile existente și legăturile posibile).
Please open Telegram to view this post
VIEW IN TELEGRAM
👍2
În "Puterea legăturilor slabe", Granovetter a lansat o idee care poate suna ridicol la prima vedere. Când vine vorba să căutăm un loc de muncă, să aflăm o știre, să deschide un restaurant sau să răspândim ultimul răcnet din modă, legăturile noastre sociale mai slabe sunt mai importante decât prieteniile strânse pe care punem atât preț.
Conform formulării sale, structura rețelei sociale din jurul persoanei obișnuite, pe care o numește Ego, este destul de generală. "Ego are prieteni și apropiați, dintre care cei mai mulți se cunosc între ei. Ei formează o aglomerație foarte densă a întregii sale rețele de cunoștințe. Ego mai are însă și câteva cunoștințe dintre care doar câțiva se cunosc între ei.
Fiecare dintre aceste cunoștințe, însă, este probabil, să aibă prieteni apropiați la rândul său și astfel să fie cuprinși într-o altă aglomerare a unei structuri sociale, a unui Ego diferit".
Legăturile slabe joacă un rol esențial în abilitatea noastră de comunicare cu lumea exterioară. Adesea, prietenii noștri apropiați ne pot ajuta destul de puțin în a găsit o slujbă. Ei evoluează în aceleași cercuri ca și noi și sunt inevitabil expuși la aceeași informații. Măsurătorile au confirmat teoriile. Pentru a strânge informații noi, trebuie să activăm legături slabe. Într-adevăr, cei aflați în poziții de conducere este mai probabil să fi auzit de un loc de muncă liber prin legături slabe.
Legăturile slabe, sau cunoștințele, sunt podurile noastre către o lume exterioară, deoarece ele frecventează altele de unde își obțin informațiile decât prietenii apropiați.
(Alber-Laszlo Barabasi, "Linked. Noua Știință a Rețelelor")
Conform formulării sale, structura rețelei sociale din jurul persoanei obișnuite, pe care o numește Ego, este destul de generală. "Ego are prieteni și apropiați, dintre care cei mai mulți se cunosc între ei. Ei formează o aglomerație foarte densă a întregii sale rețele de cunoștințe. Ego mai are însă și câteva cunoștințe dintre care doar câțiva se cunosc între ei.
Fiecare dintre aceste cunoștințe, însă, este probabil, să aibă prieteni apropiați la rândul său și astfel să fie cuprinși într-o altă aglomerare a unei structuri sociale, a unui Ego diferit".
Legăturile slabe joacă un rol esențial în abilitatea noastră de comunicare cu lumea exterioară. Adesea, prietenii noștri apropiați ne pot ajuta destul de puțin în a găsit o slujbă. Ei evoluează în aceleași cercuri ca și noi și sunt inevitabil expuși la aceeași informații. Măsurătorile au confirmat teoriile. Pentru a strânge informații noi, trebuie să activăm legături slabe. Într-adevăr, cei aflați în poziții de conducere este mai probabil să fi auzit de un loc de muncă liber prin legături slabe.
Legăturile slabe, sau cunoștințele, sunt podurile noastre către o lume exterioară, deoarece ele frecventează altele de unde își obțin informațiile decât prietenii apropiați.
(Alber-Laszlo Barabasi, "Linked. Noua Știință a Rețelelor")
👍3
Granovetter a făcut o observație sociologică, bazată pe interviuri și date similare, ce a fost îmbunătățită prin intermediul unor studii de teren. Acestea au arătat, de exemplu, că pentru cei săraci, legăturile puternice contează mai mult decât legăturile slabe, sugerând că rețelele restrânse ale lumii proletare ar putea tinde să perpetueze sărăcia.
(Niall Ferguson, "Piața și Turnul. Rețele, ierarhii și luptă pentru putere)
(Niall Ferguson, "Piața și Turnul. Rețele, ierarhii și luptă pentru putere)
Ce este Capitalul Social?
Este capacitatea de a converti relațiile pe care le avem într-un alt tip de capital: economico-financiar, politic, cultural și intelectual. Desigur, aici depinde nu doar numărul de relații existente, dar și calitatea lor, precum și relațiile pe care le au Alterii cu care suntem conectați, adică - relațiile pe care au prietenii și cunoștințele noastre.
Când căutăm să împrumutăm niște bani, niște parteneri de afaceri, oameni care pot oferi o informație prețioasă sau rezolva o problemă.
Problema este că aceste conexiuni nu sunt distribuite uniform în societate. În acest sens, Alber-Laszlo Barabasi (etnic maghiar, originar din România) a formulat ideea rețelelor non-liniare.
O rețea non-lineară presupune că există o anumită legitate de formare a rețelelor, după principiului conectării preferențiale - un număr mic de noduri are un număr exponențial de mare de legături, în timp ce un număr mare de noduri are un număr exponențial de mic de legături. Pe măsura în care rețeaua se extinde, numărul mic de noduri se îmbogățește cu noi conexiuni, iar un număr mare de noduri (mai ales cele noi) au tot mai puține legături. Cu timpul bogații tind să devină mai bogați.
O astfel de distribuție este numită și "coeficientul de distribuție a lui Pareto", în cinstea sociologului italian, care a formulat regula 20/80, când a observat că 20 la sută din latifundiari din Italia dețin 80 la sută din terenuri agricole, iar 80% din țărani - 20 la sută din pământuri.
Ideea din care putem desprinde aici este că un om bogat nu este cel care are o sumă mare de bani sau active valoroase, ci acel care dispune de un capital social solid, prin intermediul căruia își poate atinge obiectivele și satisface nevoile și necesitățile.
Înțelegerea mecanismelor capitalului social ne permitem să înțelegem relațiile de putere, distribuirea a bunurilor, diferența șanselor și oportunităților pe care le au indivizii. Spre exemplul, cum capitalul social poate avea o influență asupra deciziei unei familii de a naște copii.
Alegerea a 99 de cumătri la botezul copilului este o tentativă a moldovenilor de a acumula un astfel de capital.
Este capacitatea de a converti relațiile pe care le avem într-un alt tip de capital: economico-financiar, politic, cultural și intelectual. Desigur, aici depinde nu doar numărul de relații existente, dar și calitatea lor, precum și relațiile pe care le au Alterii cu care suntem conectați, adică - relațiile pe care au prietenii și cunoștințele noastre.
Când căutăm să împrumutăm niște bani, niște parteneri de afaceri, oameni care pot oferi o informație prețioasă sau rezolva o problemă.
Problema este că aceste conexiuni nu sunt distribuite uniform în societate. În acest sens, Alber-Laszlo Barabasi (etnic maghiar, originar din România) a formulat ideea rețelelor non-liniare.
O rețea non-lineară presupune că există o anumită legitate de formare a rețelelor, după principiului conectării preferențiale - un număr mic de noduri are un număr exponențial de mare de legături, în timp ce un număr mare de noduri are un număr exponențial de mic de legături. Pe măsura în care rețeaua se extinde, numărul mic de noduri se îmbogățește cu noi conexiuni, iar un număr mare de noduri (mai ales cele noi) au tot mai puține legături. Cu timpul bogații tind să devină mai bogați.
O astfel de distribuție este numită și "coeficientul de distribuție a lui Pareto", în cinstea sociologului italian, care a formulat regula 20/80, când a observat că 20 la sută din latifundiari din Italia dețin 80 la sută din terenuri agricole, iar 80% din țărani - 20 la sută din pământuri.
Ideea din care putem desprinde aici este că un om bogat nu este cel care are o sumă mare de bani sau active valoroase, ci acel care dispune de un capital social solid, prin intermediul căruia își poate atinge obiectivele și satisface nevoile și necesitățile.
Înțelegerea mecanismelor capitalului social ne permitem să înțelegem relațiile de putere, distribuirea a bunurilor, diferența șanselor și oportunităților pe care le au indivizii. Spre exemplul, cum capitalul social poate avea o influență asupra deciziei unei familii de a naște copii.
Alegerea a 99 de cumătri la botezul copilului este o tentativă a moldovenilor de a acumula un astfel de capital.
👍3
Un studiu publicat în The New England Journal of Medicine sugerează că obezitatea se poate răspândi într-un cerc de prieteni și familie într-un mod asemănător unei epidemii.
Cercetătorii au descoperit că persoanele care au prieteni sau rude obeze au mai multe șanse să devină și ele obeze. Acest efect nu se datorează doar factorilor genetici sau mediului înconjurător, ci pare să fie influențat de interacțiunile sociale.
O explicație ar putea fi că oamenii își adaptează obiceiurile și atitudinile la cele ale persoanelor din jur. De exemplu, dacă prietenii tăi consideră normal să mănânce mult și să facă puțină mișcare, este mai probabil să adopți și tu aceste comportamente. De asemenea, studiul arată că legăturile sociale puternice, cum ar fi cele dintre prieteni apropiați sau frați, au o influență mai mare asupra greutății corporale decât legăturile mai slabe sau cele cu persoane de sex opus.
Aceste descoperiri au implicații importante pentru sănătate publică. Dacă obezitatea se poate răspândi prin rețele sociale, atunci strategiile de combatere a acestei probleme ar trebui să se concentreze pe întărirea legăturilor sociale pozitive și pe promovarea obiceiurilor sănătoase în cadrul grupurilor sociale. De exemplu, programele de pierdere în greutate care încurajează participarea în grupuri de suport sau care implică membrii familiei ar putea fi mai eficiente decât programele individuale.
Cercetătorii au descoperit că persoanele care au prieteni sau rude obeze au mai multe șanse să devină și ele obeze. Acest efect nu se datorează doar factorilor genetici sau mediului înconjurător, ci pare să fie influențat de interacțiunile sociale.
O explicație ar putea fi că oamenii își adaptează obiceiurile și atitudinile la cele ale persoanelor din jur. De exemplu, dacă prietenii tăi consideră normal să mănânce mult și să facă puțină mișcare, este mai probabil să adopți și tu aceste comportamente. De asemenea, studiul arată că legăturile sociale puternice, cum ar fi cele dintre prieteni apropiați sau frați, au o influență mai mare asupra greutății corporale decât legăturile mai slabe sau cele cu persoane de sex opus.
Aceste descoperiri au implicații importante pentru sănătate publică. Dacă obezitatea se poate răspândi prin rețele sociale, atunci strategiile de combatere a acestei probleme ar trebui să se concentreze pe întărirea legăturilor sociale pozitive și pe promovarea obiceiurilor sănătoase în cadrul grupurilor sociale. De exemplu, programele de pierdere în greutate care încurajează participarea în grupuri de suport sau care implică membrii familiei ar putea fi mai eficiente decât programele individuale.
👍3😱1
Unul dintre primele studii în care au fost examinate diferențele de gen la nivelul rețelelor de la locul de muncă a fost condus de Herminia Ibarra, în prezent profesoară la London Business School. Ea a comparat rețelele femeilor și ale bărbaților dintr-o firmă de publicitate din New England în anii 1990 sub aspectul comunicării, al sprijinului social, al influenței și relațiilor de prietenie.
Participanților la studiu li s-a cerut o listă cu prietenii și o listă cu cei la care apelau pentru sfaturi. Bărbații cereau sfaturi legate de muncă de la prieteni. Rețelele femeilor erau mai fragmentate. În cazul lor, viața personală și serviciul erau într-o mai mare măsură separate. Diferența a fost clară în special în cazul mamelor care lucrau, ai căror viață personală este deseori dominată de familie, școală și activitățile copiilor.
În al doilea rând, participarea la discuții despre unele probleme importante de muncă în întâlniri informale duce la crearea unor relații de prietenie și crește încrederea dintre colegi. Din cauza că femeile sunt excluse în mod sistematic de la unele întâlniri informale, cum ar fi partidele de golf și cinele private, au nevoie de mai mult timp pentru a dobândi influență".
(Marissa King, Chimie socială. Decodarea tiparelor legăturilor umane)
Participanților la studiu li s-a cerut o listă cu prietenii și o listă cu cei la care apelau pentru sfaturi. Bărbații cereau sfaturi legate de muncă de la prieteni. Rețelele femeilor erau mai fragmentate. În cazul lor, viața personală și serviciul erau într-o mai mare măsură separate. Diferența a fost clară în special în cazul mamelor care lucrau, ai căror viață personală este deseori dominată de familie, școală și activitățile copiilor.
"Menținerea unor rețele separate le creează femeilor dezavantaje din două motive", a explicat Ibarra. "În primul rând, e nevoie să investești foarte mult timp ca să menții două rețele separate; dacă discuți despre serviciu la o ieșire în oraș, împuști doi iepuri cu un foc și astfel vei fi mai bine informat".
În al doilea rând, participarea la discuții despre unele probleme importante de muncă în întâlniri informale duce la crearea unor relații de prietenie și crește încrederea dintre colegi. Din cauza că femeile sunt excluse în mod sistematic de la unele întâlniri informale, cum ar fi partidele de golf și cinele private, au nevoie de mai mult timp pentru a dobândi influență".
(Marissa King, Chimie socială. Decodarea tiparelor legăturilor umane)
👍3
Analiza Rețelelor Sociale
Un studiu publicat în The New England Journal of Medicine sugerează că obezitatea se poate răspândi într-un cerc de prieteni și familie într-un mod asemănător unei epidemii. Cercetătorii au descoperit că persoanele care au prieteni sau rude obeze au mai…
În cazul studiului despre caracterul contagios al obezității în rețele sociale, ar trebuie să subliniez că prietenia cu oameni obezi nu presupune neapărat că veți avea probleme de greutate. Să înțelegem corect: datele arată doar că puteți fi predispuși, însă dacă conștientizați această influență, impactul negativ poate fi evitat.
Mai mult, este valabil și efectul invers - în cazul în care adoptați un mod de viață sănătos și activ, puteți în același fel să influențați și persoanele din rețeaua voastră, propagând efectele pozitive.
Așa că, nu vă grăbiți să vă lepădați de rudele sau prietenii care au probleme cu greutate corpului.
Mai mult, este valabil și efectul invers - în cazul în care adoptați un mod de viață sănătos și activ, puteți în același fel să influențați și persoanele din rețeaua voastră, propagând efectele pozitive.
Așa că, nu vă grăbiți să vă lepădați de rudele sau prietenii care au probleme cu greutate corpului.
👍2
Oamenii formează cele mai mari grupuri dintre toate primatele, pentru că sunt singurele animale cu creier suficient de mare pentru a administra complexitatea unor astfel de aranjamente sociale.
Dunbar a elaborat chiar o ecuație, care este valabilă pentru majoritatea primatelor și în care introduce ceea ce el numește coeficientul neocortexului - raportul dintre mărimea neocortexului și mărimea creierului -, iar din ecuație se obține dimensiunea maximă a grupului din care poate face animalul respectiv.
Dacă introducem coeficientul neocortexului pentru Homo sapiens, obținem un grup estimat la 147,8 - deci, aproximativ 150.
Dunbar a studiat lucrările de antropologie și a constatat că numărul 150 se repetă foarte des. De exemplu, a cercetat 21 de societăți diferite de vânător-culegători, despre care dispunem de date istorice serioase, de la Walbiri din Australia la Tauade din Noua Guinee, Ammassalik din Groenlanda și Ona din Țara de Foc, și a descoperit că, în medie, satele lor erau compuse din 148,8 oameni.
(Marissa King, Chimie socială. Decodarea tiparelor legăturilor umane)
Dunbar a elaborat chiar o ecuație, care este valabilă pentru majoritatea primatelor și în care introduce ceea ce el numește coeficientul neocortexului - raportul dintre mărimea neocortexului și mărimea creierului -, iar din ecuație se obține dimensiunea maximă a grupului din care poate face animalul respectiv.
Dacă introducem coeficientul neocortexului pentru Homo sapiens, obținem un grup estimat la 147,8 - deci, aproximativ 150.
"Numărul 150 pare să reprezinte cifra maximă de indivizi cu care putem avea un raport social autentic, acel gen de raport care se formează dacă știm cine sunt acei indivizi și cum relaționăm cu ei. Altfel spus, este numărul de oameni cărora nu v-ați jena să vă alăturați ca să beți un pahar cu ei, fără să fiți neapărat invitat, dacă s-ar întâmpla să dați peste ei într-un bar".
Dunbar a studiat lucrările de antropologie și a constatat că numărul 150 se repetă foarte des. De exemplu, a cercetat 21 de societăți diferite de vânător-culegători, despre care dispunem de date istorice serioase, de la Walbiri din Australia la Tauade din Noua Guinee, Ammassalik din Groenlanda și Ona din Țara de Foc, și a descoperit că, în medie, satele lor erau compuse din 148,8 oameni.
(Marissa King, Chimie socială. Decodarea tiparelor legăturilor umane)
👍3
Observația crucială pe care au făcut-o cei care studiază sinuciderile este aceea că, în anumite locuri și în anumite circumstanțe, gestui unui om de a-și lua viața poate fi contagios. Sinuciderile conduc la mai multe sinucideri.
Pionerul acestui domeniu este David Phillips, sociolog la University of California, din San Diego, care a desfășurat o serie de studii pe marginea sinuciderii, fiecare mai fascinant și mai incredibil decât celălalt. El a început prin a întocmi o listă cu toate relatările despre sinucideri din Statele Unite, în intervalul de 20 de ani, de la sfârșitul anilor 40, la sfârșitul anilor 60.
Apoi le-a comparat cu statisticile referitoare la sinucideri din aceeași perioadă. El voia să știe dacă există vreo relație între cele două. Și chiar există. Imediat după publicarea acestor relatări, numărul sinuciderilor din zona deservită de ziarul respectiv creștea vertiginos. În cazul relatărilor apărute în publicații naționale, rata sinuciderilor creștea la nivel național. (Moartea lui Marilyn Monroe a fost urmată de o creștere temporară cu 12% a ratei sinuciderilor pe plan național).
(Malcom Gladwell, "The Tipping Point")
Pionerul acestui domeniu este David Phillips, sociolog la University of California, din San Diego, care a desfășurat o serie de studii pe marginea sinuciderii, fiecare mai fascinant și mai incredibil decât celălalt. El a început prin a întocmi o listă cu toate relatările despre sinucideri din Statele Unite, în intervalul de 20 de ani, de la sfârșitul anilor 40, la sfârșitul anilor 60.
Apoi le-a comparat cu statisticile referitoare la sinucideri din aceeași perioadă. El voia să știe dacă există vreo relație între cele două. Și chiar există. Imediat după publicarea acestor relatări, numărul sinuciderilor din zona deservită de ziarul respectiv creștea vertiginos. În cazul relatărilor apărute în publicații naționale, rata sinuciderilor creștea la nivel național. (Moartea lui Marilyn Monroe a fost urmată de o creștere temporară cu 12% a ratei sinuciderilor pe plan național).
(Malcom Gladwell, "The Tipping Point")
👍2
Definițiile capitalului social după James Coleman și Pierre Bourdieu:
James Coleman
Coleman definește capitalul social ca fiind resursele disponibile indivizilor prin intermediul rețelelor sociale și al relațiilor interumane. Acesta se bazează pe normele de încredere și reciprocitate, care facilitează cooperarea și coordonarea între membri unei comunități. În viziunea lui Coleman, capitalul social contribuie la creșterea eficienței sociale prin reducerea costurilor de tranzacție și facilitarea accesului la resurse.
Pierre Bourdieu
Bourdieu extinde conceptul de capital social, considerându-l un tip de capital care poate fi acumulat și utilizat în scopuri strategice. El definește capitalul social ca suma resurselor actuale sau potențiale pe care un individ le poate obține prin intermediul rețelelor sale sociale, adică prin intermediul relațiilor de apartenență la diferite grupuri sociale. Bourdieu subliniază că capitalul social nu este doar o resursă utilă, ci și un instrument de putere, care poate influența statutul social și oportunitățile indivizilor.
În concluzie, ambele definiții accentuează importanța relațiilor sociale, dar Coleman se concentrează mai mult pe eficiența socială, în timp ce Bourdieu se axează pe acumularea de resurse și influență socială.
James Coleman
Coleman definește capitalul social ca fiind resursele disponibile indivizilor prin intermediul rețelelor sociale și al relațiilor interumane. Acesta se bazează pe normele de încredere și reciprocitate, care facilitează cooperarea și coordonarea între membri unei comunități. În viziunea lui Coleman, capitalul social contribuie la creșterea eficienței sociale prin reducerea costurilor de tranzacție și facilitarea accesului la resurse.
Pierre Bourdieu
Bourdieu extinde conceptul de capital social, considerându-l un tip de capital care poate fi acumulat și utilizat în scopuri strategice. El definește capitalul social ca suma resurselor actuale sau potențiale pe care un individ le poate obține prin intermediul rețelelor sale sociale, adică prin intermediul relațiilor de apartenență la diferite grupuri sociale. Bourdieu subliniază că capitalul social nu este doar o resursă utilă, ci și un instrument de putere, care poate influența statutul social și oportunitățile indivizilor.
În concluzie, ambele definiții accentuează importanța relațiilor sociale, dar Coleman se concentrează mai mult pe eficiența socială, în timp ce Bourdieu se axează pe acumularea de resurse și influență socială.
👍3
Teoria găurilor structurale în analiza rețelelor sociale se referă la idea că anumite indivizi sau grupuri dintr-o rețea au acces la informații sau resurse valoroase datorită poziției lor în rețea. Acești indivizi se află adesea în puncte de intersecție între diferite grupuri sociale și, prin urmare, pot acționa ca „mediatori” sau „intermediari” între diverse segmente ale rețelei.
Principalele concepte ale teoriei găurilor structurale includ:
🟥 Găurile structurale: Acestea reprezintă absența unor legături directe între grupuri sau indivizi. Găurile permit accesul la informații sau resurse care altfel nu ar fi disponibile.
🟥 Intermedierea: Persoanele care ocupă aceste „găuri” pot conecta grupuri care altfel nu ar interacționa, facilitând astfel fluxul de informație și resurse.
🟥 Avantajul competitiv: Cei care pot naviga între diferite grupuri beneficiază de un avantaj în contextul social sau profesional, deoarece pot accesa diverse perspective și oportunități.
🟥 Dinamica rețelelor: Găurile structurale influențează modul în care informațiile circulă în rețea și cum se dezvoltă relațiile sociale.
Această teorie este folosită pentru a analiza diverse fenomene, de la inovație în afaceri la mobilizarea socială și colaborarea interorganizatională.
Principalele concepte ale teoriei găurilor structurale includ:
Această teorie este folosită pentru a analiza diverse fenomene, de la inovație în afaceri la mobilizarea socială și colaborarea interorganizatională.
Please open Telegram to view this post
VIEW IN TELEGRAM
STUDIU: Este rolul ideologilor central în rețelele teroriste? O analiză a rețelelor sociale ale grupurilor teroriste indoneziene
Studiul analizează rețelele sociale ale teroriștilor jihadiști din Indonezia, concentrându-se pe rolul liderilor de grup. Folosind analiza rețelelor sociale și date obținute din documente și interviuri, studiul a constatat că încrederea relațională cu liderii operaționali joacă un rol crucial în aceste rețele.
Liderii operaționali au o poziție centrală mai puternică în rețea decât liderii ideologici. Ei au legături sociale mai puternice cu membrii grupului, bazate pe prietenie și respect. Rețelele teroriste din Indonezia sunt formate din celule relativ independente, cu legături slabe între membri. Liderii operaționali sunt cei care formează principalele conexiuni între aceste celule.
Studiul confirmă ideea că grupurile teroriste operează în celule, dar aduce o nouă perspectivă: liderii ideologici pot avea o influență limitată sau indirectă asupra rețelelor operaționale. Aceasta sugerează că relațiile personale și încrederea în liderii operaționali sunt mai importante decât ideologia în motivarea și organizarea activităților teroriste.
În concluzie, studiul evidențiază importanța liderilor operaționali în structura și funcționarea rețelelor teroriste din Indonezia. Acești lideri, prin relațiile lor puternice și abilitatea de a inspira devotament, joacă un rol central în menținerea unității și motivarea membrilor să comită acte violente.
Studiul analizează rețelele sociale ale teroriștilor jihadiști din Indonezia, concentrându-se pe rolul liderilor de grup. Folosind analiza rețelelor sociale și date obținute din documente și interviuri, studiul a constatat că încrederea relațională cu liderii operaționali joacă un rol crucial în aceste rețele.
Liderii operaționali au o poziție centrală mai puternică în rețea decât liderii ideologici. Ei au legături sociale mai puternice cu membrii grupului, bazate pe prietenie și respect. Rețelele teroriste din Indonezia sunt formate din celule relativ independente, cu legături slabe între membri. Liderii operaționali sunt cei care formează principalele conexiuni între aceste celule.
Studiul confirmă ideea că grupurile teroriste operează în celule, dar aduce o nouă perspectivă: liderii ideologici pot avea o influență limitată sau indirectă asupra rețelelor operaționale. Aceasta sugerează că relațiile personale și încrederea în liderii operaționali sunt mai importante decât ideologia în motivarea și organizarea activităților teroriste.
În concluzie, studiul evidențiază importanța liderilor operaționali în structura și funcționarea rețelelor teroriste din Indonezia. Acești lideri, prin relațiile lor puternice și abilitatea de a inspira devotament, joacă un rol central în menținerea unității și motivarea membrilor să comită acte violente.
Frontiers
Frontiers | Is the Role of Ideologists Central in Terrorist Networks? A Social Network Analysis of Indonesian Terrorist Groups
This study aims to describe how group leaders operate with their social ties of jihadi terrorists, using social network analysis. Data was collected through ...
Să începem câte un pic cu ABC-ul:
Noțiunile fundamentale:
🟥 Noduri (sau actori) - indivizi, instituții, evenimente
🟥 Legături (sau relații sociale) - relațiile existente între noduri
🟥 Diade - o pereche din două noduri
🟥 Triade - o relație între trei actori. Triada este unul din cele mai importante elemente, ea fiind una din măsurătorile clusterizării (zona dintr-o rețea, unde există o densitate).
După tipurile de actori deosebim rețele:
🟥 Unimodale (one-mode networks) - cu același tip de actori, cum ar fi membrii unei organizații
🟥 Bimodale (2-mode networks) - cu două tipuri de actori, cum ar fi persoane și evenimente
🟥 Ego-rețea (ego-network), rețele personale, rețele ego-centrice sau vecinătăți ale unui individ - în care avem un nod focal (ego), alte noduri (alteri), relațiile dintre ego și alteri, precum și între alteri.
După tipul legăturilor, deosebim două tipuri de rețele (vezi imaginea):
🟥 Direcționale - relații care nu sunt reciproce, vin dinspre un nod spre altul (Maria îl iubește pe Ion, dar Ion n-o iubește pe Maria, Vasile este abonate la un actor pe Instagram, însă actorul nu este abonat la profilul lui Vasile).
🟥 Nondirecționale - în care relațiile sunt reciproce prin definiție (prietenii pe Facebook).
Noțiunile fundamentale:
După tipurile de actori deosebim rețele:
După tipul legăturilor, deosebim două tipuri de rețele (vezi imaginea):
Please open Telegram to view this post
VIEW IN TELEGRAM
🔥2👍1