⚜️ Terminând tema, propunem să schimbăm denumirea zilei de 23 februarie în „Ziua Invadatorului” sau „Ziua Trădătorului”. Dacă ne uităm la cei care o celebrează, ideea capătă sens.
👏3
⚜️Friedrich Merz devine cel mai influent lider al Europei, în timp ce America se întoarce împotriva lui.
Partea 1/3
După victoria în alegerile din Germania, liderul conservatorilor va păși într-o nouă eră fără Washington ca aliat apropiat.
▪️Friedrich Merz va deveni cel mai „american” cancelar al Germaniei.
▪️Niciodată în istorie un șef al guvernului german nu a fost atât de apropiat de Statele Unite. Merz a vizitat SUA de peste 100 de ori, după propriile sale calcule, și îl consideră pe Ronald Reagan unul dintre modelele sale de urmat.
▪️Merz apreciază în mod special o afirmație a lui Reagan, care rezumă scepticismul liderului german față de intervenția statului în stil american: „Cele mai înspăimântătoare nouă cuvinte din limba engleză sunt: «Sunt de la guvern și sunt aici să ajut»”.
▪️Dar, în timp ce Merz se află pe pragul accederii la putere în Germania, America atât de iubită de el s-a transformat dintr-un prieten indispensabil într-un dușman. Merz și alți lideri europeni din mainstream văd tot mai des Statele Unite nu ca pe un far – „orașul strălucitor de pe deal”, cum îi plăcea lui Reagan să-l numească – ci mai degrabă ca pe o altă forță care se alătură Rusiei și Chinei, subminând constant democrațiile lor din ce în ce mai fragile.
▪️„Acum asistăm cu adevărat la o schimbare de epocă”, a declarat Merz la Conferința de Securitate de la München, după ce vicepreședintele american J.D. Vance a numit partidele centriste din Europa – și nu Rusia sau China – cea mai mare amenințare la adresa securității europene. „Dacă nu auzim acum semnalul de alarmă”, a adăugat Merz, „s-ar putea să fie prea târziu pentru întreaga Uniune Europeană”.
▪️Liderii germani, inclusiv Merz, au fost deosebit de lenți în a accepta noua realitate, susținând până recent că alianța transatlantică va rezista, în ciuda semnalelor clare din partea administrației Trump că aceasta va înceta ajutorul militar pentru Ucraina, va pune sub semnul întrebării disponibilitatea SUA de a apăra Europa și va acționa în sprijinul forțelor de extremă dreapta, prietenoase Kremlinului.
▪️Pentru Merz, un transatlantist convins, cu greu ar putea exista o trezire mai brutală. Întrebarea care îi va defini mandatul de șef al statului va fi dacă va putea conduce Germania și Europa în apărarea ordinii mondiale liberale, zdruncinate, fără SUA – sau dacă, așa cum a sugerat Merz la München, este deja aproape prea târziu.
Ascensiunea, căderea și din nou ascensiunea lui Merz
▪️Nu așa își imagina Merz mult așteptatul său moment de victorie.
▪️Născut la zece ani după încheierea celui de-al Doilea Război Mondial, în Sauerland, o regiune rurală montană din vestul Germaniei, Merz a recunoscut că nu a fost cel mai bun elev, fiind și fumător și băutor, predispus la probleme disciplinare.
▪️În ciuda tendințelor sale rebele, a fost influențat de cultura conservatoare profund înrădăcinată a regiunii și s-a alăturat Uniunii Creștin-Democrate (CDU), de centru-dreapta, încă din timpul școlii. După o scurtă perioadă în armată, Merz s-a înscris la universitatea din Bonn, unde a studiat dreptul.
▪️În 1989, anul căderii Zidului Berlinului, Merz a devenit deputat conservator în Parlamentul European, iar cinci ani mai târziu a fost ales în Bundestag-ul german, unde a dezvoltat o relație strânsă cu Wolfgang Schäuble, un lider al CDU și susținător fervent al integrării în Uniunea Europeană. Sub tutela lui Schäuble, Merz a avansat în funcție și era considerat un posibil candidat la funcția de cancelar.
▪️Însă ascensiunea sa s-a încheiat în 2002, când a pierdut lupta pentru putere în fața mai centristei Angela Merkel.
▪️A părăsit Bundestag-ul și a devenit avocat corporatist, conducând în același timp organizația de lobby Atlantik-Brücke, care promova legăturile transatlantice.
▪️În cadrul Atlantik-Brücke, Merz a militat pentru un acord comercial între UE și SUA și a construit relații mai strânse, interacționând cu politicieni și lideri corporatiști americani.
https://t.me/simBLACKSEA
Partea 1/3
După victoria în alegerile din Germania, liderul conservatorilor va păși într-o nouă eră fără Washington ca aliat apropiat.
▪️Friedrich Merz va deveni cel mai „american” cancelar al Germaniei.
▪️Niciodată în istorie un șef al guvernului german nu a fost atât de apropiat de Statele Unite. Merz a vizitat SUA de peste 100 de ori, după propriile sale calcule, și îl consideră pe Ronald Reagan unul dintre modelele sale de urmat.
▪️Merz apreciază în mod special o afirmație a lui Reagan, care rezumă scepticismul liderului german față de intervenția statului în stil american: „Cele mai înspăimântătoare nouă cuvinte din limba engleză sunt: «Sunt de la guvern și sunt aici să ajut»”.
▪️Dar, în timp ce Merz se află pe pragul accederii la putere în Germania, America atât de iubită de el s-a transformat dintr-un prieten indispensabil într-un dușman. Merz și alți lideri europeni din mainstream văd tot mai des Statele Unite nu ca pe un far – „orașul strălucitor de pe deal”, cum îi plăcea lui Reagan să-l numească – ci mai degrabă ca pe o altă forță care se alătură Rusiei și Chinei, subminând constant democrațiile lor din ce în ce mai fragile.
▪️„Acum asistăm cu adevărat la o schimbare de epocă”, a declarat Merz la Conferința de Securitate de la München, după ce vicepreședintele american J.D. Vance a numit partidele centriste din Europa – și nu Rusia sau China – cea mai mare amenințare la adresa securității europene. „Dacă nu auzim acum semnalul de alarmă”, a adăugat Merz, „s-ar putea să fie prea târziu pentru întreaga Uniune Europeană”.
▪️Liderii germani, inclusiv Merz, au fost deosebit de lenți în a accepta noua realitate, susținând până recent că alianța transatlantică va rezista, în ciuda semnalelor clare din partea administrației Trump că aceasta va înceta ajutorul militar pentru Ucraina, va pune sub semnul întrebării disponibilitatea SUA de a apăra Europa și va acționa în sprijinul forțelor de extremă dreapta, prietenoase Kremlinului.
▪️Pentru Merz, un transatlantist convins, cu greu ar putea exista o trezire mai brutală. Întrebarea care îi va defini mandatul de șef al statului va fi dacă va putea conduce Germania și Europa în apărarea ordinii mondiale liberale, zdruncinate, fără SUA – sau dacă, așa cum a sugerat Merz la München, este deja aproape prea târziu.
Ascensiunea, căderea și din nou ascensiunea lui Merz
▪️Nu așa își imagina Merz mult așteptatul său moment de victorie.
▪️Născut la zece ani după încheierea celui de-al Doilea Război Mondial, în Sauerland, o regiune rurală montană din vestul Germaniei, Merz a recunoscut că nu a fost cel mai bun elev, fiind și fumător și băutor, predispus la probleme disciplinare.
▪️În ciuda tendințelor sale rebele, a fost influențat de cultura conservatoare profund înrădăcinată a regiunii și s-a alăturat Uniunii Creștin-Democrate (CDU), de centru-dreapta, încă din timpul școlii. După o scurtă perioadă în armată, Merz s-a înscris la universitatea din Bonn, unde a studiat dreptul.
▪️În 1989, anul căderii Zidului Berlinului, Merz a devenit deputat conservator în Parlamentul European, iar cinci ani mai târziu a fost ales în Bundestag-ul german, unde a dezvoltat o relație strânsă cu Wolfgang Schäuble, un lider al CDU și susținător fervent al integrării în Uniunea Europeană. Sub tutela lui Schäuble, Merz a avansat în funcție și era considerat un posibil candidat la funcția de cancelar.
▪️Însă ascensiunea sa s-a încheiat în 2002, când a pierdut lupta pentru putere în fața mai centristei Angela Merkel.
▪️A părăsit Bundestag-ul și a devenit avocat corporatist, conducând în același timp organizația de lobby Atlantik-Brücke, care promova legăturile transatlantice.
▪️În cadrul Atlantik-Brücke, Merz a militat pentru un acord comercial între UE și SUA și a construit relații mai strânse, interacționând cu politicieni și lideri corporatiști americani.
https://t.me/simBLACKSEA
⚜️ Friedrich Merz devine cel mai influent lider al Europei, în timp ce America se întoarce împotriva lui.
Partea 2/3
▪️În cei zece ani petrecuți în sectorul privat, Merz a făcut parte din mai multe consilii de administrație corporative, inclusiv patru ani la compania americană de gestionare a activelor BlackRock, o perioadă pe care o consideră una dintre cele mai fericite din viața sa.
▪️Merz afirmă că această perioadă i-a oferit o experiență valoroasă în afara politicii, dar criticii săi îl acuză că și-a folosit conexiunile politice pentru a face lobby în favoarea unor interese influente, îmbogățindu-se și devenind milionar în acest proces.
▪️Când Merkel a părăsit conducerea CDU în 2018, Merz a văzut o oportunitate de a reveni în politică. Centrismul lui Merkel și politica sa generoasă față de refugiați, în opinia lui Merz, au lăsat flancul drept al CDU vulnerabil și au permis ascensiunea partidului de extremă dreapta „Alternativa pentru Germania” (AfD).
▪️Merz și-a propus să anuleze mare parte din moștenirea lui Merkel și a încercat să mute CDU semnificativ spre dreapta. Partidul, dornic de reînnoire după 16 ani de conducere sub Merkel și înfrângerea în alegerile din 2021 în fața Partidului Social-Democrat al lui Olaf Scholz, l-a ales în cele din urmă pe Merz drept președinte la începutul anului 2022, la a treia sa încercare.
▪️„Sunt profund mișcat”, a spus Merz după vot, reținându-și lacrimile.
Un om care își asumă riscuri sau un populist?
▪️Deși Merz și conservatorii săi au câștigat alegerile de duminică, sondajele arată că nu se bucură de o mare popularitate în rândul populației. Bogăția lui Merz și activitatea sa la o companie americană de investiții sunt adesea privite cu suspiciune.
▪️Nu ajută nici faptul că Merz zboară regulat prin țară cu propriul său avion bimotor, pe care îl pilotează singur, împlinindu-și visul de o viață de a obține licența de pilot la 50 de ani.
▪️„Friedrich Merz nu este foarte iubit, dar este respectat”, a declarat pentru POLITICO Günther Oettinger, fost comisar european din partea CDU.
▪️Cu toate acestea, Merz are și reputația de a fi impulsiv, sensibil la critici și predispus la declarații populiste, în special când vine vorba de migrație. Susținătorii săi spun că îi place să-și asume riscuri – o trăsătură pe care a preluat-o din anii petrecuți în sectorul privat – și că nu evită dezbaterile aprinse.
▪️Cu puțin timp înainte de alegeri, Merz a făcut una dintre cele mai mari mișcări riscante. După o serie de atacuri de amploare atribuite solicitanților de azil, Merz a decis că a venit momentul pentru schimbări radicale. Încălcând un tabu și slăbind „zidul de protecție” postbelic al Germaniei împotriva extremei drepte, el și conservatorii săi s-au aliat cu AfD pentru a încerca să treacă prin parlament o serie de măsuri dure privind imigrația.
▪️Zeci de mii de demonstranți indignați au ieșit în stradă. „Nu se mai poate avea încredere în Merz”, a declarat Scholz, iar candidatul verzilor, Habeck, a numit gestul lui Merz „o descalificare” pentru funcția de cancelar.
▪️Totuși, alegătorii, care în general susțineau politica dură a lui Merz privind migrația, l-au adus în cele din urmă la putere.
https://t.me/simBLACKSEA
Partea 2/3
▪️În cei zece ani petrecuți în sectorul privat, Merz a făcut parte din mai multe consilii de administrație corporative, inclusiv patru ani la compania americană de gestionare a activelor BlackRock, o perioadă pe care o consideră una dintre cele mai fericite din viața sa.
▪️Merz afirmă că această perioadă i-a oferit o experiență valoroasă în afara politicii, dar criticii săi îl acuză că și-a folosit conexiunile politice pentru a face lobby în favoarea unor interese influente, îmbogățindu-se și devenind milionar în acest proces.
▪️Când Merkel a părăsit conducerea CDU în 2018, Merz a văzut o oportunitate de a reveni în politică. Centrismul lui Merkel și politica sa generoasă față de refugiați, în opinia lui Merz, au lăsat flancul drept al CDU vulnerabil și au permis ascensiunea partidului de extremă dreapta „Alternativa pentru Germania” (AfD).
▪️Merz și-a propus să anuleze mare parte din moștenirea lui Merkel și a încercat să mute CDU semnificativ spre dreapta. Partidul, dornic de reînnoire după 16 ani de conducere sub Merkel și înfrângerea în alegerile din 2021 în fața Partidului Social-Democrat al lui Olaf Scholz, l-a ales în cele din urmă pe Merz drept președinte la începutul anului 2022, la a treia sa încercare.
▪️„Sunt profund mișcat”, a spus Merz după vot, reținându-și lacrimile.
Un om care își asumă riscuri sau un populist?
▪️Deși Merz și conservatorii săi au câștigat alegerile de duminică, sondajele arată că nu se bucură de o mare popularitate în rândul populației. Bogăția lui Merz și activitatea sa la o companie americană de investiții sunt adesea privite cu suspiciune.
▪️Nu ajută nici faptul că Merz zboară regulat prin țară cu propriul său avion bimotor, pe care îl pilotează singur, împlinindu-și visul de o viață de a obține licența de pilot la 50 de ani.
▪️„Friedrich Merz nu este foarte iubit, dar este respectat”, a declarat pentru POLITICO Günther Oettinger, fost comisar european din partea CDU.
▪️Cu toate acestea, Merz are și reputația de a fi impulsiv, sensibil la critici și predispus la declarații populiste, în special când vine vorba de migrație. Susținătorii săi spun că îi place să-și asume riscuri – o trăsătură pe care a preluat-o din anii petrecuți în sectorul privat – și că nu evită dezbaterile aprinse.
▪️Cu puțin timp înainte de alegeri, Merz a făcut una dintre cele mai mari mișcări riscante. După o serie de atacuri de amploare atribuite solicitanților de azil, Merz a decis că a venit momentul pentru schimbări radicale. Încălcând un tabu și slăbind „zidul de protecție” postbelic al Germaniei împotriva extremei drepte, el și conservatorii săi s-au aliat cu AfD pentru a încerca să treacă prin parlament o serie de măsuri dure privind imigrația.
▪️Zeci de mii de demonstranți indignați au ieșit în stradă. „Nu se mai poate avea încredere în Merz”, a declarat Scholz, iar candidatul verzilor, Habeck, a numit gestul lui Merz „o descalificare” pentru funcția de cancelar.
▪️Totuși, alegătorii, care în general susțineau politica dură a lui Merz privind migrația, l-au adus în cele din urmă la putere.
https://t.me/simBLACKSEA
⚜️ Friedrich Merz devine cel mai influent lider al Europei, în timp ce America îi întoarce spatele.
Partea 3/3
Un transatlantic dezamăgit
▪️ Conservatorii germani speră de mult timp că politica dură a lui Merz privind granițele, experiența sa în afaceri și familiaritatea cu SUA îl vor face pe placul lui Donald Trump.
▪️ „Merz este unul dintre acei germani care au cele mai bune conexiuni în SUA”, spune legislatorul conservator Thomas Silberhorn. „În acest sens, sunt foarte încrezător. De asemenea, el știe cum funcționează lucrurile. Este obișnuit să spună lucrurilor pe nume.”
▪️ Merz a promis că va încheia „înțelegeri” cu Trump. El a propus ca Germania să câștige favoarea lui Trump prin achiziționarea de avioane de luptă americane F-35 și prin creșterea cheltuielilor pentru apărare, astfel încât Germania să depășească în mod constant ținta NATO de 2% din PIB.
▪️ În ciuda pasiunii președintelui american pentru tarife, Merz a sugerat, de asemenea, ideea reluării negocierilor pentru TTIP (acordul de liber schimb dintre Uniunea Europeană și SUA – n.red.), care au eșuat în timpul primei administrații Trump.
▪️ Totuși, până recent, abordarea lui Merz față de confruntarea cu administrația Trump s-a rezumat în mare parte la negarea amplorii problemei. Cu doar o zi înainte de discursul lui Vance la München, a fost publicat un eseu al lui Merz despre relațiile transatlantice.
▪️ „Alianța noastră cu America a fost, este și va rămâne de o importanță capitală pentru securitatea, libertatea și prosperitatea Europei”, a scris Merz. Odată cu venirea lui Trump, a continuat el, „relațiile transatlantice se vor schimba din nou, dar vom continua să împărtășim valori comune, interese și promisiunea comună de protecție în cadrul NATO.”
▪️ Câteva zile mai târziu, tonul lui Merz s-a schimbat radical, avertizând despre o ruptură transatlantică. „Diferențele dintre SUA și Europa capătă o calitate cu totul nouă”, a scris el într-o notă adresată susținătorilor săi după discursul lui Vance. „Acum nu mai este vorba „doar” despre apărare; acum este vorba despre înțelegerea noastră de bază a democrației și a unei societăți deschise.”
▪️ Merz a comparat acest moment cu atacul Rusiei asupra Ucrainei din 2022, când, a spus el, „ne-am trezit din visele noastre și a trebuit să învățăm să înțelegem că lumea noastră nu mai este așa cum ar fi trebuit să fie.”
▪️ Când, câteva zile mai târziu, Trump a dat vina pe Ucraina – nu pe Kremlin – pentru declanșarea conflictului și l-a numit pe Volodimir Zelenski „dictator”, Merz a avertizat susținătorii că „comportamentul autocratic al conducerii statului” din SUA ar putea persista pe termen lung.
▪️ „Răspunsul nostru nu poate fi decât acesta: trebuie să devenim în sfârșit rezistenți, capabili să ne apărăm și să stăm pe propriile picioare în Europa”, a adăugat el.
▪️ Merz a avertizat că Europa trebuie să se pregătească pentru posibilitatea ca Trump să pună capăt protecției NATO și a sugerat schimbări strategice majore, afirmând că Germania trebuie să discute despre „utilizarea comună a armelor nucleare sau, cel puțin, a securității nucleare” cu Marea Britanie și Franța.
▪️ Schimbarea retoricii lui Merz a arătat cât de mult îl neliniștește acum administrația Trump.
▪️ Întrebarea este acum dacă viitorul cancelar al Germaniei va reuși să conducă UE – care se confruntă ea însăși cu ascensiunea partidelor de extremă dreapta prietenoase cu Rusia – pe o direcție fundamental nouă.
▪️ Merz își exprimă disponibilitatea pentru acest lucru, deși pașii ulteriori rămân neclari. „În cadrul acestei Europe, Germania trebuie să joace un rol de lider. Trebuie să ne asumăm această responsabilitate. Eu, de exemplu, sunt ferm hotărât să fac asta”, a declarat Merz. [Politico].
https://t.me/simBLACKSEA
Partea 3/3
Un transatlantic dezamăgit
▪️ Conservatorii germani speră de mult timp că politica dură a lui Merz privind granițele, experiența sa în afaceri și familiaritatea cu SUA îl vor face pe placul lui Donald Trump.
▪️ „Merz este unul dintre acei germani care au cele mai bune conexiuni în SUA”, spune legislatorul conservator Thomas Silberhorn. „În acest sens, sunt foarte încrezător. De asemenea, el știe cum funcționează lucrurile. Este obișnuit să spună lucrurilor pe nume.”
▪️ Merz a promis că va încheia „înțelegeri” cu Trump. El a propus ca Germania să câștige favoarea lui Trump prin achiziționarea de avioane de luptă americane F-35 și prin creșterea cheltuielilor pentru apărare, astfel încât Germania să depășească în mod constant ținta NATO de 2% din PIB.
▪️ În ciuda pasiunii președintelui american pentru tarife, Merz a sugerat, de asemenea, ideea reluării negocierilor pentru TTIP (acordul de liber schimb dintre Uniunea Europeană și SUA – n.red.), care au eșuat în timpul primei administrații Trump.
▪️ Totuși, până recent, abordarea lui Merz față de confruntarea cu administrația Trump s-a rezumat în mare parte la negarea amplorii problemei. Cu doar o zi înainte de discursul lui Vance la München, a fost publicat un eseu al lui Merz despre relațiile transatlantice.
▪️ „Alianța noastră cu America a fost, este și va rămâne de o importanță capitală pentru securitatea, libertatea și prosperitatea Europei”, a scris Merz. Odată cu venirea lui Trump, a continuat el, „relațiile transatlantice se vor schimba din nou, dar vom continua să împărtășim valori comune, interese și promisiunea comună de protecție în cadrul NATO.”
▪️ Câteva zile mai târziu, tonul lui Merz s-a schimbat radical, avertizând despre o ruptură transatlantică. „Diferențele dintre SUA și Europa capătă o calitate cu totul nouă”, a scris el într-o notă adresată susținătorilor săi după discursul lui Vance. „Acum nu mai este vorba „doar” despre apărare; acum este vorba despre înțelegerea noastră de bază a democrației și a unei societăți deschise.”
▪️ Merz a comparat acest moment cu atacul Rusiei asupra Ucrainei din 2022, când, a spus el, „ne-am trezit din visele noastre și a trebuit să învățăm să înțelegem că lumea noastră nu mai este așa cum ar fi trebuit să fie.”
▪️ Când, câteva zile mai târziu, Trump a dat vina pe Ucraina – nu pe Kremlin – pentru declanșarea conflictului și l-a numit pe Volodimir Zelenski „dictator”, Merz a avertizat susținătorii că „comportamentul autocratic al conducerii statului” din SUA ar putea persista pe termen lung.
▪️ „Răspunsul nostru nu poate fi decât acesta: trebuie să devenim în sfârșit rezistenți, capabili să ne apărăm și să stăm pe propriile picioare în Europa”, a adăugat el.
▪️ Merz a avertizat că Europa trebuie să se pregătească pentru posibilitatea ca Trump să pună capăt protecției NATO și a sugerat schimbări strategice majore, afirmând că Germania trebuie să discute despre „utilizarea comună a armelor nucleare sau, cel puțin, a securității nucleare” cu Marea Britanie și Franța.
▪️ Schimbarea retoricii lui Merz a arătat cât de mult îl neliniștește acum administrația Trump.
▪️ Întrebarea este acum dacă viitorul cancelar al Germaniei va reuși să conducă UE – care se confruntă ea însăși cu ascensiunea partidelor de extremă dreapta prietenoase cu Rusia – pe o direcție fundamental nouă.
▪️ Merz își exprimă disponibilitatea pentru acest lucru, deși pașii ulteriori rămân neclari. „În cadrul acestei Europe, Germania trebuie să joace un rol de lider. Trebuie să ne asumăm această responsabilitate. Eu, de exemplu, sunt ferm hotărât să fac asta”, a declarat Merz. [Politico].
https://t.me/simBLACKSEA
⚜️ Reflecții analitice:
Mituri și realitate despre NATO și motivațiile lui Putin [1].
Există o mare varietate de mituri cu privire la războiul ruso-ucrainean și proiectul imperial al lui Putin. Cel mai persistent dintre toate aceste falsuri este afirmația că politica lui Putin de a captura teritorii din Ucraina provine din presupusa sa preocupare față de alianța NATO și posibilitatea ca Ucraina să devină un stat membru.
Există diverse forme ale punctelor de discuție anti-NATO, dar toate versiunile susțin că presupusa posibilitate ca Ucraina să adere la NATO a fost o motivație cheie care a stat la baza deciziei lui Putin de a lansa un atac asupra Ucrainei în 2014 și apoi de a executa o invazie pe scară largă în 2022.
Această afirmație falsă este o ficțiune care servește intereselor Kremlinului. Mulți oponenți ai sprijinului militar pentru Ucraina au citat versiuni ale acestei afirmații pentru a justifica opoziția față de susținerea Ucrainei și sprijinul pentru concesii către Rusia.
Pentru Putin, guvernul rus și propagandiştii Kremlinului, răspândirea miturilor despre NATO și legarea acestora de originile agresiunii ruse împotriva Ucrainei avansează mai multe obiective.
În primul rând, Moscova și susținătorii săi încearcă să inverseze realitatea, convingând cât mai multe persoane posibil că „Occidentul” sau câteva țări occidentale au fost de fapt responsabile pentru conflictele pe care statul rus le-a inițiat. Sau, dacă acest lucru se dovedește prea greu de realizat, propagandiştii Rusiei doresc cel puțin să tulbure apele și să difuzeze vina și responsabilitatea pentru războiul ruso-ucrainean.
Kremlinul urmărește să convingă oamenii că Ucraina și Occidentul au provocat Rusia să intre în război și, astfel, poartă o parte semnificativă din vina pentru situație.
Răspândirea acestor convingeri, așa cum este intenționat, creează adesea o disponibilitate redusă de a sprijini apărarea Ucrainei, de a susține inițiativele de descurajare a viitoarelor agresiuni rusești și o receptivitate sporită față de acordarea de concesii gratuite Rusiei.
Convingerile sunt invocate de cei care le susțin ca justificări pentru a refuza garanții de securitate eficiente Ucrainei (și adesea altor state vizate de Kremlin).
Există, de asemenea, numeroase dovezi care contrazic acest mit despre NATO și motivațiile lui Putin pentru a subordona Ucraina. Înainte ca Rusia să captureze Crimeea și să înceapă războiul împotriva Ucrainei în regiunea Donbas în 2014, nu exista practic nicio perspectivă ca Ucraina să adere la NATO în viitorul previzibil, dacă vreodată.
Dimpotrivă, tocmai agresiunea lui Putin împotriva Ucrainei a adus posibilitatea aderării Ucrainei la NATO dintr-o perspectivă foarte îndepărtată în domeniul plauzibilului. Totuși, trebuie remarcat că, chiar și după tot ce s-a întâmplat, unele guverne din cadrul alianței rămân opuse acordării calității de membru Ucrainei, iar câteva amenință să o blocheze complet.
Pe scurt, Putin însuși a devenit cea mai bună reclamă vie pentru aderarea la NATO, în special pentru Ucraina.
Stimulate de invazia Rusiei din 2022 în Ucraina, Finlanda și Suedia au aderat la NATO în 2023 și, respectiv, 2024. În ciuda faptului că împart o frontieră lungă între Rusia și Finlanda, Putin a retras forțele rusești din partea de nord-vest a țării sale și le-a trimis în Ucraina.
Despotul rus a lăsat astfel zonele din apropierea Sankt Petersburgului teoretic vulnerabile. Dacă Putin ar crede cu adevărat că țările NATO sunt pregătite să atace Rusia, această cale de acțiune ar fi extraordinar de ilogică. În schimb, aceste mișcări indică o realitate pe care Putin o înțelege perfect: că țările NATO nu vor ataca Rusia. Din cauza acestui fapt, Putin este confortabil să mute trupele și activele militare de la granițele cu Finlanda în Ucraina.
Dacă ar fi fost planificat un fel de atac multinațional asupra Rusiei sau ar fi existat o posibilitate serioasă, atunci rareori ar fi fost un moment mai bun pentru a face o astfel de mișcare decât după ce Rusia și-a vărsat cea mai mare parte a armatei în Ucraina.
https://t.me/simBLACKSEA
Mituri și realitate despre NATO și motivațiile lui Putin [1].
Există o mare varietate de mituri cu privire la războiul ruso-ucrainean și proiectul imperial al lui Putin. Cel mai persistent dintre toate aceste falsuri este afirmația că politica lui Putin de a captura teritorii din Ucraina provine din presupusa sa preocupare față de alianța NATO și posibilitatea ca Ucraina să devină un stat membru.
Există diverse forme ale punctelor de discuție anti-NATO, dar toate versiunile susțin că presupusa posibilitate ca Ucraina să adere la NATO a fost o motivație cheie care a stat la baza deciziei lui Putin de a lansa un atac asupra Ucrainei în 2014 și apoi de a executa o invazie pe scară largă în 2022.
Această afirmație falsă este o ficțiune care servește intereselor Kremlinului. Mulți oponenți ai sprijinului militar pentru Ucraina au citat versiuni ale acestei afirmații pentru a justifica opoziția față de susținerea Ucrainei și sprijinul pentru concesii către Rusia.
Pentru Putin, guvernul rus și propagandiştii Kremlinului, răspândirea miturilor despre NATO și legarea acestora de originile agresiunii ruse împotriva Ucrainei avansează mai multe obiective.
În primul rând, Moscova și susținătorii săi încearcă să inverseze realitatea, convingând cât mai multe persoane posibil că „Occidentul” sau câteva țări occidentale au fost de fapt responsabile pentru conflictele pe care statul rus le-a inițiat. Sau, dacă acest lucru se dovedește prea greu de realizat, propagandiştii Rusiei doresc cel puțin să tulbure apele și să difuzeze vina și responsabilitatea pentru războiul ruso-ucrainean.
Kremlinul urmărește să convingă oamenii că Ucraina și Occidentul au provocat Rusia să intre în război și, astfel, poartă o parte semnificativă din vina pentru situație.
Răspândirea acestor convingeri, așa cum este intenționat, creează adesea o disponibilitate redusă de a sprijini apărarea Ucrainei, de a susține inițiativele de descurajare a viitoarelor agresiuni rusești și o receptivitate sporită față de acordarea de concesii gratuite Rusiei.
Convingerile sunt invocate de cei care le susțin ca justificări pentru a refuza garanții de securitate eficiente Ucrainei (și adesea altor state vizate de Kremlin).
Există, de asemenea, numeroase dovezi care contrazic acest mit despre NATO și motivațiile lui Putin pentru a subordona Ucraina. Înainte ca Rusia să captureze Crimeea și să înceapă războiul împotriva Ucrainei în regiunea Donbas în 2014, nu exista practic nicio perspectivă ca Ucraina să adere la NATO în viitorul previzibil, dacă vreodată.
Dimpotrivă, tocmai agresiunea lui Putin împotriva Ucrainei a adus posibilitatea aderării Ucrainei la NATO dintr-o perspectivă foarte îndepărtată în domeniul plauzibilului. Totuși, trebuie remarcat că, chiar și după tot ce s-a întâmplat, unele guverne din cadrul alianței rămân opuse acordării calității de membru Ucrainei, iar câteva amenință să o blocheze complet.
Pe scurt, Putin însuși a devenit cea mai bună reclamă vie pentru aderarea la NATO, în special pentru Ucraina.
Stimulate de invazia Rusiei din 2022 în Ucraina, Finlanda și Suedia au aderat la NATO în 2023 și, respectiv, 2024. În ciuda faptului că împart o frontieră lungă între Rusia și Finlanda, Putin a retras forțele rusești din partea de nord-vest a țării sale și le-a trimis în Ucraina.
Despotul rus a lăsat astfel zonele din apropierea Sankt Petersburgului teoretic vulnerabile. Dacă Putin ar crede cu adevărat că țările NATO sunt pregătite să atace Rusia, această cale de acțiune ar fi extraordinar de ilogică. În schimb, aceste mișcări indică o realitate pe care Putin o înțelege perfect: că țările NATO nu vor ataca Rusia. Din cauza acestui fapt, Putin este confortabil să mute trupele și activele militare de la granițele cu Finlanda în Ucraina.
Dacă ar fi fost planificat un fel de atac multinațional asupra Rusiei sau ar fi existat o posibilitate serioasă, atunci rareori ar fi fost un moment mai bun pentru a face o astfel de mișcare decât după ce Rusia și-a vărsat cea mai mare parte a armatei în Ucraina.
https://t.me/simBLACKSEA
👍1
⚜️ Reflecții analitice:
Mituri și realitate despre NATO și motivațiile lui Putin [2].
Mișcările Kremlinului au lăsat Rusia cu mijloace convenționale insuficiente pentru a opri orice atac care ar veni prin granița de nord-vest. Și totuși, în ciuda acestor vulnerabilități autoimpuse, nu a existat cel mai mic semn că un astfel de scenariu ar fi remot plauzibil.
Vladimir Putin nu a ales să lanseze o campanie militară împotriva Ucrainei din cauza preocupării față de NATO. Cele mai importante motive pentru agresiunea rusă împotriva Ucrainei sunt jena lui Putin față de prăbușirea lui Viktor Ianukovici, teama că o democrație multipartită vibrantă într-o țară slavă de est amenință existența regimului Kremlinului și convingerea că Ucraina trebuie să participe, de voie sau nu, la visul lui Putin de a crea un bloc imperial centrat în jurul Rusiei.
Ca președinte al Ucrainei, Viktor Ianukovici, sub presiunea lui Vladimir Putin, a refuzat să semneze un Acord de Asociere cu Uniunea Europeană. Acest Acord de Asociere fusese aprobat de parlamentul Ucrainei, Verkhovna Rada. Întoarcerea lui Ianukovici împotriva acestui acord și concomitenta sa orientare către un autoritarism mai mare, autocrație și supunere față de Rusia au declanșat proteste care au devenit cunoscute sub numele de Euromaidan.
Pe măsură ce protestele s-au extins și eforturile lui Ianukovici de a le potoli au devenit mai sângeroase și tot mai dependente de sprijinul Rusiei, parlamentul ucrainean a început să dea semne tot mai mari de acțiune independentă față de președinte.
După ce și-a pierdut controlul asupra parlamentului, Viktor Ianukovici a fugit din Kiev și, în esență, și-a abandonat îndatoririle de președinte.
Verkhovna Rada a votat apoi pentru îndepărtarea lui Ianukovici din funcție.
Căderea lui Viktor Ianukovici a fost o umilință majoră pentru Vladimir Putin, care îl presase personal să abandoneze Acordul de Asociere ca prim pas în planul lui Putin de a forța Ucraina să intre în Uniunea Eurasiatică dominată de Rusia.
https://t.me/simBLACKSEA
Mituri și realitate despre NATO și motivațiile lui Putin [2].
Mișcările Kremlinului au lăsat Rusia cu mijloace convenționale insuficiente pentru a opri orice atac care ar veni prin granița de nord-vest. Și totuși, în ciuda acestor vulnerabilități autoimpuse, nu a existat cel mai mic semn că un astfel de scenariu ar fi remot plauzibil.
Vladimir Putin nu a ales să lanseze o campanie militară împotriva Ucrainei din cauza preocupării față de NATO. Cele mai importante motive pentru agresiunea rusă împotriva Ucrainei sunt jena lui Putin față de prăbușirea lui Viktor Ianukovici, teama că o democrație multipartită vibrantă într-o țară slavă de est amenință existența regimului Kremlinului și convingerea că Ucraina trebuie să participe, de voie sau nu, la visul lui Putin de a crea un bloc imperial centrat în jurul Rusiei.
Ca președinte al Ucrainei, Viktor Ianukovici, sub presiunea lui Vladimir Putin, a refuzat să semneze un Acord de Asociere cu Uniunea Europeană. Acest Acord de Asociere fusese aprobat de parlamentul Ucrainei, Verkhovna Rada. Întoarcerea lui Ianukovici împotriva acestui acord și concomitenta sa orientare către un autoritarism mai mare, autocrație și supunere față de Rusia au declanșat proteste care au devenit cunoscute sub numele de Euromaidan.
Pe măsură ce protestele s-au extins și eforturile lui Ianukovici de a le potoli au devenit mai sângeroase și tot mai dependente de sprijinul Rusiei, parlamentul ucrainean a început să dea semne tot mai mari de acțiune independentă față de președinte.
După ce și-a pierdut controlul asupra parlamentului, Viktor Ianukovici a fugit din Kiev și, în esență, și-a abandonat îndatoririle de președinte.
Verkhovna Rada a votat apoi pentru îndepărtarea lui Ianukovici din funcție.
Căderea lui Viktor Ianukovici a fost o umilință majoră pentru Vladimir Putin, care îl presase personal să abandoneze Acordul de Asociere ca prim pas în planul lui Putin de a forța Ucraina să intre în Uniunea Eurasiatică dominată de Rusia.
https://t.me/simBLACKSEA
⚜️ Reflecții analitice:
Riscuri și provocări viitoare
Rusia va continua să reprezinte un risc major de securitate pentru Europa și să dăuneze intereselor Occidentului la nivel global pentru ani de zile, cu excepția cazului în care apar schimbări politice drastice la Moscova. Kremlinul va continua parteneriatul său cu Coreea de Nord și va oferi sprijin Chinei în eforturile Beijingului de a afirma controlul asupra Taiwanului.
Ideea că Statele Unite pot desprinde Rusia de China prin acordarea de concesii majore în Europa, chiar cu riscul de a downgrada relațiile cu aliați de încredere, este o speranță himerică.
Putin se simte mai confortabil să trateze cu autocrații decât cu statele democratice și știe că planurile sale expansioniste viitoare vor genera noi controverse în Occident. Orice apropiere între Statele Unite și Rusia și restaurarea legăturilor economice ar putea fi inversate în câțiva ani. O astfel de politică de normalizare va rămâne extrem de controversată în SUA.
Putin nu va avea niciodată încredere în Statele Unite să accepte cooperarea sa cu alte state autocratice împotriva aliaților SUA pe termen lung. Xi Jinping, la rândul său, înțelege că RPC este pe o traiectorie de coliziune cu Occidentul pe problema Taiwanului și va dori sprijinul Moscovei pentru orice acțiune militară viitoare în această privință.
Există, de asemenea, o incompatibilitate fundamentală între interesele americane și proiectul imperial al lui Putin. Încercările Kremlinului de a construi un imperiu vor produce continuu noi surse de fricțiune cu Occidentul.
Numărul imens de minciuni ale lui Putin a arătat clar că nimeni nu poate avea încredere în promisiunile sale. O foarte mică parte din vasta cantitate de minciuni răspândite de Putin includ negarea că trupele rusești au fost desfășurate în Crimeea și estul Ucrainei în 2014, minciunile despre doborârea zborului MH-17, minciunile lui Putin făcute în timpul acordurilor de la Minsk, minciunile despre otrăvirea lui Serghei și Yulia Skripal, asigurările false că Rusia nu va lansa o invazie a Ucrainei făcute în perioada premergătoare datei de 24 februarie 2022, minciunile despre distrugerea barajului Nova Kakhovka din regiunea Herson, asigurările false făcute lui Evgheni Prigojin, care a condus odată Grupul Wagner și este acum mort la ordinul lui Putin.
https://t.me/simBLACKSEA
Riscuri și provocări viitoare
Rusia va continua să reprezinte un risc major de securitate pentru Europa și să dăuneze intereselor Occidentului la nivel global pentru ani de zile, cu excepția cazului în care apar schimbări politice drastice la Moscova. Kremlinul va continua parteneriatul său cu Coreea de Nord și va oferi sprijin Chinei în eforturile Beijingului de a afirma controlul asupra Taiwanului.
Ideea că Statele Unite pot desprinde Rusia de China prin acordarea de concesii majore în Europa, chiar cu riscul de a downgrada relațiile cu aliați de încredere, este o speranță himerică.
Putin se simte mai confortabil să trateze cu autocrații decât cu statele democratice și știe că planurile sale expansioniste viitoare vor genera noi controverse în Occident. Orice apropiere între Statele Unite și Rusia și restaurarea legăturilor economice ar putea fi inversate în câțiva ani. O astfel de politică de normalizare va rămâne extrem de controversată în SUA.
Putin nu va avea niciodată încredere în Statele Unite să accepte cooperarea sa cu alte state autocratice împotriva aliaților SUA pe termen lung. Xi Jinping, la rândul său, înțelege că RPC este pe o traiectorie de coliziune cu Occidentul pe problema Taiwanului și va dori sprijinul Moscovei pentru orice acțiune militară viitoare în această privință.
Există, de asemenea, o incompatibilitate fundamentală între interesele americane și proiectul imperial al lui Putin. Încercările Kremlinului de a construi un imperiu vor produce continuu noi surse de fricțiune cu Occidentul.
Numărul imens de minciuni ale lui Putin a arătat clar că nimeni nu poate avea încredere în promisiunile sale. O foarte mică parte din vasta cantitate de minciuni răspândite de Putin includ negarea că trupele rusești au fost desfășurate în Crimeea și estul Ucrainei în 2014, minciunile despre doborârea zborului MH-17, minciunile lui Putin făcute în timpul acordurilor de la Minsk, minciunile despre otrăvirea lui Serghei și Yulia Skripal, asigurările false că Rusia nu va lansa o invazie a Ucrainei făcute în perioada premergătoare datei de 24 februarie 2022, minciunile despre distrugerea barajului Nova Kakhovka din regiunea Herson, asigurările false făcute lui Evgheni Prigojin, care a condus odată Grupul Wagner și este acum mort la ordinul lui Putin.
https://t.me/simBLACKSEA
⚜️ Reflecții analitice:
Cea mai importantă chestiune în joc în discuțiile actuale dintre SUA și Rusia este natura garanțiilor de securitate pentru Ucraina. [1].
Forțele ruse ocupă în prezent aproximativ 20% din teritoriul Ucrainei și vor menține forțe masive în toate aceste teritorii, pregătite să înceapă o nouă invazie dacă se ivește ocazia. Orice încetare a focului care lasă Rusia să controleze toate sau majoritatea acestor teritorii va asigura, de asemenea, că Moscova va continua să impună brutalitatea sa asupra populației ucrainene rămase și va crea provocări strategice pentru Ucraina și Europa în cazul unui viitor război.
Paza unei linii de control care traversează estul și sudul Ucrainei va necesita ca Ucraina să mențină o armată numeroasă și, dacă i se refuză aderarea la NATO, soldați aliați desfășurați în interiorul Ucrainei însăși. O linie de încetare a focului care nu este prea îndepărtată de liniile actuale de control ar fi destul de lungă și, în multe părți, ar trece prin teren deschis.
Având în vedere că SUA, Germania, Slovacia și Ungaria se opun admiterii Ucrainei în NATO, este puțin probabil ca această opțiune să fie disponibilă în viitorul apropiat.
Poziția Berlinului pe această chestiune s-ar putea schimba potențial, deoarece Friedrich Merz și CDU s-au clasat pe primul loc în alegerile generale din 23 februarie, iar Merz este pregătit să devină următorul cancelar.
În absența aderării la NATO, următoarea cea mai bună opțiune în termeni de securitate împotriva unei viitoare agresiuni rusești este stabilirea unei forțe multinaționale de trupe europene pe teritoriul Ucrainei însăși. Guvernele care desfășoară aceste forțe vor trebui să ofere garanții clare pentru a sprijini direct forțele armate ucrainene în cazul unui nou război cu Rusia.
Numărul de trupe europene desfășurate în Ucraina va trebui să fie, la minimum, de 30.000, cu facilități și aranjamente logistice pentru a aduce întăriri și echipamente suplimentare foarte rapid și cu notificare scurtă.
Forța planificată nu ar trebui să funcționeze ca pacificatori ONU, ci trebuie să fie pregătită să apere teritoriul, să ofere sprijin logistic și tehnic forțelor armate ucrainene și să fie gata pentru lupte grele împotriva armatei ruse. Moscova va opune cu siguranță acest scenariu, dar este un pas critic pentru securitatea viitoare a Europei, iar SUA trebuie să susțină această idee dacă Ucrainei i se refuză aderarea la NATO.
Orice acord de încetare a focului care nu conține prevederi adecvate pentru a descuraja Rusia să lanseze un atac viitor asupra Ucrainei ar repeta greșelile din trecut.
Minsk II a întrerupt doar războiul Rusiei împotriva Ucrainei fără a oferi garanții defensive care să-l oprească pe Putin să-și continue obiectivele de a impune controlul rusesc asupra teritoriului ucrainean și de a răsturna guvernul de la Kiev.
Realitatea situației este că, cu cât Rusia are mai mult succes în războiul său împotriva Ucrainei, cu atât este mai mare riscul unor războaie viitoare, atât în Europa, cât și dincolo de ea.
În schimb, cu cât SUA, Europa și partenerii lor limitează expansionismul rusesc și conțin agresiunea lui Putin împotriva Ucrainei, cu atât mai puțin stimulent vor avea alte puteri să încerce proiecte expansioniste.
Posesia surselor de putere, influență și alte active este de o importanță supremă atunci când se încearcă negocierea sau tratarea cu autocrați cu mentalitate expansionistă, care au experiență în diplomație, subterfugiu, înșelăciune și manipulare psihologică.
Amăgirile nu îl vor mișca pe Putin, iar acordarea de concesii premature Rusiei fără a obține concesii proporționale de la Moscova va slăbi poziția Ucrainei și a Occidentului, întărind mâna Kremlinului.
Negocierea dintr-o poziție de forță necesită obținerea influenței și utilizarea acesteia pentru a presa un adversar să facă concesii.
https://t.me/simBLACKSEA
Cea mai importantă chestiune în joc în discuțiile actuale dintre SUA și Rusia este natura garanțiilor de securitate pentru Ucraina. [1].
Forțele ruse ocupă în prezent aproximativ 20% din teritoriul Ucrainei și vor menține forțe masive în toate aceste teritorii, pregătite să înceapă o nouă invazie dacă se ivește ocazia. Orice încetare a focului care lasă Rusia să controleze toate sau majoritatea acestor teritorii va asigura, de asemenea, că Moscova va continua să impună brutalitatea sa asupra populației ucrainene rămase și va crea provocări strategice pentru Ucraina și Europa în cazul unui viitor război.
Paza unei linii de control care traversează estul și sudul Ucrainei va necesita ca Ucraina să mențină o armată numeroasă și, dacă i se refuză aderarea la NATO, soldați aliați desfășurați în interiorul Ucrainei însăși. O linie de încetare a focului care nu este prea îndepărtată de liniile actuale de control ar fi destul de lungă și, în multe părți, ar trece prin teren deschis.
Având în vedere că SUA, Germania, Slovacia și Ungaria se opun admiterii Ucrainei în NATO, este puțin probabil ca această opțiune să fie disponibilă în viitorul apropiat.
Poziția Berlinului pe această chestiune s-ar putea schimba potențial, deoarece Friedrich Merz și CDU s-au clasat pe primul loc în alegerile generale din 23 februarie, iar Merz este pregătit să devină următorul cancelar.
În absența aderării la NATO, următoarea cea mai bună opțiune în termeni de securitate împotriva unei viitoare agresiuni rusești este stabilirea unei forțe multinaționale de trupe europene pe teritoriul Ucrainei însăși. Guvernele care desfășoară aceste forțe vor trebui să ofere garanții clare pentru a sprijini direct forțele armate ucrainene în cazul unui nou război cu Rusia.
Numărul de trupe europene desfășurate în Ucraina va trebui să fie, la minimum, de 30.000, cu facilități și aranjamente logistice pentru a aduce întăriri și echipamente suplimentare foarte rapid și cu notificare scurtă.
Forța planificată nu ar trebui să funcționeze ca pacificatori ONU, ci trebuie să fie pregătită să apere teritoriul, să ofere sprijin logistic și tehnic forțelor armate ucrainene și să fie gata pentru lupte grele împotriva armatei ruse. Moscova va opune cu siguranță acest scenariu, dar este un pas critic pentru securitatea viitoare a Europei, iar SUA trebuie să susțină această idee dacă Ucrainei i se refuză aderarea la NATO.
Orice acord de încetare a focului care nu conține prevederi adecvate pentru a descuraja Rusia să lanseze un atac viitor asupra Ucrainei ar repeta greșelile din trecut.
Minsk II a întrerupt doar războiul Rusiei împotriva Ucrainei fără a oferi garanții defensive care să-l oprească pe Putin să-și continue obiectivele de a impune controlul rusesc asupra teritoriului ucrainean și de a răsturna guvernul de la Kiev.
Realitatea situației este că, cu cât Rusia are mai mult succes în războiul său împotriva Ucrainei, cu atât este mai mare riscul unor războaie viitoare, atât în Europa, cât și dincolo de ea.
În schimb, cu cât SUA, Europa și partenerii lor limitează expansionismul rusesc și conțin agresiunea lui Putin împotriva Ucrainei, cu atât mai puțin stimulent vor avea alte puteri să încerce proiecte expansioniste.
Posesia surselor de putere, influență și alte active este de o importanță supremă atunci când se încearcă negocierea sau tratarea cu autocrați cu mentalitate expansionistă, care au experiență în diplomație, subterfugiu, înșelăciune și manipulare psihologică.
Amăgirile nu îl vor mișca pe Putin, iar acordarea de concesii premature Rusiei fără a obține concesii proporționale de la Moscova va slăbi poziția Ucrainei și a Occidentului, întărind mâna Kremlinului.
Negocierea dintr-o poziție de forță necesită obținerea influenței și utilizarea acesteia pentru a presa un adversar să facă concesii.
https://t.me/simBLACKSEA
⚜️ Reflecții analitice:
Cea mai importantă chestiune în joc în discuțiile actuale dintre SUA și Rusia este natura garanțiilor de securitate pentru Ucraina. [2].
Sprijinul militar pentru Ucraina, sancțiunile asupra Rusiei și a susținătorilor săi, cooperarea consolidată în domeniul apărării între statele NATO și sprijinul pentru Moldova și Armenia sunt exemple de modalități de a întări poziția Occidentului față de Rusia.
Sprijinul militar pentru forțele armate ucrainene întărește capacitatea Ucrainei de a se apăra, ceea ce, la rândul său, afectează direct amploarea cererilor Moscovei și calculele făcute de Kremlin cu privire la cât de departe poate merge pe problemele teritoriale.
Susținătorii lui Putin din Phenian, Teheran și Beijing vor continua să asiste Rusia indiferent dacă SUA întrerup sprijinul militar pentru Ucraina.
Trump și noua administrație ar trebui să folosească negocierile cu Ucraina privind un acord pentru minerale rare ca o oportunitate de a stabili un nou sprijin defensiv pentru Ucraina, mai degrabă decât să abordeze afacerea ca pe o tranzacție pur financiară. De asemenea, administrația ar trebui să se abțină de la a arunca insulte la adresa președintelui ucrainean Volodimir Zelenski, în special acuzația falsă că Zelenski este un „dictator”, fie din cauza dezacordurilor, fie din alte motive.
Lansarea de acuzații false împotriva lui Zelenski va aduce beneficii lui Vladimir Putin, care a căutat de mult timp să păteze legitimitatea președintelui ucrainean și să dăuneze cooperării cu aliații. Constituția Ucrainei și legea ucraineană interzic organizarea de alegeri în perioadele de lege marțială. Legea marțială există în Ucraina tocmai din cauza invaziei Rusiei, iar Putin însuși a făcut practic imposibilă organizarea de noi alegeri de la începutul războiului.
Dacă Rusia nu ar fi invadat Ucraina, atunci alegerile ar fi avut loc conform programului. În prezent, adunările mari la secțiile de votare ar fi țintite de drone rusești, bombardamente și atacuri de sabotaj. Bombardamentele de-a lungul liniei frontului ar face votul extrem de periculos, iar procesul de organizare a voturilor pentru numărul mare de personal înrolat și pentru numeroșii displaced persons ar necesita alocări majore de resurse și capacitate de stat într-un moment de criză imensă. Forțele ruse ar ataca, de asemenea, facilitățile de imprimare a buletinelor de vot și vehiculele de distribuție pentru a submina alegerile.
https://t.me/simBLACKSEA
Cea mai importantă chestiune în joc în discuțiile actuale dintre SUA și Rusia este natura garanțiilor de securitate pentru Ucraina. [2].
Sprijinul militar pentru Ucraina, sancțiunile asupra Rusiei și a susținătorilor săi, cooperarea consolidată în domeniul apărării între statele NATO și sprijinul pentru Moldova și Armenia sunt exemple de modalități de a întări poziția Occidentului față de Rusia.
Sprijinul militar pentru forțele armate ucrainene întărește capacitatea Ucrainei de a se apăra, ceea ce, la rândul său, afectează direct amploarea cererilor Moscovei și calculele făcute de Kremlin cu privire la cât de departe poate merge pe problemele teritoriale.
Susținătorii lui Putin din Phenian, Teheran și Beijing vor continua să asiste Rusia indiferent dacă SUA întrerup sprijinul militar pentru Ucraina.
Trump și noua administrație ar trebui să folosească negocierile cu Ucraina privind un acord pentru minerale rare ca o oportunitate de a stabili un nou sprijin defensiv pentru Ucraina, mai degrabă decât să abordeze afacerea ca pe o tranzacție pur financiară. De asemenea, administrația ar trebui să se abțină de la a arunca insulte la adresa președintelui ucrainean Volodimir Zelenski, în special acuzația falsă că Zelenski este un „dictator”, fie din cauza dezacordurilor, fie din alte motive.
Lansarea de acuzații false împotriva lui Zelenski va aduce beneficii lui Vladimir Putin, care a căutat de mult timp să păteze legitimitatea președintelui ucrainean și să dăuneze cooperării cu aliații. Constituția Ucrainei și legea ucraineană interzic organizarea de alegeri în perioadele de lege marțială. Legea marțială există în Ucraina tocmai din cauza invaziei Rusiei, iar Putin însuși a făcut practic imposibilă organizarea de noi alegeri de la începutul războiului.
Dacă Rusia nu ar fi invadat Ucraina, atunci alegerile ar fi avut loc conform programului. În prezent, adunările mari la secțiile de votare ar fi țintite de drone rusești, bombardamente și atacuri de sabotaj. Bombardamentele de-a lungul liniei frontului ar face votul extrem de periculos, iar procesul de organizare a voturilor pentru numărul mare de personal înrolat și pentru numeroșii displaced persons ar necesita alocări majore de resurse și capacitate de stat într-un moment de criză imensă. Forțele ruse ar ataca, de asemenea, facilitățile de imprimare a buletinelor de vot și vehiculele de distribuție pentru a submina alegerile.
https://t.me/simBLACKSEA
⚜️ Reflecții analitice:
Cea mai importantă chestiune în joc în discuțiile actuale dintre SUA și Rusia este natura garanțiilor de securitate pentru Ucraina. [3].
Marea Britanie nu a organizat alegeri generale după noiembrie 1935 până la 5 iulie 1945, adică după încheierea celui de-al Doilea Război Mondial în Europa. Marea Britanie a rămas o democrație reprezentativă prin acest proces.
Ca și în Ucraina acum, condițiile de război create de state ostile au fost motivele pentru amânarea alegerilor, iar aceste evoluții nu au schimbat sistemul politic britanic într-unul nedemocratic.
O diferență cheie între Ucraina și Rusia este că alegerile din Ucraina sunt chestiuni serioase, spre deosebire de procesul trucat și formal utilizat de statul rus. Dacă Ucraina ar urma modelele Rusiei sau Belarusului, atunci un proces rapid, cu efort minim și trucat ar putea fi grăbit, dar nu este cazul, deci procesul este mai complex.
Merită menționat că un sondaj realizat de Institutul Internațional de Sociologie din Kiev între 4 și 9 februarie a înregistrat încrederea publică în Zelenski la 57%.
Un sondaj realizat de IBIF Ucraina, cu muncă de teren în noiembrie și decembrie 2024, a arătat că 63% dintre respondenți au exprimat o aprobare a activității lui Zelenski ca președinte.
Alte date de sondaj sugerează că Zelenski, în prezent, are un avans față de toți potențialii rivali majori la președinție, cu excepția generalului Valerii Zalujnîi. Zalujnîi a fost comandantul-șef al Forțelor Armate ale Ucrainei între 27 iulie 2021 și 8 februarie 2024 și a supervizat mai multe operațiuni militare de succes împotriva armatei ruse.
În ceea ce privește problemele teritoriale, care sunt pe locul doi ca importanță după aranjamentele de securitate, administrația ar trebui să ceară Rusiei să accepte să se retragă dintr-o anumită cantitate de teritoriu ucrainean în schimbul returnării teritoriului rusesc din regiunea Kursk, deținut de forțele armate ucrainene. Acest atu de negociere ar trebui returnat Rusiei doar în schimbul unei retrageri rusești din teritoriul ucrainean ocupat, poate în regiunea Zaporojie, de exemplu.
Trebuie remarcat că controlul rusesc asupra centralei nucleare Zaporojie a cauzat probleme masive în mod continuu. Restaurarea controlului ucrainean asupra acestei instalații ar atenua problemele cronice ale acestei situații.
https://t.me/simBLACKSEA
Cea mai importantă chestiune în joc în discuțiile actuale dintre SUA și Rusia este natura garanțiilor de securitate pentru Ucraina. [3].
Marea Britanie nu a organizat alegeri generale după noiembrie 1935 până la 5 iulie 1945, adică după încheierea celui de-al Doilea Război Mondial în Europa. Marea Britanie a rămas o democrație reprezentativă prin acest proces.
Ca și în Ucraina acum, condițiile de război create de state ostile au fost motivele pentru amânarea alegerilor, iar aceste evoluții nu au schimbat sistemul politic britanic într-unul nedemocratic.
O diferență cheie între Ucraina și Rusia este că alegerile din Ucraina sunt chestiuni serioase, spre deosebire de procesul trucat și formal utilizat de statul rus. Dacă Ucraina ar urma modelele Rusiei sau Belarusului, atunci un proces rapid, cu efort minim și trucat ar putea fi grăbit, dar nu este cazul, deci procesul este mai complex.
Merită menționat că un sondaj realizat de Institutul Internațional de Sociologie din Kiev între 4 și 9 februarie a înregistrat încrederea publică în Zelenski la 57%.
Un sondaj realizat de IBIF Ucraina, cu muncă de teren în noiembrie și decembrie 2024, a arătat că 63% dintre respondenți au exprimat o aprobare a activității lui Zelenski ca președinte.
Alte date de sondaj sugerează că Zelenski, în prezent, are un avans față de toți potențialii rivali majori la președinție, cu excepția generalului Valerii Zalujnîi. Zalujnîi a fost comandantul-șef al Forțelor Armate ale Ucrainei între 27 iulie 2021 și 8 februarie 2024 și a supervizat mai multe operațiuni militare de succes împotriva armatei ruse.
În ceea ce privește problemele teritoriale, care sunt pe locul doi ca importanță după aranjamentele de securitate, administrația ar trebui să ceară Rusiei să accepte să se retragă dintr-o anumită cantitate de teritoriu ucrainean în schimbul returnării teritoriului rusesc din regiunea Kursk, deținut de forțele armate ucrainene. Acest atu de negociere ar trebui returnat Rusiei doar în schimbul unei retrageri rusești din teritoriul ucrainean ocupat, poate în regiunea Zaporojie, de exemplu.
Trebuie remarcat că controlul rusesc asupra centralei nucleare Zaporojie a cauzat probleme masive în mod continuu. Restaurarea controlului ucrainean asupra acestei instalații ar atenua problemele cronice ale acestei situații.
https://t.me/simBLACKSEA
⚜️ Reflecții analitice:
Menținerea avantajului strategic față de Rusia și prevenirea extinderii imperiale ruse
SUA și alte state occidentale trebuie să mențină un avantaj față de Rusia și să acționeze cu o înțelegere clară a naturii regimului lui Putin
Orice încercare de a stabili un armistițiu sau o încetare a focului care lasă Rusia să controleze porțiuni uriașe din teritoriul ucrainean trebuie să fie însoțită de garanții de securitate puternice și obligatorii pentru Ucraina. A proceda altfel l-ar lăsa pe Vladimir Putin în poziția de a folosi pauza oferită pentru a pregăti forțele armate rusești pentru o viitoare campanie împotriva Ucrainei. Și, desigur, sub nicio circumstanță SUA sau alte părți nu ar trebui să accepte cererile rusești ca un acord să conțină limitări asupra forțelor armate ucrainene. În trecut, Moscova a căutat să impună astfel de restricții pentru a slăbi capacitatea Ucrainei de a se apăra de Rusia.
Un acord de pace nu ar trebui urmărit doar de dragul său, pentru conveniențe economice pe termen scurt sau pentru a obține un „trofeu” politic.
Când se urmărește o încetare a focului, trebuie să se țină cont de obiectivele viitoare ale lui Putin, de natura regimului său și de proiectul său imperial.
Prin urmare, orice strategie de negociere ar trebui să maximizeze influența Statelor Unite, a Ucrainei și a partenerilor lor împotriva Rusiei și să asigure securitatea Ucrainei și a restului Europei democratice.
Moldova, Georgia și Armenia se confruntă, de asemenea, cu amenințări majore din partea Rusiei, iar Moscova va încerca să forțeze fiecare dintre aceste state să devină vasale ale Rusiei.
În cazul Georgiei, partidul Visul Georgian, după ce a organizat alegeri parlamentare frauduloase, a transformat sistemul politic al țării într-unul autoritar, urmând modelul lui Putin. Irakli Kobakhidze, actualul prim-ministru, conduce țara către orbita geopolitică a Rusiei, implementând în același timp transformarea autoritară a sistemului politic.
Atât Moldova, cât și Armenia au guverne pro-occidentale care urmăresc aderarea țărilor lor la Uniunea Europeană. Putin dorește să forțeze Moldova și Armenia să revină în sfera de influență a Rusiei pentru a obține active strategice și economice și pentru a procura glorie imperială pe care să o poată etala în fața rușilor.
https://t.me/simBLACKSEA
Menținerea avantajului strategic față de Rusia și prevenirea extinderii imperiale ruse
SUA și alte state occidentale trebuie să mențină un avantaj față de Rusia și să acționeze cu o înțelegere clară a naturii regimului lui Putin
Orice încercare de a stabili un armistițiu sau o încetare a focului care lasă Rusia să controleze porțiuni uriașe din teritoriul ucrainean trebuie să fie însoțită de garanții de securitate puternice și obligatorii pentru Ucraina. A proceda altfel l-ar lăsa pe Vladimir Putin în poziția de a folosi pauza oferită pentru a pregăti forțele armate rusești pentru o viitoare campanie împotriva Ucrainei. Și, desigur, sub nicio circumstanță SUA sau alte părți nu ar trebui să accepte cererile rusești ca un acord să conțină limitări asupra forțelor armate ucrainene. În trecut, Moscova a căutat să impună astfel de restricții pentru a slăbi capacitatea Ucrainei de a se apăra de Rusia.
Un acord de pace nu ar trebui urmărit doar de dragul său, pentru conveniențe economice pe termen scurt sau pentru a obține un „trofeu” politic.
Când se urmărește o încetare a focului, trebuie să se țină cont de obiectivele viitoare ale lui Putin, de natura regimului său și de proiectul său imperial.
Prin urmare, orice strategie de negociere ar trebui să maximizeze influența Statelor Unite, a Ucrainei și a partenerilor lor împotriva Rusiei și să asigure securitatea Ucrainei și a restului Europei democratice.
Moldova, Georgia și Armenia se confruntă, de asemenea, cu amenințări majore din partea Rusiei, iar Moscova va încerca să forțeze fiecare dintre aceste state să devină vasale ale Rusiei.
În cazul Georgiei, partidul Visul Georgian, după ce a organizat alegeri parlamentare frauduloase, a transformat sistemul politic al țării într-unul autoritar, urmând modelul lui Putin. Irakli Kobakhidze, actualul prim-ministru, conduce țara către orbita geopolitică a Rusiei, implementând în același timp transformarea autoritară a sistemului politic.
Atât Moldova, cât și Armenia au guverne pro-occidentale care urmăresc aderarea țărilor lor la Uniunea Europeană. Putin dorește să forțeze Moldova și Armenia să revină în sfera de influență a Rusiei pentru a obține active strategice și economice și pentru a procura glorie imperială pe care să o poată etala în fața rușilor.
https://t.me/simBLACKSEA
⚜️ Reflecții analitice:
Negocieri cu Rusia, viitorul Ucrainei și mizele pentru securitatea europeană și globală
Garanțiile de securitate suficiente pentru Ucraina vor fi necesare pentru a descuraja Rusia să-și reînnoiască agresiunea în viitor.
Administrația Trump este nerăbdătoare să asigure un armistițiu sau o încetare a focului pentru războiul care a început cu invazia Rusiei în Ucraina pe 24 februarie 2022.
Acest război este o continuare a ostilităților pe care Vladimir Putin le-a inițiat împotriva Ucrainei în 2014, prin anexarea Crimeei și prin trimiterea de mercenari și soldați ruși în regiunile Donețk și Luhansk ale Ucrainei.
Orice încercare de a negocia cu Putin, un dictator care urmărește extinderea Rusiei, este plină de riscuri și trebuie abordată cu precauție și dintr-o poziție de forță.
Administrația și echipa de negociere ar trebui să evite să-i dea lui Putin semnale că dorința lor de a încheia rapid un acord este atât de mare încât Moscova ar putea obține concesii gratuite.
Un acord de armistițiu va avea efecte de amploare asupra securității europene și globale și, dacă este prost conceput, ar putea deveni doar un interludiu între războaie.
Natura specifică a unui potențial acord de încetare a focului și abordarea americană față de descurajarea post-război vor fi studiate în întreaga lume, în special de aliații SUA și de guvernele adversare.
Dacă SUA dau semne că vor abandona, în esență, statele prietene din Europa de Est, o astfel de abordare ar risca să încurajeze pe cei care plănuiesc acțiuni agresive în numeroase puncte fierbinți geopolitice ale lumii.
Când SUA sunt percepute ca un aliat inconstant și nesigur, credibilitatea sa este slăbită, iar alte state reacționează în consecință, adesea în detrimentul intereselor americane.
Pe de altă parte, SUA pot transmite semnale complet diferite și mai pozitive, care vor fi remarcate în capitalele din întreaga lume, prin furnizarea de garanții de securitate adecvate Ucrainei, care să zădărnicească planurile Rusiei de a obține noi câștiguri printr-un viitor război.
Viabilitatea și longevitatea unui acord de pace cu Rusia depind de descurajare.
https://t.me/simBLACKSEA
Negocieri cu Rusia, viitorul Ucrainei și mizele pentru securitatea europeană și globală
Garanțiile de securitate suficiente pentru Ucraina vor fi necesare pentru a descuraja Rusia să-și reînnoiască agresiunea în viitor.
Administrația Trump este nerăbdătoare să asigure un armistițiu sau o încetare a focului pentru războiul care a început cu invazia Rusiei în Ucraina pe 24 februarie 2022.
Acest război este o continuare a ostilităților pe care Vladimir Putin le-a inițiat împotriva Ucrainei în 2014, prin anexarea Crimeei și prin trimiterea de mercenari și soldați ruși în regiunile Donețk și Luhansk ale Ucrainei.
Orice încercare de a negocia cu Putin, un dictator care urmărește extinderea Rusiei, este plină de riscuri și trebuie abordată cu precauție și dintr-o poziție de forță.
Administrația și echipa de negociere ar trebui să evite să-i dea lui Putin semnale că dorința lor de a încheia rapid un acord este atât de mare încât Moscova ar putea obține concesii gratuite.
Un acord de armistițiu va avea efecte de amploare asupra securității europene și globale și, dacă este prost conceput, ar putea deveni doar un interludiu între războaie.
Natura specifică a unui potențial acord de încetare a focului și abordarea americană față de descurajarea post-război vor fi studiate în întreaga lume, în special de aliații SUA și de guvernele adversare.
Dacă SUA dau semne că vor abandona, în esență, statele prietene din Europa de Est, o astfel de abordare ar risca să încurajeze pe cei care plănuiesc acțiuni agresive în numeroase puncte fierbinți geopolitice ale lumii.
Când SUA sunt percepute ca un aliat inconstant și nesigur, credibilitatea sa este slăbită, iar alte state reacționează în consecință, adesea în detrimentul intereselor americane.
Pe de altă parte, SUA pot transmite semnale complet diferite și mai pozitive, care vor fi remarcate în capitalele din întreaga lume, prin furnizarea de garanții de securitate adecvate Ucrainei, care să zădărnicească planurile Rusiei de a obține noi câștiguri printr-un viitor război.
Viabilitatea și longevitatea unui acord de pace cu Rusia depind de descurajare.
https://t.me/simBLACKSEA
⚜️ Au vrut credit rusesc cei din regiunea trasnistriană, au primit facturi majorate.
Tarifele pentru gaz, apă, curent electric și căldură practic se dublează în stânga Nistrului.
Și iarăși o să zică că Chișinăul este vinovat.
https://t.me/simBLACKSEA
Tarifele pentru gaz, apă, curent electric și căldură practic se dublează în stânga Nistrului.
Și iarăși o să zică că Chișinăul este vinovat.
https://t.me/simBLACKSEA
⚜️ Președintele turc Erdogan:
Doar Turcia, cu calitatea sa de membru deplin, poate salva Uniunea Europeană din impasul în care a căzut – de la economie și apărare până la politică și reputația internațională.
https://t.me/simBLACKSEA
Doar Turcia, cu calitatea sa de membru deplin, poate salva Uniunea Europeană din impasul în care a căzut – de la economie și apărare până la politică și reputația internațională.
https://t.me/simBLACKSEA
⚜️ Resturile fondurilor bugetare și ale fondurilor țintite din Transnistria vor fi redirecționate către salariile angajaților din sectorul public.
Acest lucru reiese dintr-un proiect de modificare a Legii bugetului regiunii. Publicația amendamentelor nu menționează volumul exact al fondurilor, însă se precizează că banii vor fi alocați și pentru îmbunătățirea infrastructurii medicale.
În nota explicativă se menționează că modificările sunt introduse „pentru îndeplinirea obligațiilor sociale asumate de stat față de populație privind plata salariilor, în condițiile unor resurse bugetare limitate și ale unei scăderi prognozate a veniturilor bugetare, precum și a încasărilor din sursele de acoperire a deficitului bugetar”.
Anterior, numitul lider al Transnistriei, Vadim Krasnoselski, a declarat că, în urma crizei energetice, economia regiunii a suferit pierderi colosale, iar în februarie se așteaptă o scădere a veniturilor bugetare cu 40%.
https://t.me/simBLACKSEA
Acest lucru reiese dintr-un proiect de modificare a Legii bugetului regiunii. Publicația amendamentelor nu menționează volumul exact al fondurilor, însă se precizează că banii vor fi alocați și pentru îmbunătățirea infrastructurii medicale.
În nota explicativă se menționează că modificările sunt introduse „pentru îndeplinirea obligațiilor sociale asumate de stat față de populație privind plata salariilor, în condițiile unor resurse bugetare limitate și ale unei scăderi prognozate a veniturilor bugetare, precum și a încasărilor din sursele de acoperire a deficitului bugetar”.
Anterior, numitul lider al Transnistriei, Vadim Krasnoselski, a declarat că, în urma crizei energetice, economia regiunii a suferit pierderi colosale, iar în februarie se așteaptă o scădere a veniturilor bugetare cu 40%.
https://t.me/simBLACKSEA
⚜️ De la 1 martie, tarifele pentru serviciile comunale vor crește în Transnistria
Conform comunicatului de presă al zisului guvern al regiunii transnistrene vor fi majorate tarifele pentru următoarele servicii:
▫️ Energie electrică – 1,39 rub./kWh.
Tariful pentru populație va crește de peste două ori.
Anterior:
0,54 rub./kWh până la 150 kWh și
0,72 rub./kWh de la 150 la 300 kWh.
▫️ Gaze naturale – costul efectiv va crește de peste două ori și va ajunge la 1,70 rub. pe m³.
Anterior:
0,81 rub. pe m³ în limitele stabilite (400 m³ pentru încălzire pe gaz și 8 m³ pentru aragaz).
▫️ Apă potabilă – 9,75 rub./m³.
Anterior: 4,52 rub./m³.
▫️ Canalizare – 10,23 rub./m³ (cu subvențiile anunțate – 8,36 rub./m³).
Anterior: 3,89 rub./m³.
▫️ Încălzire – noul tarif va fi de 730,42 rub. pe 1 Gcal.
Anterior: 402,11 rub. pe 1 Gcal.
"Creșterea tarifelor este determinată de schimbarea structurii costului gazului și a cheltuielilor pentru livrarea acestuia. În prezent, Transnistria cumpără gaz pe baza unor fonduri împrumutate și plătește pentru transportul acestuia prin mai multe țări".
https://t.me/simBLACKSEA
Conform comunicatului de presă al zisului guvern al regiunii transnistrene vor fi majorate tarifele pentru următoarele servicii:
▫️ Energie electrică – 1,39 rub./kWh.
Tariful pentru populație va crește de peste două ori.
Anterior:
0,54 rub./kWh până la 150 kWh și
0,72 rub./kWh de la 150 la 300 kWh.
▫️ Gaze naturale – costul efectiv va crește de peste două ori și va ajunge la 1,70 rub. pe m³.
Anterior:
0,81 rub. pe m³ în limitele stabilite (400 m³ pentru încălzire pe gaz și 8 m³ pentru aragaz).
▫️ Apă potabilă – 9,75 rub./m³.
Anterior: 4,52 rub./m³.
▫️ Canalizare – 10,23 rub./m³ (cu subvențiile anunțate – 8,36 rub./m³).
Anterior: 3,89 rub./m³.
▫️ Încălzire – noul tarif va fi de 730,42 rub. pe 1 Gcal.
Anterior: 402,11 rub. pe 1 Gcal.
"Creșterea tarifelor este determinată de schimbarea structurii costului gazului și a cheltuielilor pentru livrarea acestuia. În prezent, Transnistria cumpără gaz pe baza unor fonduri împrumutate și plătește pentru transportul acestuia prin mai multe țări".
https://t.me/simBLACKSEA
⚜️🇪🇺 Europa „ridică temperatura” la Kiev. Primele măsuri practice:
Partea 1
➡️ Astăzi, la Kiev, s-a reunit o întreagă pleiadă de lideri de top ai establishmentului UE și nu numai.
Printre cei prezenți în capitală s-au numărat liderii NB8 (Danemarca, Estonia, Finlanda, Islanda, Letonia, Lituania, Norvegia, Suedia), precum și reprezentanți ai Canadei, Spaniei, președinta Comisiei Europene Ursula von der Leyen și președintele Consiliului European António Costa.
📌 Am remarcat câteva puncte interesante și importante:
➡️ În primul rând, observăm o continuare logică: progres după cele două summituri de la Paris, care, așa cum am scris anterior, reprezintă un mesaj clar al Europei despre disponibilitatea de a continua sprijinul pentru Ucraina. Drept rezultat, au primit inițiativa UE privind sprijinul militar, prezentată astăzi (discuții suplimentare despre detalii vor avea loc pe 6 martie).
Deocamdată, cifrele nu sunt cunoscute, dar cel mai probabil se poate conta pe 30 de miliarde de euro, sumă discutată de miniștrii de externe ai UE. Partea pozitivă este că ajutorul va fi format pe baza contribuțiilor colective ale țărilor membre.
🚫 Potrivit acestui mecanism, Ungaria sau orice altă țară nu va putea bloca singură decizia: spre deosebire de mecanismele obișnuite ale UE, aici se creează un „fond comun” în care țările își vor aduce contribuțiile pentru un scop comun.
În plus, președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a confirmat planul de creștere a producției de armament în Europa, care, cel mai probabil, va fi discutat în detaliu tot pe 6 martie.
Pentru Ucraina, acest lucru înseamnă un flux mai stabil de muniții, echipamente și fonduri, precum și consolidarea capacității Europei de a acoperi independent necesitățile esențiale ale armatei ucrainene.
➡️ În al doilea rând, se confirmă ipoteza că între țările europene se conturează o „foaie de parcurs” complexă a rolurilor.
Dacă înainte se discuta în principal despre o posibilă „misiune de menținere a păcii”, acum accentul cade și pe distribuirea responsabilităților în ceea ce privește asistența financiară și militară. ⤵️ După summit, este foarte probabil că țările au ajuns la un acord privind cine furnizează muniție, cine antrenează soldați, cine oferă sisteme de apărare antiaeriană și cine se ocupă de logistică sau reparații tehnice.
Este semnificativ faptul că Danemarca, Suedia, Spania, Canada, Marea Britanie și altele au anunțat contribuții suplimentare de miliarde de euro:
🛑 Danemarca — €268 milioane
🛑 Suedia — €100 milioane pentru consolidarea apărării antiaeriene
🛑 Spania — €1 miliard
🛑 Finlanda — €4,5 milioane pentru reconstrucția infrastructurii critice și ajutor umanitar
🛑 Canada — 25 vehicule blindate LAV III, 4 simulatoare pentru F-16, muniție și $5 miliarde din activele rusești înghețate
🛑 Marea Britanie — £4,5 miliarde
🛑 UE — €3,5 miliarde
Pentru Ucraina, aceasta nu este doar o susținere financiară și militară, ci și un semnal: multe țări sunt pregătite să se opună deschis scenariului „trumpist” al unei păci rapide în detrimentul intereselor ucrainene.
➡️ În al treilea rând, în spațiul informațional apare un nou mesaj din partea liderilor UE și ai Marii Britanii: „Negocierile de pace nu vor avea loc fără Ucraina.” Acest lucru a fost confirmat și de Merz, viitorul cancelar al Germaniei (voi analiza și rezultatele alegerilor pentru Bundestag astăzi).
🇫🇷🇬🇧 Este clar că această abordare este coordonată cu strategia diplomatică comună promovată în prezent de Macron și Starmer (președintele francez a ajuns astăzi la Berlin, iar premierul britanic va merge joi).
Scopul principal al acestor vizite este de a menține legătura dintre Europa și SUA, așa cum a indicat Vance la Conferința de la München.
Totuși, credem că, pe lângă acest aspect, liderii europeni vor transmite un mesaj clar lui Trump: Europa este, de asemenea, un actor-cheie în negocieri.
https://t.me/simBLACKSEA
Partea 1
➡️ Astăzi, la Kiev, s-a reunit o întreagă pleiadă de lideri de top ai establishmentului UE și nu numai.
Printre cei prezenți în capitală s-au numărat liderii NB8 (Danemarca, Estonia, Finlanda, Islanda, Letonia, Lituania, Norvegia, Suedia), precum și reprezentanți ai Canadei, Spaniei, președinta Comisiei Europene Ursula von der Leyen și președintele Consiliului European António Costa.
📌 Am remarcat câteva puncte interesante și importante:
➡️ În primul rând, observăm o continuare logică: progres după cele două summituri de la Paris, care, așa cum am scris anterior, reprezintă un mesaj clar al Europei despre disponibilitatea de a continua sprijinul pentru Ucraina. Drept rezultat, au primit inițiativa UE privind sprijinul militar, prezentată astăzi (discuții suplimentare despre detalii vor avea loc pe 6 martie).
Deocamdată, cifrele nu sunt cunoscute, dar cel mai probabil se poate conta pe 30 de miliarde de euro, sumă discutată de miniștrii de externe ai UE. Partea pozitivă este că ajutorul va fi format pe baza contribuțiilor colective ale țărilor membre.
🚫 Potrivit acestui mecanism, Ungaria sau orice altă țară nu va putea bloca singură decizia: spre deosebire de mecanismele obișnuite ale UE, aici se creează un „fond comun” în care țările își vor aduce contribuțiile pentru un scop comun.
În plus, președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a confirmat planul de creștere a producției de armament în Europa, care, cel mai probabil, va fi discutat în detaliu tot pe 6 martie.
Pentru Ucraina, acest lucru înseamnă un flux mai stabil de muniții, echipamente și fonduri, precum și consolidarea capacității Europei de a acoperi independent necesitățile esențiale ale armatei ucrainene.
➡️ În al doilea rând, se confirmă ipoteza că între țările europene se conturează o „foaie de parcurs” complexă a rolurilor.
Dacă înainte se discuta în principal despre o posibilă „misiune de menținere a păcii”, acum accentul cade și pe distribuirea responsabilităților în ceea ce privește asistența financiară și militară. ⤵️ După summit, este foarte probabil că țările au ajuns la un acord privind cine furnizează muniție, cine antrenează soldați, cine oferă sisteme de apărare antiaeriană și cine se ocupă de logistică sau reparații tehnice.
Este semnificativ faptul că Danemarca, Suedia, Spania, Canada, Marea Britanie și altele au anunțat contribuții suplimentare de miliarde de euro:
🛑 Danemarca — €268 milioane
🛑 Suedia — €100 milioane pentru consolidarea apărării antiaeriene
🛑 Spania — €1 miliard
🛑 Finlanda — €4,5 milioane pentru reconstrucția infrastructurii critice și ajutor umanitar
🛑 Canada — 25 vehicule blindate LAV III, 4 simulatoare pentru F-16, muniție și $5 miliarde din activele rusești înghețate
🛑 Marea Britanie — £4,5 miliarde
🛑 UE — €3,5 miliarde
Pentru Ucraina, aceasta nu este doar o susținere financiară și militară, ci și un semnal: multe țări sunt pregătite să se opună deschis scenariului „trumpist” al unei păci rapide în detrimentul intereselor ucrainene.
➡️ În al treilea rând, în spațiul informațional apare un nou mesaj din partea liderilor UE și ai Marii Britanii: „Negocierile de pace nu vor avea loc fără Ucraina.” Acest lucru a fost confirmat și de Merz, viitorul cancelar al Germaniei (voi analiza și rezultatele alegerilor pentru Bundestag astăzi).
🇫🇷🇬🇧 Este clar că această abordare este coordonată cu strategia diplomatică comună promovată în prezent de Macron și Starmer (președintele francez a ajuns astăzi la Berlin, iar premierul britanic va merge joi).
Scopul principal al acestor vizite este de a menține legătura dintre Europa și SUA, așa cum a indicat Vance la Conferința de la München.
Totuși, credem că, pe lângă acest aspect, liderii europeni vor transmite un mesaj clar lui Trump: Europa este, de asemenea, un actor-cheie în negocieri.
https://t.me/simBLACKSEA
⚜️🇪🇺 Europa „ridică temperatura” la Kiev. Primele măsuri practice.
Continuare:
The Times a scris despre eforturile lui Starmer și Macron de a contracara orice cerere din partea SUA (sau a lui Trump personal) și a Rusiei privind „capitularea urgentă” sau „înghețarea” frontului.
🇺🇦 Pentru Ucraina, aceasta înseamnă o consolidare semnificativă a pozițiilor de negociere: ideea că Ucraina nu va fi izolată pe plan internațional în cazul în care Washingtonul va cere o încetare rapidă a focului.
👤 În cele din urmă, putem vorbi despre formarea treptată a unui format „Europa+”, care reunește atât statele UE, cât și țările nordice și Canada. Toate acestea sunt pași importanți spre crearea unui aliat de securitate capabil să depindă cât mai puțin de schimbările politice de la Washington.
https://t.me/simBLACKSEA
Continuare:
The Times a scris despre eforturile lui Starmer și Macron de a contracara orice cerere din partea SUA (sau a lui Trump personal) și a Rusiei privind „capitularea urgentă” sau „înghețarea” frontului.
🇺🇦 Pentru Ucraina, aceasta înseamnă o consolidare semnificativă a pozițiilor de negociere: ideea că Ucraina nu va fi izolată pe plan internațional în cazul în care Washingtonul va cere o încetare rapidă a focului.
👤 În cele din urmă, putem vorbi despre formarea treptată a unui format „Europa+”, care reunește atât statele UE, cât și țările nordice și Canada. Toate acestea sunt pași importanți spre crearea unui aliat de securitate capabil să depindă cât mai puțin de schimbările politice de la Washington.
https://t.me/simBLACKSEA
⚜️ 🇩🇪 Victoria lui Merz, dar nu este sfârșitul.
Friedrich Merz devine cancelarul Germaniei, ceea ce era previzibil. El va forma o coaliție cu SPD (partidul lui Scholz), ceea ce este de asemenea așteptat. Faptul că Blocul Sarai Wagenknecht și Democrații Liberi NU au trecut pragul de 5% a permis evitarea prezenței Verzilor în coaliție, lucru pe care Merz nu și-l dorea, având în vedere relațiile tensionate cu aceștia.
💼 În prezent, el poartă negocieri cu SPD privind coaliția și împărțirea „portofoliilor”. Acesta este un moment esențial pentru Ucraina. Ne interesează cine va fi propus pentru ministrul apărării, economiei și finanțelor, plus alte posturi cheie. Așadar, vom urmări acest proces și vom scrie postări pe această temă.
🇩🇪 SPD este destul de slab, așa că Merz își poate impune liniștit regulile. Totuși, 20% pentru extrema dreaptă AfD reprezintă un semnal de alarmă. De altfel, aceștia au fost felicitați de Trump și Orban, și au evitat să vorbească despre victoria lui Merz.
🇩🇪 Prin urmare, există riscuri ca AfD, obținând un număr considerabil de mandate, să îngreuneze luarea deciziilor de către Merz în Bundestag, mai ales dacă aceste decizii nu vor fi convenite între CDU/CSU și SPD (în cadrul coaliției), lucru care este foarte posibil. Așadar, este esențial ca Merz să reușească să stabilească o colaborare solidă cu partenerii de coaliție, altfel sprijinul pentru AfD va continua să crească.
➡️ În ceea ce privește politica externă, Merz a conturat deja de mult timp viziunea sa asupra problemelor geopolitice. De asemenea, amintesc că el a promis să livreze rachete Taurus, așadar, așteptăm să ia aceste decizii. Totodată, ne așteptam ca Merz să preia conducerea în Europa de la Macron și Ursula von der Leyen, ceea ce este pe deplin posibil. Până acum, nu există nimic negativ în acest sens.
➡️ Suntem convinși că Merz înțelege situația creată de acțiunile lui Trump și va susține consolidarea Europei. Mai mult, el va fi centrul acestei consolidări. De aceea, urmărim cu atenție, pentru că mizele sunt destul de mari și deciziile sunt necesare.
👤 Formarea guvernului va continua până în aprilie. Nu credem că festivalurile vor împiedica acest proces, așa cum afirmă unele publicații. Așadar, pentru moment, Germania se află într-o perioadă de tranziție.
https://t.me/simBLACKSEA
Friedrich Merz devine cancelarul Germaniei, ceea ce era previzibil. El va forma o coaliție cu SPD (partidul lui Scholz), ceea ce este de asemenea așteptat. Faptul că Blocul Sarai Wagenknecht și Democrații Liberi NU au trecut pragul de 5% a permis evitarea prezenței Verzilor în coaliție, lucru pe care Merz nu și-l dorea, având în vedere relațiile tensionate cu aceștia.
💼 În prezent, el poartă negocieri cu SPD privind coaliția și împărțirea „portofoliilor”. Acesta este un moment esențial pentru Ucraina. Ne interesează cine va fi propus pentru ministrul apărării, economiei și finanțelor, plus alte posturi cheie. Așadar, vom urmări acest proces și vom scrie postări pe această temă.
🇩🇪 SPD este destul de slab, așa că Merz își poate impune liniștit regulile. Totuși, 20% pentru extrema dreaptă AfD reprezintă un semnal de alarmă. De altfel, aceștia au fost felicitați de Trump și Orban, și au evitat să vorbească despre victoria lui Merz.
🇩🇪 Prin urmare, există riscuri ca AfD, obținând un număr considerabil de mandate, să îngreuneze luarea deciziilor de către Merz în Bundestag, mai ales dacă aceste decizii nu vor fi convenite între CDU/CSU și SPD (în cadrul coaliției), lucru care este foarte posibil. Așadar, este esențial ca Merz să reușească să stabilească o colaborare solidă cu partenerii de coaliție, altfel sprijinul pentru AfD va continua să crească.
➡️ În ceea ce privește politica externă, Merz a conturat deja de mult timp viziunea sa asupra problemelor geopolitice. De asemenea, amintesc că el a promis să livreze rachete Taurus, așadar, așteptăm să ia aceste decizii. Totodată, ne așteptam ca Merz să preia conducerea în Europa de la Macron și Ursula von der Leyen, ceea ce este pe deplin posibil. Până acum, nu există nimic negativ în acest sens.
➡️ Suntem convinși că Merz înțelege situația creată de acțiunile lui Trump și va susține consolidarea Europei. Mai mult, el va fi centrul acestei consolidări. De aceea, urmărim cu atenție, pentru că mizele sunt destul de mari și deciziile sunt necesare.
👤 Formarea guvernului va continua până în aprilie. Nu credem că festivalurile vor împiedica acest proces, așa cum afirmă unele publicații. Așadar, pentru moment, Germania se află într-o perioadă de tranziție.
https://t.me/simBLACKSEA
Telegram
SIM BLACK SEA
🌐 https://t.me/simBLACKSEA:
🔶️ Știri internaționale pentru fiecare, inclusiv Moldova — prezentate obiectiv, fără manipulări și informații false.
🔶️ Analize și deducții argumentate pentru o mai bună înțelegere a contextului de securitate în care trăim.
🔶️ Știri internaționale pentru fiecare, inclusiv Moldova — prezentate obiectiv, fără manipulări și informații false.
🔶️ Analize și deducții argumentate pentru o mai bună înțelegere a contextului de securitate în care trăim.