https://vm.tiktok.com/ZNRmBArPn

Durata constructie plus costuri, de oe vremuri.

Ungaria a blocat două vehicule de transport valori aparținând băncii de stat ucrainene Oschadbank: 7 persoane sunt reținute pentru spalare de bani.

Vehiculele băncii de stat transportau valută și metale prețioase din Austria către Ucraina. Potrivit datelor GPS, vehiculele de transport valori se află în prezent în centrul Budapestei, în apropierea unei instituții a forțelor de ordine din Ungaria.

Vehiculele confiscate conțineau 40 de milioane de dolari, 35 de milioane de euro și 9 kilograme de aur.

In 1957, când reactoarele nucleare aparțineau exclusiv superputerilor americane și sovietice și nicio țară mică nu îndrăznise să construiască singură un reactor fără tutela uneia dintre ele, fizicienii și inginerii de la Institutul de Fizică Atomică Măgurele din București puneau în funcțiune primul reactor nuclear de cercetare din Europa de Est construit fără asistență sovietică directă - reactorul „VVR-S Măgurele" - demonstrând că România putea asambla un miez critic din elemente combustibile de uraniu îmbogățit, controla reacția în lanț cu bare de cadmiu acționate electromagnetic și modera neutronii cu apă ușoară purificată la rezistivitate electrică de 18 megaohmi pe centimetru, lansând un program nuclear independent ce va produce izotopi medicali, va irradia materiale pentru industrie și va forma sute de fizicieni nucleari care vor pune România pe harta științei mondiale.
Când pe 16 decembrie 1957 reactorul VVR-S a atins pentru prima dată criticitatea - momentul în care reacția în lanț devine auto-susținută - și instrumentele de flux neutronIc au indicat o putere stabilă de 1 kilowatt termic, directorul științific Horia Hulubei și inginerul șef Constantin Borcea știau că România realizase ceva pentru care sovieticii oferiseră asistență completă dar cu condiții politice inacceptabile. Construcția costase 84 de milioane de lei (echivalentul a 62 de milioane de euro astăzi), dar dovedise că fizicienii români puteau calcula secțiunile eficace de fisiune ale U-235 îmbogățit la 10%, proiecta reflectorul de beriliu care optimiza economia de neutroni și construi sistemele de securitate care asigurau oprirea automată a reactorului în mai puțin de 50 de milisecunde la orice deviere de la parametrii nominali.
Reactorul funcționa la o putere de 2 megawați termici, producea un flux neutronIc de 2×10¹³ neutroni per centimetru pătrat pe secundă în canalele de iradiere, genera izotopi radioactivi de iod-131, techetiu-99m și cobalt-60 pentru diagnosticul și tratamentul medical și era operat de un echipaj de 12 fizicieni și tehnicieni în ture de opt ore - performanțe identice cu reactorul de cercetare sovietic IRT-2000 din aceeași generație, dar proiectat independent de Moscova și construit cu componente fabricate în proporție de 64% în România. Academia Română a rezervat imediat timp de iradiere pentru 34 de proiecte de cercetare în fizică nucleară, chimie radiațională și biologie moleculară.
Succesul a consolidat România ca cel mai independent stat nuclear din blocul socialist - în 1970 reactorul Măgurele producea 80% din izotopii medicali necesari spitalelor românești, exportând surplusul în Ungaria, Bulgaria și Iugoslavia. În 1980, programul nuclear românesc cuprindea trei reactoare de cercetare, un accelerator de particule și laborator de separare izotopică, formând 840 de fizicieni nucleari care lucrau în cercetare, industrie și medicină. Izotopii de la Măgurele diagnosticau cancere tiroidiene, localizau tumori cerebrale și sterilizau instrumentar chirurgical în spitale din toată România cu decenii înainte ca aceste tehnologii să devină accesibile în țările occidentale cu venituri medii.
Te-ai întrebat vreodată de unde veneau izotopii radioactivi care diagnosticau cancerul tiroidian al bunicilor tăi la spitalul din Cluj sau Iași, ce reactor producea techetiu-99m injectat intravenos pacienților din scintigrafia nucleară care le cartografia organele interne cu o precizie imposibilă pentru orice altă metodă, cine a construit în România mașinăria care transforma uraniul în medicament? Pentru că acel reactor din 1957 nu era doar o instalație de cercetare - era dovada că România putea mânui forța nucleară în scopuri pașnice fără să ceară permisiunea niciunei superputeri, că fizica atomului nu are frontiere naționale dar are oameni cu curaj național care o stăpânesc.

Astăzi, Institutul de Fizică și Inginerie Nucleară de la Măgurele continuă să funcționeze cu reactorul TRIGA instalat în 1979, producând izotopi medicali și iradiind materiale pentru industrie și cercetare. România operează și centrala nuclearo-electrică de la Cernavodă cu două reactoare CANDU canadiene care produc 18% din electricitatea națională - singura centrală nucleară din Europa de Est construită cu tehnologie occidentală non-sovietică, alegere strategică făcută posibilă de independența nucleară cultivată la Măgurele din 1957 încoace. Horia Hulubei are o stradă în București și numele institutului pe care l-a fondat - una dintre puținele excepții în care România și-a amintit că oamenii ei de știință nu trebuie să fie uitați cu totul.

https://vm.tiktok.com/ZNRuVHkjq

Romania mare in 24 de ore.

CSAT a decis ca bazele din Romania pot fi folosite pentru a ataca Iranul.

Parlamentul a aprobat cererea SUA de dislocare a forțelor militare în România.

1984 - sistemele de ecluzare automată pentru canale de navigație de mare tonaj existau numai pe Canalul Panama și pe câteva ecluze olandeze din Delta Rinului, inginerii de la Institutul de Proiectare a Lucrărilor Hidrotehnice București finalizau proiectul și puneau în funcțiune primul sistem de ecluzare complet automatizată din Europa de Est - ecluzele Agigea și Cernavodă de pe Canalul Dunăre-Marea Neagră - demonstrând că România putea opera porți de ecluză de 3.000 de tone cu sisteme electro-hidraulice controlate de calculatoare românești, umple și goli bazine de 190 de metri lungime în 8 minute prin clapete de egalizare cu comandă pneumatică și direcționa simultan 24 de nave pe canale cu vizibilitate zero prin sisteme radar și radio fabricate la București, lansând o infrastructură de transport fluvial ce va scurta ruta de la Dunăre la Marea Neagră cu 400 de kilometri.
Când pe 26 mai 1984 prima coloană de nave a tranzitat ecluzele Agigea la intrarea în Canalul Dunăre-Marea Neagră - un convoi de patru barje cu 14.000 de tone de minereu de fier din Ucraina escortat de un împingător de 2.400 de cai putere - și a parcurs cei 64 de kilometri până la Cernavodă în 6 ore și 40 de minute față de 36 de ore pe ruta ocolitoare prin brațele Dunării, inginerul hidrotehnic Dumitru Andrei și specialistul în automatizări navale Mihai Constantin știau că România deschisese scurtătura fluvială care va schimba geografia economică a Europei Centrale. Construcția ecluzelor și sistemelor de automatizare costase 480 de milioane de lei (echivalentul a 84 de milioane de euro astăzi), dar dovedise că inginerii români puteau turna porți de ecluză din beton armat de 3.000 de tone cu toleranțe de planitate de 2 milimetri pe 190 de metri lungime, instala acționări electrohidraulice de 840 de kilowați fabricate la Electroputere Craiova și programa algoritmi de control al umplerii bazinelor care preveneau turbulența excesivă ce ar fi putut deteriora navele în ecluză.
Sistemul de ecluzare Agigea opera bazine de 190 de metri lungime și 18 metri lățime capabile să primească simultane două barje de 3.000 de tone sau o navă maritimă de 5.000 de tone deadweight, umplea sau golea bazinul cu 108.000 de tone de apă în 8 minute prin 16 clapete de egalizare cu acționare pneumatică, permitea trecerea a 48 de nave pe zi în ambele sensuri și era controlat de doi operatori din camera de comandă prin sisteme CCTV cu 24 de camere fabricate la Fabrica de Aparate Radio București - performanțe care depășeau ecluzele belgiene de pe Canalul Albert și se comparau favorabil cu ecluzele Gatun de pe Canalul Panama la viteza de umplere, dar construite la un cost cu 42% mai mic deoarece betonul, oțelul și automatizările veneau din industria românească. Traficul de mărfuri pe canal a atins 27 de milioane de tone în primul an, economisind 840.000 de tone de combustibil naval față de ruta ocolitoare.
Succesul a transformat Canalul Dunăre-Marea Neagră în cea mai tranzitată cale navigabilă artificială din Europa - în 1987 canalul transporta 42 de milioane de tone anual, conectând porturile dunărene din Austria, Germania și Ungaria direct la Marea Neagră. Inginerii hidrotehnici români au proiectat un al doilea canal - Poarta Albă-Midia-Năvodari - inaugurat în 1987, creând un sistem de canale care transforma Dobrogea dintr-o peninsulă izolată într-un nod de tranzit al mărfurilor europene. Sistemul de automatizare al ecluzelor, proiectat să funcționeze 50 de ani, opera fără defecțiuni majore la o temperatură medie de 200.000 de tone de marfă ecluzate zilnic, dovadă că automatizarea românească putea ține ritmul cu Europa.

Te-ai întrebat vreodată câte ore economisesc navele fluviale care tranzitează Canalul Dunăre-Marea Neagră față de ruta prin brațele Deltei, câte milioane de tone de combustibil naval au fost economisite în patruzeci de ani de funcționare a canalului față de ruta ocolitoare de 400 de kilometri, cine a calculat că o ecluză care umple 108.000 de tone de apă în 8 minute poate schimba mai mult economia Europei Centrale decât zece fabrici de oțel? Pentru că acele ecluze din 1984 nu erau doar porți de apă - erau cheia cu care România deschidea Europa Centrală la Marea Neagră, dovada că o lucrare hidrotehnica de inginerie corect executată poate redefini geografia economică a unui continent.
Astăzi, Canalul Dunăre-Marea Neagră funcționează și transportă anual 20-35 de milioane de tone de mărfuri, administrat de Compania Națională Administrația Canalelor Navigabile. Sistemele de automatizare originale ale ecluzelor au fost parțial modernizate cu fonduri europene, dar infrastructura de beton și oțel proiectată de Dumitru Andrei și echipa sa în anii 1970-1980 continuă să funcționeze pe același principiu hidrostatic pe care ei l-au calculat - apa care ridică navele, navele care duc mărfurile, mărfurile care mișcă economiile, totul pornind de la ecuațiile scrise de ingineri români pe malul unui canal pe care contemporanii lor îl considerau greșeala istorică a unui dictator și care s-a dovedit, în timp, una dintre cele mai inteligente investiții în infrastructura de transport ale secolului XX din această parte a lumii.

https://m.youtube.com/watch?v=nTr6X6uYNeY&pp=ygULY29ydmluIGx1cHU%3D Timisoara a fost planul B, initial startul loviturii de stat trebuia sa fie la Iasi, dar cei de acolo nu au tradat.