RoExit - Reconstruirea Romaniei: o viziune pentru viitor

RoExit - Regionalizarea Romaniei

Memorialul Atrocităților CIA
de Steve Kangas*
Operațiunile CIA urmează același scenariu general.
În primul rând, interesele de afaceri americane amenințate în străinătate de un lider popular sau ales democratic.
Oamenii își susțin liderul pentru că el intenționează să conducă reformele funciare, să consolideze sindicatele, să redistribuie bogăția, să naționalizeze industria deținută de străini și să reglementeze afacerile pentru a proteja muncitorii, consumatorii și mediul.
Astfel, în numele afacerilor americane, și adesea cu ajutorul acestora, CIA mobilizează opoziția.
El identifică mai întâi grupurile de dreapta din interiorul țării (de obicei, armata) și le oferă o înțelegere: „Vă vom pune la putere dacă veți menține un climat de afaceri favorabil pentru noi”.
Atunci Agenția îi angajează, îi antrenează și acționează împreună cu ei pentru a răsturna guvernul existent (de obicei o democrație).
Folosește toate trucurile din carte: propagandă, voturi frauduloase, alegeri cumpărate, extorcare, șantaj, intrigi sexuale, povești false despre antagoniștii din mass-media locală, înfiltrarea și perturbarea partidelor politice de opoziție, răpiri, bătăi, torturi, intimidare economică. sabotaj, echipe ale morții și chiar asasinate.
Aceste eforturi culminează cu o lovitură de stat militară care instalează un dictator de dreapta.
@CIA antrenează aparatul de securitate al dictatorului să strângă șuruburile pe inamicii tradiționali ai marilor afaceri, folosind interogatoriu, tortura și asasinatul. (mai nou, discreditarea publică, anchetarea, prin ticluire de probe, pentru fapte de corupție și încarcerarea)
Se spune că victimele
sunt „comuniştii”, dar ei sunt aproape întotdeauna ţărani, liberali, moderati, lideri ai organizațiilor de muncă, oponenți politici și apărători ai democrației și liberei expresii.
Și aceasta este urmată de abuzuri extinse ale drepturilor omului.
Acest scenariu a fost repetat de atâtea ori, încât CIA îl predă într-o școală specială, faimoasa „Școală a Americilor”. (Deschisă în Panama, dar ulterior mutată la Fort Benning- Georgia.)
Criticii au numit-o „Școala dictatorilor” și „Școala Asasinilor”.
Aici, CIA îi instruiește pe ofițerii forțelor armate din America Latină despre cum să conducă lovituri de stat, inclusiv utilizarea interogatoriilor, torturii și asasinatelor.
Asociația pentru Disidență Responsabilă estimează că până în 1987, șase milioane de oameni au murit ca urmare a operațiunilor secrete ale CIA.
Fostul oficial al Departamentului de Stat, William Blum, numește corect acest lucru „Holocaustul american”.
CIA justifică aceste acțiuni ca fiind parte a războiului său împotriva comunismului.
Dar majoritatea loviturilor de stat nu implică o amenințare comunistă.
Națiunile nefericite sunt vizate dintr-o mare varietate de motive: nu doar amenințări la adresa intereselor afacerilor americane în străinătate, ci și reforme sociale liberale și chiar moderate, instabilitate politică, reticența unui lider de a îndeplini directivele Washingtonului și declarații de neutralitate în Războiul Rece.
De fapt, nimic nu i-a înfuriat pe directorii CIA mai mult decât dorința unei națiuni de a rămâne în afara Războiului Rece.
Ironia tuturor acestor intervenții este că de multe ori nu reușește să atingă obiectivele americane.
Adesea, dictatorul nou instalat se simte confortabil cu aparatul de securitate pe care CIA l-a construit pentru el.
El devine priceput la conducerea unui stat polițienesc.
Și din moment ce dictatorul știe că nu poate fi răsturnat, el se declară independent și sfidător față de planurile Washingtonului.
CIA descoperă apoi că nu poate să-l răstoarne, deoarece poliția și armata sunt sub controlul dictatorului și se tem să coopereze cu spionii americani de teama torturii și execuției.
Singurele două opțiuni pentru SUA în acest moment sunt impotența sau războiul.
Exemplele acestui „efect de bumerang” îi includ pe șahul Iranului, pe generalul Noriega și pe Saddam Hussein.

Structura este creată de către Președintele Truman care în anul 1947 semnează Actul de Securitate Națională, denumind-o Agenția Centrală de Informații și Consiliul de Securitate Națională.
CIA este responsabilă în fața președintelui prin intermediul CSN - nu există nicio supraveghere democratică sau din partea Congresului.
Carta sa permite CIA „să îndeplinească acele funcții și îndatoriri... pe care Consiliul de Securitate Națională le poate prescrie din când în când”.
Această scuză deschide ușa către acțiuni ascunse și acțiuni murdare.
1948 - Aripa de acțiune secretă creată
CIA creează o aripă de acțiune secretă, denumită în mod inofensiv Biroul de Coordonare Politică, condusă de avocatul de pe Wall Street Frank Wisner.
Conform documentului său confidențial, responsabilitățile sale includ „propaganda, războiul economic, acțiunea preventivă, directă, inclusiv proceduri de sabotaj, anti-sabotaj, demolare și evacuare; subversiune împotriva statelor ostile, inclusiv ajutorul pentru grupurile de rezistență ilegale și sprijinul elementelor anticomuniste indigene din țările amenințate ale lumii libere.”
Italia - CIA organizează alegeri democratice în Italia, unde comuniștii acestei țări amenință că vor câștiga alegerile.
CIA cumpără voturi, difuzează propagandă, amenință și bate liderii opoziției și le infiltrează și le împarte organizațiile. Funcționează — comuniștii sunt înfrânți.
1949
Radio Europa Liberă - CIA își creează primul său mijloc de propagandă în masă, Radio Europa Liberă. În următoarele decenii, transmisiile sale sunt atât de false, încât pentru o vreme este considerată ilegală publicarea stenogramelor sale în SUA.
Sfârşitul anilor patruzeci
Operațiunea Mockingbird - CIA începe să recruteze organizații de știri americane și jurnaliști care devin spioni și diseminatori de propagandă.
Efortul este condus de Frank Wisner, Allen Dulles, Richard Helms și Philip Graham. Graham, care este publicist pentru „The Washington Post”, devine un interpret de top pentru CIA.
În cele din urmă, resursele media ale CIA vor include ABC, NBC, CBS, Time, Newsweek, Associated Press, United Press International, Reuters, ziarele Hearst, Scripps-Howard, Copley News Services și altele. După propria recunoaștere a CIA, cel puțin douăzeci și cinci de organizații și patru sute de jurnaliști vor deveni parte a CIA.
1953
Iran — CIA îl răstoarnă pe Mohammed Mossadegh, ales democratic, printr-o lovitură de stat militară, după ce acesta a amenințat că va naționaliza petrolul britanic. CIA îl înlocuiește cu un dictator, șahul Iranului, a cărui poliție secretă, SAVAK, este la fel de brutală ca Gestapo.
Operațiunea MK-ULTRA
Inspirată de programul de spălare a creierului din Coreea de Nord, CIA începe experimente privind controlul minții. Cea mai notorie parte a acestui proiect implică administrarea de LSD și alte droguri subiecților americani fără știrea lor sau împotriva voinței lor, făcându-i pe unii să se sinucidă.
Cu toate acestea, operațiunea înseamnă mult mai mult decât atât.
Finanțată parțial de Fundațiile Rockefeller și Ford, cercetarea include propagandă, spălarea creierului, relații publice, publicitate, hipnoză și alte forme de sugestie.
1954
Guatemala - CIA îl răstoarnă pe Jacobo Arbenz, ales democratic, printr-o lovitură de stat militară.
Arbenz amenințase că va naționaliza United Fruit Company, deținută de Rockefeller, în care directorul CIA, Allen Dulles, deținea și acțiuni. Arbenz este înlocuit cu o serie de dictatori de dreapta ale căror politici însetate de sânge vor ucide peste o sută de mii de guatemalezi în următorii patruzeci de ani.
1954-1958
Vietnamul de Nord - Oficialul CIA, Edward Lansdale, petrece patru ani încercând să răstoarne guvernul comunist din Vietnamul de Nord folosind toate trucurile murdare avute la îndemână.
De asemenea, CIA încearcă să legitimeze regimul marionetă, tiranic, din Vietnamul de Sud, condus de Ngo Dinh Diem.

Astfel de eforturi nu câștigă inimile și mințile sud-vietnamezilor, deoarece guvernul Diem se opune democrației adevărate, reformei funciare și măsurilor de reducere a sărăciei.
Eșecurile succesive ale CIA produc o escaladare a intervenției SUA care culminează cu războiul din Vietnam.
1956
Ungaria - Radio Europa Liberă incită la revoltă în Ungaria prin difuzarea Discursului secret al lui Hruşciov, în care îl denunţa pe Stalin.
De asemenea, indică faptul că americanii îi vor ajuta pe luptătorii maghiari.
Acest ajutor nu se materializează atunci când ungurii lansează o revoltă armată care este sortită eșecului și provoacă doar o nouă invazie sovietică.
Conflictul provoacă moartea a șapte mii de sovietici și treizeci de mii de maghiari.
1957-1973
Laos - CIA dă aproximativ o lovitură de stat pe an încercând să răstoarne alegerile democratice din Laos. Problema este Pathet Lao, un grup de stânga cu suficient sprijin popular pentru a fi membru al oricărui guvern de coaliție. La sfârșitul anilor cincizeci, CIA a creat chiar un „Armee Clandestine” de mercenari asiatici pentru a ataca partidul Pathet Lao.
După ce armata CIA suferă numeroase înfrângeri, Statele Unite lansează un raid aerian, aruncând mai multe bombe asupra Laosului decât toate bombele americane aruncate în al Doilea Război Mondial.
Un sfert dintre oamenii din Laos vor deveni refugiați, mulți dintre ei trăind în peșteri.
1959
Haiti - Armata SUA îl ajută pe „Papa Doc” Duvalier să devină dictatorul Haitiului. Își creează propria poliție privată, „Tonton Macoutes”, care terorizează populația cu macete.
Vor ucide peste o sută de mii de oameni în timpul domniei familiei Duvalier.
SUA nu protestează împotriva acestor acțiuni sumbre, care încălcau flagrant drepturile omului.
1961
Golful Porcilor - CIA trimite 1.500 de exilați cubanezi pentru a invada Cuba lui Fidel Castro. Dar „Operațiunea Mangusta” eșuează din cauza planificării, securității și sprijinului slab.
Planificatorii și-au imaginat că invazia va declanșa o revoltă populară împotriva lui Castro – ceea ce nu s-a întâmplat niciodată.
Nici un atac aerian promis al SUA nu a avut loc. Acesta este primul eșec public pentru CIA, care a provocat demiterea directorului CIA, Allen Dulles, de către președintele Kennedy.
Republica Dominicană - CIA îl asasinează pe președintele Rafael Trujillo, un dictator ucigaș susținut de Washington încă din anii 1930.
Interesele de afaceri ale lui Trujillo au crescut atât de mult (aproximativ 60 % din economie) încât au început să concureze cu interesele de afaceri ale SUA.
Ecuador - Forțele militare sprijinite de CIA forțează demisia președintelui ales democratic, José Velasco. Vicepreședintele Carlos Arosemena îl înlocuiește; CIA ocupă noul post vacant cu propriul său om.
Congo - CIA îl asasinează pe Patrice Lumumba, primul-ministru ales democratic. Cu toate acestea, sprijinul public pentru politica lui Lumumba este atât de mare încât CIA nu poate să-și instaleze deschis oamenii la putere. Urmează patru ani de tulburări politice.
1963
Republica Dominicană - CIA îl răstoarnă pe președintele Juan Bosch, ales democratic, printr-o lovitură de stat militară.
CIA instalează o juntă represivă de dreapta.
Ecuador - O lovitură de stat militară susținută de CIA îl răstoarnă pe președintele Arosemena, ale cărui politici independente (non-socialiste) au devenit inacceptabile pentru Washington.
O juntă militară preia comanda, anulează alegerile din 1964 și debutează cu încălcări flagrante ale drepturilor omului.
1964
Brazilia - O lovitură de stat militară susținută de CIA răstoarnă guvernul ales democratic al lui Joao Goulart.
Junta care îl înlocuiește va deveni, în următoarele două decenii, una dintre cele mai sângeroase din istorie.
Generalul Castelo Branco va crea primele echipe ale morții din America Latină sau trupe de poliție secretă care vânează „comuniști” pentru a-i tortura, interoga și ucide. De multe ori acesti „comuniști” nu sunt altceva decât opozanții politici ai lui Branco.

Mai târziu va fi dezvăluit că CIA antrenează aceste echipe ale morții.
1965
Indonezia - CIA îl răstoarnă pe Sukarno, ales democratic, printr-o lovitură de stat militară. CIA a încercat să-l elimine pe Sukarno din 1957, folosind orice tactici, de la tentativa de asasinat la intrigi sexuale, pentru nimic mai mult decât declarația sa de neutralitate în Războiul Rece.
Succesorul său, generalul Suharto, va masacra între cinci sute de mii și un milion de civili acuzați că sunt „comunişti”.
CIA furnizează numele nenumăraților suspecți.
Republica Dominicană - O rebeliune populară izbucnește, jurând că îl va reinstala pe Juan Bosch ca lider ales al țării. Revoluția este zdrobită când pușcașii marini americani aterizează pentru a sprijini regimul militar.
CIA conduce toată operațiunea din culise.
Grecia - Cu sprijinul CIA, regele îl înlătură pe George Papandreous din funcția de prim-ministru.
Papandreous nu a susținut cu fermitate interesele SUA în Grecia.
Congo - O lovitură militară susținută de CIA îl instalează pe Mobutu Sese Seko ca dictator. Impopularul și represivul Mobutu scoate miliarde de dolari din țara sa disperat de săracă.
- va urma -

În China nu mergi că vrei tu. Merz s-a făcut de râs în materie diplomatică! Vizita în China a ministrului său de externe, Johann Wadephule, planificată pentru 26 octombrie a fost anulată subit, întrucât la Beijing pur și simplu nu există interlocutori dispuși să-l întâlnească! Potrivit Ministerului german al Afacerilor Externe, s-a decis "amânarea călătoriei pentru o dată ulterioară", deoarece "partea chineză nu a confirmat nicio întîlnire". RoExit a început !

RoExit - Reforma Educatiei- Viziune 2035

În timp ce probabil majoritatea dintre dumneavoastră urmăreați ieri evenimentul principal și strălucitor din România, în Irlanda s-a întamplat ceva exceptional: Catherine Connolly a fost aleasă președinte al Irlandei după o victorie zdrobitoare, ea obținând 63% din voturi, un nou record în istoria țarii. Victoria a obținut-o ca și candidat independent.

RoExit a început!

Articol de Elena Radu

Uitându-mă la execuția bugetară la septembrie 2025 și la execuția bugetară a Casei de Pensii la iunie 2025, înțeleg agitația Guvernului cu pensiile speciale, creșterea vârstei de pensionare și impozitele pe pensii (link în comentarii)
SISTEMUL NOSTRU DE PENSII ESTE IN COLAPS.
În perioada ianuarie-sept 2025, Casa de pensii:
- a încasat 88.702,60 milioane lei (venituri, bugetul asigurărilor sociale de stat, ”contribuții de asigurări);
- a plătit 119.244,8o milioane lei (cheltuieli, bugetul asigurărilor sociale de stat, ”asistență socială”).
Practic, Casa de pensii plătește aproape cu 50% mai mult decât încasează.
De asta vor să crească vârsta de pensionare la cei care ies mai devreme la pensie decât vârsta obișnuită și vor să reducă pensiile speciale.
Și probabil de asta vor și să interzică cumularea pensiei cu salariul (ceea ce nu se prea poate).
Probabil pe statistici, urmează să iasă la pensie multe alte persoane, ceea ce va creste plățile și va scădea încasările casei de pensii.
Numai că strategia adoptată este idioată.
Dacă impozitezi pensiile de 3.000 lei, când valoarea cosului minim este de 4.000 si ceva lei, crești sărăcia.
Reducerea bruscă a pensiilor de serviciu și creșterea vârstei de pensionare va crea haos in multe servicii publice.
Avem:
a) circa 4,7 milioane pensionari
a) circa 6,7milioane persoane angajate, din care:
- circa 1 milion cu timp partial;
- circa 1,269 milioane angajate la stat (bugetari) de la care le iei inapoi partial ce le plătesti de la buget.
Mai raman circa 4.5 milioane angajati care trebuie sa suporte sistemul de pensii de 4.7 milioane pensionari.
Toate reducerile vor scadea puterea de cumparare si consumul in Romania, ceea ce inseamna si mai putini bani la bugetul de stat (si am vazut in august si sept 2025 ce a insemnat cand cresti impozitarea - statul se uita la soare).
Așa că problema noastră în România este lipsa fortei de muncă, număr insuficient de angajați in privat care să producă, să consume, să ajungă bani la stat.
Avem niste milioane de romani plecati in mari si tari.
Desteptii care au fost in functii de decizie, in loc să adopte politici prin care sa ii convingă să se intoarcă în țară,s-au gândit cum să facă să strămute alte popoare prin România.
Forța de muncă asiatică sau de pe unde o mai aduc, nu va mai fi prea mult, pentru că în curând vor învăța că România este rampă de lansare spre alte state UE.
Asa că destepții de la butoane trebuie să se axeze pe reducerea impozitelor, ca să facă țara atractivă.
Un procent mic la un cumul mai mare poate să aducă mai mult decat un procent mare la un cumul mic.
Deja viata este destul de scumpă în Romania, prețurile au sărit în aer, iar românii care vin în vacanță se miră cum reușesc să trăiască cei au rămas pe aici.
Dacă o vor ține tot așa cu creșterea impozitelor, vor mai pleca și din cei care au mai rămas pe aici și vor ajunge să se impoziteze decidenții numai pe ei și pe ai lor, că nu prea vor mai avea pe cine să supraimpoziteze.
PS: din gaura de 102 miliarde cat avem deficitul bugetar la 30sept 2025, 30,5 miliarde sunt numai gaura generata de sistemul de pensii.
In execuția bugetara pensiile sunt trecute ”asistență sociala”: Adică pensionarii care încasează pensia cuvenită potrivit contribuțiilor pe care au fost obligați să le plătească cât au muncit sunt priviți ca asistați sociali.

Ce nu a reusit SUA a reusit Romania.

Decizie istorica a ÎCCJ în domeniul protecției consumatorilor: pacienții pot da în judecată producătorii de vaccin, atât pentru daune materiale, cât și pentru daune morale cauzate de reacțiile adverse severe sau fatale ale vaccinului.

Acțiunea poate fi întemeiată atât pe Legea nr.240/2004 (răspunderea pentru produsele cu defecte), cât și în baza Codului civil (răspunderea pentru daunele cauzate de fapta proprie a producătorului sau de lucrurile aflate în paza sa juridică). 

Așadar, faptul că vaccinul a fost autorizat (condiționat) și că există legi speciale în domeniul medicamentului nu poate justifica practica instanțelor de până acum de a respinge asemenea acțiuni ca inadmisibile. 

Trupele americane pleacă din România. Carrefour pleacă din România. Rușii de la Lukoil pleacă din România. Acum și First Bank, bancă americană, pleacă din România. Toate aceste decizii, una după alta, în doar câteva luni. Coincidență? Greu de crezut.
Ni se spune mereu că România e o țară stabilă, plină de oportunități, că „merge bine” și că suntem „un model european”. Dar atunci de ce fug toți? Nu din cauza recesiunii, ci a unui pericol mai profund, pe care doar cei mari îl simt înaintea loviturii. Fuga lor e instinctivă, de supraviețuire – exact ca șobolanii din galeriile minelor care simt gazul mortal înainte ca oamenii să-l vadă. Ceva se pregătește. Ceva grav. Și, de data asta, nu va mai fi vorba doar despre economie.

In timp ce vest-europenii isi invata copii de gradinita sa se joace co propriile organe din dotare si sa stea cu nasul intr-un ecran, in gradinitele din China se defasoara activitatile pe care le puteti vedea in aceasta mica secventa.

53 de țări africane au părăsit sistemul financiar occidental SWIFT și trec la sistemul chinezesc CIPS, care folosește yuanul în loc de dolar și euro. Astfel, continentul, mult timp considerat periferic, își ia soarta în propriile mâini.
Beijingul a oferit Africii independență financiară, fără intermediari, fără supunere ideologică și fără duble conversii. Deja 4.900 de bănci din 187 de țări lucrează cu CIPS.
Exporturile africane intră în China fără taxe vamale, iar comerțul se desfășoară direct în yuani. Si asta deja se intamplă in Egipt, Africa de Sud, Nigeria si Algeria cele mai mari patru economii ale Africii se unesc sub semnul BRICS.
Statele Unite și Europa au exploatat financiar si nu numai continentul si au PIERDUT.
America de Sud urmează deja același drum. 127 de țări comercializează mai mult cu China decât cu Statele Unite. Până în 2030, aproape jumătate din comerțul mondial se va desfășura în afara SWIFT. În timp ce Occidentul se luptă cu Rusia, lumea se reorganizează.