Între timp, Călin Georgescu rămâne, la fel ca Diana Șoșoacă, victima unei flagrante nedreptăți electorale de importanță sistemică. În sensul că a anulat caracterul democratic al statului și a introdus o falie ireconciliabilă în societate, cu o frustrare justificată din partea celor cărora li s-a luat dreptul cetățenesc de a-și exprima o preferință de vot. Și sunt ambii ținta unor procese pentru delicte de opinie, care nu ar trebui să existe într-o societate liberă.

Sunt aspecte care depășesc cu mult orice alt aspect legat de persoanele în cauză, dacă îți sunt antipatici sau simpatici, dacă ești de acord cu ce au de spus sau ți se par lucruri năstrușnice. Adversarii lor, care nu pot privi dincolo de partea emoțională, practic susțin o tiranie și exercitarea forței cu orice preț asupra altor segmente din societate, care gândesc altfel decât ei.

În cei aproape doi ani scurși între prima intervenție a Curții Constituționale, din octombrie 2024, și acum, multe s-au degradat în societate, care a devenit radicalizată în tabere ostile, ce se disprețuiesc și nu își acceptă perspectivele. E sub semnul întrebării dacă arcul globalist mai are majoritate, dacă și cum ar mai organiza alegeri știind asta.

Pozițiile celor doi eliminați din cursă s-au nuanțat și ele. Ambii sunt critici cu Uniunea Europeană și programul progresist, ecologist (valabil și pentru George Simion, liderul partidului cel mai bine cotat de sondaje). Diana Șoșoacă a trecut de la neutralitate la afirmarea deschisă a unei opțiuni pentru apropierea față de Rusia, fără implicarea în război, foarte critică la adresa Israelului și a cenzurii legii Vexler, cu o poziție nuanțată față de America lui Donald Trump.

Călin Georgescu și George Simion s-au profilat ca suporteri fără rezerve ai Israelului și Statelor Unite, pentru continuarea vasalității față de cele două și deschiși la negocieri cu partidele vechi, PSD și PNL, dar adversari ai USR. Georgescu ignoră deplin genocidul din Gaza și legea Vexler.

Între timp, a avut loc o ruptură și față de tribuna Realitatea TV și Anca Alexandrescu, susținători ai unei aproprieri mai grabnice de guvernare a AUR, prin negocieri subterane cu PSD și o parte din PNL, pe care Nicușor Dan a rupt-o cu facțiunea Veștea. Aparent, încercarea era de a muta puțin centrul de greutate al coaliției guvernamentale de la preponderent sub comanda UE, la o apropiere de SUA.

Economic, linia lui Călin Georgescu e mai autohtonistă, dar și mai visătoare, pășunist-populistă, deocamdată, la fel de vagă ca în cazul SOS. În timp ce Simion are mai curând o înclinație neo-liberală, de continuitate, marcată și de predarea partidului unor persoane din sistem, ca Petrișor Peiu și Dan Dungaciu, pentru politica externă.

Călin Georgescu e probabil cel mai popular personaj politic, menținut în atenția publicului printr-o perpetuă campanie electorală, cu vizite prin sate, și de campania negativă din partea propagandei puterii. A cărei pierdere de credibilitate joacă în favoarea lui. Guvernarea catastrofală îl ajută să capitalizeze nemulțumirea, fără să facă opoziție în mod concret.

Personajul mi se pare o uriașă iluzie colectivă, construită și menținută artificial, de cei care îl percep exclusiv emoțional. La fel de puțin justificat: fie cu uriașă aversiune și teamă, fie cu simpatie indiferentă la orice ar face sau spune. E o falsă alternativă, care nici nu promite o mare ruptură geopolitic vorbind, dar arată mai prezidențial decât caricaturalul Nicușor, e mai calm și mai civilizat decât Șoșoacă și Simion. E menținut ori ca sperietoare pentru suporterii puterii, ori ca așteptare vagă pentru nemulțumiții unei crize tot mai apăsătoare, în galopul scumpirilor și datoriilor. (con.t)

https://evadare.ro/politica/noile-alegatii-despre-misterele-lui-calin-georgescu/

Trump anunță că a pus mâna pe o parte considerabilă din petrolul Venezuelei după lovitura de stat în care a răpit președintele țării și prima doamnă. „Cea mai mare afacere din istorie”, se laudă el, după ce companiile americane au primit „fără niciun cost pentru contribuabilul american”, extracția a 65 de miliarde de barili de petrol.

În locul lui Nicolas Maduro a fost instalată fosta sa adjunctă, Delcy Rodrigues, care se comportă acum ca o marionetă a ocupantului. Ea spune că acordul va aduce 209 miliarde de dolari statului, prin revenirea pe piețele internaționale, de care Venezuela fusese separată prin sancțiunile impuse de Statele Unite.

Țara cu cele mai mari rezerve de petrol dovedite exportă deocamdată mult sub potențialul ei, doar 1,25 milioane de barili pe zi. (Spre comparație, Arabia Saudită exportă peste 6.)

Au dispărut toate mofturile lui Trump despre petrolul sud-american, care ar fi de proastă calitate, și pretextele aberante cum soții Maduro ar fi condus un cartel care aducea droguri sau migranți în Statele Unite. S-au dus și pretențiile despre democrație, căci alegeri tot nu s-au făcut la o jumătate de anu după răpirea șefului statului. Dar și cele despre economia de piață, contractele fiind acordate tot politic. De acord s-au ocupat ministrul de Externe și cel de Război, din partea Washingtonului, întărind ideea că e vorba de o țară cucerită.

https://www.aljazeera.com/news/2026/8/29/trump-announces-biggest-oil-deal-in-world-history-with-venezuela

https://evadare.ro/externe/suveranistul-trump-a-transformat-venezuela-intr-o-colonie-condusa-de-marco-rubio/

In mod surprinzator, niciun telefon chinezesc nu se afla in top 10 cele mai vandute modele, care impreuna insumeaza un sfert din piata in al doilea trimestru al anului. Clasamentul e ocupat integral de doua companii, Apple si Samsung, care au totusi unitati de asamblare in China, de unde folosesc si multe componente.

Per total, piata s-a contractat cu 11%, dar au continuat sa aiba succes modelele scumpe. Iphone ocupa integral podiumul, cu modelul 17 simplu, urmat de versiunile Pro Max si Pro.

Sud-coreenii de la Samsung ii urmeaza cu port-drapelul Galaxy S 26 Ultra si aparatele de buget din seria A. Inca se vinde bine si versiunea anterioara, Iphone 16, care incheie top 10.

Companiile chineze au suferit scaderi anuale de doua cifre, pastrand cote din piata globala de 14% Xiaomi, 12% Oppo si 9% Vivo. Impreuna, firmele din China pastreaza majoritatea vanzarilor.

Ca sistem de operare, Android continua sa domine, chiar si cu o scadere la 75%, urmat de iOS, 20% si 5% Harmony OS, noul sistem al Huawei, disponibil doar pe piata din China.

In testele pentru calitatea camerei foto incorporate, chinezii au tot podiumul cu: Huawei Pura 80 Ultra, Vivo X 300 Pro si Oppo Find X9 Ultra.

https://www.economica.net/cele-mai-vandute-telefoane-din-lume-in-2026-xiaomi-dispare-din-top-10_971901.html

https://counterpointresearch.com/en

https://www.dxomark.com/smartphones/

Islandezii au respins prin referendum propunerea de incepere a tratativelor de aderare la Uniunea Europeana. Scorul a fost de peste 52% la o prezenta de 82%, adica 225.000 de votanti.

Natiune desteapta, vikingii au dat cu flit birocratilor, suficient de increzatori ca pot infrunta incalzirea globala si pe cont propriu. Tot ei au fost si singurii care au judecat bancherii dupa criza din 2008. NU-ul de la referendum ar trebui sa rasune in urechile Ursulei ca "tunetul" cu care suporterii islandezi au facut senzatie la meciurile de fotbal.

https://hotnews.ro/primele-date-de-la-referendumul-din-islanda-privind-negocierile-de-aderare-aceasta-este-o-zi-mare-2336683

https://youtube.com/watch?v=PVq0MrmezpI&is=Y7uSl8rqvA_R2q5Z

Partidele au cheltuit în primele șapte luni 26 de milioane lei de la buget pentru propagandă în presă, dintr-o subvenție de 209 milioane de lei, care le revine anul acesta.

PSD a dispus de cele mai multe fonduri, 13 milioane lei (circa 2,5 milioane euro). Urmat de PNL (5,8 mil lei), AUR (4,6), POT și USR câte 1,4 și SOS (0,2).

Deși raportul Expert Forum menționează partidele din arcul guvernamental, mai departe, cheltuielile par să reflecte doar cu cât au cumpărat PSD și AUR bunăvoința presei, după notificările remise Autorității Electorale. Încât Digi și restul lipsesc.

Din această cauză, Realitatea TV, care absoarbe de la ambele, domină copios topul, cu aproape 8 milioane de lei primite, urmată de Antena 3 (2,7 mil.) și Evenimentul zilei cu 1 milion. Gândul și Mediafax ale lui Radu Budeanu apar cu 665 mii fiecare, iar Știri pe surse, al lui Iosif Buble, cu 544 mii.

Contracte mai mici de la partide apar la: DC News (363 mii), Gazeta de Maramureș (261), Banat TV (180), Activenews (145), Pitești 24 (29), Info Ialomița (20), R3 Media (13) și România TV (12 mii lei).

Trei firme de publicitare încasează 80% din suma totală, pe care o redistribuie cumpărând spații de reclamă. Prima e din trustul Realitatea, a doua pare a derula contractele cu Antena și a treia cu Gândul și Mediafax, printr-o firmă offshore din Insulele Seychelles.

Anul trecut, PSD a primit peste 15 milioane de euro de la buget. Pe locul doi, UDMR, aproape 13 milioane de euro printr-un mecanism separat de al partidelor obișnuite. Pe trei, AUR, 9 milioane de euro, PNL (8,3), USR (5,9), SOS (3,9) și POT peste 3 milioane de euro.

https://expertforum.ro/contracte-partide-presa/

https://www.facebook.com/oana.eftimie.oficial/posts/pfbid0QYjfxdegwiCNZPoa9hfUXUK3BHTcYtmKxayVCyzyekuTVrza9UXsRGqNtMRJvk3Bl

S-a încheiat și obsedantul PNRR, una din cele mai mari țepe ale ultimelor decenii. De la 80 de miliarde promise de Iohannis în 2020, la întoarcerea de la Bruxelles, concret s-a ajuns la 13,5 miliarde primite și 6,5 miliarde de euro împrumutate în acești ani. Cum România e și contribuabil la bugetul comunitar, nici sumele primite nu sunt vreun cadou, ci fonduri care doar se întorc printr-un circuit mai complicat hiper-birocratic.

Cel mai important aspect e că sunt extrase sume prin taxe și impozite la nivel național și e predată indepența. Pentru că niște funcționari nealeși din alte țări decid ce poți face din ce produci și reușești să agonisești. Ca și cum șeful ți-ar acorda o mărire de leafă, cu condiția să-l lași să decidă cum o vei cheltui pe toată. Iar acest uriaș instrument de șantaj e aproape întotdeauna rupt de nevoile reale ale dezvoltării unei societăți, uneori contrar lor, și în acord cu fantezii ecologiste și de inginerie socială.

Ce s-a întâmplat după revărsarea acestui belșug peste țara noastră? La 1 ianuarie 2020, România avea o datorie publică de 74 miliarde euro. Acum datoria publică și privată e de 233 miliarde de euro, din care 55% e în contul statului. Am ieșit pe plus sau pe minus?

Pentru orice cumpărăm, plătim de 2-3 ori mai mult, mai ales la alimente și energie. În 2020, salariul mediu net era de 640 de euro, acum se apropie de 1.100 de euro. Dar, ca orice medie, e înșelătoare. Pentru că 76% dintre salariați sunt sub această medie.

Doar 1,5 milioane de salariați câștigă peste o mie de euro. Aproape două milioane de români câștigă sub 570 de euro. În raport cu media din 2020 și evoluția prețurilor, pentru aceștia înseamnă o degradare dramatică a nivelului de trai, care nu e înțeleasă de cei pentru care lucrurile au evoluat pozitiv între timp.

Alocările au fost captate de trei direcții mari. Prima sunt proiectele de infrastructură - extinderea unor autostrăzi, renovări de clădiri. Obsedantele autostrăzi interesează și corporațiile din alte țări pentru tranzitarea mai rapidă a țării. Și sunt incluse și în programul de înarmare SAFE, pentru trecerea mai rapidă peste Moldova spre Ucraina.

Guvernul se laudă cu 6 spitale noi, din cele 8 promise, din care 1 singur e operațional. Al treilea pachet major e tranziția la energia verde. Probabil aici e și cel mai mare eșec. Cât era factura la curent în 2020 și cât e acum? Cu tot efortul, am ajuns la apeluri să nu aprindem becul seara și să plătim Bulgariei miliarde de euro să ne împrumute curent. Existau probleme de genul ăsta acum șase ani?

Sumele vehiculate ar fi fost suficiente pentru construirea unei industrii naționale. Dar esența acestor programe de planificare supra-statală e că sunt în mod explicit gândite să te împiedice să devii un concurent pentru alții. Susținerea firmelor românești de stat sau private e interzisă ca principiu. Chiar și pachetele „ecologice” de tip Rabla sunt date firmelor nu doar din toată Europa dar de pe tot globul. Un fel de intervenționism pentru toată planeta, un non-sens pentru ideea de protecționism. (1/2)

În general, fondurile europene se duc pe false investiții, pentru că nu sunt concepute să se recupereze vreodată. Sunt lucruri „drăguțe”, gen locuri de joacă, blocuri cu fațada termoizolată și zugrăvită, schimbări de ferestre, înlocuire de borduri. De multe ori, hrănesc o întreagă clasă de colaboraționiști ai supra-structurii externe, prin ONG-uri, firme de consultanță și o tot mai stufoasă birocrație care verifică trecerea prin „jaloane” ca saltul leilor la circ prin cercurile dresorului.

Sunt ignorate domenii ce ar fi putut însemna relansare economică: colectarea și procesarea producției agricole, irigații, sistem bancar propriu, producție industrială.

Alt aspect notabil e că nu doar România nu reușește să absoarbă tot ce i se promite, deși e culpabilizată exclusiv. Cu 64% absorbție, suntem, foarte la coadă, locul 21 din 27. Unii reușesc să execute tot ce li se cere întocmai și la timp: Danemarca 100%, Austria 92, Cehia 89% absorbție.

Dar criteriile sunt atât de stufos elaborate, încât realmente sunt o complicație inutilă. De exemplu Spania, care e pe locul 2 la încasări, nu e departe de noi la absorbție, cu 69%. Iar la îndeplinirea cerințelor, Grecia e tot cam pe unde suntem noi, cu jumătate din cerințe. Faptul că nu apuci să iei ce ți se flutură pe la nas, pare o hibă deliberată de sistem.

https://economedia.ro/analiza-31-august-deadline-istoric-pentru-pnrr-urile-din-ue-cine-sunt-campionii-si-codasii-care-e-tara-cu-scor-perfect-care-e-cea-care-a-primit-cei-mai-multi-bani-si-cine-a-ramas-in-urma-roman.html

Premierul Spaniei, Pedro Sanchez, a acuzat Israelul și Rusia că au încurajat valul migranților din Maroc prin manipulări pe internet. Marocanii ar fi fost încurajați de știri false că vor putea rămâne în Spania dacă reușesc să intre cu forța în Ceuta, posesiunea spaniolă din nordul Africii.

74.000 de bărbați au pătruns în Ceuta luna trecută, peste opoziția grănicerilor. Localitatea are cu totul 84.000 de locuitori, îngroziți de această cucerire și de comportamentul noilor veniți, care au jefuit și dormit sub cerul liber.

Oficialitățile susțin că doar 5.000 de invadatori s-ar mai afla acum în Ceuta, dar problemele pe care le ridică sunt serioase. BBC consemnează că violurile au loc zilnic. cu 23 de agresiuni, dintre care 9 asupra copiilor. Guvernul de la Madrid a promis încă 168 de milioane de euro pentru sprijinirea gestionării situației. Mai multe ONG-uri sunt de asemenea la fața locului în sprijinul migranților.

Primul ministru Sanchez și-a susținut acuzațiile prin informații primite de la Biroul de Relații Externe al Uniunii Europene (EEAS).

Atât Beniamin Netanyahu, cât și Dimitri Peskov au negat orice implicare a țărilor lor în susținerea migrației către Uniunea Europeană. Guvernul spaniol e între cele mai critice cu genocidul din Gaza și recent și-a atras adversitatea lui Donald Trump pentru refuzul de a susține cu baze de lansare atacarea Iranului. Ca restul guvernelor UE e, de asemenea, critic la adresa Rusiei în războiul din Ucraina, care durează de patru ani.

Criza migranților din Maroc a creat o fricțiune și între Spania și Italia, care a suspendat acordul Schengen, impunând controale la frontieră pentru a se asigura că noii veniți nu se revarsă în peninsulă. Giorgia Meloni încearcă prin acest gest simbolic să mai recupereze ceva din electoratul care i-a dat girul pentru promisiunile că va fi fermă în chestiunea migrației. Între timp, a devenit o aliată a Ursulei von der Leyen și acasă au apărut alte partide care promit să ia măsuri de apărare a granițelor.

https://www.bbc.com/news/articles/c3v4pgk7gweo

https://ziare.com/migranti-ceuta/israel-minciuna-spania-2032836

https://www.aljazeera.com/news/2026/8/31/spains-sanchez-condemns-russia-israel-disinformation-during-ceuta-crisis

Cofondatorul Palantir, Alex Karp, s-a asociat cu fostul ministru al Apărării din Ucraina într-o firmă ce va vinde tehnologie militară de ultimă oră. Cei doi au anunțat colaborarea într-un clip în care sunt amândoi îmbrăcați în negru, cu șepcuțe și bluze lejere. Cum statul e singurul cumpărător final de tehnologie militară, implicarea unui politician în astfel de afaceri ridică suspiciuni de corupție. Și anunță fie prelungirea războiului suficient pentru a permite recuperarea investițiilor, fie refolosirea tehnologiei de supraveghere cu inteligența artificială pe populația civilă pe timp de pace.

Mihailo Fedorov, de 35 de ani, a fost ministru al Digitalizării. În ianuarie anul acesta Zelenski l-a instalat în fruntea MApN, unde a rezistat doar o jumătate de an, nereușind să își îndeplinească promisiunile că va reforma procesul de recrutare, care a oferit numeroase secvențe stânjenitoare, cu tineri care se opun din răsputeri să fie duși la oaste și chiar trecători, care reușesc să îi elibereze din dubele militarilor.

După ce a fost demis în vară, Fedorov a devenit principalul rival politic al lui Zelenski, fiind și primul din administrație care i-a cerut public să organizeze alegeri, care nu s-au mai ținut din 2019. În sprijinul lui Fedorov s-au făcut și mici proteste de stradă, în special cu ONG-iști mobilizați pe rețelele americane de socializare. El a fost consilier prezidențial și în echipa cu care a câștigat Zelenski alegerile, în partidul „Servitorul Poporului” (Sluha Narodu).

Imediat după declanșarea războiului de către Rusia în martie 2022, Fedorov s-a arătat interesat de cumpărarea sistemului israelian de spionaj digital Pegasus. Cu aceeași ocazie, Haaretz relata că alt consilier prezidențial, Andri Yermak, a propus achiziția sistemului antirachetă Iron Dome, amintind că are rude în Israel. După alte surse, premierul de atunci, Naftali Bennet, acționa ca o punte între cele două țări în război și ar fi obținut de la Putin promisiunea că Zelenski nu va fi eliminat. (1/2)

Mihailo Fedorov pare a fi bine conectat la noua tehno-oligarhie. Tot pe la începutul războiului, el a pledat pe lângă Elon Musk să furnizeze sistemul de telecomunicații prin satelit Starlink. Apoi a obținut blocarea accesului rus la rețea. Chiar la preluarea mandatului din fruntea armatei, vorbea de transformarea războiului într-o platformă de colectare de date și a lansat un sistem controversat prin care unitățile sunt răsplătite cu puncte în funcție de numărul de soldați ruși uciși.

După ce a fost schimbat de Zelenski, Fedorov a devenit consilier al ministrului Apărării din Italia, amintind de mișcarea liderilor Comintern între țări, ignorând total granițele și barierele lingvistice. Înainte de a intra în domeniul militar, Fedorov a fost specialist în marketing. Iar ca ministru al Digitalizării, a lansat o aplicație, care metaforic ar comprima „statul într-un program de telefon”, punând împreună date diverse de la starea civilă sau evidența proprietăților și mașinilor.

Excentricul Alex Karp a pornit Palantir împreună cu Peter Thiel, având inițial doar CIA drept client. E foarte legat de identitatea sa evreiască și își cuantifică inclusiv sumele donate după superstiții numerologice inspirate din ocultismul Cabala. Tehnologia Palantir a fost pusă la dispoziția Israelului pentru alegerea țintelor cu ajutorul AI. Iar după apariția protestelor împotriva genocidului, în campusurile din America, Alex Karp a anunțat că va rezerva 180 de posturi pentru evrei americani în Palantir.

Spre deosebire de Peter Thiel, care e însurat ca homosexual, Alex Karp are o relație poligamă cu două femei. În mai multe ocazii, Karp s-a lăudat cu folosirea Palantir pentru crime. Despre victimele din Gaza spune că sunt „majoritar teroriști”. Misiunea companiei cu venituri de 4,5 miliarde de dolari e văzută astfel de el: „Palantir e aici să destabilizeze (piața) și să facă din instituțiile cu care ne asociem cele mai bune din lume. Când e nevoie, să sperie inamicii și din când în când să îi ucidă.”

https://hotnews.ro/inlaturat-din-guvern-fedorov-lanseaza-o-companie-de-aparare-cu-sprijinul-unui-actor-major-de-pe-piata-va-fi-definitorie-pentru-lume-2338904

www.haaretz.com/israel-news/2022-03-24/ty-article/top-zelenskyy-aide-israeli-intelligence-cooperating-very-closely-with-ukraine/00000180-5bba-de8c-a1aa-dbbae1f70000

https://www.france24.com/en/live-news/20260312-ukraine-s-tech-evangelist-defence-chief-preaching-the-future-of-war

https://www.youtube.com/shorts/0mhNLTy5pbQ

https://gizmodo.com/palantirs-billionaire-ceo-just-cant-stop-talking-about-killing-people-2000560597

Nu-mi place să fiu criticat. Ar trebui să existe un cuvânt, care să-i desemneze colectiv pe toți care s-ar gândi să mă critice și pe fiecare din ei în parte. Un cuvânt, care să arate oricui că e ceva în neregulă la cei care găsesc obiecții la comportamentul meu. La ei, nu la mine.

Ar trebui să fie clar pentru toată lumea că e vorba de o boală rușinoasă, apărută fără niciun motiv, o eroare de gândire, o ură irațională și o înclinație demnă de niște barbari. Orice om civilizat ar respinge categoric și revoltat acea boală, căutând să încredințeze semenii că nu are ceva contra mea, ca să poată fi acceptat pe mai departe în rândul oamenilor de treabă.

Dacă ar afla că fac ceva reprobabil sau am făcut cândva în trecutul meu și l-ar spune public, ar fi o dovadă că problema e la el, pentru că suferă de acea boală, care face oamenii să observe probleme la mine. Dar n-ar îndrăzni să o spună public, pentru că spaima de a nu fi etichetat cu acel cuvânt, pe care trebuie să îl inventez, ar fi prea mare.

Ca să păstrăm societatea civilizată, s-ar da legi speciale, care să îi pedepsească pe cei care mă critică. Copiii celorlalți oameni vor fi învățați încă de mici că e cel mai urât lucru să vorbești altfel decât pozitiv despre mine. Vor studia despre trecut ce decid eu că e adevărat, cu accent pe momentele când alții s-au purtat urât cu mine.

Evident, nu vor fi menționate greșeli de-ale mele, pentru că ar fi de resortul acelui cuvânt, care îi arată cu degetul pe cei ce sunt contra mea. Prețiosul meu! Odată ce voi inventa acel cuvânt și voi sădi în mințile tuturor, generație după generație, spaima și oroarea că ar putea fi așa ceva, prețiosul îmi va da o putere nemaiîntâlnită asupra tuturor. Dar va fi ilegal să spui că am vreo putere, pentru că asta ar dovedi că suferi de boala desemnată de acel cuvânt și că mă urăști.

Dacă tot mai mulți oameni s-ar sătura de ifosele mele și m-ar declara nesuferit, ar fi dovadă că ne confruntăm cu o epidemie a bolii descrise de acel cuvânt. Și că trebuie luate măsuri urgente de reeducare, pedepsire sau cenzură, ca oamenii să înceapă să mă placă la loc.

Cei mai ambițioși din presă, artă, politică și școli ar sări să învețe oamenii să mă placă. Iar dacă ar deduce cineva din asta că am o putere suspect de mare, ar fi declarat imediat un conspiraționist de dus la casa de nebuni.

Așa zisul viraj spre „naționalismul luminat” al lui Nicușor Dan cred că a fost interpretat eronat și exagerat din toate părțile. Întâi că era o prezență de protocol, care nu e atât de semnificativă. Ca președinte, e prezent a doua oară în Catedrala Naționala, pe care a refuzat să o finanțeze ca primar, dar măcar o respectă după construcție. E un gest memorabil doar pentru extremiștii, care consideră catedrala „controversată”, ba chiar au încărcat-o cu o dușmănie prostească față de creștinism și trecutul românesc.

Când a fost primar, Dan a participat în mai multe rânduri la aprinderea luminilor de Hanuka, împreună cu alți politicieni, fără ca faptul să fie comentat în societate ca semnificativ. E simplu protocol. Cum s-a întâlnit cu acele mii de tineri, a fost azi la o conferință a magistraților și probabil va face act de prezență și la festivalul Enescu.

Discursul a început cu o uriașă impolitețe la adresa locului și a credinței celor prezenți. Citez: „Bineînțeles că aceasta e o întâlnire cu precădere spirituală. Pe mine mă preocupă mai mult societatea. Și de-asta, permiteți-mi să vă exprim deschis niște gânduri.”

Cu alte cuvinte a tratat catedrala ca pe o sală de conferințe și credința enoriașilor ca pe un fleac, peste care s-a grăbit să treacă repede pentru „lucrurile serioase”. Adică: voi credeți în basme, care nu mă pasionează, hai să vă zic ceva mai important, ce mă arde pe mine.

O minimă decență cerea ca subiectul alocuțiunii să fi fost unul pios, adecvat locului și întrunirii. Sau măcar să aibă o mare parte alocată unor reflecții care să arate o legătură cu creștinismul, ceva care să dea impresia că omul are o viață interioară, un orizont spiritual. Ceva care să arate o compatibilitate cu credincioșii ortodocși, cărora le vorbea.

https://www.youtube.com/watch?v=sQ8IiuIG4ms

Abordarea mi-a amintit sfidarea lui Donald Trump, care s-a adresat la fel de condescendent neo-protestanților în campania electorală: „Frumoșii mei creștini, votați-mă.... vă iubesc, nu sunt creștin... trebuie să ieșiți la vot de data asta!”.

https://www.youtube.com/watch?v=bTm0du4kUH0

E aceeași încercare de a te folosi de un grup demografic, cu care nici nu te obosești să te identifici. Doar că Trump are gură mare și o inexplicabilă priză la public până la nivelul unui cult propriu idolatru, care își pune speranțele în el în ciuda oricăror evidențe. În timp ce Nicușor Dan e un anti-talent oratoric. E un supliciu să îi asculți lălăielile și bâjbîielile după cuvinte și frânturi de gânduri, care se ciocnesc necontenit din direcții neașteptate, într-o minte supra-solicitată. (1/3)

În esență, semnalul pe care încerca să îl dea era transpunerea în viu grai a strategiei de redefinire a identității, concepută de un grup de universitari. Am analizat în detaliu documentul respectiv, care e un demers înșelător, de înlocuire a identității etnice românești cu patriotismul civic.

Capcana identității bazate exclusiv pe cetățenie e strict necesară din perspectiva planificatorilor globali pentru marea înlocuire prin migrație și proclamarea noilor veniți ca români după buletin. Rezultatul e cel mai anti-național act cu putință, ambalat în simboluri adormitoare, stegulețe și intenții bune.

https://evadare.ro/politica/documentul-prin-care-nicusor-dan-incearca-redefinirea-identitatii-nationale/

Auditoriul căruia i se adresa era format din 2400 de tineri ortodocși, din cei mai buni pe care îi are țara, care ar putea fi numiți fără ironie tineri frumoși și liberi. Dar sintagma a fost capturată de activiștii #rezist, care nu de puține ori s-au manifestat agresiv și cu aversiune față de creștinism și patriotismul românesc. Aceia ar fi extrema „defetistă”, de care vorbea Nicușor Dan, care își neagă trecutul și orice perspectivă pozitivă asupra națiunii.

Mult mai corect era ca extrema anti-naționalistă să fie descrisă ca formată din nihiliști, care merg spre aneantizarea națiunii. Sau, dacă dorea să îi atașeze o direcție pozitivă, din perspectiva lor, i-ar fi putut numi federaliști. Doar că ar fi trebuit să admită că este el însuși unul dintre federaliști, care vrea topirea statului în supra-statul european. Deci nu vorbește de pe o poziție neutră, a unui centru imaginar.

Președintele a deplâns corect învrăjbirea din societate, împărțirea în tabere antagonice, care se dușmănesc și nu se mai ascultă. Dar este el însuși produsul acelei împărțiri radicale și a demonizării celor critici cu federalismul UE. El nu ar fi ajuns să ocupe acea funcție fără anularea alegerilor, fără interzicerea de a candida, dictată împotriva unor competitori ca Diana Șoșoacă și Călin Georgescu; tocmai pentru pretexte ca poziția critică față de NATO și UE, ajutor nedovedit din Rusia sau un presupus extremism.

Tot curentul de gândire naționalist a fost declarat ilegitim de tartorii Curții Constituționale și de aparatul de propagandă guvernamental. Orice ezitare față de supunerea totală față de Vest a fost echivalată cu a fi dușman al poporului, de pseudo-elite ilegitime, care nu au girul popular.

Nicușor Dan numește acel pol ca fiind demagogic. E de necontestat că există folosire demagogică a unor simboluri. Exponenții valului suveranist nu sunt ce are mai bun de oferit națiunea. Și, da, există oameni mult mai valoroși care nu fac politică, oameni care profesional duc societatea înainte, care constituie o majoritate tăcută, de bun simț, nereprezentată. Ei pot avea concepții diverse, într-un spectru de la naționalism la federalism. Dar, atâta timp cât nu doresc să se dedice personal politicii, n-au decât să își aleagă reprezentanți din oferta existentă, așa nesatisfăcătoare.

„Valorile” creștinismului și ale națiunii au rămas neprecizate în discurs, deși au fost subiectul central. Gura păcătosului adevăr grăiește. Într-adevăr, nu se vede suficient creștinismul nostru, nici în cum ne înțelegem cu aproapele, nici în preocupările cotidiene, nici în agenda statului.

Președintele sugerează incorect că naționalismul ar fi una din cele două extreme. În realitate, știe foarte bine că acel pol ar câștiga alegerile anticipate, de-asta face tot posibilul să le evite. Mai știe și că ar pierde realegerea, dacă s-ar organiza alegeri cu toți candidații. Deci nu face decât să echivaleze majoritatea nereprezentată cu minoritatea radicală ce i se opune.

Mi s-a părut mereu exagerată pornirea împotriva lui Nicușor Dan din bula suveranistă, pentru că e limpede că nu e el deținătorul puterii. Cu atât mai puțin înțeleg de ce le-a devenit brusc antipatic foștilor suporteri. Sunt șanse ca ei să-l deteste chiar mai mult pe viitor. Reacția lor la acest banal apel la un respect minimal pentru națiune și moștenirea istorică, fie și vag schițate, dovedește extremismul acelei grupări. Ei pur și simplu au alergie la credință și identitatea națională, nu doar ceva ce nu le place la Georgescu, Simion sau Șoșoacă. Resping acele idei chiar și când le invocă în treacăt unul de-al lor, ce-și zice „pro-european”.

E posibil ca sursa conflictului să fie o încercare de aliniere a lui Dan cu Donald Trump. O întâlnire lentă, pentru care s-ar putea să le treacă la amândoi mandatele înainte să se producă. Și o reorientare ideologică, pentru care Nicușor Dan nu are nici tracțiunea, nici carisma, nici legitimitatea necesare. Dar să zicem că e o încercare benignă. În zona suveranistă, a fost primită cu mirare și amuzament. În timp ce zona globalistă a picat iar testul toleranței,

arătându-și fața anti-națională.

Vladimir Putin primește întăriri nesperate de pe flancul estic al NATO în lupta pentru denazificare. Deputata USR Corina Atanasiu ajută și ea cum poate. Deocamdată a descoperit naziști care au intrat în Casa Poporului și au schimbat majoritatea parlamentară. E foarte periculos pentru democrația noastră! Paznicii impozantei clădiri au fost prinși pe picior greșit pentru că se așteptau să vină în uniforme, cu cântece de marș, dar au venit pe mutește, în costume obișnuite.

Ca în august 39, extremiștii de dreapta s-au înțeles cu ciuma roșie ca să dea atacul împreună. Dar e o lucrătură mai mare, în care au fost băgați și horthyștii unguri și alte minorități fasciste. Această monstruoasă coaliție a luat ciolanul de la gura partidului USR și a împărțit samavolnic funcțiile din Biroul Permanent.

Președintelui i se cere imperios să se oprească din munca la alegerea celui mai bun prim-ministru cu putință, la care trudește de patru luni. Și să clarifice care mai e majoritatea, folosind abilitățile sale de numărător și socotitor de nivel olimpic.

Neoficial, Corina Atanasiu a devenit ideoloaga USR și cea mai harnică voce a partidului. Care nu s-a dezis de ea nici când a cerut părinților să își retragă copiii de la ora de religie, nici când a cerut simpatizanților să facă liste negre cu profesoare care menționează etnia infractorilor, fapt considerat „neștiințific” de legiuitoare.

Uniunea Europeană se supune din nou Statelor Unite și se alătură noului val de sancțiuni contra Iranului. Măcar s-a abținut de la intervenția directă, dar își sabotează încă o sursă de energie, vitală pentru industria sa și nivelul de trai al cetățenilor. Cum reacția Teheranului e să bombardeze țările din jur cu baze militare americane, de unde pleacă agresiunea împotriva sa, UE suferă și de pe urma turbulențelor în furnizarea de petrol și gaze din tot Golful, de la Qatar la Arabia Saudită.

Organizația condusă de femei care vor să salveze planeta obține într-adevăr reducerea amprentei de carbon, dacă șoferii europeni vor renunța la mașini din cauza prețului de la peco. Rafinăriile și oțelăriile vor lua o pauză prelungită.

E reconfirmată și ipocrizia acestei conduceri inepte, care aplică un dublu standard. Iranul e în mod limpede țara agresată fără niciun motiv de Israel și Statele Unite. Dacă ar fi fost consecventă, UE ar fi trebuit să pună sancțiuni celor doi agresori, cum a pus Rusiei.

Până de curând, veneau cu motive penibile, că apără dreptul femeilor iraniene să umble fără batic sau ceva de genul. Acum susțin pe cei care omoară femei, copii și bărbați din Iran ca să le fure petrolul ca Venezuelei. Iar prin destabilizarea regiunii, produc migranți, care contribuie la creșterea numărului de femei europene violate. Cam asta e fățărnicia idioată a euro-progresismului.

În 2015, Uniunea Europeană și Statele Unite au semnat cu Iran un acord de neproliferare nucleară. Nimeni nu are un argument de bun simț de ce Iranul ar fi mai puțin îndreptățit decât Israelul să aibă arme nucleare. De ce țării care a pornit șapte războaie în ultimii doi ani nu i se impun inspecții ONU ale arsenalului nuclear sau de ce singura țară care a folosit bombe nucleare pentru a ucide ar trebui să dicteze cine are și cine nu are voie să aibă aceeași armă. Dar Teheranul acceptase să fie verificat că nu dezvoltă asemenea arme.

Urmare a acelui acord, relațiile economice cu UE începuseră să se dezghețe. UE importa 620.000 de barili de petrol din Iran pe zi, dintr-un export de 2,6 milioane. Adică, își diversifica sursele față de Rusia, cum sună obsesia Comisiei. Putea importa și gaz, dar încă nu se scumpise într-atât și nu ajunsesem la culmea prostiei cu adusul gazului lichefiat de peste ocean, ca să nu mai luăm de pe țeava existentă din vecinătate.

Donald Trump a rupt unilateral acel acord în primul mandat, în 2018, și a impus alte valuri de sancțiuni. Importurile UE din Iran au scăzut dramatic, limitându-se la fructe și puține produse petrochimice, inclusiv plastice pentru noile mașini „ecologice” și „reciclabile”. Per total, balanța comercială e vast favorabilă. Adică UE exportă de 3 miliarde de euro și importă 0,7. Pe scurt, la cererea patronului american, Uniunea își taie relația cu un partener comercial care și dincolo de furnizarea de energie era o bună afacere pentru continentul nostru.

Dar, sigur, fiecare șofer când face plinul și fiecare cumpărător care pune în raft ceva scumpit trebuie să accepte acest mic sacrificiu pentru a fi alături de Netanyahu și Trump, care aduc democrația și drepturile femeilor în Iran.

https://www.g4media.ro/sua-anunta-ca-ue-s-a-alaturat-oficial-campaniei-pentru-izolarea-economica-a-iranului.html

Paznicii „adevărului” oficial de la Context scriu că „AUR finanțează cel mai popular site de dezinformare pro-Kremlin, Activenews.” Citează așa zisa cercetare făcută de EFOR, pe care am prezentat-o acum câteva zile, când am remarcat că se referă exclusiv la plățile către presă ale PSD și AUR; punând în dreptul celorlalte partide doar bugetele de care au dispus, nu și spre ce televiziuni și site-uri la care au mers.

Deși se pretinde „verificator de adevăr”, Context persistă în minciuna cu propaganda rusă, obsesie repetată mecanic de cei care nu gândesc, care a ajuns să stârnească râsul oamenilor raționali. Orice om care și înțelege ce citește, poate trage propriile concluzii despre orientarea Activenews.

Fundamental, are o orientare naționalistă, conservatoare, creștin-ortodoxă. Lucruri care sunt extremiste doar pentru cei cu adevărat intoleranți, care vor distruse aceste valori și excluderea unor astfel de convingeri din spațiul public.

Din aceeași perspectivă radicală a corectitudinii politice, media alternativă e considerată „conspiraționistă”, pentru simplul fapt că include știri și dezvăluiri, pe care presa guvernamentală le ascunde. Media alternativă există tocmai pentru că presa „serioasă” și-a pierdut credibilitatea, devenind propagandă prin minciuni sistematice și narațiuni absurde. De-asta oamenii își caută surse alternative și există un underground al informației pe rețelele sociale. Ce e declarat azi „conspirație”, peste șase luni sau câțiva ani e recunoscut ca adevărat și de sursele oficiale.

Cel puțin în ultimii doi ani, Activenews a ales ca pe lângă această orientare fundamental pozitivă să practice un partizanat vizibil. Opțiuni cu care nu-i un secret că nu rezonez, dar au publicul lor și ar trebui să fie liberi să le manifeste. Geopolitic, se poziționează ca un fan club al lui Donald Trump, în siajul dreptei americane. E o inepție să spui că ar fi pro-ruși, când evidențele arată altceva. Da, au dat mai multe știri critice despre regimul de la Kiev, adevăruri peste care presa mainstream preferă să treacă, dar am văzut și poziționări critice în privința Rusiei.

Activenews sunt atât de pro-americani și trumpiști, încât au apărat răpirea lui Maduro și s-au apucat să îi atace pe cei care criticau pe bună dreptate acel act banditesc, soldat cu furtul petrolului unei țări suverane. A fost cel mai trist derapaj al lor, cu atacuri bădărănești la adresa Oanei Eftimie și o tentativă de „cancel culture” la adresa vocilor din bula naționalistă, care criticau America pentru ce a făcut în Venezuela. Foloseau o formulă disprețuitoare - „suveraniștii de pe Temu”. Partea asta m-a amuzat, pentru că am fost convins că se referea și la mine. Cel puțin așa am simțit, că mi se potrivea. :)

A fost singurul lor „extremism” și a fost pro-Washington nu pro-Kremlin. Dar dincolo de asta, au merite incontestabile în prezentarea adevărului despre operațiunea Covid și în lupta împotriva legilor cenzurii. În pandemie, au fost împotriva dictaturii instituite și au apărat drepturile omului, spre deosebire de Context și restul, care funcționează ca niște cerberi ai sistemului și rotițe ale represiunii ideologice. (1/2)

Am deplâns cu un an doi în urmă transformarea Activenews în presă de partid, un fel de tribună electorală pentru AUR, Călin Georgescu și George Simion, față de care prefer să îmi păstrez simțul critic și o privire lucidă. Văd altfel rostul presei alternative, dar poate sunt doar visător. Pragmatic, ei au dreptate, pentru că presa idealistă, de principii, nu poate supraviețui nici ca hobby multă vreme.

Și-au găsit o nișă a lor, care înseamnă un partid cu 40% în sondaje, cu acces la milioanele de euro din subvenții, cum au toate partidele mari, și perspectiva de a ajunge la guvernare. Nu cred că e o alegere bună pe termen lung să ignori compromisurile opozanților, ca să te minți că sunt ce ți-ai dori să fie, și cred că rezultatul va fi dezamăgitor. Dar e o alegere rațională și legitimă, în lipsă de altceva. Spre deosebire de AUR, remarc totuși că Activenews își permite critici la adresa Israelului și o consecventă opoziție la legea Vexler.

Îmi displac relatările în stil nord-coreean despre vizitele de lucru ale lui Călin Georgescu, în care găsesc mult umor involuntar. Dar există un public fidel, pe care știu că e riscant să-l superi, care are dreptul să aibă propria platformă, unde să își practice inclusiv idolatria, dacă asta dorește. Să zicem că e o încercare de echilibrare a balanței față de prezentarea aberant-negativă din presa mare.

Suma de care zice Context că o primește ActiveNews de la partidul AUR ar fi de circa 2.000 de euro pe lună. Ar fi un salariu bun pentru un singur om, dar comparativ cu sumele vehiculate în presă, pare derizorie. Aici lispește tocmai contextul, cum ar zice verificatorii.

Tapalagă și Pantazi au luat 5 milioane de euro de la Radu Budeanu când au vândut G4Media. Cristian Tudor Popescu era milionar în euro încă de acum 20 de ani, când a fost co-fondator la Gândul. De Mihai Gâdea s-a spus că are salariu de 15.000 de euro pe lună, la Andreea Esca nici nu îndrăznesc să mă gânesc. Hai să comparăm câte adevăruri și neadevăruri vehicuelază fiecare. Sau ce utilitate pentru public au emisiunile lui Cătălin Măruță, care ia tot o leafă de 15.000 de euro lunar.

Dacă urcăm mai sus, dăm de contractul de aproape 200 de milioane de euro de la buget pentru Digi. Primiți de la SRI, prin programul de înarmare SAFE, cu împrumuri de 16 miliarde de euro, justificate tocmai de isteria despre ruși, menținută de presa mainstream. Când s-a pus problema cercetării surselor de finanțare pentru ONG-uri, de tipul celor care țin „verificatoare de adevăr”, a fost un baraj de politicieni și influenceri, ca să nu se afle de unde vin adevăratele ingerințe externe.

E regretabil că există acest sistem de finanțare a partidelor de la buget, care se revarsă în coruperea presei. Și că e tolerată cucerirea țărilor de către marile puteri prin rețele de ONG-uri și trusturi multinaționale de media. Rezultatul e că avem niște giganți ai propagandei oficiale, cu televiziuni și ziare, aproape exclusiv pro-occidentale și susținătoare ale partidelor care au guvernat. Avem uriașe fonduri europene, care vin indirect tot de la români, și sunt folosite pentru propagandă de partea extremei progresiste, împotriva majorității conservatoare a țării.

AUR își face propria presă, deocamdată liliputană, în comparație, dar după aceeași rețetă. În condițiile în care publicul nu e dispus să plătească pentru ziare, având oferta gratuită de la marile trusturi, nici nu prea are cum să existe presă total idependentă. Și nu există nici public dispus să cântărească nuanțe mai echilibrate. Acela e foarte restrâns în comparație cu cei care pretind partizanat fără abateri. Cel puțin asta e senzația din comentarii.

(Precizez că niciun site care a preluat vreodată articole de-ale mele nu mi-a oferit bani, deși i-aș fi primit cu plăcere. Iar Vladimir Putin se face că plouă în continuare.)

Jocurile de noroc înghit 500 de miliarde de dolari anual la nivel global, surclasând de departe toate celelalte forme de divertisment împreună, de la film la cărți. Administrația Trump e cea mai favorabilă viciului din istorie, remarcă invitatul lui Tucker Carlson dintr-o ediție recentă, care a cercetat mai în detaliu fenomenul.

Cel mai important sponsor particular al lui Trump e văduva mogulului cazinourilor din Las Vegas, Sheldon Adelson. Miriam Adelson e cetățean israelian și după ce a lăsat chiar Donald să se înțeleagă, mult mai legată sufletește de acea țară decât de America, în care câștigă. (E martoră și în dosarul de corupție al lui Netanyahu, unde a mărturisit oferirea unor cadouri costisitoare.)

Împreună cu alți cumpărători de influență l-au convins pe Trump să pornească războiul din Iran. Cu acea ocazie, Dave Portnoy, promotor al pariurilor sportive (care i-au adus un faliment personal) îi numea „trădători” pe americanii care nu susțin războiul.

E mai mult decât evident că membri ai familiei Trump și ai administrației sale au câștigat sume enorme din manipularea piețelor, pariuri pe criptomonede, pe fluctuații ale prețului petrolului și alte mișcări generate de anunțul impunerii și retragerii de taxe pentru multe țări de pe glob. Președintele chiar a oferit un serviciu special, abonament la anunțurile de pe rețeaua sa, Truth Social, destinat speculatorilor.

Șefa Comisiei UE, Ursula von der Leyen, e la fel de coruptă. Soțul a adus-o în contractul preferențial cu Pfizer pentru miliardele de vaccinuri impuse țărilor membre. Iar fratele ei e președinte la Superbet, una din marile companii de pariuri sportive din Europa.

Efectele asupra populației sunt catastrofale. Pariurile și jocurile de noroc accesibile din telefon dau dependență, cresc rata de divorț, violență domestică și sinucidere. Au efecte ireversibile, ca falimentul personal prin îndatorare. Asta după ce ajung și victimele IFN-urilor, rechinii creditelor de nevoi personale cu dobânzi exorbitante.

Ca urmare a lobby-ului, 42 de state americane au legalizat jocurile de noroc online, devenind un mare Las Vegas. Schemele organizatorilor sunt gândite cinic să îi țintească pe cei 3-4% care generează jumătate din încasări, fiind marii dependenți. La fel procedează industria de pornografie, care oferă conținut gratuit, pentru a-i detecta pe cei total împătimiți, care devin plătitori. Cazinourile online îi elimină pe cei care câștigă sau le limitează pariurile, cu pretextul că vor să îi protejeze. Au inclusiv algoritmi capabili să facă asta înainte să câștige, prin predicție, când plasează comanda.

Industria pornografică e altă armă de distrugere în masă a societății. Fondatorul OnlyFans, evreu născut în Ucraina, între timp decedat, a apărut la un moment dat ca principalul sponsor al AIPAC, organizația de lobby pentru Israel, care susține majoritatea politicienilor din America. Alt avocat cu pregătire de rabin la Ierusalim, Solomon Friedman, patronează cea mai vastă rețea de site-uri pentru adulți de pe glob, care concentrează majoritatea traficului.

Un tip diferit de dependență e cea chimică, de la droguri la medicamente oferite de corporații farmaceutice. Familia Sackler a fost în epicentrul consumului de pastile opioide și antidepresive, care a ajuns la aproape 80.000 de decese prin supradoză anual doar în Statele Unite.

E o carență a sistemului democratic în sine, când masele îndemnate să se considere doar individualități fără conexiuni importante, ajung sub controlul unui grup fără scrupule, care le exploatează viciile și le cumpără politicienii și presa.

https://www.youtube.com/watch?v=wMAnOxKx3H4

https://www.zf.ro/burse-fonduri-mutuale/surpriza-noul-presedinte-al-superbet-este-fratele-ursulei-von-der-21637368

https://www.sciencedirect.com/science/article/pii/S003335062400283X