Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului cere îndepărtarea bustului lui Adrian Păunescu din Grădina Icoanei din București. Poetul are monumente similare și în alte orașe, cum ar fi Craiova (foto).

La fel ca la acțiunile care privesc personalitățile de dreapta sau marii clasici, institutul insistă că nu are nimic cu opera poetică, dar justifică solicitarea prin susținerea pe care a dat-o regimului Ceaușescu prin câteva poeme și spectacolele de muzică folk de la Cenaclul Flacăra.

Avocatul Bogdan Ionescu, care a obținut darea jos a bustului lui Octavian Goga la Iași și a întreprins alte demersuri similare pentru interbelici, aplaudă cererea și scrie în Adevărul de ce ar trebui înlăturată statuia lui Păunescu. Se bazează tot pe ordonanța 31 din 2002, pe care au extins-o ulterior legea lui Crin Antonescu din 2015 și cele două legi ale lui Silviu Vexler.

Juristul, care conduce o asociație de combatere a antisemitismului, susține că demolarea e perfect justificată pentru că democrația trebuie să se apere de ideologiile extremiste, care conduc la distrugere și moarte, riscând să o înlocuiască. (Distrugerea care să prevină distrugerea sună ca războiul în numele păcii. Pumnul în gură e noul stindard al democrației hibrid.)

Așa cum am spus din totdeauna, e o mare capcană contracararea legilor cenzurii la adresa dreptei, cerând în compensație cenzură pentru stânga. Rezultatul final e distrugerea din ambele direcții a întregului patrimoniu cultural românesc, a întregii tradiții de rezistență națională la ocupația de diverse feluri din afară. Și, într-un final, transformarea peisajului românesc într-un deșert fără repere.

În acest caz, contradicția între cele două flancuri din care se dă atacul e doar aparentă. Adrian Păunescu n-a fost doar un mare poet și gazetar, ce nu poate fi redus la cele câteva poezii de susținere a lui Nicolae Ceaușescu. A fost realmente un susținător al conștiinței naționale, cu înclinații de stânga ce se pot găsi la nenumărați gânditori din Occident. În opera lui patriotismul și umanismul covârșesc de departe momentele de compromis față de epoca în care nu a ales să se nască și stratul ideilor de inspirație marxistă.

Păunescu era fiul unui fost deținut politic din vechiul Partid Național Liberal și s-a alăturat regimului cu entuziasm nu în perioada internaționalistă, când au fost săvârșite marile crime. Ci după închiderea închisorilor politice în 64 și trecerea la deschiderea față de Occident, când Ceaușescu însuși era copleșit cu onoruri de președinții SUA sau regina Marii Britanii. (1/3)

Demolatorii nu ar fi avut nimic împotriva lui sau a lui Ceaușescu dacă erau doar comuniști. Îi detestă că au abandonat globalismul comunist utopic pentru a trece la aplicarea unui program naționalist de dezvoltare și de recucerire a independenței ca stat, marcată prin achitarea datoriilor.

Dacă ar fi fost altfel, programul luptei cu trecutul nu ar fi fost încredințat tocmai unor foști propagandiști comuniști, ca Alexandru Florian de la Institutul Wiesel sau Vladimir Tismăneanu, care au primit un cvasi-monopol de stat în fixarea propriilor versiuni asupra interbelicului, respectiv condamnarea comunismului.

Uniunea Europeană a refuzat printr-un vot în Parlamentul European să condamene în egală măsură comunismul cu nazismul. Comisia UE a fost condusă de Jose Manuel Baroso, fost maoist, adică adept al dictatorului Mao, cu cele mai mai numeroase crime dintre toți dictatorii istoriei. Busturile lui Marx există din Germania la Londra și în Statele Unite, la fel cum sunt și catedrele de marxism în toate universitățile.

Deci în niciun caz nu comunismul îi deranjează pe adepții progresului spre nicăieri. Și nici de combaterea extremismului. Nenumărați lideri politici din România și Europa se pozează cu guvernul genocidar din Israel, care are în coaliție adepți ai kahanismului.

Ideologia moștenită de la Meir Kahane, condamnat în Statele Unite pentru terorism la adresa reprezentanților diplomatici la ONU, e între versiunile mult mai violente ale fascismului, combinând rasismul cu fundamentalismul religios.

Există membri kahaniști în guvernul de acum al Israelului, care nu sunt doar negaționiști ai genocidului în desfășurare, dar și practicanți ai lui și apologeți ai terorismului și epurării etnice. Ministrul Securității Naționale, Itamar Ben Gvir are în birou taboul lui Baruch Goldstein, care în 1994 a tras cu mitraliera într-o moschee, rănind 125 de persoane și ucigând 29.

Spre comparație, Adrian Păunescu a băgat sub incidența legii care pedepsește omaginerea persoanelor vinovate de crime de război și genocid, deși a fost unul din cei mai mari pacifiști, care răspândea la noi mesajele generației „flower power” din Vestul acelor ani. Legătura cu genocidul ar fi acuza aberantă cu 60.000 de morți la Timișoara, pentru care a fost împușcat Ceaușescu sau poate comunismul în general.

Programul vizează în mod limpede destructurarea națiunii române prin tăiere rădăcinilor spirituale. Așa zisul program de „denazificare” înseamnă judecarea retroactivă a tuturor personalităților românești chiar dinainte de Eminescu, pentru opoziția lor la valurile de migrație ale evreilor veniți din imperiile învecinate.

Firul aceleiași rezistențe include și revizuirea cetățeniilor acordate în anii 20, inițiată de Octavian Goga. Nu era singurul care se opusese acordării cetățeniei acelor migranți, într-un șir care îi includea pe liberalii Kogălniceanu și Brătianu. Spre comparație, băștinașii palestinieni au fost dislocați prin colonizare și înlocuiți treptat de imigranți din Europa care le interzic întoarcerea și după 80 de ani în locurile natale, lor și urmașilor lor.

Dar pe linia purificării totale a trecutului prin eliminarea tututor conducătorilor și creatorilor considerați inacceptabili dinspre stânga sau dinspre dreapta, nu se poate ajunde decât la un deșert post-apocaliptic. Căci om fără pată nu se va găsi, dar cei care să arunce cu pietre în statui se vor găsi.

E ceea ce ne-a învățat Mântuitorul Iisus Hristos când a făcut trecerea de la vechea lege a talionului, care era destinată unei etape de ridicare din sălbăticie. Cum avea să spună și Mahatma Gandhi: „ochi pentru ochi și toată lumea va orbi...”

Lista personalităților considerate „problematice” de puriștii corectitudinii politice e uriașă. Pe această traiectorie, devin de neatins și alți creatori, de la Mihail Sadoveanu, Zaharia Stancu, Tudor Arghezi, Marin Preda, pentru convingerile lor de stânga, așa cum au fost introduși în malaxor personalitățile cu înclinații de dreapta dinaintea lor.

Demolatorii au liste mult mai precise de ținte decât au habar românii. Doar ignoranța maselor în privința convingerilor politice ale înaintașilor îi face pe români să nu înțeleagă dimensiunea problemei și importanța abolirii legilor cenzurii. Aceasta și nu cursa distrugerilor în compensație e soluția.

https://www.b1tv.ro/eveniment/bustul-lui-adrian-paunescu-contestat-din-nou-dupa-14-ani-iiccmer-cere-sa-fie-scos-din-gradina-icoanei-1713285.html

https://evadare.ro/istorie/12-denazificarea-culturii-romane-in-stilul-lui-putin/

https://adevarul.ro/blogurile-adevarul/simbolurile-nu-sunt-neutre-de-ce-bustul-lui-2545592.html

Seria despre „Oamenii din umbra campaniilor electorale” n-a avut mare succes pe Facebook, dar să știți că e savuroasă. A ajuns la partea a treia.

Alți consilieri cu greutate tocmiți de politicienii din România cu două decenii în urmă. Intră în scenă ambasadorii, revoluțiile colorate și gherilele digitale. Pe vremea când strategii se lăudau cu succesele de pe rețelele sociale și nu își imagina nimeni că ar putea fi motiv de anulare a votului.

https://evadare.ro/politica/3-de-la-postaci-la-hashtagisti/

Sub privirile binevoitoare ale lui Viktor Orban, Laszlo Tokes a cerut autonomie teritorială pentru așa zisul Ținut Secuiesc. Pastorul, fost membru al Parlamentului European, așteaptă ca și alte regiuni să fie recunoscute la viitoarea reorganizare administrativă a României, nominalizând: Transilvania, Moldova, Țara Românescă, Bucovina, Dobrogea, Oltenia, Ținutul Moților, Ținutul Secuiesc și Partium.

Termenul Partium vine de la denumirea în latină pentru „Părți din Regatul Ungariei” (Partium regni Hungariae). E o zonă la nord-vest de Transilvania, care include un județ din Ungaria de azi, cu localitatea Debrețin, un teritoriu din Ucraina de azi (Transcarpatia, care a fost și în componența Cehoslovaciei) dar și părți din șapte județe ale României de azi (Maramureș, Satu Mare, Timiș, Arad, Bihor, Sălaj, Caraș Severin.)

Orban a fost invitat la simpozionul anual de la Băile Tușnad, unde a fost prezentat ca premier. Deținătorul actual al funcției, Peter Magyar, s-a supărat pe organizatori că nu l-au invitat, transmițându-le: „Nu fiți lași, invitați-l pe premierul Ungariei”.

Laszlo Tokes a spus că discuțiile privind reunirea României cu Republica Moldova trebuie folosite pentru a aduce în actualitate tema „autonomiei pe criteriu personal a maghiarilor din Transilvania.”

Conferința e fixată să coincidă cu aniversarea a 106 ani de la Tratatul de la Trianon, prin care Ungaria a recunoscut granițele reconfigurate după primul război mondial și Unirea de la 1 Decembrie 1918. Prin același tratat și Ungaria căpăta un stat propriu, cum nu mai avusese de la înfrângerea de la Mohacs în fața turcilor, din 1526.

Tokes a deplâns diminuarea caracterului multicultural al Transilvaniei în ultimul secol, prin emigrarea unei părți a sașilor, secuilor, evreilor și mai recent a maghiarilor și românilor în Occident. A cerut un moment de reculegere pentru cei plecați.

În fața unor astfel de acțiuni secesioniste, care tind să devină tradiție, autoritățile de la București nu au nicio reacție, deși vin evident în contradicție cu ordinea constituțională descrisă în Articolul 1 din Constituție.

Dacă ar avea, îmi imaginez că ar liniști populația că nu e niciun pericol ca Orban să dețină scrieri subversive semnate de Eminescu, Goga, Radu Gyr sau Păunescu. Iar Tokes fiind reformat, nu e niciun risc să aibă icoane cu sfinții închisorilor ascunse prin casă. Nici să pregătească o lovitură de stat cu mercenarii lui Potra și influencerii de pe TikTok sau să ofenseze vreo minoritate.

https://www.mediafax.ro/politic/laszlo-tokes-cere-autonomie-pentru-tinutul-secuiesc-langa-viktor-orban-la-baile-tusnad-de-ce-autodeterminarea-maghiarilor-este-un-subiect-tabu-23778630

La postarea despre cererea de demolare a bustului lui Adrian Păunescu au fost sute de comentarii, aproape toate revoltate. Dar și câteva care aplaudau inițiativa. Între ele, și unul venit de la un impresar relativ cunoscut din campionatul de fotbal. Pe pagina sa, apare în cadre prietenești cu vedete ale fotbalului de altă dată. Cum ar fi simpaticul Rică Răducanu, legenda din poarta Rapidului anilor 60.

Și mi-am amintit că, între miile de poezii, lui Adrian Păunescu îi datorăm și cele mai frumoase două imnuri ale unor echipe de fotbal. Imnul Rapidului, cu „suntem peste tot acasă, porțile ni se deschid...” pus pe muzică de Victor Socaciu. Și cel al Craiovei, despre „Campioana unei mari iubiri...”, cântat prima dată tot la Cenaclu de Valeriu Penișoară. Ambele au fost fredonate de sute de mii de suporteri și sunt, în secret, invidiate chiar și de galeriile rivale.

Tot Adrian Păunescu a reușit să îl convingă pe Gică Hagi să revină la echipa națională pentru un meci cu Ungaria, după o emisiune în direct, transmisă până spre dimineață.

Sigur, e liber fiecare să țină cu orice echipă și să aibă, ca pe stadion, simpatie sau antipatie pentru un personaj public, sau o ideologie. N-are decât să ovaționeze sau să huiduie. Reproșul că Păunescu a făcut compromisuri față de regimul comunist e ceva ce nimeni nu neagă, fiind mărturisit și de el.

Însă e o mare diferență între a fi controversat și a fi interzis. Pot circula și cărți cu care să nu fie de acord reprezentanții statului sau majoritatea populației. Nu văd de ce nu ar exista și statui, la care unii să depună o floare, iar alții să treacă nepăsători pe lângă, fără a-și propune să le demoleze. (1/2)

Dar poate e o ciocnire de mentalități mai profundă de atât. Lumea poeziei e o lume pe cale de dispariție. Nu mă refer doar la câți cumpără și recitesc volume de versuri. Ci la dispariția simțului poetic, care piere odată cu lumea noastră, pentru a lăsa loc alteia, mai directe, mai alerte, mai pragmatice.

S-au dus vremurile boeme, când fotbaliștii de geniu petreceau la șpriț cu vorbe de spirit în compania celor mai mari scriitori și actori. Nu mai e de gândit un portar surprins în offside, ca nea Rică, în era analizelor VAR, a meciurilor tacticizate, în care offside-ul e dictat la milimetri de umăr direct de calculator.

S-a dus vremea echipelor muncitorești sau studențești, în care se înfruntau ambițiile câte unui cartier sau județ. Când alt rapidist, Nichi Dumitriu, zicea „mai bine o ocazie frumoasă decât un gol urât”. E vremea echipelor de mercenari, cu cetățeni ai globului, plătiți cu milioane de dolari, care abia apucă să învețe imnul țării pentru care evoluează.

Poate cei care au crezut în utopia egalității, a ridicării celor săraci, ca și în visul unei națiuni independente, care se exprima inclusiv prin gloria sportului, au fost naivi și sunt depășiți de vremuri.

Impresarul nostru probabil că a fost mult mai bine orientat să creadă în idealul capitalist. E nevoie și de oameni care să facă bani, desigur. Se mândrește cu sutele de fotbaliști exportați și importați. Între ei și cu cei aduși pentru Minerul Lupeni, unde s-au dus minerii de odinioară și era firesc, s-ar zice, să fie aduși fotbaliști de undeva. Cărbunii poluează, nu ne mai trebuie.

Ironic, e mina în care fusese sechestrat Ceaușescu la unul din foarte puținele proteste sindicale de pe timpul comunismului. Ce s-a ales de acea lume, pentru care erau dispuși să se ia de piept cu dictatura? (Ceva ce i se reproșează că n-a făcut lui Păunescu, de alții, care nici ei n-au îndrăznit ceva de genul.)

Categoric, lumea capitalismului va înlocui lumea poeziei. Dar cei care insistă să fie lăsate în loc statuile și numele de străzi, cred că cer măcar acest ultim drept. Să rămână măcar urme simbolice că a existat cândva un popor pe aici, care vorbea românește, nu doar la nivel de business. Ci atingea sublimul exprimării și simțirii, într-un fel propriu, intraductibil.

Atunci când demodații, care mai credem în ideea națională, le spun pragmaticilor „lăsați-ne măcar statuile”, parcă reiau la acest ceas al istoriei tuburătoarele versuri:

„Mai avem scurtă vreme de dus,
Pe conștiință povara acestui apus,
Apoi, vom fi foarte liberi sub cer,
Se vor împuțina cei ce n-au și ne cer....”

Daniel Roxin i-a răspuns lui Toader Paleologu, care spusese că nu există dovezi antice pentru legătura dintre geți și daci. Încă o dată, diplomele se întâmplă să fie depășite de pasiunea pentru un domeniu a unor amatori.

Cum am mai precizat, sunt împotriva ambelor excese în raportarea la daci sau la romani. Desconsiderarea unora și exaltarea altora intră în rândul atacului identitar, care se dă din mai multe direcții.

Unii completează prea mult din imaginație o poveste fantastică despre daci, deasupra altor civilizații, care au lăsat urme mai importante. Și ajung să vadă în Roma un fel de dușman al nostru, nu un motiv de mândrie. Din cealaltă extremă vin cei care îi fac „dacopați” pe cei interesați de acea parte a istoriei, pentru că își imaginează că progresul nu poate veni decât eliminând trecutul.


https://www.youtube.com/watch?v=cR7dR5wTT2Y

Nou episod din seria „Oamenii din umbra campaniilor electorale”: Statul paralel, cu linii care se întâlnesc. Ruperea USL a reconfigurat alianțele între partide și, în locul tandemului dintre Ponta și Crin, la Cotroceni ajunge Klaus Iohannis. Prezentat ca omul care vorbește mai bine când tace...

Liviu Dragnea devine noul om forte al PSD, la început în relații prietenești cu structurile oculte, ulterior învins de mașinăria unei justiții selective. Guvernul tehnocrat instalat după incendiul de la Colectiv pune în funcții nucleul viitorului USR. În stradă, Nicușor Dan și George Simion își exersau activismul civic, în mișcări cu impact mai târziu.

https://evadare.ro/politica/4-statul-paralel-cu-linii-care-se-intalnesc/

Institutul Elie Wiesel a publicat astăzi raportul anual de monitorizare. Documentul de 205 pagini trece în revistă reacțiile la votarea Legii Vexler și alte luări de poziție. Pe lângă absolut regretabile acte de vandalism sau amenințări proferate în comentarii, apar și nenumărate declarații politice, opinii de presă și acte de comemorare.

Între actele publice consemnate apar: elevul minor din Târgu Mureș, ținut în arest 24 de ore la 17 ani, pentru exprimarea de simpatii legionare.

E înfierată vânzarea de către eMag a unor cărți ca „Protocoalele înțelepților Sionului”. Ba chiar și lansarea unei cărți ce pare de dezvoltare personală: „300 de activități și principii evreiești pentru educația financiară a copiilor. A fi prosper și nu bogat....” (Cărții i se reproșează că perpetuează un stereotip, nu că divulgă secrete interzise minorilor.)

Apar și alte evenimente culturale controversate:
- un festival de muzică hard rock ținut la Buzău,
- cântecele rap ale lui Cedry2k,
- dosarul penal făcut postului online Radio Camarad, care difuza muzică legionară.

Bannere ale galeriilor de fotbal de la Rapid, Dinamo, U Cluj arestarea unui suporter al Stelei. Galeria „Șepcilor Roșii” din Cluj e ilustrată cu două bannere cu mesajele:

- „Șovinii vor să ne șteargă memoria, suprimând românismul, falsificând istoria.”
- „Sfinții închisorilor nu sunt dușmanii României, ci dimpotrivă. Ridică-te, Gheorghe, Ridică-te, Ioane, căci țara merge în derivă!”

Raportul notează cum a votat fiecare partid în parte la Legea Vexler, trăgând de urechi cele trei partide suveraniste că au votat împotrivă.

Sunt certate primăriile din orașele care refuză să șteargă numele de străzi Mircea Vulcănescu sau Radu Gyr.

E aplaudată îndepărtarea bustului lui Octavian Goga din Iași și dezaprobată reacția critică a fostului președinte al Academiei Române, Ioan Aurel Pop.

E contestată decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție, care a menținut revizuirea unei condamnări pentru doi ofițeri ai Armatei Române, dictată în 1950 de tribunalele comuniste. Parchetul se luptase până la CEDO împotriva lor, din partea României, ca să arate că ar fi fost vinovați de pogromuri la Iași și în Transnistria. ICCJ a respins demersul, reabilitându-i pe cei doi ofițeri.

Institutul protestează că Florin Dobrescu de la Fundația Ogoranu a fost lăsat să depună o coroană la monumentul Aripi, al luptătorilor anticomuniști, care a înlocuit statuia lui Lenin din fața Casei Scânteii. (În poză apare și cercetătorul Silvian Emanuel Man, certat în raport pentru apărarea memoriei foștilor deținuți politici și pentru o poză cu cartea lui Octavian Goga, „Mustul care fierbe”.)

E certat Muzeul Național al Literaturii Române pentru un eveniment dedicat lui Vintilă Horia și televiziunea Patriarhiei, Trinitas, pentru mediatizarea evenimentului. La fel, actorul Dan Puric, pentru o seară culturală în care a fost omagiat poetul Radu Gyr.

Institutul de Sociologie al Academiei Române - pentru evenimentul „Nichifor Crainic și dreptul la memorie”.

Sorin Lavric pentru promovarea unei comemorări a preotului interbelic Nicolae Grebenea. (cont.)

Armata Română, prin MApN, și președintele Nicușor Dan sunt certați pentru decorarea colonelului Ion Vasile Banu, născut în anul Unirii, 1918.

Ministerul Educației epus la colț pentru prezența lui Nichifor Crainic într-o broșură de pregătire pentru bacalaureat.

E considerat reprobabilă și felul în care apare rezistența anticomunistă în unele manuale de istorie din liceu. Sunt capturi despre simple consemnări în ele ale rezistenței grupurilor din munți ale lui Toma Arnăuțoiu, Gheorghe Arsenescu, Ion Gavrilă Ogoranu. Sau simpla enumerarea legionarilor între alte categorii reprimate de comuniști. (E neclar dacă institutul pretinde Ministerului Educației să dea la topit manualele în cauză pentru aducerea acelor adevăruri la cunoștința elevilor.)

Manualul de Religie pentru clasa a 8-a e pus la index pentru o lecție în care patru cântăreți de rap din România sunt prezentați adolescenților ca ilustrare de cum redescoperirea credinței le-a schimbat viața în bine, întorcându-i de la căi greșite precum consumul de droguri.

Problema Institutului e că Cedri2k și Dragonul AK47 ar avea cântece pozitive despre personalități legionare. (Fapt neprecizat în manualul respectiv. Deci n-au voie nici să se mai pocăiască sau să vorbească de altceva, că au „pata asta la dosar”.)

Tribunalul Botoșani e certat că a respins contestația la acordarea numelul istoricului în viață Gică Manole unui Cămin Cultural.

Institutul apreciază înmormânarea fără onoruri militare a veteranului de război, Radu Theodoru, general de aviație, în urma cercetării sale penale, care nu se finalizase cu nicio sentință de condamnare. Deci, măcar după minime uzanțe de drept, era prezumat nevinovat.

Naistul Nicolae Voiculeț e certat pentru admonestarea lui Samuel Dominic Fritz după interzicerea unui concert de colinde de Radu Gyr.

Sunt consemnate procesele demarate contra mai multor persoane: Călin Georgescu, Diana Șoșoacă, Florin Dobrescu, Mihai Rapcea, Mihai Tociu, Cezar Avrămuță (Stegarul Dac), Eugen Sechila (pentru sculptarea unei troițe), Dieter Johan Maurer pentru vânzarea de tricouri online, condamnarea inginerului Alexandru Balcu, pentru abțibilde lipite pe o sinagogă.

Noi procese pentru negarea Holocaustului au fost deschise pentru: colonelul Vasile Zărnescu, Marius Zoltan și Răzvan Bodocan.

Casa de licitații Artmark, condusă de Horia Roman Patapievici apare și în raportul de anul acesta pentru vânzarea de obiecte de colecție naziste sau legionare.

Parchetul Buzău apare pentru că nu a dat curs urmăririi penale a unui profesor de religie de liceu pentru cele spuse elevilor la clasă. (cont.)

O secțiune aparte e destinată partidelor politice, care sunt și ele supravegheate de institut. Apar: Acțiunea Conservatoare, pentru campania de abrogare a Legii Vexler, Partidul SOS România, pentru multiple declarații și evenimente cu Diana Șoșoacă, Miron Manega, Alexandru Amititeloae, Partidul Patrioților, prin Mihai Lasca, PRM, Gheorghe Funar și un partid socialist reprezentat de Gheorghiță Zbăganu, Bogdan Velcescu (de la AUR).

E consemnat procesul deschis lui Călin Georgescu pentru citatul dat din Corneliu Zelea Codreanu („Cel care luptă chiar și singur cu o mână de viteji pentru neam și țara lui și pentru Dumnezeu, nu va putea fi învins.”)

O secțiune aparte e dedicată comemorărilor. E înfierat evenimentul ținut de Fundația Ogoranu în cinstea zilei de 14 mai. Dar ziua respectivă a fost votată chiar de Parlamentul României ca zi comemorativă pentru victimele represiunii comuniste. Ulterior, peste ea s-a suprapus festivitatea anuală din Parlament pentru Ziua Independenței statului Israel, dar cealaltă nu a fost oficial abrogată. Deci, tehnic, statul încă solicită marcarea ei.

Insitutul nu condamnă în niciun fel actul tulburător pentru un creștin, de tăiere a crucii de pe DN1, de la locul uciderii deținuților legionari în frunte cu Zelea Codreanu. În schimb, prezintă protestele exprimate pe subiect de Marian Motocu, Mihai Tociu și Bogdan Stoicescu. Protestul a constat în recrearea unei cruci din lumânări aprinse în Piața Victoriei.

Apare în raport și pictarea sfinților închisorilor comuniste pe fațada unei biserici din zona Piața Sudului din București. Patriarhia a păstrat fresca sfântului Ilie Lăcătușu, dar a inlocuit în urma articolului de ziar chipurile lui Valeriu Gafencu, Radu Gyr și Mircea Vulcănescu.

Raportul comentează negativ canonizarea de către Biserica Ortodoxă Română a unor preoți și teologi, de care ni se spune că ar fi avut „valori fasciste”: Dumitru Stăniloae, Ilarion Felea și Ilie Lăcătușu. (cont.)

Mai multe publicații sunt înfierate de raport: revista Certitudinea (a lui Miron Manega), emisiunile lui Dan Diaconescu (OTV, Cancan), Activenews, Podul, Incorect Politic, Rost, blogul lui Ion Coja, blogul ortodox Saccsiv, DIS TV, canalul de Youtube al lui Ion Cristoiu (are pagini întregi alocate), Noua TV, Geția TV, BZI, ziariștii Liviu Mihaiu, George Roncea, doctorul Adrian Cacovean.

Între acuze sunt că invită istorici precum Corvin Lupu, Cristian Troncotă, Gică Manole, deși personalitățile respective nu sunt condamnate de vreo instanță și nu se spune ce ar fi spus neadevărat.

Avocatului Mihai Rapcea i se repoșează simpla distribuire a unei secvențe video cu Shulamit Aloni, fost ministru al Educației în Israel, care spunea că antisemitismul e un truc „de care ne folosim” pentru a nu fi criticați.

Regizorul Iulian Capsali apare pentru comentariile la asasinatul lui Charlie Kirk.

Bogdan Stoicescu apare pentru un protest față de vandalizare unui crucifix de către un soldat israelian. (Act condamnat verbal până și de Netanyahu.) I se reproșează fraza „Sioniștii urăsc creștinismul.”

Sorin Ovidiu Vântu apare pentru că a spus despre Gaza că „armata evreilor comite toate acele orori. Dacă vrei să știi cine te conduce, vezi pe cine n-ai voie să critici. ”

Platforma Left apare pentru o memă în care Donald Trump poartă cu kippă și perciuni, lângă un butoi de petrol cu steagul Venezuelei. Și zice: „Dacă nu-l fur eu, tot îl fură cineva.” (Replica apare într-un documentar Vice, și chiar a fost spusă de un colonist evreu din Cisiordania, care venise din America și se mutase în casa unei palestinience.)

DJ-ul de radio Marius Vintilă apare pentru participarea la un miting de protest contra genocidului din Gaza, pe care l-a comparat cu holocaustul. Fundația de Solidaritate România - Palestina apare și ea.

Frăția Ortodoxă apare pentru un comentariu lăsat pe pagina președintelui Nicușor Dan, care transmisese un text de comemorare a Holocaustului. Comentariul considerat reprobabil de raport suna așa: „Dumnezeu să ierte victimele holocaustului împotriva evreilor, dar și pe zecile de mii de victime exterminate în Palestina de către statul vecin.”

Institutul apreciază că mesajul „a relativizat memoria Holocaustului prin analogie cu războiul din Fâșia Gaza”. Legea Vexler prevede o pedeapsă de la 6 luni la 3 ani pentru minimalizare.

https://www.inshr-ew.ro/raport-de-monitorizare-antisemitism-si-negarea-holocaustului-in-anul-electoral-2025-2026/

La pagina 131 din raportul de monitorizare a antisemitismului, publicat astăzi de Institutul Elie Wiesel, apare ceva care le întrece pe toate. Instituția, care e parte din Secretariatul General al Guvernului României, ne informează că a apelat la aplicația News Vibe pentru supravegherea internetului (cu ajutorul inteligenței artificiale.)

Softul urmărește orice se scrie pe internet, probabil în timp real, pe site-uri și rețele de socializare mai ceva ca fosta Securitate. Și are o listă de cuvinte și nume, descrise ca: „termeni ce țin de Mișcarea Legionară sau persoane condamnate pentru crime de război”.

Cu totul șocant e că pe această listă de termeni cheie monitorizați se găsesc și cuvintele: Dumnezeu, Hristos, România, Biserica Ortodoxă Română, Biserica, BOR....

Pe lângă personalități istorice și culturale, din trecut, ca poetul Andrei Ciurunga, sau conducătorul comunist Nicolae Ceaușescu, apar nume din prezent ca: Trump, Nicușor Dan, Diana Șoșoacă, Dominic Fritz, George Simion, Călin Georgescu, Horațiu Potra, Moscova, Rusia și fostul ministru PSD Ilan Laufer.

După cum ni se explică, instrumentul de monitorizare decide din context dacă referința e preponderent pozitivă (cuvântul apare cu verde) sau negativă (marcat cu roșu).

Imediat sub poza cu acele cuvinte cheie, apar exemplificări despre cum noțiunile de interes pentru institut apar preponderent pozitiv în „surse cu impact online relevant” ca site-ul ActiveNews, pagina de Facebook Iubim Ortodoxia, pagina președintelui PPR Mihai Lasca și alta intitulată Mișcarea de Eliberare, a susținătorilor Dianei Șoșoacă.

Instantaneu mi-au venit în minte versurile poetului basarabean Grigore Vieru: „Doamne, ce păcate oare ai săvârșit....?”. Termenul „Dumnezeu” e între puținele cu verde, la fel și cel de Biserică. Spre deosebire de BOR, care e cu roșu, deci se vorbește preponderent de rău de acea siglă.

Deși prezența acelor termeni te poate lăsa perplex, e cumva logic. După ce Eminescu a fost proclamat de Institut și de un procuror „precursor al Mișcării Legionare” și autor de „articole antisemite”... După ce Institutul și-a arogat competența de a judeca poeții mai mici, filosofii și sfinții canonizați de Biserică... pare următorul pas logic să îndrăznească mai mult în opera de purificare a mentalităților.

Nu pot să-mi dau seama dacă institutul are ca obiectiv ca anul viitor Dumnezeu să nu mai apară cu verde, cu atâtea mențiuni pozitive pe internet. Sau să nu mai apară deloc. Pentru că nimeni nu știe când se poate declara câștigată lupta contra racilelor trecutului.

Teoretic, ar trebui să existe un punct, în care o societate să fie declarată vindecată de antisemitism și discursul urii, bună de externat din balamucul prezentului. Un punct spre care ne putem îndrepta înăsprind legile, vigilența și pedepsele de la an la an.

Doar că în acel punct, doctorii de minți și suflete ar trebui să se retragă spre alte ocupații, admițând că și-au pierdut obiectul muncii.

Rămâne de văzut dacă Biserica Ortodoxă, dar și restul cultelor religioase, ba chiar și liber-cugetătorii vor reacționa în vreun fel față de acest fapt neașteptat. Că Însuși Dumnezeu a fost dat în urmărire pe internet cu AI-ul. Și că bugetari din subordinea guvernului iau salariu ca să consemneze dacă românii vorbesc de bine sau de rău despre Domnul.

Va trebui să începem prin a lămuri la care din cele două a fost încadrat: la idei legionare sau la crime de război. Scuzați că am glumit cu așa ceva, dar e o situație atât de absurdă, că nu știu ce altceva se poate face. (1/2)

Cum spuneam, mi-am amintit de versurile lui Grigore Vieru, pe care în anii 90, pe vremea Podului de Flori peste Prut, le cânta Dida Drăgan, în amintirea deportaților basarabeni în Siberia și bisericilor prigonite. Era după o Revoluție când sperasem cu toții că vom fi liberi:

„Reaprindeți candela-n căscioare,
Lângă busuiocul cel mereu
Degerat la mâini și la picioare,
Se întoarce acasă Dumnezeu.

Doamne, Cel din slăvile creștine,
Ce păcate oare ai săvârșit?
Că Te-au dus acolo și pe Tine,
În Siberii fără de sfârșit.

Toate le ierți, Doamne de Sus, cu blândețe măreață,
Chiar și pe cei care Te-au dus, în Siberii de gheață.”

(Link: alte enormități din Raport, în selecțiunile din postarea de mai devreme.)

https://www.facebook.com/reactiunea/posts/pfbid0D2gKL6WfVD9Pe8ZrZJHbLacuTczvnmGKAsH44PFKTXBQ93ipKYBx5sCLwAxF6euWl

Un sondaj de opinie, realizat în noiembrie 2025, la comanda Institutului Elie Wiesel, e inclus în premieră în raportul publicat astăzi. Măsurătoarea Social Monitor a folosit un eșantion de peste o mie de români, relevând o evoluție a percpețiilor, pe care institutul o descrie ca îngrijorătoare.

82% dintre români cred că memoria victimelor Holocaustului trebuie păstrată vie.

81% dintre români sunt de acord că evreii au dat multe personalități în știință, cultură și medicină.

71% opinează că evreii au relații bune cu restul populației. Și 70% că sunt o minoritate importantă a României.

Dar apar și impresii negative. 51% din cei chestionați au fost de acord că evreii își urmăresc doar interesele proprii.

40% cred că acționează pentru destabilizarea societății în care trăiesc - afirmație respinsă de 47%. (Procentul a crescut cu 18% față de sondajul făcut cu un an înainte.)

35% înclină spre ideea că numărul lor ar trebui limitat în anumite posturi - idee respinsă de 59%.

Tot 35% sunt de părere că ar fi mai bine să se ducă să trăiască în altă țară. Afirmație pe care 59% din români o dezaprobă.

29% dintre români cred că evreii au sprijinit instaurarea comunismului în România. 49% nu cred asta, iar 29% nu sunt lămuriți pe subiect sau refuză să răspundă. (cont.)