În mai puțin de o săptămână, se vor împlini trei luni de când s-a rupt coaliția dintre blugi și banane, fără ca nimeni să poată spune concret de la ce s-au luat și ce-i desparte. Ar putea să se împace, dacă s-ar hotărî cine să stea deasupra. Dar sunt șanse să nu existe guvern nou nici în septembrie.

La un moment dat, au fost foarte aproape de o cusătură nouă, pe la spate, trăgând de un crac liberal, care s-a rupt, dar nu destul, lăsând partidul cu un blug mai lung pe dreptul decât pe stângul.

În aceste luni, președintele a plecat teleleu prin mai multe state rupt în fund, ca o banană ieșită zglobiu din blugi. A fost în Turcia, e în Franța și mâine va fi în Ucraina, să rezolve marile probleme ale globului, în locul ecuației fără soluție de acasă.

Liderul opoziției a luat și el calea Sionului și ar mușca din banana guvernării dacă i s-ar da șefia Senatului. O biată funcție simbolică împiedică îmbrățișarea. E drept, una care l-ar face președinte interimar, dacă actualul ar pica testul psihologic la o suspendare.

Aflat la Paris, președintele așteaptă meciul și defilarea de 14 iulie. Ironic, căderea Bastiliei e sărbătorită când se fac alte pușcării politice pentru disidenți. Hibridul democratic funcționează fără alegeri libere și fără guvern legitim, din inerție.

Nicușor e acolo și pentru întâlnirea „Coaliției de Voință”, a țărilor pornite să se bată contra Rusiei, după ce a fost în Turcia la altă coaliție războinică, NATO, și merge la Kiev să vadă cât de bine merg lucrurile pentru țara care a acceptat să fie pion de sacrificiu înaintea noastră.

Într-un interviu de la Paris, spune că acasă nu e voință pentru o coaliție, pentru că „experiența ne-a arătat că partidul pe care-l prind alegerile la guvernare e dezavantajat electoral.” Deci toți vor să guverneze primii și să lase leapșa faptelor bune la ceilalți. Ultimele alegeri prezidențiale au fost anulate, după ce s-a consatat că, indiferent de ordine, toți care au guvernat au fost dezavantajați electoral.

Explică și de ce nu-i dă și lui Simion să muște din banana dulce a (palatului) Victoriei. Coaliția de Voință s-a strâns la Paris să decidă al 21-lea pachet de sancțiuni puse Rusiei. Pentru că primele 20 aproape au răpus ursul, dar ce-o să-i facă acum va fi grav de tot. Și, zice Nicușor Dan: „cum ar fi ca, România, din senin, așa, să aibă un guvern în care o parte din miniștri să se opună pachetului de sancțiuni pentru Rusia...!?”

Desigur, pericolul invocat e fantasmagoric de la Dungaciu & Co., dar înseamnă că nu putem avea guvern până nu sufocăm Rusia cu sancțiuni și urcăm prețul la gaz și benzină cât va fi nevoie până urlă Putin. Nu putem risca nici teoretic să avem un guvern care nu e războinic și nu servește Ucraina.

Așadar, pentru români, pot să nu existe nici alegeri nici guvern, întâi facem turul aliaților să vedem ce pretenții au, și după aia ne reunim să vedem ce coaliție putem să încropim pentru ei.

Mercenarii nici n-aveau ce sa ofere de ziua Frantei, decat o infrangere.

Cele două tabere din Parlamentul European și farsa pe care o joacă

Legislativul Uniunii Europene a oferit luna trecută imagini emblematice, după un vot, care se presupune a fi o decizie istorică. În discuție a fost o inițiativă de stăvilire a migrației ilegale. Cel puțin așa era prezentată în oficiosul EuroNews. (...)

Votul a fost câștigat cu o majoritate de două treimi și sala s-a împărțit spontan între cei care scandau „Trimiteți-i înapoi!” și cei care strigau „Rușine să vă fie!”, cu pumnul ridicat, salutul internaționalei comuniste.

Când te apuci să citești în ce consta directiva, devine hilar. Practic, Uniunea a constatat că e invadată și îi roagă pe cei intrați ilegal să plece după ce li s-a respins cererea. Pentru că, da, cei veniți cu barca sunt așteptați să se auto-deporteze și de acum încolo sunt amenințați că vor fi scoși cu forța. (Doar că nu s-a stabilit unde.)

Lista votanților din România arată că avem și noi o facțiune extremistă, care susține inclusiv migrația ilegală. Iar din ea face parte o propunere de prim-ministru, cunoscut pentru relațiile lui cu statul paralel. Au votat împotrivă sau s-au abținut și alții care pozează în populiști acasă.

Privită și mai în detaliu, inițiativa e reluarea înșelătoriei cu deportarea în Rwanda, cu care conservatorii britanici și-au amăgit alegătorii mai mulți ani la rând. Disputa e mutată de la migrația legală, organizată chiar de guverne, spre vârful aisbergului, care e, potrivit cifrelor, migrația ilegală.

https://evadare.ro/externe/cele-doua-tabere-din-parlamentul-european-si-farsa-pe-care-o-joaca/

Șoc în Congresul Statelor Unite, unde mai mult de jumătate din deputații democrați au votat pentru oprirea finanțării militare a statului Israel. Amendamentul, propus de republicanul disident Thomas Massie a picat la vot cu scorul de 104 la 314, în Camera Reprezentanților.

Propunerea de anulare a transferului de 3,3 miliarde de dolari către Israel a fost respinsă de toți colegii săi din Partidul Republican. Deși partidul președintelui Trump se prezintă ca unul patriotic și adept al statului minimal, care vrea să elimine risipa de la buget, când e pus să aleagă între interesul suveran al Americii și o țară din Orientul Mijlociu, alege în bloc loialitatea față de ceilalți. Cu un singur vot pentru acea reducere de cheltuieli, Partidul Republican e reconfirmat ca unul capturat de linia războinică neo-con.

Dar supriza, pe care Politico o descrie ca un seism, a venit din cealaltă tabără. Dintre reprezentanții Partidului Democrat, 103 au votat pentru amendament și 98 împotrivă. Pacifismul era o temă mai veche în stânga americană, dar opoziția față de acțiunile statului Israel era firavă în trecut.

Poziția e în acord cu schimbarea opiniei publice, pe care politicienii încearcă să o recucerească înainte de alegerile intermediare de la toamnă. Într-un sondaj recent, 3 din 10 americani sunt convinși că Israelul comite un genocid împotriva palestinienilor. Dar scorul e mult mai mare în rândul simpatizanților PD, unde aproximativ 50% sunt de această părere.

Uciderea a 73.000 de persoane în Gaza, ca represalii după atacul din octombrie 2023, a schimbat mult percepția publică. Doar după acordul de încetarea focului, încheiat cu Hamas, armata israeliană a ucis 1.000 de persoane, mai mult decât în atacul din 2023. Iar faptul că IDF țintește deliberat copii, potrivit rapoartelor ONU, sau nu distinge între militanți, femei, bătrâni și restul civililor, că provoacă metodic privarea de hrană și apă potabilă a populației pe care o ține captivă în lagărul din Fâșia Gaza, au contribuit de asemenea la erodarea simpatiei pentru Israel în majoritatea țărilor globului.

Acum chiar și 30% dintre evreii din Statele Unite admit că Israelul comite un genocid.

Sondajul realizat de Associated Press notează faliile între segmentele demografice americane pe acest subiect. Doar o treime dintre americani consideră subiectul Israel foarte sau extrem de important pentru ei.

58% dintre votanții democrați sunt de părere că SUA susține prea mult Israelul. Sunt de acord cu opinia chiar și 51% dintre votanții evrei ai Partidului Democrat. Iar 62% din simpatizanții democrați cred că Statele Unite nu fac destul pentru palestinieni. Procentul urcă la 68% în rândul democraților tineri, sub 45 de ani, care e limpede că ar vrea o schimbare de tabără în politica externă.

Israelul are încă o bază solidă în sânul electoratului republican, unde doar 13% recunoaște genocidul din Gaza. 60% din alegătorii republicani apreciază ca potrivit ajutorul pe care SUA îl dă Israelului și doar 20% îl consideră prea mare. Dar chiar și în acea tabără, Israelul pierde tineretul. 20% din tinerii republicani recunosc genocidul. Pe măsură ce abandonează Fox News, Breitbart sau Daily Wire, și se informează din media alternativă, nu de la televizor, opiniile lor se schimbă, la fel ca ale tinerilor din cealaltă tabără. (...)

https://evadare.ro/externe/mai-multi-deputati-ai-partidului-democrat-au-votat-pentru-oprirea-finantarii-militare-pentru-israel-decat-impotriva/

În timp ce aviația americană bombardează podurile din Iran și restul infrastructurii civile, vice-președintele Statelor Unite încearcă să se distanțeze de războiul ordonat de Trump, în perpectiva propriei candidaturi prezidențiale. JD Vance spune că Israelul duce o campanie de influențare a politicii externe a Statelor Unite, prin subminarea negocierilor de pace.

Intr-un lung interviu cu Joe Rogan, numărul 2 de la Casa Albă a făcut și alte dezvăluiri demult bănuite de cei care nu au trăit într-o peșteră. Dar e cel mai înalt demnitar care le formulează atât de clar. (Din cele aproape trei ore de dialog, partea despre războiul în desfășurare începe pe la 1:08 și ține cam o jumătate de oră.)

Vance pretinde că s-ar afla la mijloc, pe o poziție moderată, în disputa privind lobby-ul din Israel din sânul coaliției MAGA, de la Mark Levine la Tucker Carlson. Acolo unde radicalii neocon presează pentru schimbarea regimului la Teheran, JD avertizează că intervenția din Libia (purtată de tandemul Obama, Hillary Clinton) a fost nefastă. După răsturnarea și asasinarea colonelului Gadafi, Libia a devenit un tărâm al fărădelegii și a produs un val de emigrație în Europa.

JD Vance are mai multe aprecieri pentru soluția negociată, în care Iranul ar fi putut să beneficieze de 300 de miliarde de dolari în prin deblocarea unor active și alte concesii comerciale pentru reconstrucția țării (după deceniile de sancțini și război). La celălalt pol, ar fi trimiterea a 150.000 de soldați americani la sol, care să răstoarne regimul, pe care Vance o respinge pentru că nu există susținere populară iraniană pentru o revoluție.

Secundul lui Trump spune că reprezentanții țărilor din Golf (Arabia Saudită și Emiratele) au susținut acordul de pace recent încălcat, și s-au arătat dispuși să investească în Iran pentru reconstrucție. „Ne-ar lăsa Statele Unite să facem asta?” au întrebat ei despre ridicarea sancțiunilor. Și atunci, „ulii războiului” au început să îl atace inclusiv pe Trump, mințind că vrea să dea Iranului 300 de miliarde, când era vorba doar să lase pe alții să facă afaceri acolo.

Joe Rogan l-a întrebat dacă dosarele Epstein au jucat un rol în influențarea președintelui Trump în direcția războiului. Vance a spus că operațiunea de comunicare pe subiect a fost prost condusă. După revenirea lui Trump la Casa Albă, mai mulți influenceri (apropiați lui și cauzei israeliene) au primit niște bibliorafturi în care pretindeau că sunt arhivele Epstein desecretizate. Vance recunoaște acum că în acele dosare erau doar documente vechi, deja publice, totul fiind o păcăleală pentru public.

Vance a confirmat că Jeffrey Epstein avea legături la cel mai înalt nivel în CIA și Mossad. Din cele 6 milioane de documente, au fost puse pe internet jumătate, cu multe nume acoperite. Totuși, spune că Donald Trump ar fi pornit războiul din Iran și fără presiunile venite din Israel, invocând pretextul armelor nucleare. (1/2)

JD Vance spune că a aflat abia zilele trecute din revista Time că Israelul derula o campanie de influențare a opiniei publice americane pro război, printr-un fost conducător al campaniei electorale a lui Trump. Dar cine citește Reacțiunea a aflat mai demult de Brad Parscale și chiar despre cum era dat ca susținător din umbră al campaniei lui Călin Georgescu.

Câștigătorul primului tur din 2024 îl invoca des pe JD Vance, dar s-ar putea să fie lăsat în offside acum, de critici la adresa unei țări pentru care Georgescu are doar cuvinte de laudă. La fel au pățit și „pro-europenii” când au apărut fricțiuni între SUA și UE. N-o să știe pe cine să aleagă, dacă ar divorța SUA de Israel. Ar fi amuzant, doar că acea perspectivă e iluzorie.

Rebranduirea lui JD Vance ca patriot, care încearcă să sară din barca MIGA în barca MAGA, când amândouă iau apă, e primită cu scepticism în dreapta americană de pe internet. E de notorietate că politicianul cu nume schimbat e o creație a lui Peter Thiel de la Palantir. Dar acesta nu e singurul miliardar care pariază pe el ca viitor președinte.

Forbes dă o listă mai lungă cu oligarhi apropiați de Vance. Între ei: Miriam Adelson, principalul sponsor privat al lui Trump, Serghei Brin, co-fondatorul Google. (Anterior un suporter al lui Obama, a dat 440.000 pentru campania convenția republicană.), Elon Musk, John Lonsdale (alt co-fondator al Palatir, alături de Alex Karp, a dat aceeași sumă).

Însurat cu o indiancă, Vance are și sprijinul acelei comunități, care câștigă influență în SUA, Canada și Europa. Un podcaster miliardar, Chamath Palihapitiya, a donat tot peste 400.000 și i-a organizat un eveniment unde s-au strâns 4 milioane.

Din cercul lui Vance nu lipsesc băieții lui Steve Witkoff (Alex și Zach), mai mulți conducători de fonduri speculative ca: Paul Singer, Stephen Schwartzman (de la Blackstone), Jeff Yass, John Paulson (miliardar care a fost căsătorit cu o româncă).

https://youtu.be/vtxyvD58eDg?si=mKYfTs7c6TBX0pRi&t=4128

https://evadare.ro/politica/george-simion-laudat-de-o-publicatie-din-israel/#calin-georgescu

https://www.forbes.com/sites/alisondurkee/2026/04/16/here-are-the-billionaires-cozying-up-to-jd-vance/

Stie cineva la ce folosesc gaurile astea? Ca au perforat niste trotuare cu zeci de guri de canal, cam la 1,5 m una de alta.

Prima parte dintr-un material mai amplu despre consultanții din umbra campaniilor electorale. De la auto-didacții anilor 90, trecând prin ușa rotativă dintre presă și politică; la primii consultanți străini aduși pe contracte piperate cu scandaluri de corupție.

https://evadare.ro/politica/cativa-din-oamenii-din-umbra-campaniilor-electorale/

Un român, care lucrează în livrări de 8 ani, i-a scris lui Robert Turcescu despre realitățile de la firul ierbii în acest domeniu din care românii au fost aproape eliminați. (Deocamdată doar din segmentul distribuției de mâncare gătită, dar urmează și restul livrărilor, taximetrie, comerț și așa mai departe.)

Omul spulberă multe din mesajele inoculate de presă în mulți ani de propagandă anti-românească și reluate la nesfârșit de cei spălați pe creier și postacii nelipsiți de la orice discuție pe subiect. Nici pomeneală de domenii care ar fi fost refuzate de românii leneși, pentru care era necesar importul altora mult mai harnici, de afară.

Domeniul era chiar surprinzător de bine plătit la început și începea să fie o variantă atât pentru tineri fără experiență, care trebuie să înceapă de undeva, dar și de cei care avuseseră alte ocupații obișnuite, care se reprofilau sau își completau veniturile.

Câștigurile au fost reduse drastic până sub pragul sustenabil prin modificarea „din aplicație” a posibilităților de câștig, introducerea intermediarilor cu „flotă” de angajați. Și întregul sistem a fost treptat înclinat să favorizeze importul de asiatici și să îi facă pe români să se retragă. Sunt descrise în detaliu toate mecanismele folosite și cum pentru străini e o schemă tot mai tentantă.

Întâmplător, persoana care relatează a lucrat și în Italia o vreme, ocazie cu care mai spulberă un argument cu care suporterii înlocuirii caută să închidă gura românilor. E falsa echivalență între integrarea României în UE și utopia integrării Asiei și Africii în România.

Într-un articol din februarie 2020, am demontat acea retorică, prin care propaganda oficială încearcă să oprească discuția legitimă pe tema migrației, cea mai importantă temă din politica Europei actuale. Era un fel de listă cu argumente de bun simț împotriva politicii de migrație în masă, care relua multe lucruri pe care le spusesem cu mulți ani înainte.

Tot ce e prezis acolo ca dezavantaje a început deja să se petreacă și e confirmat de mărturia acestui muncitor din domeniu. Pentru că nu erau simple fantezii, ci observații despre cum a decurs fenomenul în alte țări din Europa și ce consecințe a avut.

E menționată acolo și degradarea libertății de exprimare, care a însoțit peste tot programul creării unei societăți multiculturale. Între timp, pot vedea toți ce fel de legi s-au dat tocmai pentru a lua posibilitatea românilor de a avea o voce în apărarea propriilor interese; și cât de abuzive au devenit acțiunile de tip polițienesc, cât de aberant sunt interpretate cuvintele unora.

La fel au fost confirmate dezavantajele pentru întreaga masă salarială din România, scăderea puterii de negociere în raport cu patronatul, degradarea lentă a condițiilor de trai și chiar a câștigurilor reale, în raport cu inflația.

https://www.facebook.com/photo?fbid=1568697024617113&set=a.423977455755748

https://evadare.ro/politica/de-ce-va-opuneti-imigratiei-daca-atatia-romani-au-plecat/

Primarul dintr-o comună oltenească, aproape de Dunăre, a devenit vedetă după ce l-a acuzat de falsitate pe Călin Georgescu. Fănel Bădici e primar în Izbiceni, județul Olt, al cărei târg agricol a fost vizitat și de fostul candidat prezidențial. Până la un punct, observațiile sale ironice au fost justificate.

De când a câștigat primul tur al prezidențialelor în decembrie 2024 și a fost împiedicat abuziv de două ori să concureze, Călin Georgescu pare într-o nesfârșită campanie electorală. A trecut de la mesaje filmate, la băi de mulțime și hore la zile mari, la vizite prin sate din cele mai obscure și prin piețe. Nu lipsesc discursurile patetice pline de pilde, armata de badigarzi bine clădiți, cu alură de SPP-iști și suporterii cu steaguri.

E ceva artificial în această necontenită campanie de promovare. Dar oamenii sunt liberi să-l simpatizeze și ar fi trebuit să fie liberi și să-l voteze. (Anularea alegerilor e ceva mult mai grav decât orice spune și face Călin Georgescu.) Doar că primarul Bădici nu s-a limitat la o apreciere a falsității în sensul figurat, care ar fi fost o simplă percepție subiectivă și o chestie de gust. A trecut la acuza că toată descinderea în comună a fost regizată și a pus niște poze „doveditoare”.

Într-un clip postat de USR, primarul spune că sutele de participanți erau aduși din altă parte, într-o coregrafie străină locului. (....)

Doar că poza oferită de primar ca adevăratul târg din comuna lui era dintr-un articol de acum trei ani, dintr-un reportaj într-o localitate învecinată.

Situația e și mai hilară când derulezi pagina de Facebook a primarului. Care e plină de lucrurile pentru care USR-iștii își acuzau rivalii.

https://evadare.ro/politica/ale-cui-erau-pozele-false-calin-georgescu-vs-primarul-usr-din-izbiceni/

Europa devine un balamuc concentraționar, din care Anglia și Germania sunt saloanele cele mai avansate. Cazurile de represiune din locomotiva Uniunii Europene par rupte din fanteziile lui Caramitru și Papahagi.

Poliția l-a anunțat pe un istoric că riscă trei ani de închisoare pentru o memă în care Putin era comparat cu Hitler. Sistemul a ajuns să își devoreze chiar propagandiștii care bat toba războiului, pentru că și arătarea fostului conducător ca simbol al răului a fost confundată cu un compliment.

Glumele pe seama politicienilor în viață au devenit și ele interzise. Un cetățean a fost amendat 2.000 de euro pentru că l-a poreclit „mincinosul Fritz” pe primul ministru Friedrich Mertz. La altul s-a dispus percheziție domiciliară pentru că l-a făcut prostănac pe un ministru.

Imaginile și postările parcă sunt analizate de roboți severi, care forțează și oamenii să devină niște roboței, ca să fie lăsați în pace. Un pensionar a fost anchetat că l-a portretizat pe Mertz cu nasul lung și a scris „vine Pinocchio la noi în oraș”.

The Telegraph scrie că fenomenul e atât de răspândit, încât ONU a lansat o investigație privind libertatea exprimării în Germania. Țara Ursulei von der Leyen tatonează demult ideea scoaterii în afara legii a principalului partid de opoziție, AfD, care e supravegheat de BND, serviciul secret, ca un pericol la siguranța națională. Partidul cu totul a fost clasat ca organizație extremistă.

Nemții au la dispoziție zeci de site-uri, prin intermediul cărora autoritățile îi îndeamnă să se toarne între ei ca la Stasi, fosta poliție politică a RDG. Legea germană penalizează inclusiv „bârfa răutăcioasă” sau defăimarea, într-o înșiruire de acțiuni verbale ce se pot solda cu 5 ani de închisoare.

Deloc de mirare că tot acest experiment distopic, pus în operă după ocuparea țării de armatele lui Stalin, Churchill și Roosevelt, a produs o populație docilă și refractară la vorbitul cu străinii. Ceva ce românii au confundat cu o trăsătură a poporului german sau semn de răceală. Alții au socotit că obsesia pentru reguli din cele mai absurde ar fi semn de civilizație și model de urmat, care să fie aplicat și popoarelor latine ale continentului. Probabil de-asta au și sperat că vom avea de câștigat dacă-i alegem pe Klaus și Fritz.

În 2025, aproape 5.000 de investigații pentru delicte de opinie au fost deschise în Germania. Cazul profesorului de istorie, cu care începe materialul din The Telegraph e mai ilustrativ decât lasă ziarul să se înțeleagă.

Rainer Zitelmann e exact produsul dorit de sistem. În tinerețe povestește că era admirator al lui Mao Zedong, că organizase o Celulă Roșie, în care preda altor activiști comuniști din operele lui Marx, Engels, Lenin și Stalin. Că Mao și Stalin au fiecare mai multe victime decât Hitler nu-l tulbura și nici nu-l pune în vreun pericol, pentru că extremismul de stânga e tolerat în minunata lume nouă.

Dar băiatul era foarte orientat în privința carierei și a devenit apologet al capitalismului. A scris mai multe cărți despre „Puterea capitalismului”, despre meritele celor bogați, cu elogii pentru Steve Jobs și Elon Musk.

I s-au acordat mai multe premii pentru cărțile despre Hitler și nazism, care au fost și ecranizate. Când alt istoric, David Irving, a încercat o privire asupra epocii în afara dogmei oficiale, fapt pentru care avea să fie încarcerat, Zitelmann l-a atacat public.

Firește, s-a alăturat susținerii Ucrainei și e un suporter marcant al Israelului. Deci aplică foarte selectiv și profitabil „lecțiile istoriei”. Tocmai comparația făcută între Putin și Hitler i-a adus neașteptate neplăceri, când el încerca doar să fie băiat ascultător și să susțină echipa câștigătoare.

https://www.yahoo.com/news/politics/articles/inside-orwellian-world-germany-free-050000945.html

https://www.dw.com/en/german-lawyers-ban-on-far-right-afd-likely-successful/a-77726537

https://en.wikipedia.org/wiki/Rainer_Zitelmann

https://www.adamsmith.org/blog/interview-with-rainer-zitelmann

Inteligența artificială refuză să îi spună unui belgian condamnat pentru delicte de opinie în ce țări din Europa sunt legi ale cenzurii mai blânde, ca nu cumva să fugă în altă țară. Dialogul cu mașinăria arată că răspunsurile generate sunt influențate de profilul pe care îl face utilizatorului și că se comportă ca un agent al poliției gândirii.

Am relatat în luna mai despre sentința scandaloasă primită de fostul deputat și activist împotriva migrației, Dries van Lagenhove. Tânărul de 33 de ani a fost condamnat pentru că spune adevărul, citând date reale din statisticile oficiale în privința criminalității.

În motivarea sentinței, judecătorul a notat că deși lucrurile pe care le-a spus nu sunt false, a exista o intenție criminală în spatele relatării lor.

Acum Langenhove a arătat mai multe dialoguri purtate cu Claude AI. Acesta refuză să îi furnizeze date disponibile oricui altcuiva despre diferite legislații din Europa. Suspectul i-a explicat că are pe rol un recurs la Curtea de la Strasbourg, dar că acela poate dura și un deceniu să se judece, timp în care ar trebui să îi răspundă. Însă Claude a fost de neînduplecat, spunând că nu vrea să îl ajute să găsească alte jurisdicții în care să se sustragă de la condamnare.

Recent, după percheziția la avocatul Mihai Rapcea, procurorii din România au inclus în actul de acuzare și informații extrase din arhiva discuțiilor sale cu Chat GPT. Alt utilizator din România, Bogdan Vasile, a fost refuzat de Claude AI când i-a cerut să îl ajute să formuleze un demers pentru desființarea Institutului Wiesel pe cale administrativă.

Un element interesant e că Claude AI e produs de o corporație din Statele Unite, unde nu există legi despre „discursul urii”, sau care să condamne rasismul și negaționismul. Deci nimic din ce e acuzat politicianul din Belgia nu ar fi infracțiune în Statele Unite.

Claude AI e produs de firma Anthropic, în care cei mai importanți acționari sunt frații Dario și Daniela Amodei și Jared Kaplan. Softul e folosit inclusiv de Pentagon și de NASA. Anul acesta, a fost folsit și pentru alegerea unor ținte de ucis în războiul din Iran.

În 2024, Anthropic a încheiat un parteneriat cu Palantir și Amazon punând împreună resurse la dispoziția serviciilor secrete din SUA. În ianuarie, Claude a fost folosit în operațiunea militară în Venezuela în cadrul căreia președintele Nicolas Maduro a fost răpit de acasă, împreună cu soția lui și adus în America.

Imediat după începerea campaniei din Iran, a existat o fricțiune între Anthropic și Pentagon, reprezentanții firmei susținând că nu permit folosirea lui Claude AI pentru supravegherea populației și arme autonome (fără asistență umană). Totuși, după multiple semnalări, a fost folosit pentru bombardamente. Alături de Palantir e suspectat că a fost folosit și în atacul asupra școlii de fete, soldat cu 160 de morți. Școala a fost distrusă cu o lovitură dublă, la intervale de mai multe minute.

Dries van Lagenhove crede că e doar o chestiune de timp până când inteligența artificială va acționa din proprie inițiativă denunțând utilizatorii la autorități pentru „crime de gândire”, deduse din subiectele căutate.

https://www.facebook.com/reactiunea/posts/pfbid0ezgYj1BxzH1VBReK2hJ5GkgJoXYzdyBYNZL7b7hhd6J5ziesCTHiD7mZhDehsqRhl

https://www.facebook.com/BVPolitic/posts/pfbid0u5McmnjjB7AuvScB3PhYB8iagFW32khruivwWutKUHwDgi33QjCJ21yf8ztaJ81Ul

Mai mulți miniștri, parlamentari și mii de coloniști israelieni au participat la un marș către Gaza, prin care anunță intenția de a începe construcția de locuințe în teritoriul în care trăiau (cel puțin înainte de octombrie 2023) 2,4 milioane de palestinieni.

Marșul a fost organizat de o grupare condusă de Daniella Weiss, o colonistă radicală, care a vorbit la conferința partidului de guvernământ, Likud, unde a spus că „palestinienii vor dispărea din teritoriu”.

În fruntea demonstrației au fost ministrul Securității Naționale, Itamar Ben Gvir. și ministrul de Finanțe, Bezalel Smotrich, care speră să mobilizeze electoratul în perspectiva alegerilor din octombrie. (Deci tema expansiunii teritoriale e suficient de populară să aducă voturi.)

Gvir s-a arătat încrezător spunând: „acum trei ani nimeni nu ar fi crezut că vom controla 70% din Gaza”. Acordul de pace semnat anul trecut cu Hamas prevedea o retragere la 50%.

Ministrul Apărării, Israel Katz, a declarat că intenționează să ridice trei baze militare în acel teritoriu, de zece ori mai mic decât județul Giurgiu. (Fâșia Gaza are 41 km lungime și 12 km în porțiunile cele mai late.)

Itamar Ben Gvir e de părere că Israelul trebuie să încurajeze „migrația voluntară” a palestinienilor. Statul a alocat 766 milioane de dolari pentru noi colonii în Cisiordania și drumuri de acces între ele. În Gaza există 21 de colonii cu 8.000 de locuitori. Marșul comemorează retragerea din coloniile de acolo ordonată de Ariel Sharon în 2015.

Graba de a repopula teritoriul pentru proiectul Israelului Mare ridică noi semne de întrebare față de circumstanțele atacului de la 7 octombrie 2023, folosit ca pretext pentru genocidul de după. James Corbett a trecut în revistă lista de elemente suspecte în acel atac, comparativ cu atacurile de la 11 septembrie 2001, folosite ca pretext pentru o serie de războaie. (Subiect pe care l-a documentat foarte bine.)

Autoritățile din Israel au avut numeroase informații despre pregătirea unui atac de la propriile trupe din teren și de la serviciile secrete din Egipt. Un soldat care și-a pierdut un picior în atac a dezvăluit că batalionul lui a primit ordin să nu patruleze în acea zi.

La un kibutz atacat la 6 dimineața, au existat trupe cu tancuri în vecinătate, care nu au intervenit decât după 10 ore.

Granița cu Gaza e una din cele mai blindate și avansate tehnologic, care fac improbabilă penetrarea de teroriști în șlapi, călare pe scutere sau zburând cu parapanta. Zidul din beton al lagărului de concentrare are peste 6 metri pe o lungime de 35 de kilometri.

În fața lui e un gard metalic mai mic, electrificat, și între ele un sistem de 2 miliarde de dolari de mitraliere automate, cu sisteme laser de detecție a mișcării, camere cu vedere pe timp de noapte, care disting fizionomia la 9 kilometri depărtare. Există și camere în baloane care văd mai departe de atât, urmărite pe monitoare 24 din 24.

Există dovezi și pentru aplicarea Directivei Hanibal în acea zi, prin care forțele israeliene erau instruite să ucidă propriii civili ca să nu fie luați ostatici. Însă nu putem ști câte din victime au fost produse de IDF.

În versiunea oficială, 6.000 de luptători Hamas și palestinieni de rând ar fi trecut gardul în coloniile israeliene din apropiere. 1600 din ei au fost uciși. În rândul părții israeliene au fost aproape 1200 de morți, dintre care peste 800 de civili și peste 300 de soldați. Peste 300 au fost tineri participanți la un festival de muzică.

Ambele părți au avut și persoane luate în captivitate în acea zi, 250 dintre israelieni și 150 dintre palestinieni.

https://www.youtube.com/shorts/vlIwaH9Plyo

https://edition.cnn.com/2026/07/20/middleeast/israel-far-right-settlements-gaza-intl

https://www.youtube.com/watch?v=YEtcbTJKBuw

Academicianul Ioan Aurel Pop e un intelectual de un echilibru exemplar. Erudit, calm, de o ireproșabilă decență. Cred că nu doar din calcul se poziționează la centru și departe de orice extremă politică, ci chiar așa îi e dispoziția sufletească.

Problema e că nu ne mai aflăm demult într-o lume normală, în care omul să fie lăsat în pace cu părerile și înclinațiile lui, iar neutralitatea să fie banală și sigură. Întâi spațiul mediatic, apoi statul au fost capturate de activiști radicali și intransigenți, cu program de linșaj la adresa părerilor neconforme, cu ambiția de a demola credințe, civilizații, națiuni, state.

Respectivii ciomăgari nu sunt în niciun fel interesați de nuanțe sau metodă în studiul istoriei, pentru că nu îi interesează ca obiect al cunoșterii. Îi interesează doar cum poate fi utilizat trecutul pentru controlul maselor de azi, pentru îngenuncherea unor popoare printr-o perpetuă umilință și ridicarea altora pe un piedestal intangibil, de pe care să nu le poată fi contestată dominația.

În loc de principii universale de etică, ei se ghidează după criteriul interesului de grup, în funcție de care crimele prezentului pot fi negate cu nesimțire, în timp ce altele din trecut sunt hipertrofiate patetic într-o eternă jelanie și acuzare a celorlalți din străbunici în strănepoți. Iar acest program revoluționar pretinde că atitudinea sa intransigentă e singura tolerabilă într-o societate „europeană” sau „democratică”.

Vom considera acest program unul de extrema stângă, din nevoia de a împărți cumva polaritățile, deși e o desemnare deficitară. Cum spuneam, acest radicalism a capturat statul însuși și are de partea lui violența și represiunea întregului aparat polițienesc, judiciar, securistic, pe lângă că dictează cum sunt formate noile generații prin școli și media.

Orice poziție mai la dreapta lui Ioan Aurel Pop e considerată de ei ilegitimă, extremistă și pasibilă de toată brutalitatea respectivului aparat. Prin acapararea de către corectitudinea politică și asumarea programului revoluționar, statul s-a îmbolnăvit de o boală autoimună. Își folosește resursele, care normal l-ar apăra de pericole externe, pentru a urmări și extirpa sentimentele patriotice, spiritul identitar, orice i-ar împiedica în final dispariția în conglomeratul federalist și pasta globală. (1/2)

Atitudinea echilibrată a distinsului academician e normalitatea însăși, dar se petrece în timp ce interlocutorii săi din stânga mesei țipă să fie umflați de jandarmi cei de la dreapta lui. Și nu doar cer, dar au mijloacele să îi vadă târâți unul câte unul de la masă într-o dubă neagră pentru așa zisa purificare a aerului.

Mereu e ceva care le declanșează isteria, care nu se poate calma până ce o persoană nu e „anulată”, evacuată din memorie, nu devine de nerostit. Dar calmul nu ține mult și altul devine ținta urgenței.

Acel centru imaginar în care se află domnul Pop e într-o continuă mișcare, în ritmul revoluției culturale. Și e doar o chestiune de timp până va fi demascat și dânsul ca extremist, din moment ce scaunele s-au reașezat așa.

Ironic, acest curent radical vine dintr-o zonă intelectuală, care se socotea de dreapta după 89, prin contrast cu naționalismul ultimului deceniu comunist. Zonă în care strălucea Andrei Pleșu, alt scriitor excepțional înzestrat, cu șarm și umor. Școala sa a rămas în memoria tranziției cu numele de Dilema, adică tot o poziție a echilibrului, care promitea să îngăduie și contradicțiile.

Dilemele generației respective au ținut numai cât a fost necesară relativizarea vechilor convingeri identitare. Intelectualii ei erau într-un fel de neutralitate între străini și români, pe care tindeau să îi vadă critic, cu detașare și superioritate. Au fost dilematici cât timp s-au erodat miturile culturale și istorice.

Când poporul a fost deplin dezoritentat de atâtea dileme și incertitudini în ce-l privește, când statul euro-atlantic nu s-a mai sinchisit să pară democratic, dilematicii fie s-au retras de la grija pentru actualitate, fie s-au radicalizat în activiști fără dileme.

Conducta prin care vin 63% din importurile de petrol ale României a fost închisă în urma atacurilor Ucrainei asupra terminalelor de la Marea Neagră, care furnizează țiței din Kazahstan. Suntem avertizați că poate urma o criză fără precedent a carburantului, cu implicații pentru toată economia.

România importă 77% din necesarul de petrol. După embargoul pus Rusiei, două treimi vin din Kazahstan. Rafinăria Petromidia, deținută de Kazmunai Gaz, depinde în totalitate de acea resursă. Mai rămâne să elimine și sursa din Azerbaidjan, care aduce 10-15%, și ne-au rezolvat.

Genul atacului pare similar cu cel încercat cu drona nautică distrusă în apropiere de terminalul din Portul Constanța.

Clar, Ucraina e cel mai prețios aliat al nostru, care merită toate sacrificiile și sume fără număr. Prin explozia prețului la benzină și motorină ne ajută să împușcăm doi iepuri deodată: și încălzirea globală, și obezitatea. Pentru că efectele se vor regăsi în agricultură și în toate prețurile.

Oficial, tot ucrainenii au detonat și conducta Nordstream, care ducea gaz din Rusia în Germania. (Deși acolo cred că americanii îi bagă la înaintare, că doar Biden și Nuland profețiseră că nu va mai fi acea conductă, dacă începe războiul.)

Fapt e că și acela a fost o pleașcă (mai mare decât Paleologu) pentru Europa. Punând pe butuci industria auto, ne grăbește să trecem la mașinuțe electrice. Din China, dar mult mai silențioase.

După principiul prietenul la nevoie se cunoaște, atacul a venit chiar când se anunțase că stocurile de motorină în Europa sunt cele mai mici din ultimii cinci ani. Alți aliați de nădejde, Donald și Bibi, ne-au ajutat cu începerea războiului, care a gâtuit sursele din Golful Persic. Iar acum Zele ne dă perversa kazară, sau kazahă, că nici nu știu cum se pronunță țara aia.

Tot un avantaj. Străzile vor fi mai descongestionate. HoReCa va fi relansată, că n-o să mai aibă lumea bani de benzină până în Grecia. De fapt, vom socializa ca pe timpuri, la cozile de la Peco.

https://ziare.com/importuri-petrol-romania/conducta-cpc-kazahstan-avertisment-specialisti-2025655

https://www.reuters.com/business/energy/cpc-has-stopped-accepting-kazakh-oil-due-attacks-tankers-sources-say-2026-07-21/

https://oilprice.com/Latest-Energy-News/World-News/Europe-Faces-Diesel-Crunch-as-Inventories-Head-Toward-Multi-Year-Lows.html