În timp ce organele de anchetă îi hăituiesc pe cei care cultivă memoria luptătorilor anticomuniști din munți, șeful statului, Nicușor Dan, s-a lăudat în America cu vitejia acelorași eroi.

Președintele a scris un editorial în presa americană, în care îl perie și pe Donald Trump, cu ocazia împlinirii a 250 de ani de independență pe 4 iulie. (...)

Cel mai cunoscut dintre luptătorii în Munții Făgărașului a fost legendarul Ion Gavrilă Ogoranu, care a studiat la liceul „Radu Negru” din Făgăraș, pe care l-a absolvit și Nicușor Dan, ca olimpic la matematică. (...)

În versiunea lui pentru export, Nicușor Dan se prezintă ca un adevărat conservator, interesat de siguranța granițelor, de familie, credință și libertate.

Războiul iscat cu PNL, USR și o parte din aparatul de propagandă al puterii poate fi înțeles altfel prin această reorientare a președintelui spre zona dreptei americane, în conflict cu vasalii din Europa de Vest.

În textul publicat peste Ocean, Dan face și o serie de promisiuni voalate de noi cheltuieli militare și cedări de resurse pentru a-și dovedi loialitatea față de marele aliat.

Poziția lui e similară și cu eforturile făcute de Călin Georgescu și George Simion de a fi acceptați de administrația Trump.

https://evadare.ro/politica/justitia-ii-haituieste-pe-cei-care-le-fac-parastase-presedintele-tarii-se-lauda-cu-eroii-anticomunisti-in-america/

Curtea de Apel București a respins definitiv cererea Institutului Elie Wiesel de schimbare a numelui străzii Mircea Vulcănescu din Capitală. Autorul cărții „Dimensiunea românească a existenței” va fi în continuare cinstit de posteritate, deși casele românilor continuă să fie scotocite de polițiști zeloși după operele lui.

În 1993, Consiliul General luase această decizie, într-o vreme când opera celor persecutați de regimul comunist era descoperită și publicat în premieră. În Sectorul 4 s-au dus lupte lungi pentru păstrarea denumirii liceului Vulcănescu. Într-un final, primarul Daniel Băluță (PSD) și-a impus punctul de vedere și a schimbat denumirea.

USR a lansat anul acesta și o campanie publicitară prin care cerea schimbarea numelui străzii din Sectorul 1, în apropiere de Gara de Nord. Artera se prelungește cu alta care poartă numele unui ilustru deținut politic, Constantin Noica.

Institutul ceruse anularea hotărârii de Consiliu prin care se acordase denumirea și obligarea primăriei să pună alt nume. Într-o primă instanță, Tribunalul dăduse o sentință care friza absurdul. Respingea cererea de anulare, dar aproba obligația de a găsi alt nume. La Curtea de Apel a fost anulată și a doua parte a obligației, deci numele rămâne.

În București există și alte străzi pentru care s-a încercat schimbarea numelui. Cum ar fi Petre Țuțea sau Nicolae Paulescu, doctorul care a descoperit utilizarea insulinei împotriva diabetului.

Filosoful Mircea Vulcănescu a făcut parte din guvernul Ion Antonescu în timpul celui de-al doilea război mondial. Perioadă în care a reușit să crească cu 8 vagoane de aur avutul țării. A fost judecat în lotul mareșalului, după ocupația sovietică și condamnat la 8 ani de închisoare.

Ca subsecretar de stat în Ministerul Finanțelor, Mircea Vulcănescu avea ca superior pe ministrul de Finanțe, Gheron Netta. Cei care susțin versiunea istorică oficială nu pot explica prezența unui evreu în fruntea finanțelor în timpul alianței cu Germania nazistă, nici tratamentul diferit din partea instanțelor democratice.

După război, Vulcănescu și Netta au fost condamnați la închisoare și amândoi au murit la Aiud. După Revoluție, familiile celor doi au deschis procese pentru reabilitare. Inițial, ambele au avut câștig de cauză la instanța de fond. Procesul fusese deschis de Măriuca Vulcănescu, fiica de 86 de ani la acea dată.

Ulterior, statul a declarat recurs în cazul Vulcănescu și Curtea de Apel a întors sentința prin care declarase condamnarea ca fiind politică. În schimb, în cazul superiorului său din același guvern, justiția a menținut decizia de reabilitare. Mai mult, a decis și returnarea averii moștenitorilor, constând în 76 de apartamente în București.

Mircea Vulcănescu a murit în 1952 la Aiud, într-o celulă izolator unde a fost lăsat în ger. A lăsat tulburătorul apel: „Să nu ne răzbunați!”.

https://www.g4media.ro/curtea-de-apel-bucuresti-a-respins-cererea-institutului-elie-wiesel-de-a-schimba-denumirea-strazii-mircea-vulcanescu-sentinta-e-definitiva.html

Spuneam ieri că efortul returnării accelerate a datoriilor a adus Securitatea în comerțul exterior în anii 80. Rețeta transformării securiștilor în oameni de afaceri capitaliști s-a extins în anii 90 în multe domenii. Iar relația lor cu forțele externe, care au preluat tot mai evident țara după anii 2000, a fost cu suișuri și coborâșuri.

Ca să grăbească încasările în dolari, statul comunist a înființat mai multe societăți numite Întreprinderi de Comerț Exterior. Aceste ICE-uri, care existau pentru fiecare ramură a economiei, se ocupau de partea finală, a valorificării bunurilor produse de industria românească. Altfel spus, adunau încasările, ignorând un întreg lanț anterior de producție și costuri.

Rețeta s-a regăsit ulterior în căpușarea fabricilor de stat cu concursul vechilor directori, prin realizarea unor firme care extrăgeau profiturile sau deveneau treptat concurenți privați, lăsând pe butuci întreprinderile ca „un morman de fiare vechi”. Cu timpul, utilajele ajungeau demodate, secții întregi erau scoase din uz, demontate sau se constata că nu mai erau competitive. Greu de spus dacă a fost o schemă dezvoltată spontan sau calculată dinainte.

În Securitate fusese creată și o unitate militară aparte, numită Aport Valutar Special, ai cărui ofițeri activau în comerțul exterior.

Marin Ceaușescu, fratele dictatorului, absolvise ASE și conducea reprezentanța economică a României la Viena, socotită o placă turnantă a spionajului și loc de tranzacționare a energiei. S-a speculat că avea decizia pentru unele conturi secrete. În 28 decembrie 1989, a fost găsit spânzurat în subsolul ambasadei.

ICE Dunărea era cea mai mare dintre firmele de comerț exterior, fiind ca o umbrelă pentru celelalte. A fost condusă pe rând de mai mulți generali de Securitate, ca Stamatoiu și Rotaru. În Cipru, care avea statut de paradis fiscal, Securitatea înființase firma Crescent, pe numele unui arab cu cetățenie greacă. Fouad Sinbar i-a lăsat moștenire firma lui Dan Voiculescu, după derularea mai multor tranzacții profitabile cu ICE Dunărea. (cont.)

George Constantin Păunescu fusese director în Ministerul Comerțului Exterior și peste secția Valută. Fratele lui, Viorel Păunescu, a preluat hotelul Lido și clubul de fotbal Steaua în anii 90. Frații Păunescu au beneficiat de împrumuturi avantajoase de la Bancorex, banca creată pentru comerțul exterior, care a dat faliment, fiind trecută la datoria publică.

Voiculescu și Păuneștii au fost între primii oligarhi apropiați de președinția lui Ion Iliescu. Cum tranziția înapoi de la comunism la capitalism nu se mai făcuse și nici nu era clar cum se putea face fără români deținători de capital, s-a speculat că vechiul sistem încerca exact asta: să creeze capitaliști autohtoni ca alternativă la cei din străinătate.

După schimbările de guvern, părea că vechea gardă va fi lichidată, mai ales după condamnarea la închisoare a lui Voiculescu. Dar ei și alții au reușit să se reinventeze la dispoziția Occidentului. Antena 3 a devenit CNN și „pro-occidentală”, la fel ca B1 TV, după ce frații Păunescu au avut un parteneriat cu neoconii americani de la Fox News. În seara când AUR a intrat neașteptat în Parlament în 2020, Bobby Păunescu sărbătorea în curtea partidului cu o pălărie texană pe cap.

Teodor Stolojan conducea departamentul Valutar din Ministerul de Finanțe în 89 și a fost pus prim-ministru după un stagiu la Banca Mondială, în Washington. Mugur Isărescu era într-un institut care analiza la nivel teoretic comerțul exterior socialist (Institutul de Economie Internațională).

Viorel Cataramă conducea ICE Tehnoforexport, care se ocupa de comerțul cu mobilă, vânzând celebrele saltele Relaxa. După 90 și-a creat propria firmă de profil, Elvila. (cont.)

Sechestrul pus de Pfizer pe active ale României a mai fost reușit și de Frații Micula din Bihor, care au obținut condamnarea României la un tribunal de arbitraj din America. Stabilirea lor în Suedia înainte de 89, pe când Securitatea controla strict plecările, rămâne un mister. Unul din cei doi gemeni s-a căsătorit real sau formal cu o suedeză și ambii au dobândit cetățenia după 90.

Deși avuseseră statut de asistați social în Suedia, cei doi s-au întors ca mari investitori suedezi, fondând imperiul European Drinks. Chemical Brothers au fost apropiați de PNL și au beneficiat de avantaje în guvernările respective.

Povestea lor seamănă oarecum cu cea a fraților Năsui (tatăl și unchiul liderului USR, Claudiu Năsui), care au aterizat în America în anii 80, când aveau altă rudă într-o ICE. Imediat după 89, ei reapar ca reprezentanți ai firmei Motorola într-unul din primele scandaluri de înzestrare a MApN.

Afacerea a fost aprobată de Victor Atanasie Stănculescu, care a trecut comanda armatei grupului revoluționar în 22 decembrie 89. Ulterior, Stănculescu a devenit reprezentantul unei firme offshore întregistrate la Londra. Grupul Balli se asocia cu combinatul siderurgic Sidex Galați, pentru a-i vinde producția pe piețele externe.

Din Conducerea firmei făceau partea alt general apropiat de Stănculescu, Drăgoi, tatăl ministrului de finanțe Bogdan Drăgoi, din cabinetul Cioloș, și tatăl lui „SIDA” Ionescu, soțul Elenei Băsescu. Sidex plătea comisioane către Balli într-o perioadă când avea pierderi de 1 milion de dolari pe zi.

Ultimul comandant al departamentului de Aport Valutar Special a fost Constantin Anghelache, care fusese sub alt nume detașat în ambasada de la Londra. Între 1985 și 90, a condus clubul de fotbal Dinamo. Iar ulterior a fost adus de Mircea Lucescu pe aceeași funcție la Rapid sub patronajul lui George Copos.

E absolut scandalos cum a fost tratat Viorel Pașca și întreaga sa familie pentru ajutorul pe care l-au dat atâția ani unor oameni ai străzii, de care nu mai dorea nimeni să se atingă.

Deja ne-am obișnuit ca autoritățile să se comporte ca într-un Absurdistan, dar și o parte din opinia publică ia parte la acest linșaj livrat pe post de luptă cu un grup infracțional organizat. De implicat nu se implică nimeni, dar ne-am transformat într-un imens juriu de show tip „Vocea României”, în care dăm note celor care se mai zbat.

Ba că de ce face X, de ce câștigă Y, ba condițiile nu-s ca la hotel. Când e vorba de oameni de la periferia societății, cu boli, care fac pe ei, miros urât, nu înțeleg, nu se mai mișcă și alte nenorociri ale bătrâneții. Mai și zic că au murit nu știu câți în 20 de ani. Dar când duc alții străbunicii la azil, se gândesc că o mai duc un an și răsuflă ușurați că au scăpat de chin acasă. Nu se gândesc că-i duc și vor plăti taxele alea 50 de ani.

A făcut un serviciu comunității, o muncă neplăcută, de care fuge toată lumea. E judecat că n-a respectat birocrația infernală, care îi împiedică și pe cei care ar avea energie, să încerce ceva. Sunt bune tomurile lor de dosare pentru fonduri europene, maldăre de hârtii pentru studii de fezabilitate, ca să țină un colocviu și să încaseze că au făcut programe de formare...

Armatele de birocrați de la Bruxelles, care produc noi și noi straturi de birocrație sufocantă, fără să ajute un singur om, sunt plătiți generos, respectați, parfumați, bine îmbrăcați. Cele mai inutile ploșnițe nu riscă nimic pentru că sunt acoperite de hârtii și ștampile.

https://www.activenews.ro/stiri/EXECUTIE-IN-DIRECT-De-ce-a-avut-nevoie-sistemul-de-capul-lui-Viorel-Pasca-tocmai-ACUM-VIDEO-206387

https://adevarul.ro/stiri-interne/societate/primele-declaratii-ale-lui-viorel-pasca-dupa-ce-a-2540770.html

Așa cum v-am informat, în ultimele zile înainte să cadă la moțiune, guvernul Bolojan a dat o ordonanță de impulsionare a migrației. Ea includea și o perioadă de grație în care cei aflați în ilegalitate se pot înregistra pentru a-și pune actele de ședere în ordine. Ideea a fost deja aplicată de Spania la o scară mult mai mare.

Între timp, zilele trecute, Nicușor Dan scria în presa americană un editorial dedicat lui Trump cu ocazia zilei de 4 iulie, în care se proclama și un susținător convins al granițelor sigure și al altor valori conservatoare. Dar să vedem cum merge experimentul spaniol al amnistiei.

Când a fost anunțat, a fost vorba de o jumătate de milion de ilegali, scoși la iveală brusc. Suna îndeajuns de rău încât unele țări vecine să ia în calcul suspendarea acordului Schengen. Între timp, s-a ajuns la concluzia că era mai mult decât dublu.

Peste 600.000 de persoane au primit deja actele de ședere și muncă în oricare din țările UE, din cele 1,2 milioane care au depus cererea de intrare în legalitate. E vorba de cei care au ajuns în Spania pe cele mai dubioase căi, cu ambarcațiuni care acostează în Insulele Canare sau în strâmtoarea Gibraltar, dinspre Maroc, Tunisia Algeria și restul Africii.

81% din milionul de solicitanți au sub 45 de ani, majoritatea fiind bărbați. Ei se vor adăuga celor 9,5 milioane de persoane născute în altă țară, care trăiesc în Spania, reprezentând 19% din populație.

https://www.reuters.com/world/spains-amnesty-drive-brings-600000-migrants-into-formal-economy-during-2026-07-02/

https://evadare.ro/politica/guvernul-deschide-poarta-migrantilor-ilegali-si-tvr-sustine-fenomenul-din-banii-de-la-buget/

Cătălin Tolontan a infirmat o dată pentru totdeauna teoria „marii înlocuiri”. Clar, a fost vorba de o teorie a conspirației, fără nicio bază în lumea reală, vehiculată doar de extremiști. Aveți dovada.

În urma analizei imaginilor cu sistemul VAR, s-a văzut limpede că atacantul neamț Coudenhove Kalergi era în offside. Deci nu se pune, chiar dacă antrenorul Soros avea o poziție nefirească pe marginea terenului. Urmăriți în continuare, doar ziariști serioși, de mare încredere.

Necazuri în paradisul multicultural din Cluj. Alina Gorghiu primește mesaje alarmate de la fete care se simt agresate, urmărite și hărțuite de bărbați de origine afro-asiatică.

Trebuie categoric investit mai mult în apărarea de ruși. Și trebuie făcută o percheziție la domnișoara care trimite asemenea mesaje xenofobe, pentru a se vedea dacă nu are în bibliotecă și cărți rasiste sau feministe.

Alinuța progresista e foarte îngrijorată de situația total neprevăzută. Ia să ne gândim cum s-a putut ajunge aici. De vreo șapte ani, România importă în galop barbați singuri, tineri și plini de viață, într-un ritm de 100 de mii pe an. Cine a luat această decizie?

Porțile au fost deschise de guvernul liberal Ludovic Orban, prin semnătura unei femei liberale: Violeta Alexandru, ministrul Muncii de atunci. Colega ta, Alinuța! Violeta ajunsese prima dată în guvern în cabinetul marilor stele tehnocrate condus de Dacian Cioloș, omul lui Macron.

Violeta s-a dovedit puțin cam traseistă, că după un stagiu în PNL, a plecat în turneu cu chitaristul Ludovic, la Forța Dreptei, pentru a sfârși în USR, la radicalii pro-granițe deschise.

După Violeta, n-o să ghiciți cine a urmat la conducerea ministerului, pentru a pricopsi femeile românce: Raluca Turcan. Tot colega ta, Alinuța! Și ea tot o luptătoare pentru mai multă diversitate și înlocuirea bărbaților români, care stau numai în cârciumă și le e lene să urmărească femeile pe stradă.

De atunci încolo, au urmat numai pesediști la acel minister, dar tot în cârdășie cu liberalii. Unii mai șterși, ca Budăi și Marian Neacșu. Dar iarăși o femeie memorabilă, tânără și ambițioasă: Simona Bucura, care ne-a bucurat și ea cu cotele anuale de migranți jucăuși și tandri, dar neînțeleși de cele cu prejudecăți.

Despre actualul ministru, Florin Manole, nu vreau să aud nicio glumă deplasată. Vine dintr-o comunitate, care niciodată n-a făcut vreo femeie să se simtă în nesiguranță pe stradă. Mă refer la comunitatea pesediștilor, desigur.

Bun, acum că doamna Gorghiu a fost sensibilizată de neplăcerile alegătoarelor sale, să vedem dacă vrea să și facă lucruri concrete pentru ele. Susține noua aripă liberală Veștea stoparea migrației? Că doar își zice „facțiune conservatoare” și e pro Trump. Sau rămâne la simple oftaturi online?

Dacă Sanhedrinul ar avea azi un tribunal, l-ar judeca pe bunul samaritean că s-a oprit din drum să îngrijească rănile celui căzut între tâlhari, fără autorizarea lor.

Ar judeca doctorii care oblojesc slăbănogii și orbii în zi de sabat. Ar închide ochii la cei care taie pădurea cu totul, dar i-ar vâna pe cei care adună vreascuri, pasc turmele sau adună spice fără hârtie de la tribunalul lor. I-ar surghiuni pe cei care-și sapă fântână la ei în curte, sau udă ogorul cu apa din râu fără voie.

Dintre ucenici, ar cumpăra cu 30 de arginți pe cel preocupat că s-au risipit banii de mir în catedrale, în loc să se fi făcut spitale. Dar când unul ar face spital la el acasă, l-ar aresta că n-a dat zeciuală din bănuțul văduvei.

Fariseii și-ar da legi care să pedepsească pe oricine îi critică. Și ar trimite potera la casele celor care adăpostesc scrieri ale celor care i-au criticat pe strămoșii lor. Acela ar zice că e cel mai mare păcat făcut vreodată și de neiertat.

S-ar asigura că statul ajunge dator vândut cămătarilor și n-ar ierta nici după două mii de ani pe oricine ar fi alungat cu biciul zarafii din templu.

Ar avea grijă ca și omul de rând să fie dator schimbătorilor de bani, ar face documentare de fală despre cei mai faimoși dintre cămătari, întrerupte doar de reclame la IFN-uri.

Ar da mii de legi, mai complicate decât Talmudul, cu sute de porunci absurde pentru cetățenii statului, cu directive europene, reglementări și norme de aplicare. Atât de multe, că niciun avocat n-ar fi în stare să le memoreze, dar fiecare cu câte o portiță ascunsă prin care să poată fi ocolite ca și cum n-ar fi.

Ar ridica în funcții cărturarii și scribii cei mai iscusiți în răsucirea acelor legi, care ar fi și povățuitori ai mulțimilor neștiutoare. În fruntea țării ar pune nu pe cei mai ageri la minte sau curați cu inima, ci din cei vicleni și cu patalamale de la cărturarii înalți de peste mări și țări.

Pe deoparte s-ar arăta pudici și sfioși la vorbe ofensatoare. Dar s-ar asigura că pruncii sunt crescuți cu desfrânatele, cu jucătorii de zaruri și le-ar arăta din școli calea Sodomei și Gomorei, învățându-i să-și schimbe între ei hainele.

Cărturarii lor ar zice că-i blasfemie și idolatrie a avea icoanele sfinților. Ar cere pe tipsie capul profeților ce au strigat în pustiu contra lor, ștergerea numelui lor de pe toate ulițele pe unde au umblat și propovăduit. Încât norodul să nu-i mai amintească vreodată.

Pe (fostul) lor purtător de cuvânt l-ar chema Vasile Shekelescu și el s-ar mânia văzând chipul Mântuitorului pe un steag pe o biserică, zicând că-i steagul rușilor.

N-ar cere zeciuala de la cei mai bogați, zicând că aceia s-au mântuit în paradisuri fiscale multinaționale. Dar ar jupui șapte piei de pe negustorul mic și simbriașul de rând.

În sectorul 3, la Negoiță, e o datină a locului. Din când în când, trebuie să îți ridici mașina să măture frunzele de sub ea. Tu trebuie să ții minte data aia. Dacă ești plecat în concediu sau pur și simplu la serviciu, te întorci și te plimbi puțin să termine oamenii ăia treaba.

Dacă încurci pe fiecare joi a fiecărei luni cu fiecare luni dinainte de joi, îți ia și locul și mașina, pe care trebuie să o răscumperi. Logica e solidă: dacă sub mașină rămâne praf, tu umbli încălțat cu aceleași cauciucuri murdare și faci urme prin tot sectorul, pe unde s-a spălat.

Am văzut o postare virală, în care cineva explica succesul covrigăriilor Luca printr-o întreagă teorie economică. Zicea că au ajuns la 120 de milioane de euro încasări pe an pentru că au o rețea vastă cu care omoară simigeriile mici.

Că folosesc prețul psihologic de 1,99 și cu el atrag lume la coadă, care după aia cumpără produse mai scumpe, hot-dogul băgat în cocă, felii de pizza etc. Că își permit să vândă covrigul în pierdere ca să recupereze de la celelalte.

Și m-am simțit foarte sărac, că mie 2 lei un covrig mi se pare scandalos de mult. Chiar de ieșit în stradă. Și nici nu văd cum ar ieși în pierdere, dacă la Kaufland și Lidl o pâine de 300 de grame de 1,5 lei. Cât poate să coste macul!? Că în rest, e cam aceeași cocă, tot trebuie ținut în cuptor cu același gaz. Plus, comparăm cu Ciotoianu: păi cum să fie a treia parte dintr-un mic mare, că în mic e totuși carne...!?

La Kaufland, are covrig cu 1,5 sau 1,2, nu mai știu. O fi mai mic, da-i tot covrig. Paranteză logistică: îți dă și o punguță de hârtie gratis. În schimb, pe înfiorătoarea aia de pungă „biodegradabilă” îți cere 10 bani. Janghina aia, care arată ca un prezervativ folosit și se autodistruge dacă o lași suficient.

Mereu am selectat la cântar „fără ambalaj”, că mi s-a părut anormal să dau bani pe mizeria aia. Am păgubit Kaufland de câțiva lei buni în anii ăștia. Dar recent am constatat că au actualizat softul de supraveghere de la casele automate și te mai întreabă o dată: zi sincer, câte pungi biodegradabile ai pus...? Să revenim.

Chiar dacă ar lăsa covrigul la 1 leu, cum mi s-ar părea normal, tot aș boicota Luca și restul lanțurilor cu nume de cuvioși, din alte motive. Întâi, că sunt într-un proces evident de înlocuire a angajaților români. Mai demult, foloseau doar în spate, la frământat și curățenie, acum și la servire.

Acolo e o schemă mult mai periculoasă decât presupusul covrig cu preț de dumping. Pentru că, treptat, populația somnambulă nu va mai avea salarii europene, ci asiatice și nu-și va mai permite nici acel covrig.

Pe urmă, pentru că nu-i uit ce reclame își făceau în pandemie. Și cu siguranță peste niște ani o să-i regăsim și cu alte teme progresiste. Pentru că, aparent, covrigul devine din amortizor pentru chiorăitul mațelor un ecuson de corporatist în pauză.

S-ar putea spune: totuși, patronul e român, George Adragăi e din Bacău, cum frații Pavăl de la Dedeman sunt din Suceava. La fel Mandachi, care avea shaormeriile Spartan, Pescobar din Onești, moldoveni răzbătători.

Au cam scos de pe piață ungurii de la Fornetti, poate mușcă un pic și din McDonalds sau Starbucks. Acum s-a extins și în Polonia. De apreciat succesul. Dar nu uit nici că Dedeman sponsorizează festivitățile Masoneriei și în pandemie dădeau insistent reclame despre cum bancnotele răspândesc boli și trebuie trecut la plata cu cardul. Ajută genul ăsta de antreprenor autohton, dacă are agendă dictată din afară? Ar trebui sprijinit sau ocolit?

Audiența mare nu valorează cine știe ce. Pentru că se obține prin reducerea la cel mai mic numitor comun. Iar asta înseamnă ceva foarte jos: NPC (non-playable character în jocuri), personajul generic, fără trăsături, fără gânduri proprii, fără trăiri autentice. Figurația dintr-o simulare, vânzoleala de pe stradă, norodul.

Toate frazele lui sunt reașezări ale unor sloganuri precise, livrate anterior de un ecran și întipărite prin repetiție, ca și cum ar fi ale lui. Toate emoțiile lui sunt induse de spaime și furii colective trecătoare, absorbite în același fel, despre ce i s-a dat de înțeles că ar fi urgența momentului.

Tot ce simte e în același mod descărcat în inima lui din altă parte: antipatie intensă pentru unul, simpatie oarbă pentru altul, revoltă față de ceva care l-ar fi lăsat indiferent, dacă era pe cont propriu.

Grila lui de apreciere a faptelor se bazează aproape exclusiv pe aceste alegeri emoționale, mai precis pe împărțirea tuturor în suporteri și adversari ai unor echipe. Crede și e de acord cu ceva dacă vine dintr-o parte, o respinge zgomotos, dacă vine din cealaltă.

Ar fi împărțirea fundamentală între prieteni și dușmani, care pentru Carl Schmitt era esența însăși a politicului. Doar că între timp au apărut laboratoare de inginerie socială, care pot crea în mod artificial consensul și antagonismul pe anumite teme, pot face și desface echipe, derutând suporterul generic. Pot inventa surogate, care au aparența echipei favorite sau a interesului comun.

Desigur, unele teme sunt mai importante decât altele, unele îngrijorări - legitime și relevante la scara istoriei. Asta deja introduce o ierarhie a discernământului între alegerile diverselor echipe. Unii suporteri sunt mai victime decât alții ale unor abuzuri de manipulare. Încât ajung să susțină cauze absurde sau dăunătoare pe termen lung.

Încep să creadă că emancipare înseamnă să încurajezi confuzia sexuală în capul copiilor. Să creadă că pot răci planeta stingând toți becul la aceeași oră. Că pot impulsiona statutul femeilor aducând cât de mulți bărbați musulmani.

Totuși, chiar când aleg o direcție corectă, opunându-se unui pericol real, implicarea NPC-urilor e tot puțin relevantă, pentru că pleacă de la acele impulsuri slab înrădăcinate în conștiința lor, care sfârșesc în a fi deturnate. Nu e un merit atât de mare să te situezi de partea unui principiu corect, dacă urmezi o turmă cu păstori care își schimbă principiile după cum le convine, și refuzi să vezi asta pentru că turma cealaltă are ciobani mai răi. (cont.)

Călin Georgescu și Anca Alexandrescu s-au despărțit zgomotos. George Simion, AUR și audiența înclină spre Georgescu, părăsind „televiziunea poporului”. Dar nimeni nu poate spune foarte clar ce au de împărțit și pe ce criterii s-a făcut separarea, pentru că personalitățile respective sunt simple embleme, fără convingeri, de care s-au lipit niște fani la fel de superficiali.

Anca și Realitatea redevin portavoci ale sistemului, ce erau și acum doi ani. Georgescu poate redeveni și el ce era acum șase ani, un produs pur al sistemului globalist, masonic și securist. Deocamdată, negocierile lui Simion pentru intrarea la guvernare n-au mers, cum se grăbea Maricel Păcuraru, dar vor reuși la un moment dat, dacă partidele vor da ce o fi cerut. Marea reconciliere se va produce, cireșii vor înflori și fanii vor aplauda.

Desigur, prezentarea lor ca „pro-ruși” sau „extremiști” periculoși de propaganda oficială e total aberantă. Și cei care încă mai cred și repetă deliruri de genul ăsta, dintre NPC-urile care susțin alte galerii, sunt fără speranță ca nivel de discernământ.

E perfect legitim să contești furtul alegerilor prin intervențiile succesive ale CCR de eliminare a candidaților Șoșoacă și Georgescu. Dar dacă „suveranismul” tău vine doar din clipurile care ne arată cât de caraghios de Nicușor, nu-i cine știe ce opțiune politică. (Apropo, orcine face clipuri de orice fel, peste care pune râste în buclă, e un dobitoc enervant, care trebuie ținut departe de internet. Într-un izolator cu cei care trimit mai departe așa ceva.)

Georgescu, Simion și Alexandreasca sunt pseudo-suveraniști, suporteri ai continuării vasalității față de Israel și Statele Unite. Cine n-a priceput asta după atâta timp nu e mai ager decât cineva care crede că Nicușor e un geniu matematic și Bolojan un reformator pro-european.

Tema migrației nu există pentru Georgescu, deși vede și cel mai naiv dintre pensionari, când se duce la băi, că nu mai găsește români între chelneri, cameriste, tot personalul e din altă parte. Pentru el există doar fraze goale despre o țară, ce poate fi populată cu alții, după modelul echipelor europene pe care le vedem la campionatul de fotbal. Doar tricourile și suporteri fluturând steagurile vechilor țări pentru alții.

Simion e chiar pentru migrație, dacă e vorba să-și aducă 800.000 de frați din Israel sau arabi plini de bani ca Murad. De fapt, acest Vanghelie mai coleric e însăși dovada vie a lipsei de substanță a așa zisului suveranism servit de servicii din pandemie încoace. Eroii acestui curent pot fi ei înșiși înlocuiți sau înlocuitori ca nechezolul. (2/3)

Toată operațiunea Georgescu a fost un psy-op de la un capăt la altul, o preluare pe persoană fizică a unui curent, după rețeta celorlalte opoziții controlate din seria suveranismului kosher. A vrăjit mulți simpatizanți, care lasă mesaje cu inimioare pentru președintele ales și-l venerează ca pe un guru. Nu-s departe de fanii „pro-europenilor”, care te trimit la Moscova. Ai lui Șoșoacă te înjură direct, fiecare galerie cu stilul ei.

Ca să se reinventeze din globalistul clubului de la Roma, Georgescu a plusat la un moment dat și a făcut niște aprecieri istorice curajoase, pentru care i s-a făcut un dosar anormal într-o societate a libertății de gândire. Cum anormală a fost anularea alegerilor, pentru o societate care se pretindea democratică.

De atunci încolo, Georgescu a revenit în dispozitivul obedienței față de Israel și Statele Unite, cărora le susține cu fățărnicie „creștină” crimele de război cele mai obscene. Deslușirea acelei contradicții nu o găsesc decât în aceea că a supra-licitat încercând să îmbrace la repezeală o haină care nu era a lui.

În campania prezidențială a venit și cu o ofertă rațională: o poziție de neutralitate (răstălmăcită de presa rău-voitoare ca pro-rusă), pacifistă. Ceea ce era o poziție corectă, în nebunia alunecării spre război a conducătorilor actuali din Europa. O mai are oare?

Am impresia că și aceea s-a bazat pe un calcul pripit. A crezut în alt amăgitor, Trump, care urma să vină și să negocieze o pace „în 24 de ore” în Ucraina. Dar între timp, America și Rusia nu au încheiat acea pace. Dimpotrivă, America lasă moștenire țărilor subordonate din Europa războiul ei pentru hegemonie globală și resursele Rusiei. Iar conducătorii inepți ai Europei se execută, pregătesc reprofilarea industriei auto în industrie militară și se cred gata de război în 2028 sau 2030.

Deci e doar o întârziere în plan. Până atunci sunt storși și compromiși definitiv „pro-occidentalii”, care pregătesc muniția. Iar la momentul oportun vor fi rotiți cu altă garnitură proaspătă, a „patrioților” și pro-americanilor. Care să facă mai credibilă mobilizarea. E doar un scenariu, nu pot să știu viitorul.

Haaland reuseste dubla si reprezentanta continentului nostru merge mai departe!