Într-un final, din poteca bujorilor am nimerit pe circuitul de cicloturism. Și un biciclist a înțeles că sunt un caz special de dezorientare. Mi-a zis: ruta asta se intersectează cu autostrada de oameni, care merge în poteca cu bujorii. O să-ți pun un semn la bifurcație, pe poteca bună. (În gândul meu, zic: cine știe ce creangă rupe, de n-o s-o văd... dacă nu uită cu totul să se mai dea jos din șa pentru mine.) Când colo, ia uitați ce semn frumos îmi lăsase bunul samarinean!

Fostul câștigător al Eurovision a renunțat la rochiile mulate și cosițele care i-au adus trofeul. Femeia cu barbă, Conchita Wurst, nu mai are silicoanele de când era la modă muzica woke, dar păstrează în piept valorile europene.

Concurenta noastră a luat locul 3 anul acesta, pentru că doar rimel și creion de ochi să arăți ca un vampir nu e suficient pentru festivalul Euro-Halloween.

https://www.elle.ro/people/conchita-wurst-de-nerecunoscut-cum-arata-acum-artistul-dupa-ce-a-renuntat-la-peruci-si-rochiile-extravagante-care-l-au-facut-celebru-la-eurovision-1068225

La noapte aflăm dacă patriotismul și mobilizarea de la firul ierbii pot învinge banii oligarhiei, în cea mai palpitantă cursă electorală din Statele Unite. Republicanul Thomas Massie luptă să își păstreze locul în Congres având împotriva lui nu doar partidul Democrat, dar și toată administrația Trump și întregul lobby AIPAC. Cu o victorie acum, s-ar putea profila și ca un competitor pentru Casa Albă peste doi ani.

De notat că în Kentucky se desfășoară azi doar runda preliminară, în interiorul fiecărui partid, pentru nominalizare. Iar confruntarea propriu-zisă pentru fotoliul din Camera Reprezentanților va avea loc la începutul lui noiembrie. Cu atât mai mult e uimitoare mobilizarea de forțe pentru a elimina singurul naționalist din cei 535 de membri ai Congresului SUA.

Doar pentru întrecerea de azi au fost puse la bătaie 34 de milioane de dolari, stabilind recordul istoric pentru acest tip de alegeri locale în sânul unui partid. Thomas Massie s-a opus restricțiilor pandemice din 2020, făcând opoziție față de operațiunea „Warp Speed” a lui Trump. A votat constant împotriva pachetelor de ajutor pentru Ucraina și celor peste 30 de legi similare pentru Israel din ultimii ani, fiind pentru reducerea cheltuielilor care au dezlănțuit inflația. În genere, are poziții conservatoare social și liberale economic, în linia lui Ron Paul și a programului cu care Trump a câștigat prima campanie.

Dar ce nu i se poate ierta sub nicio formă din partea stabilimentului bipartizan e că acum un an a dezvăluit amploarea traficului de influență făcut de lobby-ul israelian. Într-un interviu cu Tucker Carlson, Massie a spus că fiecare politician din Congresul SUA are „câte o bonă de AIPAC” (American Israel Political Action Committee.)

Astfel, fiecare american interesat să intre în politică e studiat încă înainte de lansare ce fel de poziții are despre micul stat din Orientul Mijlociu. În funcție de asta, e susținut sau nu de sponsori, mediatizat sau boicotat în majoritatea presei. Apoi e invitat în excursii gratuite de protocol în Israel și cel puțin o persoană de legătură îl preia. Acel lobby-ist îi sugerează ce legi să voteze, pe care să le blocheze, îi livrează constant documentație de propagandă, cu „puncte de vedere” pe care le reiau toți politicienii despre „cel mai important aliat al nostru”.

Acea propagandă în beneficiul Israelului e cunoscută ca „hasbara” și include replici la criticile despre acțiunile militare, expansioniste ale țării, sau despre încălcarea drepturilor omului. Dacă Trump s-a lansat ca vedetă TV cu emisiunea „Ucenicul”, în care selecta tineri aspiranți în conducerea unei afaceri, în Israel a existat emisiunea „Ambasadorul”. În ea se înfruntau cei mai promițători tineri, dar nu cu talent în afaceri, ci în diplomație, care trebuiau să demostreze că pot susține cel mai bine imaginea țării în dezbateri cu critici din afară. O idee foarte inteligentă, în contrast cu auto-denigrarea și bășcălia la adresa propriei țări, promovate de media în Europa. (1/2)

După acele dezvăluiri, Thomas Massie a devenit ținta unor atacuri directe din partea lui Donald Trump, care a promis să îl scoată din Congres pe singurul care i-a păstrat linia MAGA. Rivalitatea dintre cei doi a crescut și după ce Massie a făcut demersuri pentru dezvăluirea fișierelor din dosarul Jeffrey Epstein.

Zilele trecute, și șeful Pentagonului, Pete Hegseth, s-a implicat direct în campania contra lui Massie, îndemnând simpatizanții republicani să îl prefere pe concurentul lui, Ed Gallrein, un fost militar din forțele de marină. Intervenția e o încălcare gravă a normelor pentru un ministru în funcție, care nu are voie să intervină în alegeri. Faptul e semnalat și de presa de la noi „pro-europeană”, ca o nouă abatere a administrației Trump. Dar Digi și altele ocolesc tocmai elefantul din cameră, în articole care nu includ cuvântul Israel, deci nelămurind cititorii români ce au de împărțit republicanii între ei în războiul dintre MAGA și MIGA.

Pentru alegerile de azi, campania lui Massie a reușit să adune peste 5 milioane de dolari din donații de la cetățeni. Dar suma pălește în fața celor revărsate de organizațiile de lobby. Grupate în așa zisele comitete de acțiune politică (PACs), organizațiile au revărsat acum aproape 26 de milioane de dolari. Între ele, peste 15,5 milioane vin de la grupările pro-Israel.

AIPAC s-a implicat cu peste 4,1 milioane, printr-un ONG satelit, „United Democracy Project”. RJC (Republican Jewish Coalition) a venit cu 3,9 mil. $. Ele au fost depășite MAGA Kentucky, cu 7,5 milioane de dolari.

Nu vă lăsați derutați de sigla MAGA, din numele fundației. În realitate, e o organizație pro-israeliană, finanțată cu milioane de dolari de speculatorul financiar Paul Singer și de Miriam Adelson. Ambii au fost sponsori importanți ai lui Donald Trump, care s-a lăudat că doar văduva lui Sheldon Adelson a strâns pentru el peste un sfert de miliard de dolari.

Grupul de lobby AIPAC figurează și între teoriile conspirației din jurul asasinării lui John F Kennedy în 1963. Până în 1959, numele organizației era „Consiliul Sionist American” (AZC) și cel puțin doi președinți, Eisenhower și Kennedy ceruseră să fie înregistrată după legea agenților străini de influență. (Fapt ce ar fi obligat-o să își divulge sursele de finanțare și cheltuielile.)

În noiembrie 1962, administrația Kennedy a depus cererea oficială în acest sens, în numele ministerului de Justiție, prin chiar fratele președintelui, Robert Kennedy, care era procuror general. În aceeași perioadă, John F Kennedy făcea presiuni pentru stoparea programului secret israelian de obținere a bombei nucleare, dând mai multe ultimatumuri confidențiale.

Pe 15 iunie 1963, JFK i-a trimis premierului David Ben Gurion o scrisoare ultimativă, în care cere inspecții internaționale la centrul nuclear de la Dimona. Primul ministru a demisionat a doua zi intempestiv, spunând că nu a apucat să deschidă scrisoarea de la președintele SUA.

JF Kennedy a fost asasinat în noiembrie 1963 la Dallas. Iar fratele lui, Robert a ieșit din magistratură anul următor pentru a intra în politică. Se prefigura ca un prezidențiabil cu șanse dar a fost și el împușcat în 1968.. RFK era tatăl actualului „ministru” al Sănătății, un suporter devotat al Israelului.

https://evadare.ro/externe/trump-vrea-sa-scoata-din-congres-singurul-suveranist/

https://www.aljazeera.com/news/2026/5/18/massie-race-breaks-spending-record-as-pro-israel-groups-target-trump-critic

https://www.politico.com/news/2026/05/17/massie-aipac-record-spending-israel-maga-trump-primary-00925375

Dacă recunoașteți toate poveștile din spatele fiecărei scene din acest videoclip, sunt șanse să fi ajuns mai demult pe această pagină. Și să vă bucurați că a depășit de curând 10.000 de urmăritori. Iar dacă nu, stați prin preajmă, că o să le aflați pe parcurs.

Cine e mai demult știe și de tradiția de a sărbători fiecare bornă cu câte un cântecel. De astă dată, un clasic și (lucru mai puțin cunoscut) un chabadnic. Dar nu pentru asta-l iubim. El avea o lume secretă, eu doar una virtuală, în care ia uite câtă lume s-a adunat!

În februarie 2013 am început să îmi pun părerile pe această pagină, de cele mai multe ori comentarii pe marginea unor știri. Părea mai comod decât pe blog, care data din ianuarie 2008. Pagina s-a urnit foarte greu, dintr-o ambiție ciudată și (retrospectiv) total prostească, de a nu o recomanda nimănui. Așa că multă vreme am fost și singurul cititor - o perioadă frumoasă, în care nu existau dezacorduri.

Apoi, algoritmii au început să o arate ici colo. Cred că a durat ani de zile să se adune prima sută de urmăritori. Și probabil din perioada aia datează tradiția cu cântecul. Era inițial cât se poate de moderată, de centru-dreapta, cu influențe libertariene americane. S-ar fi calificat și pentru guvernare, că era pro-occidentală, dar pe vremea aia toată lumea era sub acel miraj.

A devenit tot mai reacționară treptat, doar pentru că stabilimentul s-a radicalizat în niște experimente impopulare. În tot cazul, pe vremea referendumului pentru familie din 2018 era deja destul de combativă. Dar acela a fost puțin înaintea societății, care încă era total controlată de televiziuni și nu a înțeles miza. Tot din acea perioadă datează și preocuparea acută pentru tema demografiei, sub impresia puternică a transformărilor suferite de Vestul Europei.

Nu mi-aș fi imaginat nebunia colectivă începută în martie 2020, dar farsa pandemică m-a găsit deja cu o viziune suficient de conspiraționistă, încât să pot găsi o logică în spatele absurdului. Toate piesele se potriveau la locul lor odată ce erai lămurit de paradoxul elitelor ostile. Cu acea ocazie presupun că au plecat câteva sute din cei care au preferat distanțarea socială de pagină. Dar au venit alții foarte interesați de o perspectivă alternativă. Sunt și câțiva din cei mai fideli simpatizanți.

Tot de atunci datează și primele preluări pe diverse site-uri ale opiniilor formulate aici sau chiar ale unor dezvăluiri. În carantină au început și vastele seriale documentare. Un fel de literatură dintr-un sertar deschis, sau cărți care au salvat câțiva copaci rămânând la stadiul virtual. (1/2)

Pagina ar fi decolat binișor, dacă nu era cenzura prin metoda punerii în umbră. Așa că în 2021 încă sărbătoream primii 900 de urmăritori, audiență care avea să se dubleze în același an. Oricum, simpla supraviețuire era un miracol în acele condiții.

În 2022, Putin a împușcat virusul și iar a urmat o perioadă de vânzoleală. În care am pierdut și câștigat zeci, sute, cine mai știe? Unii au fost nemulțumiți că am fost prea critic cu rușii, alții n-au apreciat nici încercarea de a fi imparțial, iar alții că am devenit putinist. Ceea ce nu e adevărat. Problema cu Putin e că el n-a devenit suficient de reacționar și oricum nu a fost vreodată o sursă de inspirație pentru mine. Cum a venit vorba de el, de fapt!?

Cu chiu cu vai, în noiembrie 2023, pagina ajungea la 5.000 de urmăritori. Începuse un alt front al războiului în Orientul Mijlociu, despre care presa mințea încă mai sfidător. Așa că era un interes pentru păreri mai cinstite pe subiect.

În aprilie 2024, urcase la 6.000, dar se pricopsise și cu hateri din cei mai încăpățânați, chiar amenințări și tentativa de a-mi face rău în lumea reală. Nu toată lumea știe de glumă. Așa că am preferat să mă întorc în anonimatul care m-a consacrat, că oricum notorietatea nu-mi aducea nimic bun.

Acel an s-a încheiat cu seria de abuzuri anti-democratice ale Curții Constituționale și valul suveranist, care a polarizat și mai mult societatea. Și atunci a fost ceva vânzoleală, unii au fost foarte furioși pe criticile adresate câte unui favorit (nu puțini s-au mai lămurit între timp că nuanțele erau necesare). Alții s-au afundat în bule create de presă. Câțiva au apreciat în mod special că n-am renunțat la luciditate în acea vrajă colectivă din ambele tabere.

De fapt, capturarea valului suveranist pe făgașuri controlate a fost o mare dezamăgire. Probabil între motivele principale care m-au făcut să renunț la fluxul de știri. Pentru că era acel sentiment că munca voluntară depusă în folosul comunității se adaugă la o mare risipă generală, fructificată de unii pentru a mima revolta sau anumite convingeri.

Plus că, de fiecare dată când s-a întâmplat ca o postare să ajungă virală, calitatea comentariilor a scăzut direct proporțional cu audiența. Deci nu e chiar un obiectiv să ajungi la cifre mari, pentru că o să dai de același public de la bârfe și scandaluri. Acolo toată lumea are impresia că știe. Totuși, mă bucur că opiniile unui Neica Nimeni au putut aduna atâta curiozitate.

https://www.youtube.com/watch?v=_U2T7SPFNjg

Actualizare: Thomas Massie a pierdut nominalizarea in preliminariile Partidului Republican. Scorul a fost de circa 55 la 45, in favoarea candidatului neocon Ed Gallrein, sustinut de sistem, in cea mai scumpa campanie electorala din istorie la acest nivel.

Poate va incerca o candidatura independenta. Dar ce spune acest test e important. Masinaria nu poate fi infranta, cel putin nu asa usor. Un candidat de la firul ierbii poate face valva in cercuri alternative, dar in final banii inclina balanta. Masa mare e inca sub controlul televiziunilor si al retelelor de influenta, care i-au studiat bine psihologia cu o tehnica foarte avansata. In cazul american, e foarte greu de iesit din duopolul celor doua partide ale sistemului. Sentimentul popular pare a fi altul, dar oligarhia castiga si de data asta.

Medicul Răzvan Constantinescu anunță înființarea unui nou partid, pe care îl va conduce. Partidul „România Liberă” se pare că e redenumirea unei formațiuni existente anterior. Din clipul de lansare reiese că va evolua pe nișa suveranistă, un prim mesaj fiind: „nu avem nevoie de forță de muncă din afară, ci de întoarcerea românilor în țară”.

Gastroenterologul din Iași a avut o atitudine curajoasă în pandemie, când a suferit și sancțiuni din partea universității la care preda. În octombrie 2024 a fost oprit să candideze la prezidențiale de Biroul Electoral Central, care i-a contestat numărul de semnături. Situație neașteptată, fiind o persoană cunoscută, cu peste o sută de mii de urmăritori online.

Răzvan Constantinescu nu e la prima încercare de acest tip. În 2022, a fost între fondatorii Coaliției pentru Națiune, alături de Iulian Capsali, Dan Chitic și Aurelian Popa. Dar formațiunea s-a dezintegrat în urma disensiunilor între lideri.

În 2024, s-a alăturat Partidului Patrioților Poporului Român, condus de Mihai Lasca, formațiune căreia i-au lipsit câteva sutimi de procente pentru a trece pragul în decembrie acel an. Atunci POT a apărut în mod neașteptat, după ce presa a scris că ar fi „partidul lui Călin Georgescu”. Doctorul Constantinescu spune că fostul deputat Lasca rămâne cel mai bun prieten al său din politică, iar acesta i-a urat succes cu noul partid, deci o regrupare pe viitor nu e exclusă.

În Registrul Partidelor sunt înregistrate circa 180 de formațiuni, majoritatea fără activitate. Iar în ultimul an a fost o efervescență, cu un ritm de trei partide noi în fiecare lună. Culoarul suveranist, care are deja 3 partide parlamentare, dintre care unul cu cel mai mare scor în sondaje, se anunță destul de aglomerat.

https://www.youtube.com/watch?v=sz1Ee7AozvI

Parlamentarii au votat masiv împotriva restabilirii libertății de exprimare. Proiectul de abrograre a legilor cenzurii și corectitudinii politice a fost respins în Senat cu 64 de voturi împotrivă, doar 14 pentru și 19 abțineri.

Inițiativa i-a aparținut senatorului SOS Dumitru Manea (cunoscut sub pseudonimul de ziarist, Miron Manega). Inițiativa sa își propunea să redea libertatea cuvântului în sprijinul apărării intereselor naționale. Între actele pe care le cerea anulate erau și două din legile inițiate de deputatul Silviu Vexler, o lege a lui Crin Antonescu referitoare la figuri istorice din secolul trecut și ordonanța lui Adrian Năstase împotriva discriminării și negaționismului.

E bine ca alegătorii să știe cum votează cei pe care îi trimit în Parlament, așa că merită consemnat în detaliu. Din cei 14 care au votat pentru, 9 sunt de la partidul AUR: Sorin Lavric, Emil Dîrlău, Ștefan Geamănu, Ciprian Iacob, Corneliu Negru, Teofil Parasca, Cătălin Silegeanu, Niculina Stelea și Eugen Șipoș.

Tot pentru au votat și 5 neafiliați (Întrucât SOS și POT nu mai au numărul minim pentru a forma grup parlamentar în Senat, atât actualii cât și foștii lor membri figurează astfel.)

Așadar, au votat pentru, inițiatorul Dumitru Manea (SOS), Gheorghe Vela (POT), Valentina Aldea (POT), Paul Pintea (POT) și Daniel Ghiță (POT).

O situație remarcabilă s-a înregistrat din nou în sânul partidului AUR, care a avut mai mulți senatori care s-au abținut de la vot (13) față de cei care au votat pentru (9). Încă o reconfirmare că AUR, deși încearcă un joc la două capete, și cu alegătorii și cu ambasadorii, e în mai mare măsură pro-cenzură decât pro-libertate.

Cel mai cunoscut dintre cei de la AUR, care n-au fost interesați de subiect, votând cu indiferență e Petrișor Peiu, propunerea de prim-ministru a partidului. Anul trecut, Peiu transmitea de la tribuna parlamentului un mesaj vibrant pentru potențialul său omolog, Beniamin Netanyahu, pe care spunea că abia așteaptă să le vorbească de la acea tribună (în ciuda mandatului de arestare pentru genocid de la Tribunalul Penal Internațional).

Tot butonul de abținere l-a apărat și generalul Mircia Chelaru, fostul șef de stat major, neutru ca Elveția pe acest subiect. Alt patriot de carton aurit, neinteresat de vot, a fost Nicolae Vlahu, mai interesat de excursiile peste Ocean la eșaloanele 14 ale republicanilor, decât de ceva similar cu „Primul Amendament” la noi.

Și la prima votare a legii Vexler din vara anului trecut, senatorii AUR se abținuseră de la vot. Tot cu abținere a votat și grupul PACE, format din transfugi intrați sub sigla POT sau SOS, în general.

PNL, PSD, USR și UDMR au votat integral contra propunerii, inclusiv demisionarii lor, ca Victoria Stoiciu (ex-PSD) și Iulian Fodoca (ex-POT). Între numele mai cunoscute ale celor care au votat pentru păstrarea legilor anti-românești sunt: Cristian Ghinea (USR) Daniel Fenechiu, Vasile Blaga (PNL), Daniel Zamfir, Adrian Streinu Cercel, Paul Stănescu, Robert Cazanciuc (PSD).

https://evadare.ro/politica/parlamentarii-care-au-votat-pentru-pastrarea-legilor-cenzurii/

De mai mulți ani, unii intelectuali au introdus o distincție pedantă între naționalism și patriotism. Aparent inofensivă, nuanța nu deranja pe nimeni. Dar începem să îi întrezărim miza abia pe măsură ce unii au ajuns să facă din niște sinonime de-a dreptul antonime, sfidând orice logică.

Între pionierii acestei distincții mi-l amintesc chiar pe simpaticul Andrei Pleșu, care zicea sfătos că una-i patriotismul și alta-i naționalismul, sugerând că acesta din urmă ar fi o variantă exagerată și suspectă a primului. (...)

Lingvistul naționalist Ion Coja remarcase cândva și dispariția suspectă din limbajul presei a unor cuvinte ca: „șovin” sau „iredentist”. Ele aveau conotații negative cunoscute, care în aceste decenii din urmă au început să fie transferate cuvântului „naționalist”.

Între timp, de la pedanterie s-a ajuns la întoarcerea pe dos a dicționarelor. Încât în mințile unora patriot și naționalist nu sunt doar distincte, ci opuse. Total absurd.

De ce a fost nevoie de această masacrare a limbajului? Pentru că a apărut la vedere curentul globalist, care militează pentru eliminarea granițelor, topirea identităților, negarea realității etniilor și raselor. Politic, adepții noului curent abandonarea statelor naționale prin federalizarea supra-națională. Uneori și regionalismul separatist e văzut ca o etapă intermediară a respectivului proiect, pentru fragmentarea statelor naționale în unități mai mici, la discreția planificatorilor unor macro-regiuni. (....)

Evident, aceia sunt anti-naționaliști, dar nu vor să își asume eticheta. Și atunci masacrează limba și logica, zicând: și noi – globaliștii euro-federaliști sau transilvăniștii separatiști – suntem patrioți, dar nu naționaliști. Patriotismul lor e o formă fără fond. Un pretins interes pentru o entitate zonală fără substanța etno-culturală a națiunii.

(Articolul continuă consemnând apariția altor denumiri ca „suveranism” și naționalism civic.)

https://evadare.ro/politica/nationalism-patriotism-suveranism/

O fundație finanțată de George Soros a devenit acționar semnificativ la Hotnews, notează ActiveNews. Site-ul de știri va fi deținut în proporție de 17% de fondul de investiții Pluralis BV, înregistrat în Olanda, care mai deține publicații în Polonia, Ucraina, Slovacia și Croația.

Fondul Pluralis a fost creat de ONG-ul înregistrat la New York, MDIF (Media Development Investment Fund), care a investit 327 milioane de dolari în 157 de firme de presă din 50 de țări. Între entitățile cu acțiuni în Pluralis sunt: Soros Economic Development Fund, Fundația Erste (a băncii austriece, care deține fosta BCR), o fundație a regelui Belgiei și alta norvegiană.

Pachetul majoritar la Hotnews aparține unei firme deținută 75% de Dragoș Vîlcu și 25% de Răzvan Ionescu. Acesta din urmă a fost ziarist, conducând TV Mania, Jurnalul Național, Evenimentul zilei, Cotidianul. Ionescu a avut ulterior o carieră de manager de presă pentru Ringier. A condus trustul Adevărul pentru Dinu Patriciu și o parte din Realitatea-Cațavencu pentru Sorin Ovidiu Vântu.

În 2017, Vîlcu și Ionescu au fondat împreună site-ul de investigații Recorder. Dragoș Vâlcu e și producător de film, finanțând titluri ca: Furia, Hârtia va fi albastră și serialul Umbre.

Potrivit istoricului Marius Oprea, bunicul lui Dragoș Vîlcu a fost generalul de Securitate Vasile Vîlcu, fondator al Direcției de Informații Externe (actualul SIE) și care ar fi fost agent KGB. Wikipedia consemnează relatările lui Mihai Pacepa despre el. Vasile Vâlcu era comunist încă din perioada de ilegalitate a partidului din interbelic; poreclit „Bulgarul”, vorbea limba română cu puternic accent. Croitorul venit de la sud de Dunăre și-a completat cele șapte clase primare cu un stagiu la „Ștefan Gheorghiu”.

Alături de trupele de Securitate, Vasile Vâlcu a participat la reprimarea rezistenței armate anti-comuniste din munții Dobrogei. E răsplătit cu gradul de colonel în 1953, iar anul următor făcut general. Peste încă un an ajunge prim-secretar al regiunii Dobrogea, pe care o conduce timp de un deceniu. În această calitate a coordonat colectivizarea forțată a agriculturii în acea parte de țară. A urcat în eșaloanele cele mai înalte ale partidului, inclusiv Comitetul Central al PCR. Revoluția din 1989 l-a găsit deputat în Marea Adunare Națională.

Fiul acestuia, Gheorghe Vîlcu, a intrat în diplomație pe timpul regimului comunist. În 2006, Traian Băsescu l-a instalat ambasador în Jakarta (Indonezia), și tot el l-a revocat în 2013. (...)

(În timpul acelui mandat a avut loc și un incident misterios, care a decis realegerea lui Băsescu - video și contextul în articol.)

Și tatăl lui Răzvan Ionescu a lucrat tot în MAE, unde Newseek scrie că s-ar fi împrietenit cu fostul șef al SIE, Silviu Predoiu (candidat prezidențial recent).

O firmă deținută în părți egale de Gheorghe și Dragoș Vîlcu a pornit Recorder, dar s-a retras după două luni. Tandemul făcut de fostul diplomat comunist și fiul său a investit inclusiv în vedete, cum ar fi Andreea Raicu Network SRL.

Anul trecut, Hotnews a avut venituri de 3,5 milioane de euro, din care 285.000 au venit ca publicitate de la partide politice. Cea mai mare parte din ei de la PSD (224.000 de euro), urmat la mare distanță de USR (29.000), candidatul prezidențial Nicușor Dan (20.000), partidul AUR (12.000). Transparența pe care o afișează Hotnews în această privință e lăudabilă, furnizând date pe care alte televiziuni și ziare le ascund.

În anul electoral 2025, încasările Hotnews din publicitatea politică au depășit o jumătate de milion de euro. 190.000 de la PSD, 179.000 de la PNL, alți 36.000 de la alianța celor două împreună. De la USR au mai venit 111.000 de euro și 13.000 de la Forța Dreptei (care l-a susținut pe Nicușor Dan în alegerile de la Primăria București).

https://evadare.ro/media/un-fond-al-lui-soros-s-a-alaturat-actionarilor-hotnews/

Eram plecat când a fost Eurovision, așa că azi voi face Eurovisionul bucătarilor. De fapt, căutam altceva prin postări mai vechi și am dat peste unele din cele mai comice cântece din ultimii ani. Poate mulți nu le știu sau vor să le mai asculte. Voi avea și televoting, deci puteți scrie în comentarii piesa preferată. (La final, un juriu format din compozitori, va decide care îmi place mai mult, dacă alegeți aiurea.)

(1) Ministra Adevărului din guvernul Joe Biden cântă din Marry Poppins despre pericolul știrilor false. (Anul e 2022. Încă nu știam că va apărea Oana Țoiu pe scenă, dar seamănă.)

https://www.facebook.com/photo/?fbid=2691159601016669&set=a.480749977383045

(2) Fabulosul cântec cu „Putine, stai așa!”. Melodia care a strâns 11.500 de lei din donații pentru pace, dar încă nu a oprit războiul. N-are coregrafie, dar are costume. Îmi imaginez când au vorbit: venim toți în tricou galben și sacou albastru. Bine? Și a zis al treilea: am unu' bleu mai deschis, merge? Merge. Și ultimul a zis: am doar alb. Hai că merge, că-i culoarea păcii.

După, au venit alte războaie. Dar, ciudat, n-au mai scos hituri cu „Bibi, stai așa!”, nici „Donald, potolește-te!”, că-i scotea de pe platforma de banking de la donații.

https://www.facebook.com/reactiunea/posts/pfbid07ubCgcd27udVM8vk8w5d8Pfvez69Ray5hsKJvGdQEVNXeULBD5GHWBtyvHZxf9qNl

(3) Frații Tunet - pentru tradiționaliști, ceva instrumental cu taraful format din Klaus Iohannis, Liviu Dragnea și Marcel Ciolacu. Un hit lăutăresc al anului 2023.

https://www.youtube.com/watch?v=_ViJR6CpVPA

(4) Dansul care a oprit covidul la poarta spitalului: Jerusalema. Eroinele noastre de la ATI din Moldova își fac partea în efortul global de alungare a pandemiei cu paparude. (Hit în 2021.)

https://www.youtube.com/watch?v=2IoedPKb4pc

(5) Medicii de la Dorohoi sunt declarați bolnavi de covid, fără simptome. Sunt duși toți în spitalul de elită din Botoșani și carantinați. Adunați în câteva paturi „din ținutul negativ”, doctorii interpretează una din cele mai tari parodii făcute vreodată. Intrarea în scenă a șefului Costel exact la strofa potrivită e și ea o realizare de artă. (Hitul anului 2020.)

https://www.youtube.com/watch?v=gadp4qvf3s0&t=1s

51 de state au alimentat cu armament și muniție genocidul din Gaza. Iar România e pe locul 3 în acest top rușinos. Dublul standard față de reacția la războiul dintre Rusia și Ucraina e uimitor.

Atunci, țările din blocul euro-atlantic au stopat nu doar orice acces al Rusiei la echipament militar. Dar au impus și o listă fără precedent de sancțiuni economice pentru o gamă mare de produse civile, atât la export cât și la import, însoțită de excluderi din circuitul financiar global, din competiții sportive și culturale. Activele Rusiei din străinătate au fost confiscate, inclusiv ale unor politicieni și afaceriști. Rațiunea era că prin aceste presiuni vor determina oprirea cât mai grabnică a războiului.

În paralel, țările occidentale au alimentat cu armament și sume uriașe de bani Ucraina, considerată partea mai slabă, cu teritoriul invadat. Astfel, Ucraina a ajuns să aibă una din cele mai mari armate din Europa și să devină în plin război exportatoare de drone și tehnică militară, oferă consultanță statelor din Golf. 16 companii din Ucraina au semnat un parteneriat pentru a construi în viitor fabrici de drone în România. Ministrul Radu Miruță spune că sunt disponibile 200 de milioane de euro pentru acest parteneriat din creditul SAFE de 16 miliarde.

În contrast, în Gaza Israelul nu înfruntă o armată, ci masacrează metodic populația civilă închisă într-un țarc de două decenii. Sălbăticia atacurilor pe care le derulează acolo e fără precedent, cu întregi cartiere de blocuri transformate în mormane de moloz și milioane de oameni care trăiesc de trei ani în corturi. Armata Israelului a pornit și alte războaie cu țările vecine în acest interval: a anexat părți din Siria și Liban și a târât Statele Unite în războiul contra Iranului, care ne produce tuturor suferințe economice vizibile. Toată populația planetei suportă măcar prin prețul benzinei și al inflației asociate militarismul israelian.

Iar această expansiune se face cu arme produse și la noi în țară. Pe primul loc în topul furnizorilor sunt Statele Unite, cu 42% din muniția folosită. Acolo sunt livrări acoperite de la buget, prin pachetele de ajutor, după cumpărarea clasei politice prin corupția numită legal lobby.

Pe locul 2 e India, care furnizează 26%. (Deci împreună cele două dau 68% din muniția genocidului. Restul vine preponderent din Europa.) E vorba de un parteneriat vizibil nu doar în susținerea online a postacilor indieni, care se proclamă „cei mai mari suporteri” ai sionismului.

India își creează propria industrie de lobby, după modelul AIPAC și în toate acordurile pe care le-a semnat cu SUA, Canada și Uniunea Europeană a impus o cerere care echivalează cu bomba nucleară demografică. Cele două continente se obligă să își deschidă granițele pentru migrația în masă a sute de milioane de indieni din excedentul celor 1,5 miliarde ai celei mai populate țări a planetei. Practic India imită nu doar tehnica lobby-ului dar și a colonizării, dar la o scară fără precedent. (1/2)

Supriza e prezența pe locul 3 în top a României, cu 8% din armamentul folosit de Israel în ultimii ani. Vedem că slugărnicia totală a politicienilor noștri, afișată în ultimii ani, are rezultate practice. Coaliția de guvernare a impus populație românești legi de cenzură dictate din afară și chiar parte din opoziție e creată tot în ideea menținerii supunerii față de Israel, SUA și UE.

Și dacă veți spune cinic că banii nu au miros și putem câștiga ceva din acest măcel, trebuie incluse niște nuanțe. Sumele pe care le-am încasa sunt depășite oricum de marile contracte prin care achiziționăm aparatură de la ei. Firma Rafael (producătoarea așa zisului Iron Dome) a câștigat recent un contract de 2 miliarde de euro pentru a ne vinde un sistem de rachete antiaeriene.

Elbit e cel mai mare investitor străin în industria militară din România, având 4 fabrici: Bacău, Mediaș și două în Măgurele, în care produce tehnică aero-spațială. Și a câștigat de asemenea contractul pentru dotarea blindatelor Piranha.

Încă de la începutul anilor 90, Elbit a fost în parteneriatul prin care a fost modernizat avionul MiG 21, de concepție sovietică. Ulterior, au avut contracte cu fabricile de la Ghimbav și Craiova pentru elicopterele de luptă Puma. Indirect și avioanele americane F15 sunt dezvoltate în colaborare cu Elbit. Și uzina mecanică din Mizil a oferit contracte de modernizare aceleiași Elbit pentru șenilatul Jderul. Iar alte fabrici de profil de la noi au achiziționat licențe de producție din Israel.

După noi în clasamentul furnizorilor, pe locul 4, cu 4%, e Taiwanul, care mizează pe protecția americană în eventualitatea unei reunificări forțate din partea Beijingului, care nu îi recunoaște autonomia.

În total, țările din UE au furnizat 19% din armamentul folosit de Israel în războaiele ultimilor ani. După România cu 8%, Cehia cu 3% ar fi pe locul secund dintre ele.

https://ziare.com/razboi-gaza/israel-aprovizionare-arme-romania-2014401

https://www.digi24.ro/stiri/actualitate/evenimente/productie-de-drone-in-romania-16-companii-ucrainene-au-ajuns-la-bucuresti-pentru-a-negocia-cu-guvernul-intalnirile-programate-surse-3703551

https://evadare.ro/externe/acordul-ue-cu-india-e-mult-mai-rau-decat-mercosur/

Am gasit un articol deschis deja in browserul telefonului. O stire despre cum a fost concediata Denise Rifai pentru un interviu luat lui Mugur Isarescu. Mi-am dat seama ca probabil atinsesem o reclama in YouTube de aparuse, dar ma apuc sa citesc.

Suna foarte convingator, fara urme evidente de scriitura AI. Avea sigla Adevarul si relatari din pretinsul interviu cu cadre in care Isarescu se enerva ca il intreba de salariu si de numele de cod Manole.

De la un punct incolo il intreba daca BNR foloseste o platforma de tranzactionare automata, pe care o ascunde publicului si guvernatorul isi smulgea lavaliera.

Abia de acolo mi-am dat seama ca era o teapa. Mai ales ca dupa aia urma un testimonial de la unul multumit de aplicatie si comentarii false la "stire". Care a fost preluata ca reala de un ziar din Giurgiu si pe cateva pagini.

Oricum, inspaimantator ca reusesc sa le faca foarte plauzibile. E peste aia cu Tiriac care vorbeste ca si-a luat actiuni la Hidroelectrica sau ca vinde nu stiu ce metoda la primii inscrisi.

Dezvăluirile pe care Ilie Bolojan le-a făcut despre proiectul păgubos al micro-centralelor nucleare ar putea fi o explicație și pentru căderea intempestivă a guvernului. Premierul a spus că Nuclearelectrica (aparținând statului român) a cheltuit 240 de milioane de dolari să achiziționeze un teren „la o valoare destul de mare” la Doicești și nu se va alege decât cu niște hârtii, din studiul de fezabilitate.

Bolojan dă de înțeles că patentele rămân ale firmei americane și că oricum proiectul e nefezabil pentru că energia produsă ar fi prea scumpă. Iar partea română nu are miliardele necesare demarării proiectului, care ar fi o premieră în Europa, dacă nu la nivel mondial, deci cu multe incertitudini. Șeful PNL mai spune că a informat ambasada Statelor Unite de impasul afacerii (și putem deduce din efecte că Înalta Poartă nu a fost mulțumită).

Conducerea companiei de stat confirmă că a cheltuit 4 milioane de euro și a deschis o linie de credit de 243 milioane de dolari către proiectul pe care îl consideră solid. Cel puțin 98 de milioane din sumă provin dintr-un credit de la o bancă americană.

În februarie acest an, când s-a terminat studiul de fezabilitate, Ilie Bolojan își exprima primele îndoieli legate de ideea cu micile reactoare nucleare (SMR), care urmau să coste 7 miliarde de dolari. Spunea că ar fi mai fezabile reactoarele de 3 și 4 de la Cernavodă. Atunci era înclinat să ia un singur SMR din cele șase preconizate, ca să vedem dacă măcar funcționează. (Deci natura de experiment scump era evidentă și atunci.)

Interesant cum această cheltuială (de tip tribut) pentru hârtiile inutile nu stârnește aceleași preocupări la ONG-iști și tefeliști. Distracția ne-a costat mai mult decât mult hulita catedrală. Care se poate vedea, spre deosebire de micro-reactoare. Dar nu vezi proteste cu „vrem spitale, nu reactoare!”

Nuclearelectrica are 50% din asocierea care a început în 2022, sub guvernarea lui Nicolae Ciucă și cu alt liberal ca ministru al Energiei, Virgil Popescu. Proiectul a fost preluat și de succesorul său, Sebastian Burduja, care acum e consilier al lui Ilie Bolojan și apără proiectul, la fel ca alt lider influent din partid, Rareș Bogdan.

După ruperea coaliției, cele două partide par sfâșiate de micile reactoare SF. Premierul sugerează că vina ar fi a ministrului PSD, Bogdan Ivan, care e partizan al proiectului în numele parteneriatului strategic cu Statele Unite. De aceeași părere e și Rareș Bogdan, care a vorbit, ca de obicei, în termeni bombastici despre miriștea de la Doicești ca „nava amiral a parteneriatului nuclear româno-american”. La fel vorbește și șeful PSD, Sorin Grindeanu, care spune că proiectul nu poate fi aruncat la coș și îl acuză pe Bolojan că slăbește parteneriatul strategic cu SUA.

Petrișor Peiu de la AUR spune că investițiile în energie au fost prost gândite și au pornit de la premisa eronată a reducerii cu orice preț a emisiilor de carbon. Costul energiei produse la Doicești ar fi de trei ori mai mare decât la Cernavodă, 15 milioane de $ pe megawatt, față de 5 în cazul construcției următoarelor reactoare pe malul mării.

Cealaltă jumătate a afacerii ipotetice e deținută de firma americană NuScale, care nu a construit niciodată un reactor funcțional. Primul investitor în NuScale a fost Michael Kenwood Group, care a pledat vinovat în cea mai mare schemă ponzi din istoria statului Connecticut, de 1 miliard de dolari. Totuși, în compania americană au acțiuni corporații de mare calibru: Samsung, Blackrock, Vanguard, Goldman Sachs.

https://www.youtube.com/watch?v=a9egl1TI_3Q

https://www.economica.net/nuclearelectrica-vine-cu-precizari-noi-in-privinta-investitiei-in-centrala-cu-reactoare-modulare-mici-la-doicesti-dupa-ce-bolojan-a-contestat-din-nou-proiectul_943558.html

https://www.nbcconnecticut.com/news/local/new-canaan-man-sentenced-to-13-years-for-running-massive-ponzi-scheme/1952487/

https://partidulaur.ro/petrisor-peiu-liderul-senatorilor-aur-mini-reactoarele-nucleare-de-la-doicesti-prilej-de-etalare-a-neputintei-si-nestiintei/

In 2020, China exporta 1 milion de masini. Anul trecut, a devenit cel mai mare exportator auto, cu 7 milioane de vehicule. Iar ritmul continua sa se accelereze. In primele patru luni din anul curent, exporturile au crescut cu 60%.

Normele de poluare excesive si electrificarea sunt marile capcane pentru Europa, a carei industrie de profil e intr-un pericol existential cu vaste implicatii sociale. Statele Unite au impus taxe vamale de 100% pentru importurile auto din China, in timp ce Europa e prinsa si in dependenta de colaborarea cu producatorii de componente chinezi pentru cele asamblate la ea acasa.

Nume ca BYD, MG si Chery devin tot mai comune. Modelul Jaeco 7 al celui din urma a atins pozitia de cea mai vanduta masina din Marea Britanie intr-o luna. Daca in gama motoarelor termice companiile europene au avantajul experientei, in domeniul nou al electricelor, China are preturi imbatabile la baterii, care sunt componenta cea mai costisitoare. Dar tot mai des prezinta si avantaje tehnologice in rapiditatea dezvoltarii aplicatiilor.

Costurile de productie sunt cu 30% mai mici, chiar 50%, pluseaza conducatorul Volkswagen. Tesla, Stellantis si altii au deja fabrici acolo, dar si planuri de a produce in Franta si Spania versiuni de Dongfeng.

https://adevarul.ro/stil-de-viata/auto/cum-a-ajuns-industria-auto-europeana-sa-lupte-2531591.html

Panica afișării surselor de finanțare pentru ONG-uri a scos la iveală un speriat neașteptat: Militantul progresist Dragoș Pătraru, de la „Starea nației”, proiect de care țin și investigațiile lui Valeriu Nicolae, de la „Starea impostorilor” - ambii primind și emisiuni la TVR, împreună cu alți propagandiști ai sistemului.

Pătraru a spumegat zeci de minute contra propunerii legislative, de care zice că ar fi un atac la adresa democrației. Argumentele au fost cam firave spre contradictorii, mutând discuția pe diversiuni despre cum vor fi expuși salariații care fac mici donații podcastului preferat.

Evident, cu totul alta e miza acelei legi, respectiv aflarea fundațiilor prin care sunt derulate mari campanii de lobby și inginerie socială plătite din străinătate. Care au un efect anti-democratic prin aceea că înclină balanța tocmai în defavoarea opiniilor organic create din inițiativa românilor de rând. Un alt efect poate fi constatarea că există corporații și țări care creează prin ONG-uri presiuni în direcția unor decizii de natură economică. (Un exemplu vehiculat e cel al ONG-urilor de mediu, care blochează licitații și proiecte, suspectate că au în spate interese corporatiste sau ale unor rivali de afaceri.)

Din vorbă-n vorbă, Dragoș Pătraru a pus pe ecran un exemplu cu o încasare de circa 4.800 de lei pe care „Starea nației” a primit-o de la SRI, spunând că emisiunea ar primi acest gen de donații de la ofițerii serviciului, ca persoane fizice. Pătraru s-a declarat alarmat că o astfel de lege ar duce la deconspirarea agenților serviciului de informații și, ce mai încolo încoace, la sfârșitul democrației și victoria extremiștilor.

Surpriza e și nu e mare. Pentru că unii bănuiau o asemenea prietenie strânsă. Dar, oficial podcastul se prezintă critic cu instituția. În chiar genericul show-ului e un cântec care spune: „Dar progresăm, încet, încet toți emigrăm, / Mai bine venetici, decât argați la securici...”. Iar Valeriu Nicolae, mereu blindat cu informații în premieră, își însoțește deseori aluziile despre „nesecuriști” cu gestul ștergerii gradelor de pe umăr, făcut către privitori.

Totuși, se naște întrebarea cum de e așa populară între ofițerii SRI o emisiune cu o vădită linie anti-naționalistă? Și dacă partizanatul ei evident pentru unele partide și împotriva altora nu duce înclinația la intersecția cu poliția politică. Cei doi au fost aduși la televiziunea publică sub conducerea Adrianei Săftoiu, fosta soție a unui șef SIE și promovată politic de PD - PNL. Astfel, argatul Pătraru a renunțat la planurile de a emigra.

https://youtu.be/QmwGR-wTAPk?si=zHZpgbZXD47A3SA8&t=1024

Germania ia in calcul cresterea stimulentului de repatriere pentru sirieni de la 1.000 la 8.000 de euro. Masura e invocata de ministrul de Interne, care tine de partidul Ursulei von der Leyen si al Angelei Merkel, care a lansat invitatia pentru restul planetei cu un deceniu in urma.

Catastrofa experimentului granitelor deschise e inca ignorata de cei mai indoctrinati dintre globalisti, care prezinta importul de adulti din strainatate ca o mare afacere si o sansa de pricopsire si pentru România. Partidul Verzilor (din care a facut parte si actualul lider USR, Samuel Fritz) se pronunta categoric impotriva unui asemenea bonus.

In Germania sunt circa 900.000 de sirieni, din care 266.000 au slujbe prin care sunt contribuabili net, nu incasatori de ajutoare.

Cancelarul Merz s-a intalnit anul acesta cu fostul terorist ISIS, care acum conduce Siria sub noul nume de scena Al Shara, fara a fi organizat alegeri. Cei doi au fixat ca deziderat intoarcerea a 8 din 10 sirieni in urmatorii trei ani, o tinta fantezista in conditiile contrastului urias intre Europa si Siria devastata de razboi.

Dimpotriva, e plauzibil ca razboaiele in desfasurare in regiune sa produca un numar mult mai mare de migranti in anii urmatori.

https://www.newsworm.de/news/germany-plans-8-000-euros-payment-for-syrians-to-return-home

Localnicii din Poiana Brașov au sunat în zadar la 112 să anunțe prezența unui urs în hotel. Jivina apare pe camerele de supraveghere cum deschide clanța unei uși cu botul. Dar dispecerii nu au fost interesați și le-au spus oamenilor să nu-i mai deranjeze. Le-au recomandat să apeleze la poliția locală, care de asemenea ținea cu ursul.

Hotelierii se tem că urșii vor alunga și ultimii clienți, care nu fuseseră speriați de prețurile din poiană. Așa cum recomandă economiștii neoliberali, în ho-re-ca vor trebui să se descurce cu angajați din import și să se axeze tot mai mult pe clienți cu blană, în locul românilor, care nu sunt o specie protejată.

Doar prejudecățile ne țin în loc să facem această tranziție necesară de la 2 la 4 picioare. Pe care, dacă nu o facem până în august, riscăm să pierdem toți banii din PNRR.

Numărul urșilor e scăpat de sub control, fiind cel mai mare din Europa, sub ocrotirea miniștrilor Mediului. Nicușor Dan ține și el tot cu ursul. A contestat la Curtea Constituțională o lege care ar fi permis împușcarea a circa 900 de urși, de teamă că suporterii lor din țări care nu mai au urși vor fi furioși să afle că nu-i păstrăm în efectiv intact pe ai noștri. După cum se știe, la CCR, românii n-au niciun judecător de partea lor, de aceea urșii au o cotă excelentă la casele de pariuri.

ONG-urile care țin cu urșii sunt de părere că Poiana Brașov oricum e făcută prea în pădurea îndrăgitelor animale. Activiștii spun că și orașe ca Brașov, Cluj sau Câmpulung ar trebui abandonate pentru ca populația de urs să își recapete habitatul anterior. În ce privește Bucureștiul, apărut prin defrișarea foștilor codri ai Vlăsiei, specialiștii nu s-au pus de acord dacă trebuie retrocedat haitelor de lupi din Bărăgan sau turmelor de mistreți.

La rândul lor, și ONG-urile au suporteri în presă, care insistă că sub nicio formă nu trebuie cercetat din ce butoi cu miere se hrănesc iubitorii de ursuleți. Obiectivul alianței dintre politicieni, ziariști și activiști e să transforme România în cea mai mare grădină zoologică în aer liber.

Practic, va fi ca Vestul Sălbatic, dar invers, cu din ce în ce mai mulți indieni, cowboyii nu vor avea voie să aibă arme și băștinașii vor fi treptat închiși în rezervații, cunoscute ca orașe de 15 minute. Drumețiile vor deveni sport extrem. Vor fi turiști din alte țări, ca la safari, care vor privi prin binoclu făcând pariuri dacă tipul cu rucsac e sfâșiat de ursoaică sau de câinii ciobanilor.