Alta era treaba daca studentii organizau o parada in fundul gol, nu un mic protest pe o peluza, pentru pace. Li s-ar fi dat toata Calea Victoriei, jandarmii ar fi facut cordon de protectie in jurul lor. Si cine facea o contra-manifestatie era amendat sau aratat cu degetul ca retrograd de Esca.

Masura de campanie: a fost adoptat salariul minim "european", care intra in vigoare de la 1 ianuarie anul viitor. Dar formula de calcul e de asa natura, incat nu va fi mare diferenta.

Actualul salariu minim brut, de la inceputul lunii urmatoare, e de 3.700 lei. Adica putin peste 2.300 lei net (474 euro).

Noul salariu "european" va fi brut 50% din salariul mediu net din economie. (A noastra, nu a Europei.) Deci, dupa estimari, 3.800-4.200 lei brut. (Literalmente: Ciolacule, mai da-le 100 de lei la leafa si zi-i europeana.)

https://www.antena3.ro/economic/romania-trece-la-salariul-minim-european-cat-vor-castiga-romanii-si-de-cand-intra-in-vigoare-713174.html

E? Ce mai zic dusmanosii acum? Presedintele nostru e felicitat de Statele Unite pentru cele mai intelepte decizii. De la turneul in Africa la cel din America, merge din succes in succes. Doar acasa nu e apreciat pentru cate face.

Viktor Orban, despre puterea rezultata in Europa dupa recentele alegeri: o coalitie pro-razboi, pro-migratie si anti-economie. Premierul maghiar se ia de piept cu greii continentului, spunand ca Ursula von der Leyen e manevrata de Manfred Weber, liderul Partidului Popular European. In Arcul PPE s-ar putea alatura, spre surpriza votantilor, si AUR, prin gruparea ECR, dominata de Giorgia Meloni. Partidul lui Orban, Fidesz, a iesit pe rand din PPE si ECR, pentru o pozitie tot mai radicala.

Orban deplange alunecarea spre razboi, prin cea mai alerta cursa a inarmarii de dupa al doilea razboi mondial. (Prin apropierea de Putin si de Trump, ungurul ar putea chiar sa astepte linistit sa ne facem tandari pe post de kamikaze.)

Valul migrator imbratisat si el de actuala conducere a UE e pus in seama viziunii lui George Soros de schimbare a componentei etnice in tarile Europei. "Un schimb de populatie are loc in Europa, persoanele albe, crestine, cu constiinta traditiilor devin tot mai putine, iar numarul migrantilor importati creste." (E suficient si sa vezi campionatul European de fotbal sa ii dai dreptate, daca strada nu e un indicator suficient.) "Germania nu mai seamana cu cea de acum zece ani." (Oare lui Iohannis n-ar putea sa-i transmita macar parintii lucrurile astea, daca tot nu prefera sa traiasca in tara condusa de un deceniu de fiul lor?)

https://m.digi24.ro/stiri/externe/viktor-orban-furios-pe-noua-conducere-a-ue-o-coalitie-pro-razboi-pro-migratie-si-anti-economie-2834677

Elena Lasconi s-a sucit din nou. Spune ca acum nu ar mai vota la un referendum al familiei. "In USR e loc pentru toata lumea, crestini si atei, LGBTQ sau nu."

Schimbarea macazului vine in contextul candidaturii la presedintia USRQ si are cel putin perspectiva fericita sa o impace macar cu fiica, daca nu si cu activul partidului. Dar la toamna, cand va candida la presedintia României, s-ar putea sa redevina traditionalista.

La data referendumului nimeni nu a stiut daca Lasconi a participat si cum a votat. Dupa circa patru ani, a dezvaluit ca a votat pentru casatoria dintre un barbat si o femeie, starnind o izbucnire de emotie din partea fiicei. E posibil sa aiba cate o versiune pentru fiecare grup de alegatori.

https://m.digi24.ro/stiri/actualitate/politica/lasconi-nu-ar-mai-vota-da-la-un-referendum-pentru-familia-traditionala-sunt-destupata-la-cap-in-usr-e-loc-pentru-toata-lumea-2835173

Din pacate, echipa europenilor a luat gol in primele doua minute.

Inca un gol reusit de un belgian "venit din provincie", cum ne-a informat comentatorul.

Hai ca mai urmeaza un meci, cu unii care i-au batut pe belgieni. Si dupa aia, acasa.

Baza de la Mihail Kogalniceanu a devenit cea mai mare baza NATO din Europa, depasind faimoasa Rammstein din Germania. Acum au sosit acolo si finlandezi intr-un amalgam de 32 de natii. Totul s-a petrecut lent, fara sa avem vreun cuvant de spus. Ce ironie ca tocmai premierul liberal, care a citit Declaratia de Independenta fata de Imperiul Otoman, sa dea numele unui simbol al ocupatiei si de unde ar putea sari scanteia aruncarii depline intr-un razboi, din care nu avem nimic de castigat si totul de pierdut.

BBC a facut un reportaj in satul dobrogean. (O fi fost tot cu nelipsitele carute, din toate reportajele facute la noi in ultimii 30 de ani? Sau acum suntem laudati si imbarbatati ce curajosi suntem sa devenim urmatoarea Ucraină in tocatorul de soldati si aparatura?)

Baza va avea in curand o escadrila F16, cumparata de România de la Norvegia. (Numai buna de donat Ucrainei. Castigam, nu pierdem donand, ne-a explicat Radu Tudor si parea serios.)

O fraza din text suna rau prevestitor: "Inainte am fost aici pentru a descuraja orice agresiune rusa. Acum este mai degraba o asigurare pentru alte tari NATO, precum România, ca suntem aici si suntem dispusi sa aparam."

Ce intelegeti de aici? Ca s-a trecut intr-o alta etapa a operatiunii, de la descurajare, la participare activa in lupta de aparare pe teritoriul, ca mesaj pentru celelalte tari ca nu suntem lasati singuri in razboi. Suntem sustinuti, ca Ucraina cea nemembra, dar de departe. Si de aici incolo ne descurcam. Lipseste doar scanteia, pe care conducerea Ucrainei si-o doreste atat, fiind singura ei speranta de lungire a razboiului prin extindere. Si acelasi reportaj ne sugereaza cum ar putea veni si acel incident:

"Vom pune o aeronava langa acel avion advers. Din punctul de vedere al posturii, le arata rusilor ca suntem activi. Zburam cu avioane inarmate deci transmitem un mesaj clar."

Cea mai mare baza NATO din Europa n-a fost adusa degeba aproape de linia frontului. Atat mai asteapta: un avion rusesc ratacit undeva deasupra deltei sau marii, la limita spatiului aerian, alt avion ridicat sa-l escorteze... un buton apasat de unul din piloti mai slab de nervi si gata... Toate vietile noastre pot depinde absurd de acel buton... familii, firme, joburi, rate, case, masini, examene, rafturile pline sau goale din magazine, benzina, curentul, cursul de schimb, spitalele... Toate jucate pe o carte de cacealma in birouri de care nici nu stim.

https://www.antena3.ro/actualitate/satul-din-romania-care-se-pregateste-sa-devina-cea-mai-mare-baza-militara-nato-din-europa-reportaj-713335.html

Viktor Orban, la Radio Kosuth, citat de Newsweek: Am convenit cu Secretarul General NATO. NATO va avea o misiune in Ucraina, dar Ungaria nu va participa, nici macar cu bani.

(Deci cine ramane sa participe cu oameni si bani?)

https://www.newsweek.com/putin-ally-hints-natos-plan-military-mission-ukraine-1915702

Covidul s-a intors. Oarecum. Faimosii cercetatori britanici avertizeaza ca indragitul virus a inceput sa aiba mutatii iar. Disparuse cativa ani, cum a disparut gripa veche pe vremea lui, se daduse la fund cu totul cand a decis Putin sa atace. Dar acum ca e incert in ce punct al globului trebuie sa ne razboim si cu cine, neastamparatul virus a inceput sa se transforme.

Partea buna e ca s-au terminat literele grecesti inspaimantatoare si noul covid a primit numele ghidus Covid Flirt. Pare aproape o boala virala, dar nu chiar pacatoasa ca variola maimutei, ci mai inocenta. Genul pe care l-ai putea lua si online.

Adevarul e ca nici nu s-a mai vaccinat lumea, nici nu s-a mai protejat. Simptomele sunt ca data trecuta, neprecizate. Dar sunt cazuri! Cresc intr-un ritm alarmant, zeci si zeci de cazuri de flirt. Sunt paturile pline de la covid flirt, avertizeaza expertii.

https://m.digi24.ro/stiri/actualitate/sanatate/a-aparut-un-nou-grup-de-mutatii-covid-numit-flirt-internarile-cresc-de-la-o-saptamana-la-alta-avertizeaza-expertii-britanici-2836249

Reprimarea protestelor pentru pace ale studenților (și) din România s-a petrecut în totala indiferență a presei și chiar a celor cât de cât atenți la politică. Divizarea pe tabere a funcționat și de data asta: „sunt stângiști, hippioți aiuriți”, s-a spus, și lumea și-a văzut de treabă. Motiv pentru care vreau să scriu mai pe larg despre ideologie. (Nu-mi încape ce-am de zis într-o postare. Cei toropiți de caniculă pot sări peste această mini-serie teoretică.)

Eu sunt un idealist cu simț practic, deci am ajuns să văd ideologiile ca pe unelte bune sau rele, în funcție de scopurile la care pot fi folosite. Sunt scheme făcute să unească oameni foarte deosebiți în curente de opinie, care mobilizează forța lor colectivă.

Uneori conflictul e necesar, în logica opoziției dintre marile idei. Trebuie să combați cu prioritate ideea de la polul opus al ideii care te domină. Dar nu de dragul controversei, ci pentru că ea amenință cel mai mult urmărirea idealului. Când acest scop mai înalt e pierdut din vedere, ideologiile își pierd utilitatea și devin viruși ai minții, care doar aduc dihonia, cearta sterilă între galerii, dezagregarea.

Consider ideologii bune de folosit în acest moment istoric pe acelea care se opun distrugerii națiunilor, descreștinării Europei, care pot întârzia marșul dizolvant al globalismului. Sunt benefice ideile care asigură supraviețuirea culturii europene și oamenilor ei, în adăpostul optim al națiunilor. Supraviețuirea mai întâi, iar secundar câștigarea unui grad cât mai mare de libertate și bunăstare pentru aceste popoare.

Nu ai greși să spui că sunt deziderate de dreapta și conservatoare. Dar asta nu mă face un partizan necondiționat al celor ce se declară astfel, nici dușman al celor ce văd cu onestitate alte căi. (cont.)

Impostura lui Donald Trump mă irită mai mult decât socialismul naiv al lui Bernie Sanders. Trump se prezintă mincinos ca un patriot american, apărător al libertății americanului de rând. Dar ideologia lui nu valorează nimic pentru că practic n-a întârziat în niciun fel transformările culturale și demografice ale societății lui. N-a dat nici măcar dovadă că ar fi un om liber de sponsori, cum ai fi crezut că îl fac miliardele lui. N-a început un război data trecută, pentru că iranienii nu i-au răspuns la provocare. Dar a pornit războiul cu populația sub pretextul plandemiei și a tocat trilioane de dolari, mai mult decât orice război la adăpostul Warp Speed.

Bernie Sanders, care e evreu, tot a avut obrazul să condamne crimele în masă ale lui Netanyahu și înarmarea lui de către America. Donald Trump le spune „să termine mai repede” și își tranzacționează la modul cel mai jenant funcția. Data trecută a luat o sută de milioane de la Sheldon Adelson, un fel de Soroș al republicanilor, și a mutat ambasada de la Tel Aviv la Ierusalim. Acum ia altă sută de milioane de la văduva lui, Miriam Adelson, cu condiția să recunoască anexarea Cisiordaniei și Gazei în viitor, ceea ce înseamnă minim 5 milioane de refugiați de absorbit pentru Europa.

Code Pink e o organizație feministă și pacifistă, pe care o consideram prea bizară să o iau în seamă. E cât se poate de stângistă, progresistă și cum vreți să-i mai ziceți. Dar e una din puținele organizații pacifiste, care continuă să condamne și masacrul din Gaza, cum au făcut și cu anterioarele războaie din Irak și Afganistan. De nouă luni, activistele lor stau zi de zi pe holurile Congresului american și strigă la orice politician care iese să nu mai voteze pentru cheltuieli militare, să nu mai trimită bombele care explodează în Gaza.

Una din liderele Code Pink e Medea Benjamin, o evreică de 71 de ani, costelivă, cu un tricou roz amărât, care n-ai crede că are atâta energie să se țină după toți politicienii și lobbyiștii de la parlament. Probabil toate concepțiile ei politice sunt la alt pol decât ale mele. Dar o admir enorm pentru efortul acestor ultime luni, pe care nu l-a făcut cineva de la dreapta.

De ce e acest subiect turnesolul cel mai important în politica actuală, în următoarea postare.

https://www.youtube.com/shorts/IwdZgisnrr0

https://www.youtube.com/watch?v=m5txBao8axQ

(2) Dar nu e Israelul tot un stat național, marele nostru aliat în fața invaziei musulmane? Nu e singura democrație de tip occidental din Orientul Mijlociu, parte din civilizația iudeo-creștină? Nu ar trebui să îi apărăm online de stângiști, globaliști și soroșiști? Nu.

Dacă e un popor care ilustrează cel mai bine drama pierderii țării printr-o invazie de tipul celei pe care începem să o trăim și noi, sub rețetarul globalist, prin dictatul ocult al marilor puteri, acela e cel palestinian. Orice naționalist, care vede cu spaimă deriva Europei, se poate cutremura de soarta acestui popor încăpățânat, care funcționează de un secol cu titlul de experiment, extins acum în toate țările fondate de europeni. Cu toții am devenit palestinieni și cine nu recunoaște ori e necinstit ori nu are perspectivă.

Israelul e o anomalie în familia statelor naționale, apărut pe cale artificială ca extensie a unei diaspore copleșitor de puternice, numai după ce aceasta a avut suficientă influență asupra marilor puteri. La vedere, e un proiect colonial, de implantare a unor populații migratoare temporar aflate în Estul Europei. Dar această colonizare nu putea nici începe, nici să supraviețuiască fără susținerea subterană a lobby-ului acelei diaspore în cele mai puternice țări ale Europei și apoi ale Americii de Nord.

Existența Israelului e indisolubil legată de lobby-ul internațional și de mari finanțiști care au promovat apariția internaționalismului pe glob și în politicile interne ale țărilor de inspirație europeană. Dorința romantică a pionierilor sionismului politic, de a avea o țară, ar fi rămas doar un vis frumos și nevinovat fără acest sprijin.

Primii evrei din Estul Europei, care se așezau în kibuțuri în neprimitoarele sate populate de arabi trebuie să fi fost priviți de unii localnici cu aceeași curiozitate cu care văd unii bicicliștii din Pakistan, salahorii din Sri Lanka și bucătarii din Vietnam. „Oameni ca toți oamenii, își caută și ei un rost, or să ne plătească pensiile, ajută economia să se dezvolte.” Așezările evreiești întemeiate prin anii 20 ar fi avut probabil soarta falansterelor fără forța armelor, banilor și culiselor politice la nivelul cel mai înalt.

Israelul e frate geamăn cu globalismul, dar un lucru curios s-a întâmplat. Acel lobby internațional a transformat din interior țările gazdă ale diasporei, acomodându-le tot mai mult cu un model multicultural de societate. Transformările prin care au trecut țările cele mai avansate pe calea modernității sunt mult prea complexe să fie reduse la acțiunile unei singure etnii sau rezumate aici.

Dar în aproape toate ideologiile și schimbările e greu să nu remarci rolul de frunte al unor deschizători de drumuri, ideologi sau finanțatori mereu mai inventivi și mai pasionați decât alții. De la marxism și comunism, la liberalism, feminism și revoluțiile sexuale, în spargerea tuturor tabu-urilor prin comedie, muzică, film. Țările gazdă au devenit tot mai secularizate, mai îndepărtate de vechea lor tradiție creștină, mai neutre față de propriile lor convingeri pentru a fi primitoare oricui. Acasă a început să semene cu camerele de hotel, satul cu un mall și europeanul a devenit el însuși tot mai rătăcitor.

Israelul e și un dar trist al europenilor făcut cu sentimentul vinovăției pentru Holocaust, pe socoteala unor nefericiți arabi, care n-avuseseră nicio legătură. Acea tragedie a crescut și ea în imaginarul colectiv de la una din multele orori ale celui de-al doilea război mondial, la partea cea mai importantă din tot războiul, apoi la cea mai importantă grozăvie exemplară din toată istoria. Treptat, a luat locul cultului creștin, devenind pentru cei care-și doresc o carieră în politică singura religie care contează, față de care nu se pot rosti blasfemii, pentru necredința în care se dau cele mai drastice pedepse cu închisoarea.

Și a fost doar prima dintr-o nouă pietate laică susținută de stat sub forma corectitudinii politice, pe măsură ce au apărut și alte tabu-uri periculos de atins cu gândul sau vorba. Evreul, ca victimă inocentă exemplară a istoriei, a fost înconjurat de alte straturi protectoare de minorități ce e riscant să fie menționate nepoliticos. Intră de acum în educația europeanului civilizat să-și țină gura pe anumite subiecte incorecte politic, deși are altfel toată libertatea destrăbălării și batjocoririi celor sfinte din vechea religie, a creștinilor. Treaba a devenit serioasă și cenzura indispensabilă într-un aranjament de putere în care majoritățile trebuie ținute în frâu să nu pericliteze cumva minoritățile.

Solidaritatea națională pentru europeni în țările lor a devenit aproape un delict, în timp ce e bine mersi în țările africanilor sau asiaticilor și chiar stimulată pentru orice alte grupuri. Și în timp ce țările Europei și America deveneau tot mai de nerecunoscut, mai depersonalizate și mai multiculturale, vasul comunicant al statului Israel devenea tot mai fundamentalist religios și mai extremist în comportament.

Dacă a fost cândva un proiect rezonabil, patriotic, de construcție națională, acel tren a plecat demult. Nici azi, entitatea respectivă nu își precizează granițele nici actuale, nici cele la care visează. Să compari Israelul cu orice alt stat național de azi e un deserviciu adus naționalismului. Termenul echivalent ar fi dacă românii și-ar propune să epureze etnic Câmpia Panonică pentru a realiza o misiune istorică încredințată de Burebista. Iar pe parcurs, i-ar închide și pe secuii din Harghita și Covasna cu garduri într-un fel de bantustane, transformându-i în cetățeni de mâna a doua, luându-le dreptul la vot, accesul la apă și trimițându-i să circule pe niște ulițe separate doar pentru ei. Niciun naționalist român nu visează la așa ceva.

Dislocarea palestinienilor nu ar fi fost posibilă fără să existe în funcțiune platforma globalistă de putere. Existența statului Israel, cu actualul comportament delirant prin politici de apartheid n-are legătură cu apărarea de o invazie și nu era cu putință fără complicitatea activă a Statelor Unite și Uniunii Europene sau Rusiei. Războaiele sub pretexte mincinoase din ultimele decenii din regiune, care au produs milioane de morți, nu puteau fi duse decât de marile puteri occidentale și nu puteau fi stârnite decât de clasele lor politice corupte.

Islamizarea Europei e un proces accelerat decisiv de toate acele războaie și favorizat de schimbarea culturală promovată de elitele din țările de destinație. E foarte ușor să găsim sponsori și ideologi ca George Soroș pentru astfel de transformări, dar va fi foarte greu să găsim unii echivalenți ca forță financiară și mediatică sau în ONG-uri care să susțină cauze naționale în Europa. Îi vom găsi în schimb în forme surogat ale dreptei ca neconservatorismul, care cultivă spiritul războinic de dragul războiului.

Nicio țară de pe mapamond nu ar fi putut fi tolerată de „comunitatea internațională” să facă ce face Israelul în ultimele nouă luni. Adică să aplice pedepse colective unor populații întregi, de milioane de oameni, să le distrugă sistematic locuințele, școlile, spitalele, lăcașurile de cult. Să îi alunge din casele lor și apoi să le bombardeze taberele unde le-au spus să se refugieze. Să îi înfometeze cu metodă și cinism, să împuște voluntarii care le aduceau mâncare, să răstoarne hrana din camioanele oprite la graniță și să se filmeze făcând asta ca act „patriotic”. Cine crede că așa arată naționalismul și că ăsta e idealul „dreptei” împotriva „stângii” e nebun de legat.

Toate astea nu ar fi fost posibile fără țările protectoare, fără ca presei din acele țări să îi fie pus în gură călușul cenzurii și fără ca politicienii „aleși de popor” să fie luați ostatici, cumpărați sau intimidați de lobby. De aceea cele două probleme - apendicele Israel - și influența diasporei asupra societăților gazdă sunt de nedespărțit. Un naționalist care face abstracție de ele și vorbește totuși despre recuperarea suveranității își minte în față alegătorii sau ascultătorii.

De aceea nici indiferentă nu poate fi „cearta” dintre israelieni și palestinieni. Pentru că nu e doar ceva ce se întâmplă „la ei acolo”, pe alt continent. E o problemă cu miză pentru politicile interne ale altor țări, deci diferită de alte războaie și masacre interetnice sau foamete africane de proporții.

Cum nu se poate ignora nici propunerea explicit făcută public de mari decidenți israelieni ca țările Europei să preia milioanele de refugiați palestinieni într-un plan fără ocol de epurare etnică. Desigur, numărul ar fi mult mai mare, dacă aceleași eminențe cenușii ale cabinetului Netanyahu ar reuși stârnirea unui război mai amplu în regiune - cu Libanul și Iranul ajutate de Siria, Irak și Yemen - pe care să-l poarte America și secunzii ei. Ce fel de naționaliști sunt cei care ignoră acest plan al relocării arabilor de dragul extinderii Israelului, culmea, în timp ce se arată experți în a descrie pericolul musulman și al terorismului?

(3) Noua Stângă a pierdut orice credit în ochii dreptei și ai omului obișnuit, de când a abandonat problematica socială, în favoarea unor obsesii sexuale tot mai extravagante, ale unor „aproape intelectuali”. Din vocea muncitorilor, a devenit individualism de stânga - care poate fi persiflat ca interlocutor cu opinii irelevante.

Dreapta neo-liberală a abandonat orice scrupul moral, de când a fost deturnată de pragmatismul strict material al libertarienilor. A devenit individualismul de dreapta, cu alt set de idei fixe. Acesta e doar un marxism răsturnat, în care lupta de clasă e la fel de reală, doar că ținem cu bogații și râdem de neputința săracilor.

Ce au aceste două secte egolatre să își spună și să spună societății în ansamblu, în perioadele ei de criză? Nu mare lucru. Sunt ca doi soți înstrăinați, care nu-și mai vorbesc, dar sunt forțați să trăiască sub același acoperiș. Democrația nu mai poate exista cu asemenea camere de ecou, fiecare cu obsesiile ei, care nici nu se respectă, nici nu se ascultă. La fel, nu mai pot fi închegate nici societățile multiculturale, ale unor triburi, care se întâlnesc doar la locul de muncă și sunt în țara respectivă doar pentru un plus la salariu.

Cum nu mai e agreată o bază comună rezonabilă, fiecare poate să spună ce poftește, pentru că nu va avea sens decât în parohia lui, fiind ignorat de ceilalți. Dar păpușarii au făcut atac de panică să vadă împreună felii, fie și minuscule, din stânga cea mai revoluționară, cu dreapta cea mai reacționară și comunitățile imigrante cele mai conservatoare. O astfel de coagulare paradoxală era greu de anticipat, ba e și mai greu de contracarat fără a arăta inconsecvențe în fiecare din acele facțiuni.

Când Greta Thunberg a început să apară îmbrobodită cu o keffiyeh palestiniană, a încetat să mai fie copila răsfățată a presei. N-a mai fost chemată la ONU să fie ascultată de toți liderii. Strigătele ei patetice n-au mai făcut turul televiziunilor la maximă audiență, cu pretenția că vorbește purtătoarea de cuvânt a generațiilor ce vin și a experților de pe tot mapamondul. A devenit proscrisă. La fel ca studenții de la Columbia, Sorbona sau Universitatea București, când au trecut limita tabu-ului social acceptat. Au văzut cum e să fii din răsfățat cenzurat, amendat și chiar brutalizat.

Dacă aceiași studenți ar fi participat la o paradă în fundul gol, jandarmii ar fi făcut cordon de protecție pe lângă ei, i-ar fi legitimat pe cei de la eventuale contra-manifestații. Și presa i-ar fi dat ca exemplu de implicare civică. La fel, dacă le năzărea să oprească tiruri pe autostrăzi ca să îmbuneze clima. (cont.)

N-am nicio treabă cu aiurelile climatice. Treaba lor dacă au fost purtători de mască triplu vaccinați în pandemie. E o vorbă: și un ceas stricat arată ora exactă de două ori pe zi. Greta mi-e mult mai simpatică decât cinicii crescuți cu Breitbart și cu sporovăiala lui Ben Shapiro. Mi se pare mai inocentă decât libertarienii care insistă să cultive fantasma Pieței inexistente.

Cinismul lor, care cultivă în subtext o vulgară lege a junglei, a permis și politicienilor „de centru” să treacă netaxați cu decizii tot mai imorale, cu toate războaiele și crimele lor. Fără popularitatea de care se bucură individualismul de dreapta, nu era posibilă indiferența la genocid. Care abia ascunde concepția că doar unii sunt oameni și merită compătimiți ca victime, iar ceilalți sunt doar numere, „animale umane”, cum le-a zis ministrul Armatei lui Netanyahu.

Același mental libertarian cultivă indiferența la toate abuzurile corporațiilor: când cenzurează, când cumpără voturi prin reclama cu care spală creiere, când cumpără politicieni în cel mai nerușinat mod, prin șpaga legalizată numită lobby. Cu ce e mai realistă viziunea lor „laissez faire” despre societate, decât a fetiței cu codițe? Care crede că lumea și meteorologia se vor schimba dacă chiulești de la școală și stai pe bordură cu pancartă în față. Ea măcar încearcă să schimbe lumea după mintea ei. Și de data asta a mișcat-o o nedreptate, moartea a zeci de mii de copii și adolescenți undeva pe glob. Se cheamă că a fost consecventă.

Pe când tinerii îmbătrâniți în cinismul „pragmatic”, care râd de protestele pentru pace, garantează că nu se va schimba nimic niciodată. Măcar ea nu-mi spune: fă-ți facebook-ul tău, dacă nu-ți convine cenzura, că e spațiul corporației. Sau „hei, e o lume liberă, dar deciziile au consecințe”, dacă te amendează autoritățile.

E foarte bine dacă acești fățarnici, artificial popularizați, își pierd credibilitatea pentru inconsecvențele lor. Idoli de mucava se scofâlcesc în ploaie. Țin minte, anul trecut, când încă mai primeam comentarii de genul: „parcă, să te iei de Jordan Peterson, e totuși prea mult!” (Ce-am mai râs!)

Neo-liberali, ca Ben Shapiro, până acum nu vedeau nicio problemă în migrație, pentru că pretindeau că evaluează oamenii pur individual. Că sunt indiferenți la apartenențele lor colective de rasă, religiei, etnie. Chipurile pentru ei conta doar meritul, eficienți și costul, într-un primat economic amoral și nesentimental. Ce angajat se vinde mai ieftin pe piața muncii, e bun de importat. Orice abuz face corporația cea mai mare e suportabil, dacă clienții ei „decid” să îi cumpere în continuare serviciile.

Brusc, au început să observe și ei apartenențele „colectiviste”, când masele de minoritari - de musulmani în Europa și negri în America - s-au unit cu ultra-progresiștii în cauza palestiniană. Influencerii se chinuie să convingă naivii să respingă justețea morală a opoziție la genocid și la apartheid doar prin ridiculizarea asocierii cu acele categorii.

Dar era prima dată când păturile respective - minoritățile și progresiștii scoși pe bandă de facultăți - se uneau nu împotriva populației indigene a Europei. Ci împotriva elitelor trădătoare, care le guvernează. E un lucru bun că se unesc pentru un lucru corect, de bun simț, simpatizanți ai unor ideologii care nu-și vorbesc? Răspund ca un faimos rabin din Franța: „c'est une excellente nouvelle!”

(4) Vin mai aproape de casă cu ultima din seria postărilor despre bisericuțe politice și turnesolul palestinian.
Avem și noi variante locale ale ideologiilor momentului, dar la noi e cumva mai simplu. Toate partidele au convingeri care nu se abat de la linia trasată de ambasade. Toate au condamnat în cor războiul lui Putin și toate s-au făcut că nu observă războiul lui Netanyahu. Prudent și disciplinat, să nu supărăm ambasadele.

Excepția ar fi one-woman-show-ul Șoșoacă, dar ea nu e un partid, e un personaj, care din când în când intră în ambasada greșită. Ceea ce confirmă regula. În plus, ea s-a auto-izolat prin stilul cu care nu vrea nimeni să fie asociat. Nu mai e nevoie să fie activat mecanismul izolării pe criterii de ideologie, descris în postările precedente.

În ziua când jandarmii i-au amendat pe studenții de la Universitatea București pentru un protest pașnic împotriva genocidului din Gaza, presa a mai notat un detaliu. Nicu Ștefănuță, singurul euro-parlamentar ales independent de la noi, a trecut pe acolo și a fost aplaudat de studenți. E un fost USR-ist, alipit de gruparea Verzilor, deci mai progresist decât fostul lui partid, rămas în gruparea Renew a lui Macron. De ce nu s-a dus acolo George Simion, nelipsit de la toate meleurile cu strigături? O fi fost dus iar la ambasada Israelului, „să spunem cine suntem și ce vrem”.

În partidele „clasice” n-avem ieșiți din rând, pe care să îi revolte cel mai cinic genocid cu care suntem contemporani. Categoric, nu între liberalii experți în toate totalitarismele și comemorările holocaustului, ca frații Muraru. Nici la social-democrați, cum se mai găsesc 1-2 la stângiștii din Vest. USR reunește la noi două nuanțe stânga-dreapta de import: sexo-marxismul și neo-liberalismul (de stat) al unor Năsui și Ghinea. În teorie, au diversitate, în practică, spun mereu ce vor ambasadele să audă, ca o unitate militară.

Dacă toate ideologiile astea par doar în stadiul incipient al imitației, am avut și noi o mare mișcare civică recent. E vorba de uriașele mitinguri anti-corupție, care au ajuns să descrie o convingere puternică și să polarizeze. Din când în când, remarc același mecanism al izolării. Dacă apare vreun protest pentru te miri ce, vreo rumoare în societate, îl vezi pe Ciutacu strigând cu ochii bulbucați și aruncând stropi de salivă: „sunt haștagii!! sunt #reziștii!!, sunt neo-marxiștii!!”

E ceva care, la noi, polarizează mai mult decât când se spune la alții „sunt stângiști” sau „extremiști de dreapta”. (Extremiști de stânga nu se spune niciodată.) Cer ceva fermierii? E suficient să apară sau să posteze Angi Șerban ceva, că presa guvernamentală lansează mesajul: nu vă duceți, că sunt haștagi!

Și până la un punct înțeleg logica. Protestele respective au fost o formă soft de revoluție colorată, de șicanare, dacă nu schimbare a unor regimuri vag neascultătoare. Era o formă de subversiune. Dar în zecile de mii care ieșeau, cu siguranță vasta majoritate nu erau plătiți, ci sinceri. E perfect justificat să fii împotriva corupților.

Dacă Monica Macovei sau cei de la Declic, „Corupția ucide” ar fi solidari cu protestele împotriva genocidului, aș aprecia ca o formă de consecvență, nu aș spune că discreditează protestele. Pentru că, așa cum am explicat, ce se întâmplă în Orientul Apropiat n-ar fi posibil fără complicitatea și ajutorul dat de marile puteri occidentale. Ocrotire care, prin ricoșeu, se reflectă și în tăcerea complice dintr-o țară ca a noastră, de la periferia imperiului lor. Ori, dacă te revoltă sincer corupția, nu văd cum nu te-ar revolta forma și mai gravă de corupție care e capturarea unei întregi clase politice și a presei.

Julian Assange redevine un om liber dupa o batalie juridica de 12 ani si un acord cu Statele Unite. Fondatorul Wikileaks a stat ultimii 5 ani izolat intr-o inchisoare din Marea Britanie, care i-a subrezit sanatatea, dupa ce anterior se refugiase in ambasada Ecuadorului de la Londra.

Unul din marii prizonieri de constiinta ai timpului nostru, Assange a fost pedepsit practic pentru un act jurnalistic: a pus la dispozitia opiniei publice mondiale informatii secrete dezvaluite de surse anonime despre acte de coruptie, crime de razboi in Irak, Siria, Afganistan, torturile de la Guantanamo si evaziunea din paradisurile fiscale. Organizatia non profit a publicat peste 10 milioane de documente pe subiecte diverse de la inarmarea nucleara la coruptia din SUA, Germania, Franta. Presedintii americani au refuzat sa il gratieze, desi Trump a eliberat o lista lunga de escroci si chiar spioni.

In acordul incheiat acum, Assange va pleda vinovat intr-un cap de acuzare pentru dezvaluirea de documente secrete. Dar procesul se va desfasura pe insulele Mariana de langa Hawaii. Teritoriul e sub jurisdictie americana, dar aproape de Australia natala, spre care Julian Assange se indreapta in acest moment.

https://wikileaks.org/10years/global.html

Cele doua partide nationaliste intrate in Parlamentul European merg pe cai diferite si fac alegeri semnificative. Cei sase deputati AUR s-au alaturat grupului ECR, dominat de italienii condusi de Giorgia Meloni. In gruparea europenilor conservatori se mai afla si polonezii de la fostul partid de guvernamant al fratilor Kaczinski.

Cei doi de la SOS se vor alatura unui grup nou creat, numit Suveranistii, condus de nemtii de la AfD. In el se vor mai regasi partide nationaliste mai mici ca polonezii de la Confederatia si grecii de la Victoria. Pentru formarea unui grup in parlamentul Europei e nevoie de minim 23 de alesi din cel putin 7 tari. Noul pol suveranist are peste 30, se pare, din cel putin 9 tari.

Negocierile pentru formarea de "internationale" politice sunt in toi, la fel si cele pentru constituirea coalitiei majoritare. Daca Parlamentul e mai mult decorativ, "guvernul" reprezentat de Comisia UE, pe care il va forma coalitia majoritara, are multa putere de decizie.

Cea mai mare grupare ramane PPE. Fostii crestini-democrati, redenumiti populari, de centru dreapta, o sustin pe Ursula von der Leyen. Grupul lor e dominat de CDU german si cuprinde jumatatea liberala a comasatilor si cei doi alesi ai UDMR. Al doilea grup e cel al socialistilor, in care sunt si PSD-istii.

Dupa noile transferuri, ECR devine al treilea grup, depasind Renew, unde sunt Macron si USR. Doua necunoscute ale momentului: unde se va afilia FIDESZ al lui Viktor Orban? (A fost in PPE, apoi in ECR, in care spune ca nu poate reveni din cauza AUR, dar probabil are alte motive mai importante.) Al doilea mister e daca ECR va face coalitie cu PPE, data fiind prietenia Meloni - Ursula. In acest scenariu, AUR ar ajunge sa o sustina pe cea pe care au criticat-o in campanie si sa faca o coalitie cu PNL si UDMR.

Inainte de aparitia grupului Suveranistilor, existau doua familii euro-sceptice in Parlament. Ambele au pus conditii legate de cele doua razboaie in desfasurare. Grupul ECR condus neoficial de Meloni a pus AUR sa semneze o declaratie ca sustine Ucraina si condamna Rusia. Iar grupul ID (Identitate si Democratie) dominat de francezii condusi de Marine Le Pen, impune sustinerea neconditionata pentru Israel. De altfel, nemtii de la AfD au fost dati afara din grup de Le Pen, motiv pentru care au fost nevoiti sa isi faca propria grupare.

Diana Sosoaca a afirmat ca a respins ambele conditii puse de ECR si ID, de sustinere pentru Ucraina, respectiv Israel, preferand un grup nou mai mic, dar fara compromisuri.

In declaratia publica, pe care George Simion a semnat-o ca sa intre in ECR, nu se vorbeste de o sustinere a Ucrainei intr-un viitor razboi. Dar condamna actiunea agresiva a Rusiei. In text se mai spune ca AUR sustine integritatea teritoriala a Ucrainei. Ceea ce echivaleaza cu momentul semnarii tratatului cu Ucraina de catre Adrian Severin, pe vremea lui Emil Constantinescu, pentru intrarea in NATO. Desigur, nu se pune acum problema unor revendicari teritoriale, dar formularea respectiva e o asumare a stapanirii de catre Ucraina a provinciilor istorice românești din nordul Bucovinei si sudul Basarabiei. In textul semnat de Simion nu exista nicio referire la comunitatile românești din Ucraina, la libertatea lor de a-si practica religia nestingheriti si de a-si invata limba materna. Desi pe steagul AUR apare harta României Mari partial din stelutele UE, de data asta, stelutele au contat mai mult decat harta.

https://r3media.ro/textul-declaratiei-de-sustinere-a-ucrainei-semnata-de-aur-pentru-a-intra-in-grupul-ecr-din-parlamentul-european/