Primul din cele 5 buletine primite era pentru primăria de sector. Am vrut să vi-l arăt, dar (după) mi s-a explicat că poți fi amendat drastic pentru glume de genul ăsta. Cică ai voie să te pozezi în pielea goală în cabina de duș, dar n-ai voie sub niciun chip să te pozezi în cabina de vot după draperie. Așa că, dacă întreabă de la Miliție, n-am făcut o poză, am făcut un photoshop.

Sondajele ziceau că Băluță va lua 70%. Deci n-avea niciun sens să încerci cu altul și oricum n-auzisem de niciunul. Fără votul meu, a luat 60% într-un final. Adevărul că, pesedist și îmbârligat cu Piedone, cu mari conexiuni la guvern, a făcut „chestii”. Lumea e mulțumită de el, își merită realegerea. E și o prezență discretă, altfel.

Dar tot nu-i iert schimbarea numelui liceului dintre blocuri. Degeaba faci poduri cu leduri multicolore, arteziene, placaje cu marmură, dacă ataci memoria colectivă națională. E treaba lui dacă e un carierist și a mirosit că așa se dă bine pe lângă cine trebuie. Pe mine mă interesează părerea lui Constantin Noica despre cel căruia i-a șters primăria numele de pe liceu, considerând că uciderea în pușcărie a unui nevinovat a fost o pedeapsă prea mică:

„Mircea Vulcănescu era inima și temeiul în grupul ce-și spunea generația tânără, deși se manifesta în public cel mai puțin. Dacă Mircea Eliade era socotit „șeful” generației (dinainte de abdicarea ei de la pura cultură și pierderea în dezbinare politică), Mircea Vulcănescu era cel care o legitima în adânc, așa cum a făcut-o în conferința despre generația tânără, ținută ca purtător de cuvânt al ei împreună cu Mihail Manoilescu, omul politic matur și doritor poate s-o anexeze politic. (...) Cu toții l-am fi ales pe el să ne reprezinte nu numai în fața generațiilor vechi sau a străinilor, dar și în fața oricărei instanțe (...)”

(Dacă Noica a putut să scrie aceste lucruri pe timpul lui Ceaușescu, sper să avem și noi voie să le mai cităm în „democrație”.)

Al doilea buletin de pus în urnă era pentru Primăria Capitalei. Am scris înainte de campanie o postare, în care am explicat de ce l-am reevaluat pe Nicușor. În principiu, pentru că e decent, probabil și cinstit. Și pentru că s-a apucat de ceva temeinic mai puțin spectaculos, ca termoficarea. Dar realizările se cam opresc aici. A demarat ceva și cu parcările, cu efecte parțial pozitive, parțial negative.

Aș fi fost gata, gata să-l votez. Deși nu eram foarte încântat să mă bag în lupta lor. Strict pe treburi de gospodărie, șmecherul de Piedone putea fi chiar mai eficient. Și între Firea și Nicușor sincer nu văd mare diferență. N-am înțeles ce mare pasiuni pro și contra stârnesc cei doi pentru unii.

Două lucruri m-au enervat pe final și m-au făcut să nu-l mai votez. A refuzat să participe la vreo dezbatere, ceea ce mi l-a amintit pe Iohannis fugind de Viorica. M-am săturat de ifosele astea că, vai, nu mă cobor la nivelul ei, sunt un intelectual dar îmi tremură chiloții. N-am nimic cu oamenii timizi, și eu sunt, nu trebuie să facă toți scandal, dar nici politică neapărat.

Dacă vrei să fii ales fără să scoți o vorbă, ne desconsideri, e o ofensă la însăși ideea de democrație, de-a care ne jucăm în ziua votului. Tu nu vii la televizor, nu vin nici eu la urnă, ăsta-i contractul social. Să fugi de discuția cu o femeie e și dezonorant și nepoliticos. Indiferent că te bâlbâi, că spui prostii. Lumea are discernământ și apreciază dacă ești lovit sub centură, dacă alții sunt bădărani cu tine.

L-am văzut în seara rezultatelor și m-am bucurat că nu l-am votat. Avea râsul ăla de copil oligofren, care a primit bobo și mai și zbiera din când în când în microfon. Zic: ie-te vigurosul unde era.

A doua a fost că într-un interviu pentru Hotnews a ținut să se laude că nu dă bani la Catedrală (dar că a alocat la alte biserici monument, pentru renovările curente). Știam, dar m-a deranjat că se mândrește cu asta, fără vreo explicație ca să facă pe plac bulei useriste. Lucru care mi-a amintit că un partid anti-național s-ar fuduli cu realegerea lui, chit că el e relativ apolitic. (Acum afirmă că sub nicio formă nu face coaliție cu AUR, deci nu-i chiar apolitic.)

Păi catedrala e una din marile realizări ale ultimelor decenii, printre singurele construcții memorabile care se fac în țară. Și se face la tine în oraș, „edilule”. E chiar o mizerie să îi pui bețe în roate, parcă s-ar construi împotriva locuitorilor, care ar fi toți atei. Firea ar da bani la catedrala, dar a zis că dă și pentru muzeul holocaustului, deci dă pentru mai multe religii. Parcă Bucureștiul ar fi fost un oraș cunoscut pentru lagărele sale și așa trebuie prezentat românilor și turiștilor.

Dezvăluirea cu așa zisa colaborare cu Securitatea nu m-a motivat împotriva lui Nicușor. Chiar mi s-a părut o porcărie cusută cu ață albă, servită ca la proști. Aceeași ciorbă reîncălzită, care acum a ajuns la epurat pionieri și uteciști. De atâția ani nu vezi niciun scandal în campanie că X a colaborat cu Masoneria, că e agent CIA, Mossad, MI6, că e în Rotary, că a fost racolat la o bursă afară, sau chestii mai de actualitate. Pentru ce are el de făcut, sincer e puțin relevant și dacă a turnat și că a fost la Olimpiadă sau era cel mai bun la rezolvat probleme din Gheba.

În fine, singurul vot util era să aleg între Firea și Nicușor, conform sondajelor. Ceea ce n-am vrut și am ales practic tot o anulare a votului punând ștampila pe cineva fără șanse. În cursa asta, Șoșoacă n-avea ce căuta, a fost ridicol că s-a înscris și la primărie simultan.

Așa că l-am ales pe un băiat, Enache, de la AUR, despre care nu știu nimic, dar părea decent. A zis că nu va acorda autorizație pentru parade ale mândriei. Derapaj, cum ar zice Tolontan. Mi-a plăcut că a derapat, altfel, n-avea nici el ce căuta în cursa pentru primărie atâta timp cât nu s-a preocupat de domeniu anterior. Amatorism din partea partidelor de opoziție să nu aibă oameni profilați pe treburile de primar, cu ani înainte. A luat 3%, cum bănuiam, deci e ca și cum am anulat votul. Mă declar mulțumit.

Buletinele 3 și 4 erau pentru consilierii locali la sector și municipiu. Adică reprezentau votul pur politic, unde ești pus să alegi un brand, o formațiune, eventual sub influența unor lideri, pentru că n-ai habar cine poate fi pe listele respective. Cumva, ar fi interesant să-i cunoști, pentru că acela e activul de partid de la talpa țării, include lipitori de afișe și piloși impuși de la centru, poate idealiști animați de principii înalte sau carieriști feroce abia la început de drum spre îmbuibarea parlamentară. Acolo e politica la firul ierbii, nu la televizor.

S-ar putea ca nici ei să nu facă mare politică în consilii, să se ocupe de pomi, parcări și șpăgi majoritatea timpului. Dar din când în când sunt confruntați cu subiecte politice și se cheamă că dai un vot simbolic pentru o ideologie.

Alegerea a fost relativ simplă. Cele două alianțe pandemist-globaliste ieșeau din calcul, iar partide cât de cât reacționare cu șanse să treacă pragul erau două. SOS e în cel mai bun caz un fan club, un reality show, cu accente de sectă, dar partid nu e. N-au oameni nici pentru o listă de trei. Cine știe ce au pe liste prin comune!? Probabil cei mai activi în comentarii pe live-urile de TikTok se califică pentru consilieri de sector. Nu-mi dau seama.

Așa că n-a rămas decât AUR, care nu e entuziasmant, dar e singurul. I-am recunoscut în mai multe rânduri meritul lui Simion de a fi închegat o organizație viabilă, care are cadre, ideologie coerentă și militanți, se descurcă în politica practică, mai racolează, mai negociază. O fi și meritul altor structuri mai din spate, care l-au ajutat să ocupe acest culoar al nemulțumirii, preventiv, să nu-l umple alții mai autentici decât el.

La finalul acestei campanii sunt încă și mai convins că ambele partide „anti-sistem” ne-au fost livrate chiar de sistem ca să compromită ideea de rezistență la programul destructurării statelor, care ni se aplică și nouă. Îmi pare foarte rău pentru cei câțiva lideri de calitate din planul secund pe care AUR îi are, pentru votanții de bună credință pe care îi au și AUR și SOS. Dar conducătorii celor două au fost aleși special pentru defectele lor, cu sau fără știința lor; special ca să-ți fie rușine cu ei și să alunge orice posibilitate de transformare într-o mișcare națională majoră. I-am votat deci, dar cu lehamitea pe care n-am vrut s-o mai repet în campanie, dar o zic acum.

S-ar putea spune că m-am dus cu turma, dar în București AUR a luat doar 8%, iar în țară 9% la consilieri. În mod normal, Simion trebuia să-și fi dat și el demisia după acest scor, la fel ca Drulă, pentru că e un mare eșec. Mai ales că, după aneantizarea SOS în scandalul matrimonial, rămăsese să alerge singur pe culoar. Avea în față partide compromise, care conduc de peste 30 de ani, o inflație galopantă, un progresism de balamuc dictat de afară. E cel mai mare partid de opoziție reală, pe alocuri a fost singurul, avea toate premisele să ridice un val al schimbării în perspectiva parlamentarelor, dar eșuează să ofere o speranță credibilă.

AUR e cel mai vinovat de ratarea marilor dezbateri europene, care sunt cap de listă în mai toate țările. Nici pomeneală să fi reușit un val comparabil cu Franța sau Germania, ori consolidări ca în Ungaria și Polonia (unde au câte două partide mari conservatoare și ultra-naționaliste fiecare). E total defazat de marea temă a migrației, pe care abia recent a început să o atingă timid. Ca dovadă nici în Europa nu își găsesc prieteni reali, nimeni nu-i bagă în seamă. Singura alianță, și aia respinsă, încercată de Simion a fost cu Likud al lui Netanyahu, cel căutat pentru crime împotriva umanității. La fel, au mai înfiripat câte ceva cu alte falsuri conservatoare de prin America din aceeași grupare, de fapt.

În București, a mai luat și SOS 4%, care se pierd la redistribuire. Deci s-ar zice că împreună luau 12. Dar cine a dat-o afară pe Șoșoacă, dacă nu tot Simion!? Și legat de asta, în ultimele zile de campanie a survenit și momentul care m-a umplut definitiv de scârbă. >>

În toată campania, AUR a defilat cu figuri de voievozi, în același simbolism gol, sentimental, care are forța unor simboluri dar de fapt nu spune și nu promite nimic. Nu deschide ochii nimănui la ce se petrece. E exact strategia de evitare a tuturor discuțiilor majore de care vorbeam. La tura precedentă au avut mitingurile cu steaguri multe. La fel: fâlfâim, suntem patriotici, și cam asta-i tot. S-a văzut acum că au și buget, blocuri întregi acoperite cu bannere galbene cu voievozi. Care îmi evocau versul lui Eminescu:

„Dar lăsați măcar strămoșii, ca să doarmă-n colb de cronici,
Din trecutul de mărire, v-ar privi, cel mult, ironici...”

În fine, într-o Europă dezrădăcinată, tot e bine că se revendică de la o tradiție, de la o continuitate istorică, de la ideea de rezistență națională. N-o să vedeți AUR-ul de trompetă al lui Simion implicat în protestul contra înlocuirii Istoriei românilor în liceu cu Istoria evreilor, ca materie obligatorie. Pentru că e un partid prudent și cuminte.

Cum nu i-am văzut nici să propună în parlament anularea legilor de cenzurare a aceleiași istorii, care îi împiedică să afișeze și alți eroi naționali, mai problematici, pe bannere. Pentru că tema esențială a recuperării libertății de exprimare, strivită de corectitudinea politică, e absentă la ei practic, deși e pomenită în discursuri. Pentru că AUR n-are în program decât o critică de suprafață a aberațiilor de la Bruxelles, dar n-are în program și recuperarea de suveranitate în raport cu Washington și Ierusalim.

Dar mașinăria de mediatizare a lui Simion e capabilă să creeze emoție publică. Ei bine, singurul, subliniez, singurul eveniment stârnit de George Simion în toată campania a fost în ultima săptămână când a explodat bomba că Silvestru Șoșoacă e la audieri pentru semnăturile false. Evident că (fostul?) soț n-avea de unde face rost de atâtea semnături fără să anunțe nicăieri că va candida și fără voluntari. Și tot evident că sistemul mediatico-securist i-a permis să candideze, l-a purtat pe la toate televiziunile să vorbească doar din propriile frustrări obsesiv de fosta nevastă. Și același sistem l-a executat scurt pentru audiență în prag de vot.

Ce treabă avea Simion în afacere? Deocamdată n-avem probe că el i-a furnizat semnăturile necesare, ca să rupă din voturile SOS, dar așa s-a insinuat de presă în baza celor din dosar. Și sună destul de plauzibil. Chiar și fără dovada certă, fapt e că Simion a ținut să facă din asta evenimentul definitoriu și s-a dus la Parchet cu cătușele din dotare și circul aferent, ca să amplifice scandalul conjugal care măcina familia Șoșoacă și partidulețul rival.

A fost nu doar un exemplu de politică măruntă, cu calcule de chibiț. Dar cei trei, Simion, Silvestru și Șoșoacă au format un bizar triunghi conjugal de toată jena. Din presupuși apărători ai familiei tradiționale, au oferit spectacolul dezolant al țigănizării ideii de suveranism.

Repet, îmi pare foarte rău pentru oamenii de bună calitate care muncesc pentru AUR sau care își pun speranțele în ei din lipsă de altceva. Dar cu clona lui Vanghelie, care e Simion, partidul ăsta nici nu va face mai mult. Ori va fi și el spulberat de aceeași presă, cum a fost Șoșoacă, eventual înainte de parlamentare. Ori va fi tolerat ca pseudo-soluție pentru marile lui talente în arta compromisului.

În fine, ultimul cartuș era cumva și cel mai important din cele cinci: buletinul de vot pentru euro-parlamentare. Scrisesem deja că AUR a aliniat, pe cinstite, cea mai valoroasă dintre liste, dar nu i-am votat. Mă bucur că au reușit să intre Claudiu Târziu, Gheorghe Piperea și că s-a reales Terheș, plus încă trei despre care nu știu nimic. Cu încă doi anonimi din același pluton și cu defectele pomenite în postarea precedentă, nu se schimba nimic.

Diana Șoșoacă a făcut din campanie un spectacol atât de respingător, încât n-am putut să-i rezist. În pseudo-parlamentul Europei e omul potrivit la locul potrivit. Am vrut atât de mult să fie acolo și să vorbească de la acea tribună în următorii ani, să fie tradusă și (vă garantez) să devină virală în mai multe limbi ale pământului, încât mi-am călcat pe inimă să-i dau o sinecură și vomitivului de Lazarus, care e clar un parșiv aciuat din interes sau plasat acolo cu misiune.

Să spui că Diana Șoșoacă a avut o campanie electorală de prost gust, ar fi o subestimare. A fost un kitsch grotesc, dus la perfecțiunea esteticii urâtului. S-a văzut că n-a avut bani, s-a văzut că are toate tunurile presei puse pe ea. A fost lovită mișelește până și de fostul soț, batjocorită de toată lumea ca nebună ca să se ascundă lucrurile cu miez pe care le spune tranșant.

S-a descurcat cu ce-a avut: cu pițipoanca lui Lazarus, cu fata cu tigaia de la mitingurile din pandemie, cu alte fete ca de videochat îmbrăcate în uniforme de camuflaj. Una făcea twerking în cizme peste genunchi într-un videoclip. A fost în elicopter, călare pe un cal negru pe o motocicletă de polițist îmbrăcată în militar, în timp ce imnul de campanie cânta: „vine Șoșoaca cu amazoanele, înc-o revoluție!”. Pe scurt, a făcut din rahat bici, din care a pleznit cu stropi.

Da, dar a rămas cea mai bărbată de pe toată scena politică în prea multe momente ca să nu merite locul în calitate de om orchestră. În pandemie n-a fost singura care s-a bătut, deși a avut argumente juridice excelente. Când Putin a alungat covidul și ne-a trecut de pe-o zi pe alta din pandemie în război, deja nu prea mai erau mulți în parlament ca ea să țină piept cultului lui Zelenski. Asta era la începutul pantei ce ne-ar putea arunca într-un război din care să sfârșim bombardați și fără unele provincii istorice.

Când a început în Gaza cel mai mare genocid sistematic cu care suntem contemporani, doar femeia asta a avut curajul să ia atitudine. Simion își căuta pe sub bancă foile de parcurs de la ambasada Israelului la ora aia, era într-o pauză de la suveranism. Când același parlament capturat a votat să înlocuiască ziua memoriei eroilor anticomuniști cu ziua prietenie cu statul genocidar, tot ea și-a găsit curajul să facă scandal. Un curaj vecin cu nebunia pentru cine înțelege resorturile lumii contemporane, nu pentru cei care doar flutură steaguri.

În parlamentul național a oferit și spectacole dezolante și unele din cele mai pertinente interpelări. A pus problema imigrației, cerând date în acest sens, a ridicat până și problema situație juridice a așa zisei case regale într-o republică de la care trage milioane de euro în amintirea unui blazon de odinioară.

Prefer în Parlamentul European un nebun, care să spună cele mai crude adevăruri, chiar cu privilegiul bufonului. E bine să scăpăm și de complexul de a trimite pe cei mai europenizați la Bruxelles, să nu cumva să supărăm boierii cu țăranii noștri. Acolo trebuie trimiși cei mai turbulenți cu putință.

Știu, e de toată jena ce oferă SOS. Un flux nesfârșit de transmisiuni live cu telefonul, pentru oameni care nu citesc, dar se uită în telefon în loc să se uite la televizor. Și văd un delir de ore în șir, în care se combină aberații cu lucruri cu sens, zbierete și argumente din care fiecare rămâne cu ce poate. Sau doar își mai calmează nervii din viața reală. >>>

Au fost momente atroce în campania asta. Ajunsă undeva pe la Călărași, Șoșoacă a făcut un fel de ritual de vrăjitoare. I-a dat o găină neagră Amaliei Bellantoni, femeia cu tigaia. Dar nu ca s-o prăjească, ci ca să blesteme nu știu ce politician din județ, cum cică „se dă găina peste mormânt”. Am ajuns la voodoo.

Halucinant a fost și că și-a făcut imn de campanie cu refrenul: „Vine Șoșoaca să distrugă cloaca!”. Ăsta-i nivelul cultural-artistic. Și, să fim înțeleși, nu poate exista naționalism fără cultură națională. Iar versurile încropite de Șoșo și admiratorii ei arată un peisaj mental ca după un bombardament atomic. Însăilări de manele patriotice făcute de oameni fără repere pentru alții la fel de în beznă.

Cum să vrei să-ți rimezi propriul nume cu cloacă, te întrebi!? Groaznic. Dar adevărul e că la Bruxelles chiar e o cloacă. Și toți cei care dau ochii peste cap că o să ne facă de râs madam Șoșoacă acolo, că trimitem „extremiștii” peste „democrați” sunt niște ipocriți. Cel mai adese plătiți pentru asta.

Să facem comparația cinstită. Alegerile astea europene au fost câștigate iar de Ursula. Cu ce e mai democrată sau mai onorabilă Ursula decât Șoșoacă!? Vi s-a adresat madam von der Leyen măcar într-un discurs de campanie, ca să știți că ați ales-o și ați votat-o, indirect în fruntea continentului!? A venit măcar cu un cântecel cretin, cu vreo rimă de șantier gen: Vine Ursula, să vă.... ? Nimic!

De niciun rezultat nu m-am bucurat atât de tare tura asta ca de trecerea pragului de către Șoșoacă. Pentru că a fost și la limită și am simțit că votul meu a contat. Deși Parlamentul European e o farsă sinistră, o aflare în treabă ca Marea Adunare Națională a lui Ceaușescu, menită să mimeze o democrație inexistentă și să ascundă din vorbe o tiranie tot mai evidentă.

Ei bine, vorbele alea vreau să fie vorbe grele. Vreau să o porcăiască Șoșo pe Ursula de la tribună într-un mod memorabil, să îi strige „Escroaco! de ce-ai comandat vaccinurile, penalo!?” în sala de plen. Că măcar cu asta ne alegem.

De la acel parlament nu ne vin lucruri bune, cum minte propaganda. Ne vin toate directivele care ne distrug ca arsenicul, picătură cu picătură. Doar Nigel Farage a oferit unele momente memorabile în instituția aia, mai ales când le-a fluturat stegulețele la plecare.

În rest? Am avut destui „oameni serioși”. Cu ce n-e ajutat că au fost acolo Vasile Blaga, Dacian Cioloș, Traian Băsescu!, Adina Vălean? Nu mai zic de șleahta celor fără nume. Cu ce ne va ajuta că îi vom avea chipurile „de partea noastră” pe mult iubiții și respectații: Vasile Dâncu, Mihai Tudose, Rareș Bogdan, Dan Nica, Siegfried Mureșan, Mircea Hava, Gheorghe Falcă, Dan Barna, Vlad Voiculescu!? Toți sunt siguri pe ei în gașcă și pentru că au protecția presei fiind total aliniați și total obedienți. Dar individual nu face niciunul din acești noi (re)aleși față la o discuție cu femeia asta.

Cătălin Tolontan scrie că aseară s-a desfășurat pe Arena Națională „încă un episod din războiul româno-român”. Trupa Coldplay l-a invitat la primul său concert la București pe manelistul Babasha să cânte melodia „care e număru unu în tren(d)ing”. Moment care a fost huiduit copios de publicul venit să ascultă lălăielile englezești, nu pe cele manelești.

Colplay face o muzică leșinată pentru corporatiști, care se simt corporatiști și după program, deci vibrează la melodiile alea insipide, dulcegi și comerciale. Dezamăgirea a fost că nici măcar acest public al progresului nu era pregătit să suporte lălăielile de clonă a lui Guță. (Ei se așteptau să-l vadă pe solist fluturând drapelul curcubeu, cum face la alte concerte.)

Tolo zice că urechea lui formată pe stadion estimează cam la o treime numărul nemulțumiților. De unde? Că pe final de piesă se aude clar că majoritatea fluieră și huiduie. Dar Tolo a mai exersat la trasul cu urechea și cu Coldea, nu doar cu Ioanițoaia, deci ce să zică și el?

Babasha pare mai decent decât Gheboasă, dar și mai puțin antrenant. Are rime de mare subtilitate: „Dragoste cu gust de Cola, mi-ai dat peste cap busola.” Și prezintă o sfâșietoare poveste de film indian despre româncile care are prejudecăți la cap:

„Nu te lasă mama ta,
Să umbli cu Babasha
Că te ia de lângă ea
Se-anunță mare stabor
Că în neam de spoitor
Nu e ușor să te-nsori”.

Deci exact cum ne spune milițianul ideologic Tolontan, clar e un nou episod din războiul româno-român. Pentru că, nu e așa? maneaua e elementul identitar românesc, chiar definitoriu. Și cui nu-i plac manelele și plătește chiar și 6-700 de lei pe bilet să-l vadă pe fostul soț al lui Gwyneth Paltrow cu banalitățile lui, clar e rasist.

Dar foarte interesant e că doar acum îl pălește pe ziaristul guvernamental grija pentru unitatea națională. Nu mai târziu de ieri legase într-un titlul necredința în încălzirea globală de alegerea lui Șoșoacă. Adică acum căldură vara nu mai e de la vacă, e de la Șoșoacă. (N-am găsit altă rimă.) Când e vorba de ostracizat votanții unui partid față de alții nu ne mai zice că e inutilul război româno-român.

E tot mai greu de înțeles teoria woke despre minorități. Care ba sunt elementul central al existenței, cea mai importantă caracteristică pentru care cutare trebuie promovat, avantajat, lăudat că „a reușit”. Ba sunt un detaliu inexistent, o invenție a societății de care doar înapoiații nu se descotorosesc. Când e vorba să fie favorizat câte un grup, minoritățile sunt de bază. Când fac câte-o tâlhărie sau doar se penibilizează pe scenă, pac „suntem o mare familie”, trebuie să ne avem ca frații.

https://www.youtube.com/watch?v=Pp-wECVOszc

Donald Trump speră să primească de la Miriam Adelson, pe care a decorat-o când era președinte, peste 100 de milioane de dolari în donații pentru campania electorală. Văduva lui Sheldon Adelson, care a fost cel mai mare sponsor al lui Trump, a preluat nu doar averea făcută din cazinouri la Las Vegas, dar și linia politică. La fel cum Alex Soros preia rolul de principal sponsor în celălalt partid american și în cauzele stângii globale de la bătrânul George Soros.

Deși varsă mai mulți bani în politica americană, Miriam Adelson e sufletește legată în primul rând de Israel, unde are și un ziar. Despre cei care protestează în universități pentru oprirea genocidului, generoasa văduvă scrie fără ocol că sunt „dușmanii noștri”.

Potrivit Haaretz, când a câștigat contra lui Hillary Clinton, Trump i-a promis lui Sheldon Adelson că mută ambasada de la Tel Aviv la Ierusalim pentru o primă tranșă de 20 de milioane. (Gest simbolic care recunoștea mutarea capitalei și o viitoare anexare integrală a Ierusalimului, care în carta ONU din 48 trebuia să fie împărțit de cele două state.)

De această dată, ce îi cere Miriam Adelson e recunoaștere pentru anexarea tuturor teritoriilor ocupate: Cisiordania, înălțimile Golan și Fâșia Gaza. Ceea ce ar produce un singur stat israelian „de la râul Iordan până la mare”, exact cum scria încă din anii 70 și în manifestul partidului Likud condus de Bibi. Dacă Trump ține acest târg, unde ar putea fi alungați locuitorii arabi ai teritoriilor anexate, cam 5 milioane, dacă nu în Europa? >>>

Când trăia, soțul ei Sheldon Adelson l-a convins pe Donald Trump să îl grațieze pe unul din cei mai prolifici spioni israelieni, condamnat la închisoare pe viață. Jonathan Pollard a livrat spionajului israelian date masive despre sistemul american de supraveghere electronică prin NSA. În plină „pandemie”, Adelson l-a dus personal cu avionul privat pe Pollard în Israel, unde a fost primit ca un erou de Beniamin Netanyahu. La scara avionului, cei doi s-au salutat cu cotul potrivit ritualului covidist, pentru o ședință foto.

Și mărinimia lui Trump nu s-a oprit aici. L-a grațiat simultan și pe agentul secret care era superiorul lui Pollard. Ajuns în țara de suflet, Pollard a dat un interviu în care dădea de înțeles că e o datorie patriotică să spionezi pentru Israel când trăiești în altă țară.

În același ultim an de mandat, Trump și-a grațiat și propriul socru, magnatul imobiliar Charles Kushner, pentru escrocherii, care includeau tentativa de șantaj a cumnatului cu ajutorul unei prostituate.

În același lot de grațieri, Trump a mai scos din închisoare în 2020 și pe rabinul Sholon Rubashkin, condamnat pentru 86 de capete de acuzare de fraudă și pentru angajarea a sute de migranți ilegali la o fabrică. Tot pe final de mandat, Donald Trump l-a grațiat și pe Sholam Weiss, condamnat la 835 de ani de închisoare pentru o puzderie de fraude și spălare de bani.

Cu câțiva ani în urmă, cel care pretinde că pune America pe primul loc dădea un interviu șocant la radio, unde confirma ceea ce presa ar numi o teorie a conspirației: „Ce schimbare am văzut eu în Congres e că Israelul pur și simplu avea congresul în buzunar. Înțelegi asta, nu? Acum 10-15 ani erau așa puternici și acum e aproape pe dos. Israelul avea o așa putere - și pe bună dreptate - peste congres și acum nu mai are. E incredibil.”

Trump a revenit și anul acesta cu bizara lui teorie, care pretinde că lobby-ul reprezentat de AIPAC ar fi dispărut, doar pentru că au apărut unii parlamentari, pe care îi numeri pe degetele de la o mână, care nu ar vota cum dictează lobby-ul. Exemplele pe care le dă sunt mereu aceleași 3: Ilhan Omar, Rashida Tlaidb și AOC. (Deși AO Cortez e o mare susținătoare a Israelului, cu unele nuanțe, și și-a dezvăluit chiar origini evreiești la un moment dat, pe lângă cele latino-americane.)

Dar nici măcar asta nu mai e suficient. Într-un interviu de zilele trecute dat lui Sean Hannity, Trump a spus că deputatul democrat de origine evreiască, Chuck Schumer, „e ca un palestinian”, doar pentru că s-a pronunțat împotriva suspendării alegerilor de către Netanyahu. (Ca Zelenski în Ucraina, și acela a descoperit că poate evita alegerile cât ține războiul.) În același interviu, Trump nu arată vreo tresărire pentru masacrele cu 36.000 de morți din Gaza, preponderent femei și copii, spunând că „Israelul trebuie să termine treaba cât mai repede”.

Falsul patriot american poza în fosta campanie într-un om de afaceri suficient de bogat încât să candideze fără să depindă de nimeni. Dar se vede de la o poștă că e ca un lăutar care cântă pentru cine-l plătește. Iar în susținerea Israelului chiar împotriva intereselor americane, e chiar mai servil decât Joe Biden.

https://www.reuters.com/world/us/republican-mega-donor-adelson-back-major-pro-trump-spending-group-2024-05-30/

https://www.haaretz.com/us-news/2024-06-03/ty-article/.premium/trump-is-desperate-for-cash-but-donors-have-conditions/0000018f-df3a-db29-a3ef-ff3a27530000

https://www.youtube.com/shorts/oVwjQv7Sa3k

https://www.youtube.com/watch?v=29NdLPojMkU

Credeati ca s-a terminat nebunia Covid? Nici pomeneala! O candidata independenta pentru parlamentul britanic a fost arestata pentru neplata unei amenzi de 220 de lire din pandemie.

Doctorita Anne Closkey a vorbit la un miting in noiembrie 2020, pentru care a primit o amenda abia in 2022. Intre timp a fost data afara si de la spital pentru interviuri blasfemiatoare la adresa vaccinului, in care si-a tradat necredinta in stiinta oficiala. I s-a interzis sa practice medicina o jumatate de an in 2023. Inca din 2021, doctorita isi exprimase ingrijorarea fata de vaccinarea celor mici.

Amenda pentru nerespectarea restrictiilor a fost transformata in 14 zile de inchisoare.

In timpul procesului, inculpata a contestat inclusiv institutia Procurorului General, care are o traditie de un secol, despre care sustine ca nu se gaseste intr-o lege explicita de infiintare. Judecatoarea i-a taiat microfonul iritata, spunand ca procurorul n-are cum sa nu existe.

Un fapt interesant, in actualul context al emiterii mandatului de arestare pentru Netanyahu de Curtea de la Haga, e ca institutia mai sus amintita a suferit o modificare tocmai intr-un context similar. In 2009, o curte din Westminster a emis un mandat de arestare pentru Tzipi Livni, ministra de Externe din cabinetul Ariel Sharon pentru crime de razboi petrecute in Gaza. Mandatul fusese emis intr-un proces in lipsa intentat de o asociatie palestiniana, ramanand fara efect.

Dar in 2011, Tzipi Livni, care a fost si in guvernul Netanyahu, a venit intr-o vizita in Marea Britanie. Ca sa evite un scandal diplomatic, englezii si-au modificat legislatia cu acea ocazie special pentru sefa diplomatiei israeliene. Asa ca de atunci incolo Procurorul General a primit si atributia exceptionala de a se putea opune prin veto mandatelor de arestare. Lucru pe care, evident, nu il va face si acum pentru doctorita rebela.

https://www.bbc.com/news/articles/cn446pd25m8o

https://www.theguardian.com/world/2011/oct/04/tzipi-livni-arrest-warrant

Discuții în Parlamentul European pentru formarea unui bloc suveranist prin unirea celor două grupări existente. O întâlnire pentru tratative a avut loc sub conducerea lui Marine Le Pen, cu Salvini din Italia, Wielders din Olanda și alte partide similare intrate din Austria, Belgia, Portugalia, Cehia și Danemarca.

Grupul ECR (Conservatorii Reformiști) are 76 de membri deja în noul for, iar grupul ID (Identitate și Democrație) are 56. Împreună ar avea 18%. Dar mai există încă 91 de nou intrați neafiliați, care încă nu au optat, deci alte 12 procente.

Între neafiliați sunt și cei 17 germani de la AfD, partid dat afară din grupul ID de Marine Le Pen. Deci rivalitățile sunt mari. Ungaria are și ea 11 neafiliați după părăsirea PPE de către FIDESZ-ul lui Viktor Orban. (Radicalii de la Jobbik n-au mai prins pragul.)

Din România, ar fi 6 de la AUR, care probabil merg spre ECR și 2 de la SOS, care urmează să opteze.

Grupul ECR cuprinde, între alții:
24 din Italia (Fratelli d'Italia, Giorgia Melloni)
20 din Polonia (PiS, Kaczinsky)
3 Belgia
3 Cehia
2 Grecia

Grupul ID cuprinde, între alții:
30 din Franta (Adunarea Nationala, Le Pen)
7 din Italia (Liga, Matteo Salvini)
6 din Olanda (Partidul Libertății, Wielders)
6 Austria (Partidul Libertății, Christian Strache)
3 Belgia
1 Danemarca

https://r3media.ro/marine-le-pen-geert-wilders-matteo-salvini-identitate-democratie-fuziune-conservatori-reformisti-europeni-ecr-bloc-suveranist-parlamentul-european/

Gata, în a doua seară de concert corporatiștii au fost dresați de Coldplay să le placă manelele. S-a încheiat cu happy end. Solistul Chris Martin le-a ținut un discurs moralizator, în care le-a bătut subtil obrazul, i-a pus să-l fluiere pe el în glumă câteva secunde. Și când a reluat Babasha varianta lui de hăulită de la Gorj sau de la Strehaia, au aplaudat cuminți ritmic și au ovaționat diversitatea.

Finalul e previzibil, pentru că la Coldplay nu se putea duce decât cel mai conformist public de prin birouri. Genul atent la ce poți să spui că-ți place să te aprecieze șeful și să nu se supere nicio colegă. Chiar să te creadă sensibil, să-și imagineze că ai o inimă. Pentru ei ieșitul la concert e un mare team building. Cu o seară înainte îi luase pe nepregătite momentul, fiind genul de public care are nevoie de râsete la sitcomuri să știe când e poanta.

Solistul dăscălistul a zis că a fost șocat și trist cu o seară înainte. (Emoticon.) După care a băgat speech-ul de Oscar cu toleranța. S-a scuzat că poate nu înțelege el toate culturile (adică băștinașii românezi). „Nu înțelegem prin ce ați trecut, toate culturile”... (aaah, vai, ați fost traumatizați când erați mici de diversitate, mo? Vreți să vorbim la un psiholog despre asta? Mai ia-ți un bilet de 700 de lei și Coldplay e aici să te asculte.)

Poate nu cu alte culturi avea o problemă publicul, ci cu sub-cultura și anti-cultura. Dar normal că-s ipocriți, că dacă analfabeții cu onomatopee le vin din State, sub formă de hip-hop, R&B, trap și alt crap, îi îmbrățișează cu voioșie. Acum vor merge și conformiștii de la Coldplay în cluburile hipsterești unde se ascultă manele „ironic”. Ca să mă exprim doct: primul pas al aculturației a fost americanizarea, următorul pas e, firesc, țiganizarea.

Normal că s-au dat rapid pe brazdă corporatistele, să nu rămână corigente la toleranță. Probabil au început să dea ritmic din buric pe hăuleli. Una din ele poate-l ia și de soț pe Babasha, să nu mai schelălăie că nu-l vrea soacră-sa.

Aproape firesc, a intervenit în scandal și Vasile Bănescu, Babasha patriarhului, care a deversat iar o roabă de neologisme culte de hermeneutică a manelei. Mai întâi a fost neașteptat de incorect politic și ne-a explicat că maneaua vine ca nuca-n perete pe marile scene. (Mare în ce sens? Că era un stadion, nu Covent Garden. A evoluat și Bănel Nicoliță pe „scena” aia.) Până aici a fost elitist. Dar nu se oprește aici. Și o cârmește pe politicul, care se pare că l-a traumatizat duminică:

Dixit Bănescu: „Aceeași societate votează dezinvolt, pentru că i se pare cool, strâmbii și impostorii loviți de delir ultranaționalist și antieuropean, adică antinațional. „Patriotism” zgomotos și bine remunerat. Manelizat".

Nu știu dacă un teolog are voie să-i facă „strâmbi” pe enoriași. Poate impostori or fi, apreciază fiecare sinceritatea lor. De acord că au reușit să manelizeze patriotismul, asta a observat-o bine Bănescu. Dar cum adică naționalismul și patriotismul sunt antinaționale și anti-europene? E pe principiul dai în mine, dai în tine, dai în UE și-n uzine. Cine nu vrea dizolvarea națiunilor e împotriva nației, după Bănescu. Deci, manelizați-vă să nu păreți anti-europeni și anti-români.

https://www.antena3.ro/show/solistul-trupei-coldplay-a-cerut-sa-fie-huiduit-in-mijlocul-concertului-712539.html

https://www.youtube.com/watch?v=mCNlzmhvCGE

Sicofanții globalismului de la Politico au întocmit „Top 23 cei mai ciudați” intrați în Parlamentul European și Șoșoacă e în top. Merită toți prezentați pentru că mi se pare că fac un lucru semnificativ. Cum am mai spus, Parlamentul Uniunii e o farsă în sine și merită tratată ca atare. E o fațadă de democrație, lipsită de putere, peste care domnește o comisie aleasă prin înțelegeri în spatele ușilor închise, pe care nu o votăm, dar care dictează. Și care, la rândul ei e supusă unor forțe din afara Europei și tot mai explicit cu program anti-european.

Simbolic, clădirea Parlamentului e făcută să imite Turnul Babel, pictura unei clădiri neterminate de Pieter Bruegel cel Bătrân. Un astfel de proiect demonic merită să se prăbușească în propriul ridicol tragi-comic, la fel ca primul. Instituția n-a mers nici mai bine nici mai rău cu EBA, Gigi și Petrov în ea sau cu birocrați pur sânge și corect frezați ca Adina Vălean, Siegfried Mureșan pentru că e decorativă și o bătaie de joc în sine. Nu sus-numiții au născocit „programul european”, care ne e aplicat cu metodă de la aderarea din 2007 - de fapt și cu decenii înainte, când am fost momiți să ne conformăm și să ne vindem tot ce aveam pe nimic în schimbul izbăvitoarei aderări.

Votanții deștepți din țările membre s-au dumirit de asta și trimit acolo bufoni sau agitatori, care să facă măcar scandal. Pentru că mai mult nu e de făcut acolo. E o formă de protest a neputinței. E libertatea bufonului de a spune adevăruri tiranului, când ceilalți nu mai au acest drept.

Așadar, în top 23 e și Șoșoacă a noastră. Politico o prezintă cu batic și botnița de la discursul din pandemie. Arată ridicol, dar atunci a fost un gest de admirabilă onoare pentru noi toți. A fost un protest contra umilinței măștii, a depersonalizării ca om, contra iraționalului obedienței. Nu Șoșoacă a fost ridicolă atunci, ci liderii lumii, care învățaseră să dea noroc cu cotul.

Ni se spune ce a făcut mai grav la viața ei: a fost premiată de Sputnik. Nu! Grav e că UE interzice presa străină, ca Sputnik și RT, încercând penibil să țină europenii doar în corsetul minciunilor din propaganda oficială. Știți cât de stupid sună să reproșezi unui politician că a fost lăudat de o publicație pe care o interzici că nu ești în stare să o contrazici? E ca și cum înainte de 1989, Scânteia ar fi scris: „Cutare vrea să intre în Marea Adunare Națională, dar a fost lăudat la Europa liberă”. Realizați absurdul?

Mai e prezentată ca antivax. Altă minciună. Că n-a interzis nimănui să se vaccineze, ci a protestat contra șantajului vaccinării obligatorii a celorlalți. Cine a avut dreptate? Ea sau Ursula, hoața care a comandat miliarde de doze pentru toate țările, peste capul guvernelor liber alese?

Se mai spune că a fost în vizită la ambasada Rusiei. Așa și? Unde-i lista cu cei care au fost la ambasada Americii? I se mai reproșează că e revizionistă. Într-adevăr, am criticat la acea dată formularea aberantă din cererea ei de „anexare” a provinciilor istorice stăpânite acum de Ucraina. O idee proastă fără efecte, care ar fi implicat intrarea în război. Dar în sine, sunt teritorii ce sunt deținute fraudulos de Ucraina și nu e nimic „ciudat” să susții un adevăr istoric.

În postarea următoare, vi-i prezint pe ceilalți 22 din listă.

Așadar, ceilalți 22 de „ciudați” intrați în Parlamentul European, conform Politico:

1. Fidias Panayiotou
Un grec cu 2 milioane de urmăritori pe Youtube, care a luat 1 milion de voturi. Pare un fel de Selly. 25 de ani, face succes din fleacuri click bait.

2. Gelato Alexandraki
Patroana unei măcelării de succes din Grecia. A avut și o fermă de vaci. Are 76 de ani și nu există poze cu ea, nimeni nu știe cum arată, dar o votează. Membră într-un partid naționalist.

3. Ilaria Salis
O italiancă membră Antifa, care a fost arestată pentru atacarea unor oameni la un miting al extremei drepte la Budapesta. Pare singura extremistă, de fapt, pentru că e chiar violentă. Dar ce e Antifa, dacă nu brațul înarmat al actualei ideologii globale a decadenței!? Dacă era o extremistă de dreapta violentă, primea condamnări de zeci de ani, nu mai ajungea în Parlament.

4. Petras Grazulis
Lituania, 65 de ani, cunoscut pentru crime de gândire contra LGBT. Judecat că a votat în locul unui coleg

5. Afroditi Latinopoulu
Grecii chiar trimit, nu se joacă de-a democrația! Dată afară din partidul Noua Democrație pentru crime de vorbire. A râs de aspectul unei prezentatoare TV. (Oh, nu!!) Susține scutiri de taxe pentru femeile cu mulți copii. (Oh, nu, mai bine luăm migranți!!) E anti-avort, anti-imigrație și vrea să le interzică activiștilor LGBTQ accesul la propaganda în școli. (Ce extremistă!)

6. Gregorz Braun
Deputatul din Polonia care a stins o menoră cu un extinctor pe holul Parlamentului din Varșovia. După care a spus de la tribună că religia talmudică e una satanică, incompatibilă cu creștinismul. I-a numit pe evrei „dușmani ai Poloniei”. Reprezintă partidul Confederația, care e la dreapta partidului PiS (Lege și Ordine, fost de guvernământ). A atacat și un brad de Crăciun decorat cu globulețe în steagurile Ucrainei și UE. (Se poate așa ceva!?)

7. Sarah Knafo
Reprezintă Franța și e concubina lui Eric Zemour, așa zisul reprezentant al dreptei anti-imigraționiste, care a concurat-o fără succes pe Le Pen. Sarah și Eric sunt de origine evreiască. În același partid al lui Zemour, „Reconquete” se regăsește și Marion Marechal, nepoata lui Marine Le Pen, care a dezertat din partidul mătușii. Nepoata e măritată cu un italian din partidul lui Meloni, altă rivală a mătușii ei.

8. Alvise Perez
Influencer „de extremă dreapta” din Spania. A făcut politică și în Marea Britanie. E anti-avort și anti-corupție. (Nu putem tolera așa ceva!)

9. Filip Turek
De la partidul Automobiliștilor din Cehia e împotriva politicilor de mediu ale UE. (Opriți-l până nu ne omoară canicula!!)

10. Sibylle Berg
Scriitoare din Germania, vrea să salveze lumea de munca fizică.

11. Roberto Vannacci
General italian, autor al cărții „Lumea cu fundul în sus”. Îl consideră pe Mussolini „un bărbat de stat”. (Și ce-a fost, femeie!? Și-ăsta era trans?) E lider în partidul Liga lui Salvini. (Deci crima lui e că e naționalist, sau care-i ideea?)

12. Helmut Geuking.
Fiul unui politician german, a înființat Partidul Familiei. (Ce vreți mai mare dovadă de extremism!? Arestați-l!!)

13. Milan Mazurek
Din Slovacia, de la Partidul Republican, are 30 de ani (și seamănă cu Poponeț). A fost condamnat pentru rasism la adresa etniei din orașul Roma, înțeleg. Un coleg l-a pârât că ar fi zis că holocaustul a fost o păcăleală și că l-a văzut zâmbind la Auschwitz. (Poze sau nu s-a întâmplat!) Tot pârâciosul zice că Milan, când era mai mic la Bratislava, bătea etnici din orașul Roma, de rău ce era.

14. Peter Bystron
Numărul doi pe lista AfD în Germania. Acuzat că e putinist prin publicația Vocea Europei. (Pe vremuri era Vocea Americii.)

15. Marco Tarquinio
Italian, vrea desființarea NATO și Ucraina să-și negocieze pacea. A condus o publicație catolică și e anti-avort.

16. Anders Vistisen
Danezul a îndrăznit să îi spună Ursulei replica lui Trump: „ești concediată!” (Nu se face așa ceva.) Ar da afară 10.000 de euro-birocrați. Susținut de Salvini și Le Pen.

17. Manuela Ripa
Ecologistă din Germania, e realeasă în Parlamentul European. (Nu e clar ce face extrem.) Suspectată că ar fi dat niște documente confidențiale unei firme siderurgice.

18. Marie Agnes Strack Zimmermann
Parlamentar german pro-Ucraina, 66 de ani, merge pe motocicletă. (Mare brânză.)

19. Hristo Petrov
Cântăreț de hip-hop bulgar cu teme anticorupție.

20. Fredi Beleri
A fost ales din partea minorității grecilor din Albania în timp ce se afla în pușcărie. Condamnat la doi ani pentru cumpărare de voturi, zice că e victimă politică. Evident, Albania nu e în UE, dar e ales din milă din partea Greciei.

21. Daniel Obajtek
A condus o mare companie petrolieră în Polonia, fiind apropiat de fosta putere. Cea nouă, a lui Donald Tusk, l-a dat afară și el cumva a devenit popular.

22. Ivan David
Psihiatru din Cehia, a trecut de la PSD la propriul partid Libertate și Democrație Directă. A mai fost ales în Parlamentul European, unde cică votează de capul lui, nu cum spune grupul. E susținut de Geert Wilders și Le Pen.

https://www.politico.eu/article/23-kookiest-meps-european-parliament-election-results-2024/

Reunirea celor două grupuri suveraniste din Parlamentul European nu se va mai face. Grupul mai numeros, ECR, dominat de Giorgia Meloni, nu vrea să se alieze cu grupul ID, al Marinei Le Pen, care la rândul ei i-a dat afară pe nemții de la AfD.

Mai mult, gruparea celor 77 de europarlamentari condusă neoficial de Meloni pregătește lovitura: se va alia cu „popularii” Ursulei von der Leyen pentru a forma o mare coaliție guvernamentală la nivelul UE. După ce le-a dat țeapă italienilor că va stăvili migrația, și păgubiții au votat-o totuși încă o dată, Meloni pregătește încă o țeapă de nivel continental.

Cum spunea Simion, „Meloni e un model pentru noi”. Și cel mai probabil tot la ECR va adera și AUR, care anterior a băgat alte bețe în roade unirii naționaliștilor din UE spunând că nu intră, dacă intră și ungurii lui Viktor Orban.

Dacă AUR se alipește ECR și acesta face coaliția cu PPE, ar fi altă țeapă de zile mari dată votanților români. Pentru că toți cei care au votat AUR la europene ar afla că au votat-o de fapt pe Ursula, pentru continuitate. Și cei 6 europarlamentari auriți s-ar așeza cuminți în aceeași tabără cu cei doi de la UDMR și de cei 8 de la PNL, în frunte cu pensatul Rareș Bogdan. Frumoasă farsa, strașnic final!

Numărul doi din ECR spune că e exclusă unirea cu grupul ID al lui Le Pen și Wielders. Că au alte gânduri, care țin de alinierea pe trei axe: conservatorii britanici (care urmează să ia o bătaie cruntă la alegeri în scurt timp), republicanii americani și Likud din Israel.

În aceeași zi, George Simion ne anunță că se lansează în cursa pentru Cotroceni, călare pe valul de popularitate de 9% la locale și 15% la europarlamentare. Am mai spus-o și o repet: e o pălărie mult prea mare pentru băiatul ăsta și să rostească cu voce tare că se vede capabil să fie președintele țării. O fi el perseverent cu organizatoricul, energic la strigături de pe trotuar și în live-uri pe telefon, dar e prea neobrăzat tupeul.

Da, și partidele vechi au personalități prăfuite și compromise. Dar un minim simț al măsurii ar trebui să-l facă să se oprească.

https://r3media.ro/ecr-exclude-fuziune-id-grup-giorgia-meloni-alianta-ppe-ursula-von-der-leyen/

https://r3media.ro/george-simion-anuntat-candidatura-alegerile-prezidentiale/

„Păi na, păi na...” S-a întâmplat din nou: UDMR a fost ajutat să treacă pragul de voturi misterioase din localități fără unguri. Formațiunea etnică e membră în PPE-ul Ursulei von der Leyen, deci salvarea ei e „pentru o cauză bună” în parlamentul european. Se ajunge astfel la paradoxul că acest partid - ONG e ajutat atât de statul maghiar, prin fondurile pe care FIDESZ la investește în Transilvania, cât și de statul paralel „românesc”.

La Câmpina sunt oficial 19 maghiari, potrivit recensământului, dar UDMR a reușit să ia 488 de voturi. Cu un scor de 3,78% a luat de trei ori cât PRM în orașul prahovean.

În schimb, votul etnic e de neclintit în comunitățile maghiare, care votează și peste 90, ba chiar 95% cu partidul lor, care în 34 de ani nu pare să-i fi dezamăgit sau plictisit deloc. După o sută de ani, la Sfântu Gheorghe românii nu mai au niciun reprezentant în consiliul local.

Uniunea a adjudecat patru județe: Harghita, Covasna, Mureș și Satu Mare. Dar, cu metoda cu care achiziționează teren și sponsorizează echipe de fotbal sau presă, obțin victorii și în mici localități în județele - punte, Cluj, Sălaj, Mureș.

https://www.puterea.ro/incredibil-udmr-a-obtinut-488-de-voturi-la-europarlamentarele-de-la-campina-unde-sunt-doar-19-maghiari/

https://alegeri.hotnews.ro