Cei pasionati de circoteca locala pot sta linistiti: candidatura Dianei Sosoaca la primaria Capitalei a fost in cele din urma acceptata dupa completarea dosarului de semnaturi.

Nu mi-e foarte clar de la cine ar putea rupe mai multe voturi prin candidatura simultana pentru Bruxelles si Bucuresti. Ca profil al alegatorilor, poate Piedone sa fie cumva apropiat. Sau poate Gabriela Firea, cu care are in comun mesajele feministe pe care le mai emite din cand in cand.

Dupa o contestatie, a fost primita si lista de euro-parlamentare a Partidului Diasporei, deschisa de Florin Calinescu. (Reprezinta diaspora banatenilor din Muntenia.) Fantomaticul partid va figura fara sigla pe buletinele de vot.

In schimb, viitorul fost sot Silvestru Sosoaca figureaza cu o sigla care face aluzie la fostul lui partid, disputat la partaj. Initialele ȘOȘ sunt scris in interiorul unei lacrimi. (De râs probabil. Mergea si o inima strapunsa de o sageata, dar daca el vrea sa planga pentru ce a pierdut, atunci sa planga.)

https://m.mediafax.ro/politic/diana-sosoaca-candideaza-la-primaria-capitalei-candidatura-liderului-sos-a-fost-admisa-22364295

Unde s-a mai pomenit ca un candidat din opoziție să se opună unor proteste contra administrației actuale? Și totuși Donald Trump a cerut ieri să fie oprite protestele din universitățile americane, în care polițiștii au intrat cu bastoanele și sprayurile lacrimogene și au făcut sute de arestări.

Statul paralel american și presa par dispuse să îl recupereze pe „odiosul” Trump, după cum remarcă și Adrian Pătrușcă. După doi ani în care s-a opus livrărilor de arme către Ucraina, Trump s-a sucit și a susținut noul pachet de 95 de miliarde de dolari pentru Ucraina, Israel și Taiwan. Brusc, revista Time l-a pus pe copertă și i-a luat un interviu binevoitor.

De fapt, pe subiectul Israel, Trump a fost dintotdeauna un politician care a pus America pe locul doi. O dezvăluire bombă făcută de el acum trei luni a trecut total neobservată. Într-un interviu dat Fox News, fostul președinte a divulgat că l-a omorât pe generalul Iranian Qaseem Suleimani la instigarea lui Bibi Netanyahu, care s-a retras în ultimul moment dintr-o operațiune care dă de înțeles că era un război contra Iranului.

Momentul e unul crucial pentru istoria contemporană, pentru că ar fi putut declanșa încă de atunci un război mondial. Actul a apărut din senin, pe 3 ianuarie 2020. Mult mai târziu aveam să aflăm că în toamna lui 2019 existase o mare criză pe piața împrumuturilor interbancare, urmată imediat de acum faimoasa simulare a unei pandemii (Event 201).

Întrucât Iranul nu a ripostat atunci sau pentru că Israelul s-a retras din înțelegerea inițială, cum susține Trump, în locul unui război direct am avut întâi războiul neconvențional numit operațiunea Covid - războiul conducătorilor contra popoarelor din lumea euro-americană, în principal, și China. Pandemia a fost la rândul ei oprită brusc de altă „operațiune specială” declanșată de Putin în Ucraina. Războaiele și pandemia au fost, între altele, pretextul unor gigantice îndatorări publice, care au pompat bani în sistemul bancar aflat în pană. (1/2)

(2/2)
Iată ce a spus Trump în interviul din februarie anul acesta:
- „Pe vremea mea, țineam Iranul sub control. Îi loveam dur pentru ceva ce făceau și... trebuiau să răspundă și ei. Simțeau necesar și înțelegeam. Știți că m-au sunat să îmi spună că urmează să lovească o anumită locație? Dar n-o s-o lovim, va fi puțin pe lângă.
- Cine vă suna?
- Iranul. Și ne anunțau (...) va trebui să vă lovim înapoi, nu vă mișcați. Au tras 16-18 rachete și lumea se mira cum au ratat (ținta) cu armament așa precis. Psihologic trebuie să răspundă, pentru populația lor. Cu toate rachetele alea, nimeni nu a fost ucis.”

(Situația dezvăluită de Trump seamănă izbitor cu seara în care Iranul a lansat o ploaie de rachete și drone peste Israel, fără să producă vreo victimă, după ce Israelul îi bombardase ambasada din Siria, ucigând șapte consilieri militari iranieni, inclusiv doi generali. O ripostă „telefonată”.)

Trump continuă: „Pentru populația lor trebuie să arate forță. Dar ne spuneau: vă rugăm să nu ne atacați. Eram respectați! Când l-am eliminat pe Suleimani, știți că Israelul trebuia să o facă împreună cu noi. Două zile înainte de „lichidare” au zis: nu putem s-o facem, nu putem.

Am zis: Poftim!? „Nu putem s-o facem”. Atunci am vorbit cu un general, care e grozav. I-am zis: generale, ce facem? O facem singuri? „Putem, domnule. De dumneavoastră depinde.” Am zis: o facem.
Dar Israelul era parte din (plan). Știți, Bibi era o parte importantă și aveam totul pregătit pentru că (Suleimani) făcuse lucruri îngrozitoare. A omorât atâția soldați de-ai noștri. (Se referă la trupele americane ce operează în Irak și Siria. n.t.) A pregătit atentate. ”

Nu e prima dată când Donald Trump se laudă cu acțiuni pe care le-a ordonat, ce au provocat pierderi de vieți omenești fără vreun proces, acțiuni ce ar fi putut stârni războaie de amploare. În 2017, Trump s-a lăudat public cum l-a impresionat pe președintele Chinei, Xi Jinping.

„Stăteam la masă, terminasem cina, eram la desert. Aveam cel mai frumos tort de ciocolată, pe care l-ai văzut vreodată. Președintele Xi îl savura. Și dădeam ordinul generalilor. Și i-am zis: dle președinte, tocmai am lansat 59 de rachete.... toate au lovit ținta de la sute de mile... e genial... tehnologia noastră e de cinci ori mai bună decât a oricui.... ce avem noi, n-are nimeni nici pe aproape.... (....)

Și zic: tocmai am lansat 59 de rachete spre Irak.
Rep: Spre Siria.
Trump: Da, spre Siria. Și vreau să știi asta. Că nu vream să se ducă acasă. Eram în Palm Beach....
Rep: (Cu un zâmbet uriaș de încântare și admirație.) Și cum a reacționat??
Trump: S-a oprit 10 secunde. Și a rugat interpretul să mai traducă o dată. Nu mi s-a părut un semn bun. A zis: dacă cineva folosește gaze, să omoare copii, e OK.”

(Ulterior, toată înscenarea cu folosirea gazelor de luptă de Bashar al Assad s-a dovedit o minciună. În schimb, în atacul ordonat de Trump „la tortul de ciocolată”, ca să-l uimească pe chinez, au murit 16 persoane. Felul în care o relatează și reacția reporteriței par rupte din dialogul unor psihopați. Iar reacția conducătorului chinez e și ea grăitoare pentru cinismul marilor puteri.) Așa că nu cred că Trump e pregătit de sistem ca să aducă pacea în noul mandat.

https://www.activenews.ro/opinii/S-a-predat-Donald-Trump-–-Statul-Paralel-pare-ca-ii-pregateste-un-nou-mandat-la-Casa-Alba-189087

https://www.timesofisrael.com/trump-israel-was-part-of-plans-to-kill-qassem-soleimani-backed-out-at-last-moment/

https://www.theguardian.com/us-news/2017/apr/12/trump-xi-jinping-chocolate-cake-syria-strikes

Polonia vrea ca Statelor Unite să aducă arme nucleare pe teritoriul ei, pentru a întări „flancul estic”, din care face parte și România. Președintele Duda e de părere că țara sa trebuie să facă parte din programul NATO „Nuclear Sharing” (de „punere în comun” a facilităților nucleare) ca răspuns la amplasarea unor arme similare ale Rusiei în Belarus.

Focoase nucleare americane, controlate de la Washington, se află în: Germania, Italia, Turcia, Olanda și Belgia. Alianța nord-atlantică are dotări nucleare pe rachete intercontinentale separat în Franța și Marea Britanie.

În replică, adjunctul lui Serghei Lavrov a spus că asemenea planuri nu vor asigura securitatea Poloniei, ci vor fi o țintă prioritară. După interviul dat de Andrzej Duda, alți guvernanți de la Varșovia au spus că s-a pripit și ar trebui să consulte guvernul. Duda a revenit cu alt interviu în care bate puțin în retragere și spune că decizia se va lua la nivelul NATO.

Rusia a transferat în Belarus, undeva între sfârșitul anului trecut și primăvara acestui an, arme nucleare tactice, care au o rază de acțiune mai mică. Acel gen de arme ar putea fi folosite „pe câmpul de luptă” ca parte dintr-un război convențional, spre deosebire de cele de mare amploare, care pot pulveriza orașe întregi. Dar până acum nu s-au folosit vreodată.

În ultimii ani, Vladimir Putin a menționat și scutul de la Deveselu ca o amenințare la adresa Rusiei, pentru că pe instalațiile de apărare anti-aeriană s-ar putea monta și rachete ofensive. Dar nu a lămurit niciodată dacă își propune distrugerea acelei instalații în cadrul războiului curent sau convingerea prin negocieri a părții americane să facă ceva în privința scutului.

O „linie roșie” trasată în trecut de Kremlin a fost și trimiterea de rachete cu o rază lungă în Ucraina. Săptămâna trecută, oficiali americani au dezvăluit că au trimis deja în secret Kievului rachete ce pot lovi la 300 km.

https://www.defenseromania.ro/varsovia-a-depus-o-cerere-oficiala-la-washington-pentru-ca-armele-nucleare-americane-sa-fie-depozitate-in-polonia_628108.html

https://www.digi24.ro/stiri/externe/rusia-ameninta-ca-va-ataca-polonia-daca-nato-aduce-arme-nucleare-pe-teritoriul-acesteia-2772099

https://www.aa.com.tr/en/europe/no-decision-yet-to-host-nuclear-weapons-says-polish-president/3205375

https://apnews.com/article/russia-ukraine-war-long-range-missiles-4d2254639eb5a503d8b0a291ed0680e9

Joe Biden a numit „xenofobe” o serie de țări ca Japonia, India, Rusia și China pentru că nu sunt suficient de deschise imigrației. Vorbind ieri la o strângere de fonduri, președintele a repetat vechea lui idee că diversitatea e sursa puterii Americii. (Din context s-ar deduce că auditoriul de la care încerca să adune bani de campanie era format din persoane proaspăt venite în SUA.):

„Știți, unul din motivele pentru care economia noastră crește sunteți voi și mulți alții. De ce? Pentru că noi primim (cu brațele deschise) imigranții. Motivul e ... uite... gândiți-vă. De ce stagnează atât de rău economic China? De ce are Japonia necazuri? De ce Rusia? Pentru că sunt xenofobi. Nu vor imigranți. Imigranții sunt cei care ne fac puternici.”

Multe din aserțiunile lui Biden din paragraful anterior sunt bizare sau discutabile. Statele Unite au fost, într-adevăr, construite de imigranți sosiți din Europa, într-un context foarte diferit de al majorității țărilor. Exceptând vechiul contingent adus pe vremea sclaviei, până prin 1965, SUA erau foarte restrictive în primirea celor de pe alte continente. (Pentru români, și azi mențin un regim strict de vize.) Nivelul de trai, siguranța publică, gradul de civilizație, puterea de cumpărare reală a salariului minim au cunoscut, dimpotrivă, un declin de când porțile s-au deschis pentru lumea a treia. Lucru care s-a întâmplat și în Europa de Vest.

În America sunt peste 20 de milioane de intrați ilegal, dintre care jumătate au venit pe vremea președinției lui Biden. Guvernatorii statelor componente și cetățenii de rând se plâng de amploarea fenomenului ca de o mare pacoste, care le copleșește sistemele de asistență socială și contribuie la cei 650.000 de oameni fără adăpost din țară. În generația tânără „Z”, (între 12 și 35 de ani) albii sunt deja o minoritate în Statele Unite, deci înlocuirea a avut deja loc, nu mai e o „teorie” cum se spunea. (1/2)

(2/2) Japonia are o omogenitate remarcabilă, 98% din locuitorii ei fiind japonezi. Ceea ce nu a împiedicat-o să fie între cele mai prospere, sigure și avansate tehnologic țări de pe glob. Teritoriul restrâns al insulelor sale lipsite de resurse o plasează între țările cu o densitate destul de mare, mai ales în metropole ca Tokyo, unde s-au inventat „garsonierele” de dimensiunea unei debarale.

Totuși, țara primește anual peste 2 milioane de noi veniți, mai ales din locuri ca Filipine, China, Vietnam, Coreea, Brazilia. Nu ar fi păcat să dispară o civilizație unică precum cea niponă? Finalitate care contravine atât de lăudatei „diversități”.

E straniu și că Biden insultă un aliat strategic în confruntarea cu China. După ce Truman a aruncat cele două bombe de la Hiroshima și Nagasaki, care au ucis 2-300.000 de oameni, Japonia a devenit un fidel susținător al intereselor americane în Pacific.

India e altă alegere hilară ca exemplu, fiind țara cu cei mai mulți locuitori din lume: 1,5 miliarde. Nu doar că nu duce lipsă de oameni, ci e un mare exportator spre Europa, America și restul Asiei. Populația Indiei e mai mare decât a întregii Europe (inclusiv Rusia) și Americii de Nord împreună.

Și nu s-ar putea spune că îi lipsește „diversitatea”, având 22 de limbi oficiale și posibil peste 700 de limbi vorbite pe întinsul său, cu o mare varietate de rase și religii, care nu de puține ori duc războaie sângeroase.

Dacă punem într-un „verificator de adevăr” și insinuările despre stagnarea țărilor rivale, s-ar putea să ne dea cu virgulă. „Monoculturala” Chină are și ea vreo 300 de limbi și dialecte pe teritoriul ei. Probabil asta explică una din cele mai spectaculoase creșteri economice consemnate în istoria omenirii. În ultimii 50 de ani, China a avut și decenii cu creștere medie de 10%, cel puțin după propriile raportări. În tot cazul, a crescut suficient să ajungă a doua economie a lumii și o rivală pentru America.

Nici Rusia nu se poate spune că duce lipsă de diversitate, cu cele aproape 200 de grupuri etnice din componența federației. Deși nu e chiar o destinație predilectă, are cel puțin 11 milioane de imigranți în granițele ei. Și, în ciuda războiului, nu s-ar spune că stagnează. A avut o creștere economică de 2,2% anul trecut, față de media Uniunii Europene, de 0,7%. Și peste țări foarte diverse ca Suedia, care a avut minus 0,7% sau Germania minus 0,5%. Pentru anul viitor, FMI prognozează pentru ruși o creștere de 3,2%. Dacă ar avea mai mulți ceceni, probabil s-ar descurca chiar mai bine.

https://edition.cnn.com/2024/05/02/politics/biden-japan-xenophobic-us-ally/index.html

Ben Shapiro și Daily Wire au obținut în instanță un fel de ordin de restricție, care o împiedică pe fosta lor angajată, Candace Owens, să se mai refere la ei. („gag order”) Asta în timp ce, în public, pretindeau că negociază o dezbatere filmată între Owens și Shapiro.

Glenn Greenwald, ziarist laureat cu premiul Pulitzer, a dezvăluit că platforma pseudo-conservatoare și comentatoarea de culoare au apelat la un mediator juridic după ruperea contractului de muncă. Owens, care era cea mai populară vedetă a trustului cu cea mai mare audiență în zona dreptei, a fost concediată pentru criticile ei la adresa Israelului.

Deși pretindeau că vor ca dezbaterea să aibă loc chiar în studiourile lor, cei de la Daily Wire au dat fuga la mediator, de la care au obținut condiții care fac dezbaterea imposibilă. Noii termeni îi interzic să spună orice l-ar pune într-o lumină proastă pe Shapiro și firma lui. Între „probele” aduse de pârâcioși se numără inclusiv vina că Owens a apreciat anumite postări pe rețelele sociale (fără să spună ea însăși ceva) sau că a distribuit un clip în care un comic râdea de Ben Shapiro că e capabil să câștige dezbateri doar cu adolescenți stângiști din facultăți.

Într-adevăr, imaginea falsă a celor de la Daily Wire, ca Ben Shapiro sau Jordan Peterson, e construită pe astfel de trucuri și pe o promovare agresivă în care s-au băgat foarte mulți bani. Ambii au fost lansați cu filmări în care pun la punct tot felul de puști sonați, în comparație cu care păreau inteligenți și maturi, cu explicații de genul „sunt doar două genuri”. Ben Shapiro avea ca motto „faptele nu țin cont de sentimentele tale”, chipurile era mare luptător pentru adevăr cu orice risc, nu conta pe cine ofensează.

Fațada s-a prăbușit în ultimele luni, când Shapiro și trustul lui media au devenit suporteri ai cenzurii și ai „culturii anulării”, pe care se prefăceau că o condamnă până acum. Iar așa zisul psiholog Jordan Peterson s-a dovedit mai bipolar decât o balenă cu părul mov. Când nu e internat la dezintoxicare sau la balamuc, ba plânge din senin, ba zbiară să fie dus genocidul până la capăt, parcă e tot timpul în criză de pastile.

Mult mai important decât prăbușirea credibilității respectivilor impostori, pentru cine mai are discernământ, e cum a fost mediatizat tot scandalul. Presa „rivală”, cum se presupune că ar fi cea mainstream, de stânga, te-ai fi așteptat să facă un deliciu din penibilizarea Daily Wire. Ba, mai mult, să sară în apărarea unei angajate în fața unei corporații capitaliste, având în vedere că e vorba și de o femeie însărcinată și de culoare. Toate ingrediente erau acolo. Dar în locul unei solidarități pe această linie, a urmat omerta din partea presei mari, atât de preocupată de minorități în alte contexte. Așadar, dezbaterea nu va mai avea loc. Micuțului Ben i-a fost frică.

https://greenwald.locals.com/post/5586131/as-the-daily-wire-publicly-negotiated-a-debate-with-candace-owens-it-secretly-sought-and-obtaine

Cu două milioane supuși înfometării în lagărul din Gaza, coloniștii dau și ei o mână de ajutor, cum pot. Când guvernul lor lasă convoaiele cu ajutoare să treacă, vin pe cont propriu și aruncă alimentele din camioane pe jos.

https://www.youtube.com/shorts/rnbi5n-B3TA

Când stăpânii arhivelor mai lăsau să transpire în presă câte un angajament de colaborare cu Securitatea, cei mai loviți erau cei cunoscuți ca anticomuniști. Pentru că acolo apărea elementul de surpriză și acuza de ipocrizie. De exemplu, nu îl afecta cine știe ce pe Dan Voiculescu. Acolo putea să te surprindă doar că n-apărea gradul destul de mare. Dar pentru alții era fatal, ca pentru Mona Muscă, Bălăceanu Stolnici, deși nu erau nici pe departe mai răi decât alții. (Chiar a fost păcat să fie eliminați de pe scenă, având în vedere ce generații au venit după.)

Ba, pentru unii trecuți prin închisori, ca Alexandru Paleologu, era chiar o mare nedreptate să îi judece public unii care n-au trecut pe acolo și n-au fost nici eroi în epocă. Ideea e simplă: dacă ar ieși un dosar al lui Iliescu ar fi apă de ploaie, dacă ar ieși unul al lui Liiceanu, ar fi devastator pentru imaginea pe care s-a străduit să și-o creeze.

La fel se prezintă problema și pentru SUA, UE, UK, care s-au prezentat de multe decenii ca puteri morale, îndreptățite să dăscălească pe alții despre democrație, libertate și drepturile omului. Și care au vorbit în numele „comunității internaționale”. Nu sunt mai rele în sine decât rivalele lor din BRICS. Per total nu oferă mai puține libertăți și oportunități. Dar ipocrizia lor produce un contrast tot mai ridicol. Da, America e Liiceanul planetei.

Susținerea lor activă pentru genocidul din Gaza, pe care îl apără prin veto la ONU, îl acoperă mediatic, îl finanțează și înarmează cu bombe, e o catastrofă de imagine pentru ele. Sacrificiul pe care politicienii lor sunt dispuși să îl facă, să își salveze carierele și o țară mică „oarecare”, e irațional și trezește opinia publică la realitatea că nu mai au control asupra clasei politice. Și dacă nu mai au, democrația nu există.

Iar primii care văd că împăratul umblă gol sunt, ca de obicei, copiii, studenții din marile universități. Tocmai cei mai îndoctrinați cu ipocrita teorie a excepționalei democrații, care luptă contra tuturor nedreptăților istoriei, contra tuturor tiraniilor, pentru totala egalitate și oblojire a celor slabi. Sunt cei mai duși la biserica laică unde se oficiază cultul victimei. La fel, cei mai dezamăgiți de Liiceanu în acel exemplu fictiv, ar fi la noi cei care au citit toate colecțiile Humanitas, cu abonament la Dilema și 22, nu urmăritorii lui Șoșoacă de pe TikTok. (1/2)

(2/2) O întrebare cheie e de ce nu profită Rusia sau China de acest moment jenant pentru „lumea liberă” occidentală? De ce nu se urcă ele la tribuna morală a „comunității internaționale”, a „lumii civilizate”, de la care s-au prăbușit în șanț SUA-UE? Pentru că și ele sunt mai atente la calcule cinice și preferă să își ia aliat marea finanță globală spre o lume, cum spun ei, multipolară, în care să detroneze actualii lideri cu acea complicitate din interior.

Blatul dintre Putin și Netanyahu, care a funcționat în ambele războaie curente, se vede și din avion. Chinei s-ar putea să nu-i displacă nici dacă America ar face până la capăt gafa să intre și într-un război cu Iranul și lumea musulmană; în care să se împotmolească mai rău decât în Ucraina. Cum se spune: să nu întrerupi adversarul când greșește.

În lipsa unor ieșiri la rampă ale marilor puteri, se înmulțesc cele de la țările mici și mijlocii, spre mari. Important la aceste reacții nu e că țări ca Turcia n-au îndreptățirea morală să critice genocidul altora. Știrea e că „până și” țări ca Turcia se plasează pe o treaptă etică superioară țărilor cu pretenții din UE și America de Nord. Țările care tac acum își pierd din relevanță și din blazon.

Așadar, iată câteva exemple din ultimele zile: Președintele Columbiei a anunțat că rupe relațiile diplomatice cu Israelul, numindu-l pe Netanyahu „genocidar”. Gustavo Petro s-a solidarizat cu președintele Braziliei, Lula da Silva, care a făcut afirmații similare.

Turcia anunță că rupe toate relațiile comerciale cu Israelul, până când nu va permite un flux „neîntrerupt și suficient” de ajutoare către Gaza. Deci să înțelegem: ce îi cere e să oprească blocarea transporturilor de alimente, adică să nu mai înfometeze cu bună știință milioane de oameni, ca armă de război. Vi se pare o cerință aberantă, deplasată, antisemită? Sau ceva ce era de la sine înțeles că trebuiau să facă toate țările normale la cap?

Iar aici trebuie să remarc că desculții din Yemen au fost primii care au văzut corect situația înaintea marilor diplomații, deși la data respectivă am considerat că greșesc să atace navele altor țări, ce treceau spre Israel. Era o formă de embargou, fie ea și ilegală. Iată că n-au fost anihilați de americani, cum îmi imaginam.

În plus, Turcia se constituie și parte alături de Africa de Sud, în procesul de genocid de la Haga.

https://www.g4media.ro/israel-hamas-columbia-presedintele-petro-anunta-ruperea-relatiilor-diplomatice-cu-israel.html

https://www.bbc.com/news/world-middle-east-68945380

https://www.reuters.com/world/turkey-join-south-africas-genocide-case-against-israel-world-court-minister-says-2024-05-01/

Mi-e frica sa mai intru pe Youtube ca imi cere Nicusor bani. Are niste reclame, in care zice ca are nevoie de donatii. Nu poate si el sa ia din buget, ca toata lumea, ca sa nu concureze cu UNICEF si Salvati copiii?

Există și reversul solidarității internaționale, care se înfiripă în fața evidențelor. Arabia Saudită a început să aresteze persoane care au scris lucruri critice despre Israel, într-un efort de „normalizare” a relațiilor cu o țară cu care nu a avut niciodată legături diplomatice. Arestarea cuiva chiar și pentru comentarii lăsate cu 10 ani în urmă nu e ceva neobișnuit în regatul controlat de clanul Saud, scrie Bloomberg.

Anul trecut, mai multe țări arabe se aflau în negocieri cu Ierusalimul pentru acorduri de prietenie, care s-au oprit după riposta disproporționată a regimului Netanyahu la atacul de pe 7 octombrie. Pe măsură ce bombardamentele au luat forma unui genocid în ultimele șapte luni, opinia publică mai ales din țările musulmane a devenit furioasă chiar pe propriile guverne, pentru că nu pun presiune în sprijinul palestinienilor, prin măsuri ca oprirea schimburilor comerciale.

Un sondaj efectuat în decembrie arăta că 96% dintre cetățenii saudiți se pronunță pentru ruperea oricăror legături cu Israelul. Dar țara lui Mohammed bin Salman nu e cunoscută ca o democrație, în care să conteze opinia supușilor și doar abundența petrolului ei o protejează de genul de critici și sancțiuni la care e supusă, de exemplu, marea rivală a ei din regiune, Iranul.

Valul de arestări semnalează că presiunea americană asupra vasalului de lux s-a accentuat. Și ironia totală e că una din cele mai retrograde tiranii ale prezentului e împinsă să ia măsuri anti-democratice pentru a apăra reputația „singurei democrații” din Orientul Mijlociu. Se mai observă și că America devine exportatoare nu de „valori democratice”, ci de represiune, la fel ca în cazul exportului de corectitudine politică. Iar legea votată ieri în Camera Reprezentanților de la Washington, care implicit interzice criticarea statului Israel, va fi treptat impusă și altor țări din sfera ei de influență.

Bloomberg dă și exemple de arestați recent. unul chiar din elita administrativă a regatului. Alt arestat se face vinovat că a cerut boicotarea firmelor americane, iar un ziarist, pentru că a scris că Israelul n-ar trebui iertat pentru ce face. Se pare că spațiul de manevră în vibranta presă saudită e destul de limitat. (Nu cred că asta aveau în vedere cei care aveau pe vremuri sloganul „monarhia salvează România”.)

Surse guvernamentale, care din motive logice au preferat anonimatul, au confirmat că actuala campanie de cenzură are ca obiectiv prevenirea apariției unei opoziții care să simpatizeze cu Iranul.

Nu se mai spune cum are de gând să joace în eventualitatea unui război în regiune. Arabia Saudită și Iran s-au războit prin intermediar în Yemen, posibil și în Siria, prin grupări susținute la vedere sau nu. În șapte ani de război în Yemen, au murit peste 370.000 de persoane, iar bombardamentele saudite asupra civililor au fost un factor important, dar care a primit puțină atenție a presei.

Prințul Mohammad bin Salman a trecut ca o tigaie de teflon și peste scandalul asasinării comandate de el a ziaristului de la Washington Post, Jamal Khashoggi. În 2018, agenții lui MBS l-au asasinat și tranșat în sediul ambasadei din Istanbul, de unde l-au scos în valize separate. „Incidentul” nu apare nici măcar menționat pe pagina de Wikipedia a prințului, care nu are nici tradiționala rubrică despre „controverse”, cum au aproape toți politicienii lumii.

https://www.bloomberg.com/news/articles/2024-05-01/saudi-arabia-steps-up-gaza-arrests-as-israel-ties-edge-closer

https://www.middleeastmonitor.com/20240502-saudi-citizens-increasingly-face-arrests-for-criticising-israel-on-social-media/

Marine Le Pen se conturează tot mai mult ca o formă de opoziție domesticită, după traiectoria Georgiei Meloni. Partidul său, RN (Adunarea Națională) s-ar putea rupe de AfD (Alternativa pentru Germania) din euro-grupul „Identitate și Democrație”, pentru a se alia după alegerile continentale de luna viitoare cu formațiuni mai „frecventabile”, ca Fidesz-ul lui Viktor Orban (deocamdată neafiliat) și PiS (Lege și Ordine) din Polonia (acum parte din grupul Conservator Reformist).

RN și AfD sunt principalele formațiuni din grupul european identitar I & D, din care mai face parte și partidul italian al lui Matteo Salvini.

O insuliță din Oceanul Indian e ultimul motiv de fricțiune între cele mai importante partide de opoziție din Franța și Germania. Mayotte e situată în largul coastei de sud-est a Africii, între Madagascar și Mozambic. Dar a votat în mai multe referendumuri să rămână în componența Franței, ultima dată în 2009, fiind și cel mai sărac departament al ei.

Un lider al AfD a făcut o paralelă între opțiunea democratică a supușilor africani și voturile de la referendumurile din Donbas, ale regiunilor secesioniste din Ucraina, care au votat alipirea la Rusia. Neamțul a observat că UE nu vrea să le recunoască pe acestea din urmă, dar a acceptat plebiscitul din Mayotte, implicit apartenența micului teritoriu african la Uniunea Europeană.

Comparația a înfuriat-o pe Marine Le Pen, care i-a spus să își vadă de problemele Germaniei și a promis că îi va da câteva lecții de geopolitică. Formațiunile suveraniste din Franța și Germania au urmat traiectorii divergente. RN a trecut de la obiectivul de a scoate Franța din UE, la acomodare cu Bruxelles-ul, în timp ce AfD s-a radicalizat, fiind tot mai critic cu guvernarea Ursulei von der Leyen. Și în problema războiului din Ucraina au avut poziții distincte.

Marine Le Pen a făcut de mai mulți ani efortul de a se reinventa ca politician frecventabil. A schimbat și numele partidului. S-a lepădat până și de tatăl ei, Jean Marine Le Pen, un veteran al naționalismului european, pe care l-a exclus din partid în 2015, pentru contestarea versiunii oficiale asupra Holocaustului. Recent, ea s-a afirmat și ca o susținătoare a Israelului și l-a atacat pe liderul stângii Jean Luc Melanchon pentru refuzul de a clasifica Hamas ca organizație teroristă.

Acum membri ai RN vorbesc despre ruperea parteneriatului din Parlamentul European cu AfD. Opozanții germani au fost ținta câtorva procese politice, cu doi colaboratori acuzați de legături cu China, respectiv Rusia. Partidele de la putere din Germania au vorbit explicit despre măsuri legale pentru a opri participarea în alegeri a principalului partid de opoziție, iar serviciul secret a recunoscut că îi monitorizează în mod special, admițând practic că face poliție politică.

https://www.ft.com/content/69225eb2-4fa2-448d-bc62-a4d7a7eccfee

Învierea Domnului e împlinire pentru cei ce cred, nădejde iscoditoare pentru cei ce se îndoiesc, și dar încă nedeschis pentru cei ce nu cred. Și dacă? Ce e cu neputință omului, să biruiască moartea, devine plauzibil pentru un om care e și Dumnezeu.

Hristos e perfecțiunea care n-a vrut să rămână doar un ideal abstract. Și a luat trup de om, ca să poarte alături de noi povara crucii pe care o duce fiecare. Nu le-a privit din transcendent, ci a trăit: durerea, umilința, părăsirea, dezamăgirea lipsei de înțelegere și de recunoștință, singurătatea în împresurarea mulțimilor, nedreptatea. Și într-un final a trăit și moartea.

Ce ne-a lăsat singurul zeu înomenit e ceva ce presupune îndumnezeirea omului. Porunca de neatins să ne iubim și dușmanii. Ușor de zis, aparent simplu, greu de făcut până și pentru cel mai de aproape.

Până și în lumile virtuale, unde ne prezentăm cât putem mai bine și mai fals, cosmetizați ca îngerii, tot nu reușim. Ba încă și mai tare ne învrăjbim și ne luptăm decât în față. Din natura, care e pe alocuri rai, ne-am făcut loc de supliciu, de nervi și urâțenie. Iată că nu ne iese altceva nici din babelul internetului global, care ne-a devenit temnița din palmă sau de pe birou.

E clar că doar Dumnezeu ne mai poate salva și doar de sus ne poate veni gândul bun, speranța, ajutorul de a iubi pe cine nu putem suferi. Fără El, se vede treaba, că nu putem face nimic.

Să aveți un Paște liniștit, oameni buni! Chiar dacă o să vă plictisiți fără scandal. Să știți că știrea, pe care o s-o auziți la miezul nopții, nu e fake news, e singura care contează din toată istoria.

Ramaneti in siguranta, oriunde v-ati afla!

Studioul Al Jazeera de la Ierusalim a fost inchis de regimul Netanyahu. E adevarat ca postul de limba engleza din Qatar a avut cea mai profesionista acoperire a crizei din regiune, depasind cu mult alte retele consacrate occidentale. Dar totul s-a facut democratic, dupa un vot in unanimitate in guvernul israelian.

Singura democratie din Orientul Mijlociu nu are nevoie de reclama proasta, care sa arate lumii genocidul. In aceasta privinta, Israelul urmeaza modelul Uniunii Europene, care a interzis postul de limba engleza Russia Today. O echipa de la BBC s-a aflat la fata locului cand haidamacii democratiei au intrat in studioul Al Jazeera, dar nici englezilor nu li s-a permis sa filmeze.

Bibi a anuntat ca blocheaza si emisia prin cablu in tara a postului pentru ca raspandeste ura. In cel mai scurt timp telespectatorii vor putea sa aiba doar iubire pe micul ecran.

In ultimele sapte luni, 140 de jurnalisti au fost ucisi de la inceputul bombardamentelor din Gaza, lucru trecut sub tacere de restul presei mondiale, care nici ea nu vrea sa promoveze ura. Israelul considera Al Jazeera un pericol la securitatea nationala si, cum spun toti politicienii de succes: recunoastem dreptul Israelului sa se apere de ziaristi.

https://m.digi24.ro/stiri/externe/israelul-anunta-ca-inchide-al-jazeera-si-blocheaza-transmisiunile-acesteia-pe-teritoriul-sau-2783447

https://www.aljazeera.com/news/2024/5/5/netanyahu-government-votes-to-close-al-jazeera-channel-in-israel

O tanara din Calarasi, de 28, si-a gasit dragostea in bratele fostului patron al CFR Cluj, Arpad Paszkany, 52. Cele 2 luni si jumatate de relatie arata cum trebuie sa se poarte un barbat, care respecta femeile, stie sa asculte si isi da interesul ca sa mearga relatia. Deci, notati:

Intai au mers in Dubai, cu un avion privat (mic, cum ar spune Iohannis) si, pentru ca n-aveau masina, s-au descurcat cu un elicopter, ca asa e la inceput, mai greu. In Dubai s-au concentrat pe arta. Mai precis, arta culinara, in cateva restaurante exclusiviste. (Dragoste pe burta goala nu se poate.)

Dupa ce s-a facut cald in Emirate, indragostitii s-au intors in Europa, in Malta. "Acolo ne-am cunoscut mai bine", spune Antonela, fosta "ispita" la Insula iubirii.

De Paste, Antonela a primit un Mercedes GLE AMG de 100.000 "de la iepuras". Iar Stiri pe surse scrie ca afaceristul o rasfata si "ea ii este recunoscatoare cum se pricepe mai bine". Probabil ii face o tocanita, un gulas, cum poate si ea.

Lucru curios, cu mai multi ani in urma, Paszkany a aparut cu un Ferrari de 300.000, despre care de asemenea a spus ca l-a primit cadou de la parteneri de afaceri, pe care nu stim cum s-a priceput sa ii rasplateasca.

https://www.stiridecluj.ro/divertisment/paszkany-nu-se-uita-la-bani-cand-vrea-sa-surprinda-fostul-patron-de-la-cfr-bolid-de-lux-pentru-iubita-cu-24-de-ani-mai-tanara-a-venit-iepurasul

Purtătorul de cuvânt al armatei israeliene a anunțat ordinul de evacuare pentru cei o sută de mii de locuitori din Rafah, ultimul oraș nebombardat din Gaza. Fâșia însăși devenise loc de refugiu pentru palestinienii goniți din restul țării din 1948 încoace. Jumătate din cele două milioane ale sale erau refugiați sau urmași ai refugiaților înainte de anul trecut. După începerea noii operațiuni de după 7 octombrie, în mica localitate de la granița cu Egiptul s-au înghesuit și cei evacuați din restul fâșiei.

(foto: Hatem Khaled, Reuters) continuare

Partea israeliană susține că vinovată pentru acțiunile sale e Hamas, care „a început războiul”, deși s-a înființat în 1988 (cu sprijin subversiv israelian, pentru a disloca vechile organizații seculariste, ca OLP (Organizația pentru Eliberarea Palestinei) și brațul ei politic, Fatah). Adică, la 40 de ani după declanșarea războiului arabo-palestinian și după Nakba, alungarea a milioane de palestinieni din zonele unde aveau comunități de sute de ani.

Tot partea israeliană susține oficial că obiectivul ei principal e eliberarea ostatecilor. Dar a refuzat propunerile Hamas de oprire a bombardamentelor în schimbul eliberării lor. Pretenția de a opri bombardamentul pentru un armistițiu li s-a părut scandaloasă. Dar ce fel de armistițiu ar fi acela în care partea care aruncă în aer orașele celorlalți nu se oprește!?

În urmă cu mai multe luni, s-a organizat un schimb de prizonieri între Israel și Hamas, fiind eliberate exclusiv femei și copii, nu teroriști. Ocazie cu care am pus o întrebare de tip Ion Cristoiu: „deci, de unde aveau israelienii femei și copii să dea la schimb contra răpiților!?”.

Revista Time scria anul trecut că: „potrivit organizației Salvații copiii, în ultimii 20 de ani, 10.000 de copii palestinieni au fost ținuți în detenție în Israel”. Majoritatea pentru delicte minore, ca aruncat cu pietre. Dar mulți nu au nici dosare propriu-zise sau acuze clare. Deci putem spune fără exagerare că erau răpiți. Desigur, radicalizarea familiilor lor se va considera un act irațional de antisemitism. Existența lor a fost motivul precis pentru care luptătorii Hamas au avut ca obiectiv răpirile pe 7 octombrie.

Ziarul New Yorker oferă și detalii despre condițiile „brutale” ale deținuților adulți și minori din închisorile israeliene, unde au fost consemnate cazuri de tortură și hrană insuficientă, violență, abuz sistematic. Notează și că după 7 octombrie, au fost interzise vizitele din partea Crucii Roșii în acele închisori.

Instituții mainstream ca CNN, The Guardian estimau la 8.000 în decembrie anul trecut numărul deținuților palestinieni în închisorile israeliene. Alte surse, susțin că erau doar 5.000, dar că numărul lor s-a dublat după 7 octombrie, pentru a ajunge la 10.000 în acest moment.

Supra-popularea închisorilor a adus o nouă problemă. Guvernul Netanyahu a anunțat că e nevoie să construiască 1.600 de noi locuri de detenție, demarând deja un program pentru 900. Programul a stârnit protestul aliatului său, Itamar Ben Gvir, liderul partidului radical „Puterea Evereiască” și ministru al Securității Naționale.

Acum două săptămâni, ministrul Ben Gvir a venit cu o propunere practică. Executarea unei părți din deținuți ar fi, în opinia lui, soluția la problema supra-aglomerării penitenciarelor. „Pedeapsa capitală pentru teroriști e soluția corectă”, a spus el.

https://time.com/6548068/palestinian-children-israeli-prison-arrested/

https://www.newyorker.com/news/q-and-a/the-brutal-conditions-facing-palestinian-prisoners

https://www.theguardian.com/world/2023/dec/21/more-than-8000-palestinians-in-israeli-jails-rights-groups-say

https://www.middleeastmonitor.com/20240418-ben-gvir-executing-palestinian-detainees-best-way-to-combat-prison-overcrowding/

Harta celor mai mari companii din Europa (câte una singură din fiecare țară) arată un continent îmbătrânit, în marginea marilor bătălii economice dintre America și China. Pe primul loc e compania farmaceutică daneză, Novo Nordisk, care vinde în principal medicamente pentru diabet. E de patru ori mai mare decât Pfizer și are o valoare de piață mai mare decât PIB-ul Danemarcei natale. Dar e foarte greu de știut cine o controlează, pentru că operează printr-o suveică a unei fundații de binefacere cu rol de decizie și partea listată e prin Nasdq, deci ar putea fi oricine. (1/2)

Locul doi e conglomeratul francez al luxului LVHM, care produce gențile Louis Vuitton, Hermes, șampania Moet, parfumul Christian Dior, ceasuri elvețiene și o multitudine de alte mărci celebre. În aceeași categorie a produselor de lux putem include și campioana Italiei, Ferrari, și unele din mărcile auto germane. Practic, e vorba de nume consacrate în secolul trecut, care își vând scump renumele.

Al treilea loc pe podium e firma de aparatură pentru producția de semiconductori, ASML din Olanda. Am mai vorbit despre ea recent. E cea mai mare firmă de tehnologie din Europa, dar are acționari și tehnologie patentată din America. Între investitori sunt și Blackrock și JP Morgan.

Pe locul patru e cea mai mare firmă germană, SAP, care ocupă același loc patru și la nivel mondial între firmele de soft. Produsele ei principale sunt programe de organizare pentru marile companii. Are și o listă lungă de antecedente în darea de mită pe glob.

Locul 5 e firma Accenture, cea mai mare companie de consultanță de pe glob, care sfătuiește firmele cum să își facă strategia de afaceri și cum să implementeze noile tehnologii. Dar e o companie irlandeză doar cu numele și e acolo, ca mulți alții, doar pentru că e un semi-paradis fiscal de limbă engleză. Între marii ei acționari regăsim: Blackrock, Vanguard, Morgan Stanley.

Pe 6 e reprezentanta Spaniei, grupul de magazine de haine Inditex, care a rămas majoritar în proprietatea spaniolului Ortega, care l-a înființat. Între cele mai cunoscute magazine ale sale sunt: Zara, Bershka, Stradivarius, Pull & Bear. Inutil să spunem că, la fel ca producția suedezilor de la H&M și a majorității mărcilor de îmbrăcat și încălțat, producția are loc în principal în Asia.

Locul 7 e cea mai mare firmă a belgienilor, producătorul a numeroase beri ca Stella Artois, Beck's. De astă dată e un jucător care s-a extins peste America, după ce a cumpărat Budweiser și a devenit cel mai mare producător de bere din lume.

Locul 8 e reprezentanta Suediei, Atlas, care e în zona industriei clasice, cu o producție variată de compresoare, echipamente de foraj, pompe și aparate medicale. E cel mai mare angajator din Suedia, cu 1 milion de salariați, controlată de familia Wallenberg, o influentă familie evreiască trecută la protestantism. Separat de Atlas, clanul în cauză e prezent și în alte mărci celebre suedeze, de la bănci la Electrolux, ABB, Ericsson, Saab.

După Ferrari deja menționat, top 10 e închis de banca finlandeză Nordea, care e departe de a fi între marile bănci de pe continent.

România e reprezentată de Hidroelectrica, destul de departe în top, cu o evaluare de piață de 13 miliarde de dolari. E totuși mai sus decât cea mai mare firmă a Ungariei, benzinăriile Mol, estimate la 7 md..

https://economedia.ro/topul-celor-mai-valoroase-companii-din-marile-economii-europene-pe-harta-continentului-romania-e-reprezentata-cu-hidroelectrica-listata-la-bvb-anul-trecut.html