Rusia a ajuns la Odesa cu bombardamentele, adica la 100 km de Tiraspol. Si ce idei ii baga in cap Maiei Sandu Politico? (publicatie din siajul partidului democrat american). Sa rastoarne regimul separatist de la Tiraspol, prin decuplarea energetica. O miscare despre care publicatia americana scrie ca ar fi sansa "sa dea afara Rusia de pe teritoriul sau", dar care risca si "sa declanseze o criza umanitara". (Ce-ar putea iesi rau, cand premisele planului par asa solide!?)

Cum am mai spus, pentru Moldova si noi, desctorosirea de Transnistria ar fi o varianta ideala. Macar daca ar vrea rusii asa ceva, sa isi ia teritoriul de dincolo de Nistru, dar ma indoiesc. Abia dupa, am putea vorbi de reunificarea cu Moldova, altfel e o capcana letala, in actualul context. Si patriotii de ziua a saptea, cu foaie de parcurs scrisa la Washington, n-au decat sa se duca de pe acum sa lupte in Ucraina, fara sa ne mai implice in provocari cusute cu ata alba. Atragerea României in razboi pentru "recuperarea" Transnistriei rusificata demult e prostia totala. Si nu e nimic altceva decat o momeala a unor neoconi globalisti, imbracati in blana de berbeci nationalisti.

Dar sa revenim la articol. Planul vitejesc vizeaza taierea importurilor de energie, care vin sau trec prin Transnistria. Masura ar lasa indirect o mare parte din cei 2-300.000 de locuitori fara principala sursa de venit. Centrala de la Cuciurgan, pe granita cu Ucraina, produce 79% din energia electrica folosita de Moldova si e detinuta de o firma din Rusia. Iar unor ministri de la Chisinau li se pare un moment bun sa vorbeasca despre scoaterea ei din priza. Pentru ca deja "construim linii de inalta tensiune sa ne conectam cu România". (Deci e ca si rezolvata.) Iar gaz cumparam de pe piata libera, se mai lauda Mihai Popșoi, ministru de Externe.

Iar Politico le tine isonul, ca gainii incurajata inainte de taiere: "capacitatea Rusiei de a interveni in regiune e limitata". (Deci n-are ce sa le faca. Sunt bazati, au un plan solid.)

Iar daca e vorba de gaz tranzitat, nu trece si prin Ucraina? Oare de ce nu se decupleaza Kievul sau de ce nu le inchide robinetul Moscova, cat se joaca de-a razboiul? Ma tem ca Maia e incurajata sa o ia prin popșoi si ar face bine sa se opreasca pana nu face vreo prostie.

https://m.digi24.ro/stiri/externe/politico-cum-vrea-moldova-sa-rastoarne-regimul-marioneta-de-la-tiraspol-al-rusiei-economia-transnistriei-se-va-prabusi-peste-noapte-2776663

Permiteți-mi să sar în apărarea unui cetățean lovit pe nedrept zilele acestea, un posibil prieten al acestei pagini. E vorba, desigur, de George Soroș, care, în generozitatea care îl caracterizează, sper că nu va uita cine i-a fost alături când i-a fost greu.

În publicații ca New York Post, Fox News, Yahoo News, unii susținători ai genocidului din Gaza au început să lanseze ipoteza delirantă și nefondată că marele filantrop s-ar afla în spatele manifestațiilor studențești din America. Protestez vehement față de această teorie antisemită a conspirației, care acuză existența unei puteri financiare oculte.

Acuza n-are nicio noimă. Protestul față de masacrarea a zeci de mii de femei și copii, față de înfometarea intenționată a două milioane, din răzbunare și ca să le iei pământul de sub blocurile pe care le bombardezi, e un gest normal. Cu atât mai mult în SUA, care finanțează prin propria îndatorare măcelul. Nu trebuie să te plătească cineva ca să te revolte, dacă mai ai o urmă de umanitate în tine. Și acei studenți iată că o au. Și au și onoare, spre deosebire de politicienii planetei, care nu-și riscă fotoliile, ei își riscă locul în școli care costă zeci de mii de euro pe an.

Alegațiile din ziarele amintite au ajuns la nivelul de ridicol al minerului care auzise că s-au găsit mașini de scris la peneleu. New York Post scrie că studenții „au instalat corturi comandate de pe Amazon” și își comandă pizza de la alte corporații multinaționale. Adică lucrătura ocultei merge până la Bezos de la Amazon și la marile pizzerii... (1/2)

(2/2) Și apoi, chiar admițând că legătura trasă de păr între organizațiile studențești și sponsorizările din trecut de la filantropi, ar exista. Ce ar putea să-și propună Soroș plătind studenți să ceară pace!? La tura trecută de alegeri, avea sens să susțină răzmerițele BLM, care erau clar contrare lui Trump. Dar la alegerile de acum sunt trei candidați cu oarece șanse: Trump, Biden și RF Kennedy. Toți trei sunt mega-suporteri ai regimului de la Ierusalim și nu vor oprirea măcelului.

Nu i-ar mai lesne lui George Soroș să apeleze direct la batalioanele de politicieni din SUA, Europa și restul globului, ca să dea mesaje pentru pace!? E cel mai mare sponsor individual al lui Biden și al Partidului Democrat. Era greu să îi roage frumos, fără scandal, să nu mai aprobe măcar ultimul pachet de 26 de miliarde de dolari către Israel? Sau măcar să taie de pe listă livrarea de bombe și rachete...

Spre deosebire de aiureala cu mogulii care le plătesc corturi copiilor ălora, rețeaua Soroș în politică și presă chiar există. Nu e o elucubrație. Adică n-am visat noi că există Sandra Pralong în administrația prezidențială indiferent de cine-i președinte, Nu sunt o invenție cohortele de politicieni, elitiști din universități, ziariști hrăniți cu burse ale Fundației pentru o Societate Deschisă. E la fel în multe țări, nu doar la noi. Dar rețeaua tace și e complice prin tăcere, la nivelul UE, în țările membre.

Și apoi toată teoria că Soroș ar fi cumva ostil Israelului e o mare gogoașă umplută cu aer. Da, e mai de stânga decât coaliția lui Netanyahu, care e de extremă dreaptă. Dar nu poate să arate nimeni vreun program de deschidere a granițelor acelei țări derulat de foarte eficienta lui fundație prin alte zări. Nici că ar fi reușit să instaleze vreun guvern favorabil, progresist în atâtea decenii de filantropie pe toate continentele, cu impact în țări cu mult mai mari.

Dar iată că au trecut patru zile de când s-au aruncat aceste acuze în presă la adresa lui și nu sare nimeni din rețea să îi apere onoarea. De exemplu, acum patru ani, Reuters a produs un articol „verificator de conținut” prin care dădea verdictul: „Acuze false contra lui George Soroș.” Mai țineți minte cum produceau verificatoarele infirmări în aceeași zi la orice despre Bill Gates, despre Klaus Schwab? Acum, nimic. Dacă dai pe Google, primele apar conspirațiile, nu verificatoarele, cum se întâmpla atunci.

A sărit vreun elitist să protesteze față de această nedreptate!? Tot Reactiunea, sărmana, pe fază la orice nedreptate. Să nu se înțeleagă greșit: îi urez mulți ani înainte, bătrânului. Dar poate mai e un loc liber în testamentul ăla, acum că s-a dovedit cine merită și cine nu.

https://nypost.com/2024/04/26/opinion/soros-and-other-elites-are-funding-the-campus-agitators-stoking-anti-israel-antisemitic-protests/

https://www.yahoo.com/news/anti-israel-protests-nationwide-fueled-183612850.html

https://www.washingtonpost.com/politics/2024/04/26/dishonest-ironic-push-blame-campus-protests-george-soros/

https://www.reuters.com/article/idUSKBN23P2X7/

Protestele studentilor din America se extind si in Europa. Politia franceza a evacuat cu brutalitate studentii de la Sorbona, care instalasera corturi in semn de protest fata de carnagiul din Gaza.

Cand s-a mai vazut asemenea promptitudine? Cand studentii erau "activisti climatici" si blocau autostrazile sau cand daramau statui, politia ii astepta sa isi termine protestul. Chiar ii proteja de soferii enervati, nu ii tara pe asfalt asa.

Au trecut abia cativa ani de cand tot stabilimentul euro-atlantic se solidariza cu studentii din Hong Kong si cu alti tineri frumosi si liberi, care incerca o primavara araba colo, o revolutie colorata dincolo. Cine li se opunea era denuntat ca dictator, regim autoritar, care trebuie sa invete lectia democratiei de la SUA UE.

Sunt democratice tarile care interzic astfel de manifestari? Si cum se explica energia represiunii in apararea unui regim dintr-o tara mica de pe alt continent? in conditiile in care s-au permis mitinguri maraton contra guvernelor din propria tara - fata de razboaiele din Vietnam, Irak si atatea altele.

Si inca o curiozitate: se vor solidariza Baconschi, Papahagi, Paleologu, care sunt toata ziua cu Sorbona in sus, Sorbona in jos!? De hashtagisti si protestatari de meserie, ce sa mai zici? Putin solidaritate de breasla!

https://www.aljazeera.com/news/2024/4/30/french-university-students-join-us-led-protests-over-israels-war-in-gaza

Cum au făcut bolșevicii rost de bani, după ce au încercat să îi desființeze
Partea a șasea din mini-serie vine cu detalii inedite pentru mulți despre hiper-inflația de acum un secol.
Ca o ironie a istoriei, primii ani ai comunismului sovietic au avut ceva în comun cu primii ani ai tranziției românești de după 90. În sensul că distrugerea bazei industriale a depășit furtul propriu-zis. Iar capturarea sistemului bancar și a economiilor aferente a luat pe alocuri aspectul unei tragi-comedii.

https://evadare.ro/istorie/cum-au-facut-bolsevicii-rost-de-bani-dupa-ce-au-incercat-sa-ii-desfiinteze/

Iată-ne deveniți „o țară ca afară”. A fost prins afganul care i-a înjunghiat pe cei doi polițiști din Timiș, care prinseseră în flagrant o rețea de trafic cu migranți. Ieri, polițiștii de frontieră au surprins un grup de 7-8 transfugi ajutați de trei călăuze, care îi urcau într-un tir, la o benzinărie între Arad și Timișoara.

Deja a devenit un fapt cotidian în zona Banatului să vezi hoardele migratoare în curs de colonizare sau în drumul spre restul continentului. Deosebit a fost doar că de această dată polițiștii au fost atacați cu cuțitul de una din călăuzele afgane și pare-se mușcați de o femeie din Guatemala, care avea un rol similar. Polițiștii au tras și focuri de armă, dar au fost temporar depășiți numeric.

Cum a spus cu mai mulți ani în urmă primarul pakistanez al Londrei, Sadiq Khan, acest gen de incidente sângeroase sunt parte din traiul obișnui în marile metropole. N-ai ce să-i faci. Dacă era invers, toată presa ar fi vuit de problema rasismului și extremismului, iar politicienii ar fi ieșit la rampă cu o listă de măsuri pentru stăvilirea fenomenului. Așa, rămâne doar o premieră.

Cu timpul ne vom obișnui și nici nu se vor mai mediatiza atacurile cu cuțitul, jafurile și violurile, ca să nu se atingă armonia multiculturală. (Parcă era chiar marea mândrie pentru Banat, Dobrogea și alte locuri admirate pentru diversitatea lor. Iată: e din ce în ce mai multă diversitate.) Trompetele sistemului vor repeta ca lobotomizate: avem nevoie de imigrație ca să plătim pensiile.

Și un fapt curios. Poliția se luptă doar ca să îi împiedice să plece de la noi spre țările de care ascultă politicienii. Mai rar se luptă să-i oprească să intre, fază care se observă că le pune mult mai puține probleme. Din fericire, se pare că polițiștii răniți vor scăpa. Dar dacă afganul țintea mai bine, s-ar fi putut spune că s-au jertfit ca să apere granița Schengen sau a Ungariei de invazie.

Altfel, afganul devenit antreprenor ca traficant stătea legal, intrase cu acte în regulă. Adică nu e nici măcar vizat de firava opoziție parlamentară la fenomenul migrației, care critică doar migrația ilegală. Nu știu să existe partid înscris în alegerile de luna viitoare, care să aibă explicit un plan împotriva migrației legale pe teritoriul nostru și de inversare a procesului de schimbare demografică a țării, unul care să conteste numărul de permise de muncă și vize de studiu. Eventual, vor condamna incidentul, dar nu contextul de ansamblu. Sau vor conchide că „dacă eram în Schengen”... să se plimbe ca prin brânză prin toată Europa cum se plimbă prin țară... nu s-ar fi întâmplat. Adică vor propune „soluția” desființării granițelor și eventual se vor certa cu alți politicieni că n-au obținut-o mai repede.

https://www.fanatik.ro/a-fost-prins-traficantul-de-migranti-care-i-a-injunghiat-pe-politistii-de-frontiera-din-timis-unde-se-ascundea-acesta-20680061

https://www.antena3.ro/actualitate/locale/politisti-raniti-cutit-timis-confruntare-migranti-focuri-de-arma-708507.html

În timp ce poliția intră cu brutalitate în campusuri, pentru a pune capăt protestelor studențești, Camera Reprezentanților a Statelor Unite a votat o lege care transformă criticile la adresa politicii statului Israel în faptă penală. Dacă va trece și de Senat, cum e destul de probabil, va anula primul amendament al Constituției americane, adoptat în 1791, și va pune capăt libertății de exprimare și în „țara celor liberi”.

Ironic, legea încadrează în definiția antisemitismului și „mitul referitor la o conspirație mondială a evreilor sau al evreilor ce controlează media, economia, guvernul sau alte instituții ale societății.” Legea a fost votată cu un scor de 320 la 91, obținut prin reunirea ambelor partide. Mulți dintre parlamentarii americani sunt plătiți la vedere de organizații ale lobby-ului etnic, ca AIPAC, organizație care se laudă public că 95% din candidații pe care îi susține câștigă alegerile.

Într-un tabel furnizat de „Open Secrets”, ONG care monitorizează traseul banilor în politică, sunt 280 de parlamentari, care au primit la vedere bani să susțină cauza israeliană. (La ei nu e corupție, e lobby, corupție e în țările mici și înapoiate.) Actualul președinte Joe Biden conduce detașat în topul parlamentarilor ultimului sfert de veac, cu 4,2 milioane de dolari încasați ca să susțină interesele israeliene. Asta deși a trecut mult timp de când nu mai e parlamentar. (1/3)

(2/3)
Noua definiție, mult mai restrictivă, a antisemitismului a fost adoptată chiar la București în 2016, la congresul IHRA (Alianța pentru Comemorarea Holocaustului). Iar de atunci încoace un lobby formidabil a reușit să o impună fie ca lege, fie ca reper orientativ semi-legal în mai multe țări. În aprilie 2017, Comisia Europeană, guvernul neoficial al UE, a pus definiția pe site-ul ei.

În mai 2017, guvernul României, condus atunci de interimatul Sorin Grindeanu, a comunicat că „România își asumă aplicarea definiției de lucru a IHRA”. Un an mai târziu, ea a fost sursă de inspirație pentru înăsprirea legii de combatere a antisemitismului, care exista în forme diverse, la care contribuiseră anterior Adrian Năstase și Crin Antonescu, între alții. Legea 157/2018 „e inspirată de acea definiție”, eram informați într-un comunicat al MAE din 2021, care avea ca subiect (aparent) un eveniment istoric: „cinci ani de la adoptarea definiției de lucru”.

În Statele Unite, dat fiind amendamentul privind garantarea libertății cuvântului, s-a mers pe o cale ocolită. Adică peste 30 de state au adoptat, unul câte unul, definiția prin legi zonale promovate de guvernatori republicani și democrați. Dar amploarea protestelor studențești contra genocidului din Gaza a pus politicienii în fața urgenței de a bloca discuțiile prin amenințare.

Însăși forma brutală în care poliția a intervenit contra studenților e neobișnuită, dacă ne gândim că aceiași polițiști îngenuncheau solidari la protestele BLM. În America, inclusiv arderea drapelului național e considerată protejată de dreptul la liberă exprimare și nu au fost reprimate mitinguri contra guvernului american sau a președinților în funcție. Niciodată nu s-au dat legi care să interzică protestele față de războiul din Vietnam, Irak, Afganistan sau care să împiedice tinerii să critice guvernele altor țări, cum ar fi al Rusiei, Iranului, Siriei.

Un fapt notabil e și totalul control al opoziției pe această temă. Deși pacifismul e o temă populară în societatea americană și mai cu seamă în rândul tinerilor educați, nu există un candidat pe care să îl poată vota să reprezinte acest curent de opinie. Cei trei cu oarece șanse la prezidențiale - Biden, Trump și RF Kennedy - sunt mari susținători ai Israelului chiar și când înfometează două milioane de oameni deliberat și ucide zeci de mii de femei și copii în casele lor sau în taberele de refugiați.

Mai mult, candidații care se prezintă drept „conservatori” și anti-migrație, n-au o problemă nici măcar cu propunerea explicită făcută de guvernanții din Israel ca Europa și Statele Unite să preia milioanele de palestinieni, pe care altminteri îi demonizează ca „teroriști”. Ce fel de aliat de nădejde e o țară care îți livrează potențiali „teroriști” ca să facă o epurare etnică la ea acasă?

(3/3) Situația se repetă în oglindă în Europa, unde singura opoziție e ilustrată de partide aliniate aceleiași linii neocon dictate de la Washington și Ierusalim. Recent, s-au ținut la Budapesta și București două conferințe ale „conservatorilor”, patronate de Viktor Orban și George Simion. La ambele nu s-a pronunțat numele Israel și nu s-a suflat o vorbă despre dominația americană. S-a criticat doar UE și „stângismul”, s-au ținut prelegeri despre teoria suveranismului. Simon a vorbit despre moldovenii lui Ciolacu și „frații noștri romi”. (Cel puțin atât am văzut reflectat în presă.) Presupușii creștini de nuanță conservatoare nu au vreo tresărire față de măcelul din Gaza, inclusiv față de distrugerea a trei biserici creștine acolo, dacă asta le-ar periclita carierele politice.

Anul trecut, George Simion, care promovează o alianță între AUR și Likud (partidul lui Netanyahu), a fost la ambasada Israelului, unde și-a luat angajamentul că va aplica noua definiție promovată de IHRA despre antisemitism. Nu am cunoștință să fi mers la nicio altă ambasadă de pe glob, unde să fi făcut promisiuni echivalente sau să își ia angajamentul că va face ceva. Dacă vizitele Dianei Șoșoacă la ambasada Rusiei au scandalizat presa oficială, fiind amplu comentate, acel episod contrar doctrinei suveraniste a fost chiar lăudat sau notat fără comentarii.

Am mai prezentat în ultimii ani care sunt problemele acestei definiții neobișnuite și cum aduce ea atingere dreptului la liberă exprimare. E vorba de o definiție cu totul neobișnuită, vag formulată, sub care se poate ascunde absolut orice, însoțită în chiar corpul ei de o listă de exemple. Unul din exemple l-am amintit deja, cel privitor la devoalarea unei influențe evreiești în politică, economie, instituții. Atenție, e anulat principiul veridicității. Adică definiția (și legile ce sunt sau vor fi „inspirate de ea”) prezumă din start că e cu neputință să existe o astfel de influență. Și chiar dacă - prin absurd - ai demonstra existența ei într-un loc, tot ai fi vinovat de încălcarea legii pentru că ai spus că influența există.

Alt exemplu din lista ce însoțește definiția ar putea băga la pușcărie și preoții care citesc săptămâna aceasta versetele de la slujba Deniilor. Pentru că se încadrează în noua definiție și „acuzațiile că evreii l-ar fi ucis pe Iisus”. Ori, unele versete din Evanghelia după Ioan pot fi interpretate de un judecător zelos chiar în acest sens, la fel și multe texte patristice, care sunt incluse în slujbele din Săptămâna Mare. (Parte din slujbă a fost cenzurată în deceniile trecute prin ușoare modificări, considerându-se că limbajul era învechit și nepotrivit.)

Alte exemple din definiția nouă vizează chiar criticarea guvernului statului Israel, prin manifestații ce pot fi tendențios interpretate ca îndreptate împotriva evreilor. Sunt date ca exemplu: comparația între politicile statului Israel și cele ale Germaniei naziste, sau a pretinde de la statul Israel ce nu se pretinde altor țări. Ambele sunt problematice în condițiile în care există chiar urmași ai unor victime din holocaust, care au făcut acea comparație și au descris Gaza ca un mare lagăr de concentrare, care acum se transformă în lagăr de exterminare. Iar obligația de a nu critica acțiunile unui stat mai mult decât pe ale altora e bizară. Majoritatea presei s-ar închide dacă s-ar aplica un astfel de criteriu criticilor la adresa războiului dus de Rusia, cu motivul că nu-i poți critica pe ruși mai mult decât pe alții.

https://www.pbs.org/newshour/politics/house-passes-bill-to-expand-definition-of-antisemitism-amid-growing-campus-protests-over-gaza-war

https://holocaustremembrance.com/resources/definitia-de-lucru-a-antisemitismului

https://www.opensecrets.org/industries/summary?cycle=All&ind=Q05&recipdetail=S

https://elnetwork.eu/ihra-definition/

https://gov.ro/ro/media/comunicate/romania-i-i-asuma-aplicarea-definitiei-de-lucru-a-antisemitismului-adoptata-de-alianta-internationala-pentru-memoria-holocaustului

Cei pasionati de circoteca locala pot sta linistiti: candidatura Dianei Sosoaca la primaria Capitalei a fost in cele din urma acceptata dupa completarea dosarului de semnaturi.

Nu mi-e foarte clar de la cine ar putea rupe mai multe voturi prin candidatura simultana pentru Bruxelles si Bucuresti. Ca profil al alegatorilor, poate Piedone sa fie cumva apropiat. Sau poate Gabriela Firea, cu care are in comun mesajele feministe pe care le mai emite din cand in cand.

Dupa o contestatie, a fost primita si lista de euro-parlamentare a Partidului Diasporei, deschisa de Florin Calinescu. (Reprezinta diaspora banatenilor din Muntenia.) Fantomaticul partid va figura fara sigla pe buletinele de vot.

In schimb, viitorul fost sot Silvestru Sosoaca figureaza cu o sigla care face aluzie la fostul lui partid, disputat la partaj. Initialele ȘOȘ sunt scris in interiorul unei lacrimi. (De râs probabil. Mergea si o inima strapunsa de o sageata, dar daca el vrea sa planga pentru ce a pierdut, atunci sa planga.)

https://m.mediafax.ro/politic/diana-sosoaca-candideaza-la-primaria-capitalei-candidatura-liderului-sos-a-fost-admisa-22364295

Unde s-a mai pomenit ca un candidat din opoziție să se opună unor proteste contra administrației actuale? Și totuși Donald Trump a cerut ieri să fie oprite protestele din universitățile americane, în care polițiștii au intrat cu bastoanele și sprayurile lacrimogene și au făcut sute de arestări.

Statul paralel american și presa par dispuse să îl recupereze pe „odiosul” Trump, după cum remarcă și Adrian Pătrușcă. După doi ani în care s-a opus livrărilor de arme către Ucraina, Trump s-a sucit și a susținut noul pachet de 95 de miliarde de dolari pentru Ucraina, Israel și Taiwan. Brusc, revista Time l-a pus pe copertă și i-a luat un interviu binevoitor.

De fapt, pe subiectul Israel, Trump a fost dintotdeauna un politician care a pus America pe locul doi. O dezvăluire bombă făcută de el acum trei luni a trecut total neobservată. Într-un interviu dat Fox News, fostul președinte a divulgat că l-a omorât pe generalul Iranian Qaseem Suleimani la instigarea lui Bibi Netanyahu, care s-a retras în ultimul moment dintr-o operațiune care dă de înțeles că era un război contra Iranului.

Momentul e unul crucial pentru istoria contemporană, pentru că ar fi putut declanșa încă de atunci un război mondial. Actul a apărut din senin, pe 3 ianuarie 2020. Mult mai târziu aveam să aflăm că în toamna lui 2019 existase o mare criză pe piața împrumuturilor interbancare, urmată imediat de acum faimoasa simulare a unei pandemii (Event 201).

Întrucât Iranul nu a ripostat atunci sau pentru că Israelul s-a retras din înțelegerea inițială, cum susține Trump, în locul unui război direct am avut întâi războiul neconvențional numit operațiunea Covid - războiul conducătorilor contra popoarelor din lumea euro-americană, în principal, și China. Pandemia a fost la rândul ei oprită brusc de altă „operațiune specială” declanșată de Putin în Ucraina. Războaiele și pandemia au fost, între altele, pretextul unor gigantice îndatorări publice, care au pompat bani în sistemul bancar aflat în pană. (1/2)

(2/2)
Iată ce a spus Trump în interviul din februarie anul acesta:
- „Pe vremea mea, țineam Iranul sub control. Îi loveam dur pentru ceva ce făceau și... trebuiau să răspundă și ei. Simțeau necesar și înțelegeam. Știți că m-au sunat să îmi spună că urmează să lovească o anumită locație? Dar n-o s-o lovim, va fi puțin pe lângă.
- Cine vă suna?
- Iranul. Și ne anunțau (...) va trebui să vă lovim înapoi, nu vă mișcați. Au tras 16-18 rachete și lumea se mira cum au ratat (ținta) cu armament așa precis. Psihologic trebuie să răspundă, pentru populația lor. Cu toate rachetele alea, nimeni nu a fost ucis.”

(Situația dezvăluită de Trump seamănă izbitor cu seara în care Iranul a lansat o ploaie de rachete și drone peste Israel, fără să producă vreo victimă, după ce Israelul îi bombardase ambasada din Siria, ucigând șapte consilieri militari iranieni, inclusiv doi generali. O ripostă „telefonată”.)

Trump continuă: „Pentru populația lor trebuie să arate forță. Dar ne spuneau: vă rugăm să nu ne atacați. Eram respectați! Când l-am eliminat pe Suleimani, știți că Israelul trebuia să o facă împreună cu noi. Două zile înainte de „lichidare” au zis: nu putem s-o facem, nu putem.

Am zis: Poftim!? „Nu putem s-o facem”. Atunci am vorbit cu un general, care e grozav. I-am zis: generale, ce facem? O facem singuri? „Putem, domnule. De dumneavoastră depinde.” Am zis: o facem.
Dar Israelul era parte din (plan). Știți, Bibi era o parte importantă și aveam totul pregătit pentru că (Suleimani) făcuse lucruri îngrozitoare. A omorât atâția soldați de-ai noștri. (Se referă la trupele americane ce operează în Irak și Siria. n.t.) A pregătit atentate. ”

Nu e prima dată când Donald Trump se laudă cu acțiuni pe care le-a ordonat, ce au provocat pierderi de vieți omenești fără vreun proces, acțiuni ce ar fi putut stârni războaie de amploare. În 2017, Trump s-a lăudat public cum l-a impresionat pe președintele Chinei, Xi Jinping.

„Stăteam la masă, terminasem cina, eram la desert. Aveam cel mai frumos tort de ciocolată, pe care l-ai văzut vreodată. Președintele Xi îl savura. Și dădeam ordinul generalilor. Și i-am zis: dle președinte, tocmai am lansat 59 de rachete.... toate au lovit ținta de la sute de mile... e genial... tehnologia noastră e de cinci ori mai bună decât a oricui.... ce avem noi, n-are nimeni nici pe aproape.... (....)

Și zic: tocmai am lansat 59 de rachete spre Irak.
Rep: Spre Siria.
Trump: Da, spre Siria. Și vreau să știi asta. Că nu vream să se ducă acasă. Eram în Palm Beach....
Rep: (Cu un zâmbet uriaș de încântare și admirație.) Și cum a reacționat??
Trump: S-a oprit 10 secunde. Și a rugat interpretul să mai traducă o dată. Nu mi s-a părut un semn bun. A zis: dacă cineva folosește gaze, să omoare copii, e OK.”

(Ulterior, toată înscenarea cu folosirea gazelor de luptă de Bashar al Assad s-a dovedit o minciună. În schimb, în atacul ordonat de Trump „la tortul de ciocolată”, ca să-l uimească pe chinez, au murit 16 persoane. Felul în care o relatează și reacția reporteriței par rupte din dialogul unor psihopați. Iar reacția conducătorului chinez e și ea grăitoare pentru cinismul marilor puteri.) Așa că nu cred că Trump e pregătit de sistem ca să aducă pacea în noul mandat.

https://www.activenews.ro/opinii/S-a-predat-Donald-Trump-–-Statul-Paralel-pare-ca-ii-pregateste-un-nou-mandat-la-Casa-Alba-189087

https://www.timesofisrael.com/trump-israel-was-part-of-plans-to-kill-qassem-soleimani-backed-out-at-last-moment/

https://www.theguardian.com/us-news/2017/apr/12/trump-xi-jinping-chocolate-cake-syria-strikes

Polonia vrea ca Statelor Unite să aducă arme nucleare pe teritoriul ei, pentru a întări „flancul estic”, din care face parte și România. Președintele Duda e de părere că țara sa trebuie să facă parte din programul NATO „Nuclear Sharing” (de „punere în comun” a facilităților nucleare) ca răspuns la amplasarea unor arme similare ale Rusiei în Belarus.

Focoase nucleare americane, controlate de la Washington, se află în: Germania, Italia, Turcia, Olanda și Belgia. Alianța nord-atlantică are dotări nucleare pe rachete intercontinentale separat în Franța și Marea Britanie.

În replică, adjunctul lui Serghei Lavrov a spus că asemenea planuri nu vor asigura securitatea Poloniei, ci vor fi o țintă prioritară. După interviul dat de Andrzej Duda, alți guvernanți de la Varșovia au spus că s-a pripit și ar trebui să consulte guvernul. Duda a revenit cu alt interviu în care bate puțin în retragere și spune că decizia se va lua la nivelul NATO.

Rusia a transferat în Belarus, undeva între sfârșitul anului trecut și primăvara acestui an, arme nucleare tactice, care au o rază de acțiune mai mică. Acel gen de arme ar putea fi folosite „pe câmpul de luptă” ca parte dintr-un război convențional, spre deosebire de cele de mare amploare, care pot pulveriza orașe întregi. Dar până acum nu s-au folosit vreodată.

În ultimii ani, Vladimir Putin a menționat și scutul de la Deveselu ca o amenințare la adresa Rusiei, pentru că pe instalațiile de apărare anti-aeriană s-ar putea monta și rachete ofensive. Dar nu a lămurit niciodată dacă își propune distrugerea acelei instalații în cadrul războiului curent sau convingerea prin negocieri a părții americane să facă ceva în privința scutului.

O „linie roșie” trasată în trecut de Kremlin a fost și trimiterea de rachete cu o rază lungă în Ucraina. Săptămâna trecută, oficiali americani au dezvăluit că au trimis deja în secret Kievului rachete ce pot lovi la 300 km.

https://www.defenseromania.ro/varsovia-a-depus-o-cerere-oficiala-la-washington-pentru-ca-armele-nucleare-americane-sa-fie-depozitate-in-polonia_628108.html

https://www.digi24.ro/stiri/externe/rusia-ameninta-ca-va-ataca-polonia-daca-nato-aduce-arme-nucleare-pe-teritoriul-acesteia-2772099

https://www.aa.com.tr/en/europe/no-decision-yet-to-host-nuclear-weapons-says-polish-president/3205375

https://apnews.com/article/russia-ukraine-war-long-range-missiles-4d2254639eb5a503d8b0a291ed0680e9

Joe Biden a numit „xenofobe” o serie de țări ca Japonia, India, Rusia și China pentru că nu sunt suficient de deschise imigrației. Vorbind ieri la o strângere de fonduri, președintele a repetat vechea lui idee că diversitatea e sursa puterii Americii. (Din context s-ar deduce că auditoriul de la care încerca să adune bani de campanie era format din persoane proaspăt venite în SUA.):

„Știți, unul din motivele pentru care economia noastră crește sunteți voi și mulți alții. De ce? Pentru că noi primim (cu brațele deschise) imigranții. Motivul e ... uite... gândiți-vă. De ce stagnează atât de rău economic China? De ce are Japonia necazuri? De ce Rusia? Pentru că sunt xenofobi. Nu vor imigranți. Imigranții sunt cei care ne fac puternici.”

Multe din aserțiunile lui Biden din paragraful anterior sunt bizare sau discutabile. Statele Unite au fost, într-adevăr, construite de imigranți sosiți din Europa, într-un context foarte diferit de al majorității țărilor. Exceptând vechiul contingent adus pe vremea sclaviei, până prin 1965, SUA erau foarte restrictive în primirea celor de pe alte continente. (Pentru români, și azi mențin un regim strict de vize.) Nivelul de trai, siguranța publică, gradul de civilizație, puterea de cumpărare reală a salariului minim au cunoscut, dimpotrivă, un declin de când porțile s-au deschis pentru lumea a treia. Lucru care s-a întâmplat și în Europa de Vest.

În America sunt peste 20 de milioane de intrați ilegal, dintre care jumătate au venit pe vremea președinției lui Biden. Guvernatorii statelor componente și cetățenii de rând se plâng de amploarea fenomenului ca de o mare pacoste, care le copleșește sistemele de asistență socială și contribuie la cei 650.000 de oameni fără adăpost din țară. În generația tânără „Z”, (între 12 și 35 de ani) albii sunt deja o minoritate în Statele Unite, deci înlocuirea a avut deja loc, nu mai e o „teorie” cum se spunea. (1/2)

(2/2) Japonia are o omogenitate remarcabilă, 98% din locuitorii ei fiind japonezi. Ceea ce nu a împiedicat-o să fie între cele mai prospere, sigure și avansate tehnologic țări de pe glob. Teritoriul restrâns al insulelor sale lipsite de resurse o plasează între țările cu o densitate destul de mare, mai ales în metropole ca Tokyo, unde s-au inventat „garsonierele” de dimensiunea unei debarale.

Totuși, țara primește anual peste 2 milioane de noi veniți, mai ales din locuri ca Filipine, China, Vietnam, Coreea, Brazilia. Nu ar fi păcat să dispară o civilizație unică precum cea niponă? Finalitate care contravine atât de lăudatei „diversități”.

E straniu și că Biden insultă un aliat strategic în confruntarea cu China. După ce Truman a aruncat cele două bombe de la Hiroshima și Nagasaki, care au ucis 2-300.000 de oameni, Japonia a devenit un fidel susținător al intereselor americane în Pacific.

India e altă alegere hilară ca exemplu, fiind țara cu cei mai mulți locuitori din lume: 1,5 miliarde. Nu doar că nu duce lipsă de oameni, ci e un mare exportator spre Europa, America și restul Asiei. Populația Indiei e mai mare decât a întregii Europe (inclusiv Rusia) și Americii de Nord împreună.

Și nu s-ar putea spune că îi lipsește „diversitatea”, având 22 de limbi oficiale și posibil peste 700 de limbi vorbite pe întinsul său, cu o mare varietate de rase și religii, care nu de puține ori duc războaie sângeroase.

Dacă punem într-un „verificator de adevăr” și insinuările despre stagnarea țărilor rivale, s-ar putea să ne dea cu virgulă. „Monoculturala” Chină are și ea vreo 300 de limbi și dialecte pe teritoriul ei. Probabil asta explică una din cele mai spectaculoase creșteri economice consemnate în istoria omenirii. În ultimii 50 de ani, China a avut și decenii cu creștere medie de 10%, cel puțin după propriile raportări. În tot cazul, a crescut suficient să ajungă a doua economie a lumii și o rivală pentru America.

Nici Rusia nu se poate spune că duce lipsă de diversitate, cu cele aproape 200 de grupuri etnice din componența federației. Deși nu e chiar o destinație predilectă, are cel puțin 11 milioane de imigranți în granițele ei. Și, în ciuda războiului, nu s-ar spune că stagnează. A avut o creștere economică de 2,2% anul trecut, față de media Uniunii Europene, de 0,7%. Și peste țări foarte diverse ca Suedia, care a avut minus 0,7% sau Germania minus 0,5%. Pentru anul viitor, FMI prognozează pentru ruși o creștere de 3,2%. Dacă ar avea mai mulți ceceni, probabil s-ar descurca chiar mai bine.

https://edition.cnn.com/2024/05/02/politics/biden-japan-xenophobic-us-ally/index.html

Ben Shapiro și Daily Wire au obținut în instanță un fel de ordin de restricție, care o împiedică pe fosta lor angajată, Candace Owens, să se mai refere la ei. („gag order”) Asta în timp ce, în public, pretindeau că negociază o dezbatere filmată între Owens și Shapiro.

Glenn Greenwald, ziarist laureat cu premiul Pulitzer, a dezvăluit că platforma pseudo-conservatoare și comentatoarea de culoare au apelat la un mediator juridic după ruperea contractului de muncă. Owens, care era cea mai populară vedetă a trustului cu cea mai mare audiență în zona dreptei, a fost concediată pentru criticile ei la adresa Israelului.

Deși pretindeau că vor ca dezbaterea să aibă loc chiar în studiourile lor, cei de la Daily Wire au dat fuga la mediator, de la care au obținut condiții care fac dezbaterea imposibilă. Noii termeni îi interzic să spună orice l-ar pune într-o lumină proastă pe Shapiro și firma lui. Între „probele” aduse de pârâcioși se numără inclusiv vina că Owens a apreciat anumite postări pe rețelele sociale (fără să spună ea însăși ceva) sau că a distribuit un clip în care un comic râdea de Ben Shapiro că e capabil să câștige dezbateri doar cu adolescenți stângiști din facultăți.

Într-adevăr, imaginea falsă a celor de la Daily Wire, ca Ben Shapiro sau Jordan Peterson, e construită pe astfel de trucuri și pe o promovare agresivă în care s-au băgat foarte mulți bani. Ambii au fost lansați cu filmări în care pun la punct tot felul de puști sonați, în comparație cu care păreau inteligenți și maturi, cu explicații de genul „sunt doar două genuri”. Ben Shapiro avea ca motto „faptele nu țin cont de sentimentele tale”, chipurile era mare luptător pentru adevăr cu orice risc, nu conta pe cine ofensează.

Fațada s-a prăbușit în ultimele luni, când Shapiro și trustul lui media au devenit suporteri ai cenzurii și ai „culturii anulării”, pe care se prefăceau că o condamnă până acum. Iar așa zisul psiholog Jordan Peterson s-a dovedit mai bipolar decât o balenă cu părul mov. Când nu e internat la dezintoxicare sau la balamuc, ba plânge din senin, ba zbiară să fie dus genocidul până la capăt, parcă e tot timpul în criză de pastile.

Mult mai important decât prăbușirea credibilității respectivilor impostori, pentru cine mai are discernământ, e cum a fost mediatizat tot scandalul. Presa „rivală”, cum se presupune că ar fi cea mainstream, de stânga, te-ai fi așteptat să facă un deliciu din penibilizarea Daily Wire. Ba, mai mult, să sară în apărarea unei angajate în fața unei corporații capitaliste, având în vedere că e vorba și de o femeie însărcinată și de culoare. Toate ingrediente erau acolo. Dar în locul unei solidarități pe această linie, a urmat omerta din partea presei mari, atât de preocupată de minorități în alte contexte. Așadar, dezbaterea nu va mai avea loc. Micuțului Ben i-a fost frică.

https://greenwald.locals.com/post/5586131/as-the-daily-wire-publicly-negotiated-a-debate-with-candace-owens-it-secretly-sought-and-obtaine

Cu două milioane supuși înfometării în lagărul din Gaza, coloniștii dau și ei o mână de ajutor, cum pot. Când guvernul lor lasă convoaiele cu ajutoare să treacă, vin pe cont propriu și aruncă alimentele din camioane pe jos.

https://www.youtube.com/shorts/rnbi5n-B3TA

Când stăpânii arhivelor mai lăsau să transpire în presă câte un angajament de colaborare cu Securitatea, cei mai loviți erau cei cunoscuți ca anticomuniști. Pentru că acolo apărea elementul de surpriză și acuza de ipocrizie. De exemplu, nu îl afecta cine știe ce pe Dan Voiculescu. Acolo putea să te surprindă doar că n-apărea gradul destul de mare. Dar pentru alții era fatal, ca pentru Mona Muscă, Bălăceanu Stolnici, deși nu erau nici pe departe mai răi decât alții. (Chiar a fost păcat să fie eliminați de pe scenă, având în vedere ce generații au venit după.)

Ba, pentru unii trecuți prin închisori, ca Alexandru Paleologu, era chiar o mare nedreptate să îi judece public unii care n-au trecut pe acolo și n-au fost nici eroi în epocă. Ideea e simplă: dacă ar ieși un dosar al lui Iliescu ar fi apă de ploaie, dacă ar ieși unul al lui Liiceanu, ar fi devastator pentru imaginea pe care s-a străduit să și-o creeze.

La fel se prezintă problema și pentru SUA, UE, UK, care s-au prezentat de multe decenii ca puteri morale, îndreptățite să dăscălească pe alții despre democrație, libertate și drepturile omului. Și care au vorbit în numele „comunității internaționale”. Nu sunt mai rele în sine decât rivalele lor din BRICS. Per total nu oferă mai puține libertăți și oportunități. Dar ipocrizia lor produce un contrast tot mai ridicol. Da, America e Liiceanul planetei.

Susținerea lor activă pentru genocidul din Gaza, pe care îl apără prin veto la ONU, îl acoperă mediatic, îl finanțează și înarmează cu bombe, e o catastrofă de imagine pentru ele. Sacrificiul pe care politicienii lor sunt dispuși să îl facă, să își salveze carierele și o țară mică „oarecare”, e irațional și trezește opinia publică la realitatea că nu mai au control asupra clasei politice. Și dacă nu mai au, democrația nu există.

Iar primii care văd că împăratul umblă gol sunt, ca de obicei, copiii, studenții din marile universități. Tocmai cei mai îndoctrinați cu ipocrita teorie a excepționalei democrații, care luptă contra tuturor nedreptăților istoriei, contra tuturor tiraniilor, pentru totala egalitate și oblojire a celor slabi. Sunt cei mai duși la biserica laică unde se oficiază cultul victimei. La fel, cei mai dezamăgiți de Liiceanu în acel exemplu fictiv, ar fi la noi cei care au citit toate colecțiile Humanitas, cu abonament la Dilema și 22, nu urmăritorii lui Șoșoacă de pe TikTok. (1/2)

(2/2) O întrebare cheie e de ce nu profită Rusia sau China de acest moment jenant pentru „lumea liberă” occidentală? De ce nu se urcă ele la tribuna morală a „comunității internaționale”, a „lumii civilizate”, de la care s-au prăbușit în șanț SUA-UE? Pentru că și ele sunt mai atente la calcule cinice și preferă să își ia aliat marea finanță globală spre o lume, cum spun ei, multipolară, în care să detroneze actualii lideri cu acea complicitate din interior.

Blatul dintre Putin și Netanyahu, care a funcționat în ambele războaie curente, se vede și din avion. Chinei s-ar putea să nu-i displacă nici dacă America ar face până la capăt gafa să intre și într-un război cu Iranul și lumea musulmană; în care să se împotmolească mai rău decât în Ucraina. Cum se spune: să nu întrerupi adversarul când greșește.

În lipsa unor ieșiri la rampă ale marilor puteri, se înmulțesc cele de la țările mici și mijlocii, spre mari. Important la aceste reacții nu e că țări ca Turcia n-au îndreptățirea morală să critice genocidul altora. Știrea e că „până și” țări ca Turcia se plasează pe o treaptă etică superioară țărilor cu pretenții din UE și America de Nord. Țările care tac acum își pierd din relevanță și din blazon.

Așadar, iată câteva exemple din ultimele zile: Președintele Columbiei a anunțat că rupe relațiile diplomatice cu Israelul, numindu-l pe Netanyahu „genocidar”. Gustavo Petro s-a solidarizat cu președintele Braziliei, Lula da Silva, care a făcut afirmații similare.

Turcia anunță că rupe toate relațiile comerciale cu Israelul, până când nu va permite un flux „neîntrerupt și suficient” de ajutoare către Gaza. Deci să înțelegem: ce îi cere e să oprească blocarea transporturilor de alimente, adică să nu mai înfometeze cu bună știință milioane de oameni, ca armă de război. Vi se pare o cerință aberantă, deplasată, antisemită? Sau ceva ce era de la sine înțeles că trebuiau să facă toate țările normale la cap?

Iar aici trebuie să remarc că desculții din Yemen au fost primii care au văzut corect situația înaintea marilor diplomații, deși la data respectivă am considerat că greșesc să atace navele altor țări, ce treceau spre Israel. Era o formă de embargou, fie ea și ilegală. Iată că n-au fost anihilați de americani, cum îmi imaginam.

În plus, Turcia se constituie și parte alături de Africa de Sud, în procesul de genocid de la Haga.

https://www.g4media.ro/israel-hamas-columbia-presedintele-petro-anunta-ruperea-relatiilor-diplomatice-cu-israel.html

https://www.bbc.com/news/world-middle-east-68945380

https://www.reuters.com/world/turkey-join-south-africas-genocide-case-against-israel-world-court-minister-says-2024-05-01/

Mi-e frica sa mai intru pe Youtube ca imi cere Nicusor bani. Are niste reclame, in care zice ca are nevoie de donatii. Nu poate si el sa ia din buget, ca toata lumea, ca sa nu concureze cu UNICEF si Salvati copiii?

Există și reversul solidarității internaționale, care se înfiripă în fața evidențelor. Arabia Saudită a început să aresteze persoane care au scris lucruri critice despre Israel, într-un efort de „normalizare” a relațiilor cu o țară cu care nu a avut niciodată legături diplomatice. Arestarea cuiva chiar și pentru comentarii lăsate cu 10 ani în urmă nu e ceva neobișnuit în regatul controlat de clanul Saud, scrie Bloomberg.

Anul trecut, mai multe țări arabe se aflau în negocieri cu Ierusalimul pentru acorduri de prietenie, care s-au oprit după riposta disproporționată a regimului Netanyahu la atacul de pe 7 octombrie. Pe măsură ce bombardamentele au luat forma unui genocid în ultimele șapte luni, opinia publică mai ales din țările musulmane a devenit furioasă chiar pe propriile guverne, pentru că nu pun presiune în sprijinul palestinienilor, prin măsuri ca oprirea schimburilor comerciale.

Un sondaj efectuat în decembrie arăta că 96% dintre cetățenii saudiți se pronunță pentru ruperea oricăror legături cu Israelul. Dar țara lui Mohammed bin Salman nu e cunoscută ca o democrație, în care să conteze opinia supușilor și doar abundența petrolului ei o protejează de genul de critici și sancțiuni la care e supusă, de exemplu, marea rivală a ei din regiune, Iranul.

Valul de arestări semnalează că presiunea americană asupra vasalului de lux s-a accentuat. Și ironia totală e că una din cele mai retrograde tiranii ale prezentului e împinsă să ia măsuri anti-democratice pentru a apăra reputația „singurei democrații” din Orientul Mijlociu. Se mai observă și că America devine exportatoare nu de „valori democratice”, ci de represiune, la fel ca în cazul exportului de corectitudine politică. Iar legea votată ieri în Camera Reprezentanților de la Washington, care implicit interzice criticarea statului Israel, va fi treptat impusă și altor țări din sfera ei de influență.

Bloomberg dă și exemple de arestați recent. unul chiar din elita administrativă a regatului. Alt arestat se face vinovat că a cerut boicotarea firmelor americane, iar un ziarist, pentru că a scris că Israelul n-ar trebui iertat pentru ce face. Se pare că spațiul de manevră în vibranta presă saudită e destul de limitat. (Nu cred că asta aveau în vedere cei care aveau pe vremuri sloganul „monarhia salvează România”.)

Surse guvernamentale, care din motive logice au preferat anonimatul, au confirmat că actuala campanie de cenzură are ca obiectiv prevenirea apariției unei opoziții care să simpatizeze cu Iranul.

Nu se mai spune cum are de gând să joace în eventualitatea unui război în regiune. Arabia Saudită și Iran s-au războit prin intermediar în Yemen, posibil și în Siria, prin grupări susținute la vedere sau nu. În șapte ani de război în Yemen, au murit peste 370.000 de persoane, iar bombardamentele saudite asupra civililor au fost un factor important, dar care a primit puțină atenție a presei.

Prințul Mohammad bin Salman a trecut ca o tigaie de teflon și peste scandalul asasinării comandate de el a ziaristului de la Washington Post, Jamal Khashoggi. În 2018, agenții lui MBS l-au asasinat și tranșat în sediul ambasadei din Istanbul, de unde l-au scos în valize separate. „Incidentul” nu apare nici măcar menționat pe pagina de Wikipedia a prințului, care nu are nici tradiționala rubrică despre „controverse”, cum au aproape toți politicienii lumii.

https://www.bloomberg.com/news/articles/2024-05-01/saudi-arabia-steps-up-gaza-arrests-as-israel-ties-edge-closer

https://www.middleeastmonitor.com/20240502-saudi-citizens-increasingly-face-arrests-for-criticising-israel-on-social-media/