Eu apreciez într-o mai mică măsură schimbările politice urmărind sondajele. Pentru mine un sistem de coordonate este mai curând mitologia politică - în ce măsură în spațiul public se nuanțează un mit politic, care ar determina niște "mișcări de trupe" și dacă există o figură politică în jurul căreia se construiește acest mit.

Pur și simplu, la ora actuală nu există nicio alternativă în Moldova. Nici nu e clar, deocamdată, dacă există o cerere pe piață pentru ceva nou, chiar dacă o parte nu mai este atât de fascinată ca acum un an.

Ar fi prea devreme să se vorbească acum despre niște schimbări cardinale în viața politică, chiar dacă situația socio-economică se înrăutățește și se va înrăutăți. O criză în economie nu presupune neapărat și o criză politică.

În politică funcționează principiul enunțat de personajul lui Gheorghe Dinică în "Filantropica":

"Mâna întinsă care nu spune o poveste nu primește pomană"

Actorul politic trebuie să fascineze, să impresioneze, să stoarcă o lacrimă cu o poveste, al cărui personaj este el și cetățeanul. Mitodesignul politic este cel care explică care este esența luptei între bine și rău, care este ținta finală și ce reprezintă fiecare personaj al povestei.

Iată că atunci când vorbim despre un partid sau politician, trebuie să ne întrebăm ce poveste are în spate și dacă există în general o poveste, ce arhetip reprezintă el. Fără o poveste el nu poate deveni un personaj al vieții politice.

Politica este o artă de a minți frumos, iar dacă în spațiul public nu există o minciună (în sens bun al cuvântului) care să fascineze și să miște masele, atunci nu putem vorbi de niște schimbări.

Parlamentul Italiei a fost dizolvat. Urmează noi alegeri parlamentare, iar dreapta național-conservatoare este cea mai favorizată.

Se așteaptă ca marele câștigător să devină Fratelli d'Italia (Giorgia Meloni) - care în alegerile anterioare n-au depășit pragul electoral, însă acum sunt pe primul loc în sondaje.

Există mari șanse ca viitoarea majoritate să fie alcătuită din FdI, Lega și Forza de Italia.

Mi se creează o vagă impresie că adevăratul scop al vizitei premierului Nataliei Gavriliță în SUA a fost tatonarea terenului pentru o eventuală scoatere în afara legii a Partidului Șor, pentru că anume de reacții la Washington se temea cel mai mult actuala guvernare.

De ce probleme majore este preocupat Klaus Iohannis:

"Am trimis împreună cu Gitanas Nauseda, președintele Lituaniei, Kaja Kallas, primul ministru al Estoniei, Arturs Krišjānis Kariņ, primul ministru al Letoniei și Mateusz Morawiecki, premierul Poloniei o scrisoare adresată instituțiilor UE cu privire la necesitatea de a promova istoria și memoria europeană în întreaga UE, care ar trebui să facă parte din programele educaționale naționale ale tuturor statelor membre"

Bau-bau

În România riscă să izbucnească un conflict interetnic major: toate echipele de microbiști români cer anularea meciului între echipa Ungariei și a ținutului secuiesc. În viziunea peluzelor, acest meci ar reprezenta un atac la securitatea națională și o incitare la separatism.

În cazul în care Federația Română de Fotbal și Guvernul României nu vor reacționa, vor prelua inițiativa:

"Dacă așa zisele puteri ale statului nu vor fi capabile să oprească acest pericol vom prelua noi cârma și ne vom apăra țara cu toate forțele posibile".

Oare cine este interesat de provocarea unui conflict între România și Ungaria?

În același timp cu amenințările microbiștilor de a provoca un conflict interetnic, structurile MAI amenință cu o grevă după eșuarea negocierilor pentru contractul colectiv:

"elementul de noutate a actualei situaţii este reprezentat de faptul că personalul contractual din MAI - IGPR, IGPF, IGI, IGAV, DGPI, DGA, ISU, JANDARMERIE şi toate celelalte structuri care au încadrat personal contractual nu are nicio interdicţie prevăzută în lege pentru a organiza grevă”.

Mesajul este iarăși dur:

"...putem spune că este un moment de cotitură care poate declanșa scânteia nemulțumirilor mocnite din întreaga structură de apărare, ordine publică și siguranță națională"

Ce face "patriotul român" când Viktor Orban critică politica neocolonialistă a SUA și UE? Unul rătăcit vine cu o pancartă "Transilvania, pământ românesc" (a descoperit apa caldă, vorba aia), iar altul - un deputat PSD, Silviu Macovei, cere premierului ungar să-și ceară scuze României pentru "jignirile" aduse SUA și UE.

Penibil și rușinos.

Românii au luat Ardealul în 1918, i-au bătut măr pe unguri în 1919 de au ajuns la Budapesta, și-au întors Ardealul de Nord în 1944. Gata, maghiarii au fost învinși în câteva rânduri. Nu e suficient? De ce să te comporți ca un popor mic și frustrat, care ar avea sentimentul celui înfrânt?

Nu așa se comportă o țară învingătoare și sigură pe sine.

Deloc întâmplător, ceva mai devreme Croația a provocat un conflict diplomatic cu Serbia, după ce a interzic președintelui sârb, Aleksandar Vucic, să viziteze memorialul de pe locul unde a existat lagărul de concentrare Jasenovac.

În același timp, într-o situație de criză, când statul român are nevoie de niște aliați în eventuale politici nocive ale Comisiei Europene, se încearcă detonarea unei bombe în relațiile dintre Budapesta și București. A se observa, de fiecare dată când apar oportunități de cooperare strânsă între Ungaria și România, sunt lansate tot felul de petarde pentru a ridica cortine de fier.

Spre exemplu, să ne amintim cum în mai 2020 chiar Klaus Iohannis ("marele naționalist român") a venit cu o declarație șocantă despre cum "PSD vrea să vândă Ardealul ungurilor".

Adică, nu e vorba de niște elemente marginale, care răsar din când în când, ci de niște forțe din interiorul statului român, care promovează insistent această agendă subversivă. Niște lozinci pseudo-naționaliste sunt utilizate tocmai pentru a anihila orice tentativă de resuveranizare a României.

Apărarea suveranității și intereselor naționale ale statului român - ăsta este adevăratul naționalism. Slogane cu "Ardealul, pământ românesc", "Vrem tezaurul înapoi" sunt niște clișee exploatate tocmai pentru a menține România în stare de paralizie totală, într-o permanentă vulnerabilitate față de "partenerii strategici".

Eu sper că ultima declarație a Maiei Sandu la TVR, care a spus că acordul de încetare a focului cu regiunea transnistreană "a fost semnat sub amenințarea armatei a 14-a", a fost o nouă o eroare de exprimare și de comunicare și nu reflectă o intenție de a denunța documentul. Asta ne mai lipsea în situații și așa destul de tulburi.

Veaceslav Ioniță a sesizat pe Facebook că o publicație de propagandă euro-atlantistă de la Chișinău (Ziarul de Gardă) este marcată accidental de platformă ca "Entitate controlată de Federație Rusă". Ce faci, Zucki? Ai înebunit, bați în ai tăi?

Îmi scăpase o perlă a lui Valeriu Pașa (e prezentat ca "expert în dezinformare", chiar dacă nu are o astfel de pregătire), care în aprilie declara publicației Insider că jurnalistul american de la Fox News, Tucker Carlson, va fi interzis în Republica Moldova.

Ce se aude? L-au interzis sau nu?

Ieri am terminat lucrarea lui Niall Ferguson - "Turnul și Piața. Rețele, ierarhii și lupta pentru putere". O minunată analiză a istoriei universale din perspectiva teoriei rețelelor sociale, despre modul în care structurile de rețea au răspândit idei și inovații, cum au contribuit la formarea structurilor de putere, a sistemului colonial, a relațiilor internaționale. De ce unele rețele au avut succes și de ce unele au eșuat. Cum Germania a încercat să provoace un jihad islamic mondial în 1914 din Imperiul Otoman și până în India, îndreptat împotriva Antantei. În cele din urmă, strategia rețelelor subversive a funcționat doar în raport cu Imperiul Rus, prin revoluția din 1917.

De aici aflăm cu a fost creată și cum a funcționat rețeaua lui Rothschild, în ce măsură organizațiile secrete au reușit să influențeze procesele politice, dar și impactul platformelor de socializare asupra noilor realități politice.

Cu alte cuvinte, e o abordare destul de interesantă a istoriei și a realităților curente.

#cărți

Măi, ce expresie a introdus în circuit cei de la Bruxelles: cică, "reducerea cererii de gaz". Asta pentru că "reducerea consumului" sau "raționalizarea" sună urât pentru urechea omului de rând.

Limba birocrației europene are un farmec aparte