✔️ TEATRU IEFTIN PARIZIAN / Într-un discurs de 90 de minute la Universitatea Sorbona, Emmanuel Macron a jucat din nou rolul rebelului anti-american și al suveranistului european din grupul de globaliști de la Davos.

Puțini îl (mai) cred. Președintele Franței a atins un record negativ de popularitate printre compatrioți, în timp ce grupul său RENEW riscă să ajungă pe locul 4 în Parlamentul European după alegerile din 9 iunie. O adevărată catastrofă.

Macron a subliniat o serie de adevăruri aproape axiomatice în încercarea de a capta electoratul dispus să voteze pentru o Uniune federalizată, cu puteri discreționare în raport cu statele membre și mult mai independentă față de SUA, China și Rusia.

La fel de subtil ca globaliștii Geoană sau Hellvig, șeful de la Palatul Elisee a simțit bine valul suveranist din Europa și acum încearcă să-l spargă, redirecționându-l către partidul său. Călcați în picioare de Casa Albă, CIA și Pentagon prin intermediul marionetelor de la Bruxelles, europenii ar trebui acum să ceară și mai multă putere pentru potlogari ca Ursula von der Leyen, în ideea de a ține piept presiunilor venite dinspre Washington.

Președintele francez avertizează că Europa ”poate muri”. Prin moartea Uniunii, el înțelege pierderea puterii Bruxelles-ului (aka puterea Parisului și a Berlinului) asupra statelor membre. Fenomenul s-ar putea întâmpla dacă proiectul suveraniștilor grupați în jurul lui Viktor Orban ar avea succes la alegerile din 9 iunie.

Îgnorând în mod intenționat evidența, Macron spune că Europa ”trebuie să arate că nu va fi niciodată un vasal pentru Statele Unite”. Dar deja este, cher Emmanuel, și încă de foarte mulți ani! Doar că europenii abia recent au conștientizat realitatea și, drept consecință, acum sunt foarte mânioși. Simplii cetățeni contestă vehement slugărnicia politicienilor din capitalele UE în raport cu Casa Albă. Iar asta se va vedea la vot.

Asistăm la o încercare disperată a lui Macron de a deturna atenția de la adevăratele probleme. Globaliștii liberali din UE nu pot și nici măcar nu vor să rupă cordonul ombilical dintre Washington și Bruxelles. Ei încearcă doar să canalizeze sentimentul anti-american (firesc, în lumina evenimentelor) în propriul beneficiu. Mai precis, înspre întărirea atribuțiilor Bruxelles-ului, cu o centralizare excesivă și cu pârghii suplimentare oferite statului – atât în economie (vezi subvențiile SUA și ale Chinei în industriile importante), cât și în raport cu monitorizarea populației (reguli mai stricte de moderare pe rețelele de socializare).

”În fiecare an, economiile noastre se duc pentru a-i finanța pe americani sau, în orice caz, pe non-europeni. Este o aberație. (...) Epoca în care ne bazam producția în China, în care ne delegam apărarea în SUA și în care ne luam energia din Rusia s-a încheiat. Regulile jocului s-au schimbat”, a declarat Macron, în pur stil demagogic.

Președintele francez încearcă destul de transparent să pună Parisul în centrul preocupărilor europene pentru cumpărarea de armament fără aportul Pentagonului, dintr-un fond comun stabilit de Bruxelles. În același timp, mizează pe faptul că industria nucleară a Franței va fi un pilon important în Green Deal-ul următorilor ani.

În rest, așa-zisa autonomie europeană în raport cu SUA, China și Rusia rămâne o gargară ieftină pentru ignoranți, pe fundalul alegerilor din 9 iunie și a perspectivei ca Donald Trump să preai fotoliul de la Casa Albă.

”Oricât de puternică ar fi alianța noastră cu SUA, nu suntem o prioritate pentru americani. Ei au două priorități: ei înșiși - destul de corect - și China”, a mai subliniat Macron la fel de axiomatic, însă fără să arate, în mod practic, cum ar putea europenii să scape de umilitorul statut de slujnică la Casa Albă cu salariul minim pe economie, amenințată de spectrul falimentului.

🚩 https://opozitia.net/2024/04/26/intr-un-discurs-adresat-francezilor-macron-gesticuleaza-despre-europa-pe-un-ton-electoral/

😎 PE SURSE / Ucraina a retras tancurile americane Abrams de pe linia frontului pentru mici probleme la frâna de mână și la centura de siguranță stânga-spate.

🔴 NEWS ALERT / Klaus Iohannis i-a propus Ursulei von der Leyen, printr-un SMS trimis în miez de noapte, să facă schimb de funcții: să vină ea în locul lui, la comanda NATO, iar Klaus să preia șefia Comisiei Europene. D-na Kovesi se va ocupa de formalitățile de transfer și de închiderea dosarului Pfizer.

✔️ CE NI SE PREGĂTEȘTE / Premierul Ciolacu își va aminti cu siguranță ”gluma” lui despre moldoveni și atunci când situația din Transnistria va deveni explozivă. Există toate șansele ca fenomenul să aibă loc în viitorul apropiat.

Din ce în ce mai mulți ofițeri NATO și din Ucraina își fac drum la Chișinău pentru a pregăti terenul. Mica dar ambițioasa armată a Maiei Sandu tocmai s-a procopsit cu echipament medical în valoare de 700.000 de euro, donat din preaplinul visteriei NATO. Se fac planuri cu harta pe genunchi, se trasează direcții de atac și de aprovizionare cu muniții pentru frontul transnistrean.

România este în sfârșit vioara-ntâi. Iohannis se simte maestru de ceremonii și abia așteaptă să le demonstreze rușilor că eșecul de la Stalingrad, din 1943, a fost doar o întâmplare nefericită. Acum suntem mult mai bine pregătiți și extrem de motivați – cel puțin asta reiese dacă te uiți, în treacăt, la A3-CNN, Digi24 și ProTV.

Armata de troli NAFO de pe rețelele sociale a devenit extrem de agresivă. Dovadă că serviciile secrete simt apropierea momentului și încearcă să descurajeze opoziția de orice natură.

Să ne imaginăm puțin cum ar arăta ziua X. Un atac ucrainean sub steag fals cu zeci de victime în rândul moldovenilor din Transnistria declanșează ”Operațiunea Tiraspol”. Aici problema este una de credibilitate. Cum facem să pară justificat atacul ”rusesc” asupra unei regiuni controlate de ruși? Avem deja câteva precedente (vezi NordStream) și opinia publică o să înghită foarte greu alte explicații similare, la fel de SF.

Un detașament paramilitar ”moldovenesc” de extremă dreapta, care luptă pentru eliberarea Transnistriei de sub jugul rusesc, ar putea fi soluția ideală. Nu ar fi nevoie decât de un cont de Telegram, un presupus lider, o finanțare solidă și atacuri asupra instituțiilor din Tiraspol la momentul oportun. Simultan ar fi vizat și depozitul de armament de la Cobasna, care adăpostește circa 20.000 de tone de muniții.

Stadiul 2 al operațiunii: intră în scenă propaganda euroatlantistă. Maia Sandu denunță ”atacuri mârșave” ale separatiștilor pro-ruși susținuți de Ilan Șor și de Kremlin. Trupe ucrainene aflate în proximitatea depozitului de la Cobasna sar în sprijinul autorităților de la Chișinău, care decretează ”starea de necesitate”. Începe războiul între pro-rușii conduși de liderul transnistrean Vadim Krasnoselski și mica armată a Maiei Sandu, sprijinită de trupele lui Zelensky. Pentru a-și proteja oamenii, Kremlinul intervine fie prin lovituri aeriene țintite, fie prin parașutări de trupe în zona de conflict.

Stadiul 3: Iohannis iese pe micul ecran într-un Breaking News de zile mari. România își exprimă ”sprijinul necondiționat” față de frații noștri de peste Prut și condamnă vehement ”intervenția militară a Moscovei în Rep. Moldova”. În baza parteneriatului strategic cu Chișinăul, președintele ordonă trupelor române să treacă Prutul, în deplină concordanță cu noile Legi ale Apărării votate recent de parlament. După cum știm, în Moldova locuiesc cel puțin 600.000 de cetățeni cu pașaport românesc. Se creează astfel premisele ca o țară NATO (aka România) să intre în conflict direct cu trupele Kremlinului.

În această etapă a războiului, în contextul descris mai sus, se pune întrebarea firească dacă românii ar trebui să se simtă foarte motivați și deplin întreptățiți să lupte în armata globalistă a lui Joe Biden & Asociații.

Oare soldații noștri ar apăra interesele României sau mai degrabă pe cele ale Pentagonului? Despre ce fel de ”patriotism” putem vorbi, din moment ce conflictul a fost declanșat special pentru a ne implica în calitate de carne de tun, în Armata Globalistă?

Mulți dintre români spun, mai în glumă, mai în serios, că abia așteaptă să primească o armă și câteva încărcătoare. Însă nu pentru a trece Prutul, ci pentru a rezolva problema cu tristele marionete de la București - din guvern, de la Cotroceni și din parlament.

⛔️ https://opozitia.net/2024/04/27/presa-pune-in-lumina-reflectoarelor-procesele-lui-trump-dar-tace-in-privinta-lui-biden/

✔️ 21 DE RUBINI + UN PAPAGAL / Pedepsirea, sub orice formă, a delictului de opinie, echivalează cu moartea democrației. Uniformizarea gândirii, impusă prin diverse metode de globaliștii de la Washington și Bruxelles, este specifică dictaturilor pe care liderii neoliberali tocmai le înfierează cu mânie elitistă.

În loc să discute despre mesajul transmis de filmul ”21 de rubini”, propaganda guvernamentală și cea a BOR au ales să-l pună la zid pe regizorul-preot Ciprian Mega pentru îndrăzneala de a participa la festivalul de la Moscova. Mai mult, i-au reproșat discuțiile cu înalți oficiali, printre care Zaharova și chiar președintele Putin (potrivit unor surse din apropierea regizorului român).

Folosit de mass-media oriunde e nevoie de ”opinia ecumenică, pro-occidentală” a Bisericii Ortodoxe, Vasile Bănescu a inspirat adânc și a mitraliat dușmanul în stilu-i binecunoscut: ”A te întâlni și întreține amical cu cineva considerat criminal de război la nivel internațional dezonorează și descalifică crunt din punct de vedere moral și intelectual”. Iată o poziție profund creștină, identică celei manifestate de Zelensky, care a exclus prin lege orice posibilitate de negociere cu președintele Putin.

De altfel, într-un interviu acordat gazetei de perete a Ambasadei SUA (aka Europa Liberă), regizorul-preot Ciprian Mega a intuit foarte bine capacitatea și în același timp dorința d-lui Bănescu de a pune umărul în sprijinul propagandei oficiale: ”Niciun război de pe lumea aceasta nu poate fi încurajat de un preot. Eu m-am rugat pentru victimele acestei terori, pentru victimele din ambele părți ale frontului. Așa cum mă rog pentru victimele din Gaza, pentru cele din Irak, pentru cele din fosta Iugoslavie, mai ales. În dreptul celor răposați de moarte năprasnică, nu pot cerceta dacă au avut sau nu ștampila d-lui Bănescu. Pentru mine, toți sunt chipul lui Dumnezeu, oameni care au fost trimiși la moarte”.

Nu doar Vasile Bănescu s-a arătat preocupat de promovarea culturii românești la Moscova. Potrivit regizorului Mega, un ofițer al Serviciul de Informații Externe l-ar fi abordat în timpul festivalului pentru a-i solicita să revină în România cât mai urgent. În plus, mai multe instituții ale statului în frunte cu ANAF au luat la puricat firmele orăneanului Silviu Ciobanu, producătorul și finanțatorul filmului ”21 de rubini” – o peliculă considerată de presa MSM ca având ”un puternic mesaj antioccidental”.

Din nou, propaganda globalistă recurge la un truc ieftin. Mass-media și oamenii dedicați sistemului, gen Vasile Bănescu, etichetează din zbor drept ”anti-occidental și putinist” pe oricine critică argumentat politicile antinaționale, pro-migraționiste și pro-LGBT ale unor lideri aflați vremelnic la butoanele Puterii de la Washington și Bruxelles. Domnilor saltimbanci, occidentul înseamnă mult mai mult decât ideologia satanistă promovată de Joe Biden, Ursula von der Leyen și celelalte marionete globaliste.

Înainte de a viziona filmul și de a face o minimă judecată de valoare, alde Bănescu & Asociații se reped (ca vulturii războinici de la Washington) să ”rupă” din oricine inițiază un minim dialog cu rușii, fie și pe filieră culturală.

Rusofobia dusă la extrem de oficialitățile noastre în parteneriat cu mass-media și influensării binecunoscuți nu reușește decât să polarizeze și mai tare societatea.

Rușii vor bate palma la un moment dat cu americanii, iar noi vom rămâne, ca de obicei, niște figuri triste ale istoriei, tratați de ambele super-puteri cu aroganță, dispreț și lipsă de considerație.

🟢 Marian Ovidiu Stănică, un băcăuan stabilit în Elveția, traseist prin vreo trei partide înainte de a emigra, deține publicația online de politică externă The Diplomatic Affairs (în limba engleză).

De la Geneva, Stănică pretinde că folosește doar sponsorizări private pentru funcționarea platformei. SIE nu ar avea nicio legătură cu fenomenul (jur! pe cuvânt!).

În captura foto, vedeți care sunt cei doi ”patrioți” din finala pentru Cotroceni pe care contează românii din diaspora: Geoană vs Gușă. Nimic mai mult!

O fi vreo legătură cu faptul că unul dintre colaboratorii lui Stănică este Marius Ghilezan, amicul lui Cozmin Gușă (aka viitorul președinte al suveraniștilor elvețieni)?

▶️ Actorul Gerard Depardieu a fost arestat preventiv.

O scenografă care a lucrat în echipa filmului ”Les Volets Verts", regizat de Jean Becker, l-a acuzat pe actorul francez că a agresat-o sexual în 2021, într-un conac de lângă Paris.

Potrivit relatării victimei, Depardieu ar fi făcut o serie de remarci obscene în timpul filmărilor, iar ulterior ”a apucat-o brutal” și ”i-a pipăit talia, abdomenul, până la sâni”.

Nicio asemănare cu dosare similare deschise pe numele lui Trump. Nicio legătură cu faptul că Depardieu are pașaport rusesc și numărul de telefon al lui Putin.

Late edit: Actorul a părăsit secția de Poliție după 8 ore de audieri. Chestia cu ”arestul preventiv” a fost o găselniță a băieților de la Gigi24

📌 https://opozitia.net/2024/04/29/aparent-cei-mai-buni-prieteni/

✔️ LOCUL NOSTRU / În Săptămâna Mare ar fi bine să spargem rutina zilnică și să alocăm un timp introspecției. De ce nu, poate chiar să încercăm să răspundem la o întrebare aparent simplă: ”Care este scopul vieții?”.

Minutele, orele, zilele se scurg cu o viteză amețitoare și la un moment dat realizăm că suntem prinși într-un automatism cumva ridicol. Aproape inutil. Fără sens.

Cei mai mulți dintre noi ne lăsăm purtați de val. Ne integrăm în societate ca albinele într-un stup, adesea fără a conștientiza scopul. Căutăm fericirea cu mijloacele aflate la îndemână, prin prisma carierei, a familiei, a prietenilor, a plăcerilor senzoriale sau a atingerii unor stări spirituale.

Înțelegerea scopului vieții poate influența puternic modul în care trăim.

Aristotel, spre exemplu, considera că scopul vieții este atingerea ”eudaimoniei”, o stare tradusă prin ”fericire” sau ”bunăstare”. În concepția filosofului grec, fericirea nu face trimitere doar la plăcerile senzoriale, ci reprezintă rezultatul atingerii potențialului uman prin virtute și rațiune.

În budism, scopul vieții este văzut ca o eliberare de suferință prin atingerea nirvanei. Cum anume? Prin înfrânarea dorințelor, desprinderea de atașamente și suprimarea ego-ului - un proces realizat prin practica meditației și urmarea Căii de Mijloc. Scopul vieții, în budism, este profund ancorat în înțelepciune, compasiune și purificare spirituală.

Creștinismul oferă o altă perspectivă. Noi, creștinii, vedem viața ca un dar de la Dumnezeu și o oportunitate de a cultiva relația cu Divinitatea. Încercăm să trăim potrivit voinței lui Dumnezeu de a propovădui binele în lume și de a aspira la o existență veșnică alături de creator.

Noua Ordine Mondială fără niciun Dumnezeu, influențată de secularism și de transumanism, traduce scopul vieții în termeni de realizări personale și contribuții la progresul umanității: ”În sfârșit, sunt CEO la o multinațională!”, ”Mi-am luat ultimul model de Mercedes pe baterii”, ”Am ajuns în Top100 milionari”, ”Mă gândesc să cumpăr două apartamente în Dubai”, ”Am câștigat premiul Nobel pentru fizică”, ”Pot pleca oricând într-o vacanță în Insulele Maldive”, ”Fără aportul meu, acest vaccin revoluționar nu ar fi salvat milioane de vieți” ș.a.m.d.

Viziunea secularistă asupra scopului vieții este deseori asociată cu noțiunile de autodepășire, inovație și colaborare la nivel global, pentru dezvoltarea unei societăți ”mai juste și mai egale”. Gen societatea socialistă multilateral dezvoltată.

Multe persoane își descoperă propriul scop prin experiențe de viață. Unii găsesc o împlinire personală în a-și urma pasiunile (desigur, nu ne referim aici la păcănele). Alții se bucură atunci când își sprijină familia ori prietenii, au grijă de oamenii bolnavi sau nevoiași și contribuie la binele comunității.

Așadar, scopul vieții diferă de la om la om, de la o cultură la alta, de la un popor la altul. Obiectivele personale se pot întâlni și stimula reciproc cu cele profesionale și spirituale.

În așteptarea luminii Învierii, ar fi bine ca fiecare dintre noi să ne (re)definim propriul scop și să încercăm să-l urmăm. El poate oferi, fără îndoială, o direcție clară și un sens profund existenței noastre.

🔖 https://opozitia.net/2024/04/30/cia-conduce-america/

⚠️ https://opozitia.net/2024/03/04/redirectioneaza-35-din-impozitul-pe-venit-pentru-opozitia-net-3/

✔️ DE CE CONTINUĂ RĂZBOIUL / A fost nevoie doar de un om ca Gorbaciov pentru ca blocul vestic, condus de Statele Unite, să învingă pașnic blocul estic, coordonat de Uniunea Sovietică. Victoria consfințită de reunificarea Germaniei și destrămarea URSS a condus la expansiunea liberalismului în Estul Europei, odată cu extinderea alianței NATO și a Uniunii Europene.

Iată o rețetă de real succes. Cu mulți bani, oameni calificați și perseverență, în 44 de ani globaliștii au făcut un pas important în ideea atingerii scopului final: Guvernul Mondial. În paralel, instituții cu acoperire planetară ca ONU (înființată în octombrie 1945), OMS (aprilie 1948) sau Banca Mondială (iulie 1944) au funcționat fără întrerupere în perioada Războiului Rece, indiferent de cât de proaste au fost relațiile dintre SUA și URSS la un moment dat.

Sigur că imperiul Soros a avut o contribuție importantă la extinderea liberalismului de tip Schwab. Însă au existat și numeroase rateuri ale revoluțiilor colorate ori de-a dreptul sângeroase. Dovadă sancțiunile dure pe care occidentul dirijat de Casa Albă le aplică de mulți ani în diverse colțuri ale lumii. Ordinea internațională bazată pe reguli valorează cât o ceapă degerată în țări ca Iran, Siria, Cuba sau Coreea de Nord.

Tratatul de la Varșovia, alianța militară a țărilor comuniste din Europa de Est, a luat ființă pe 14 mai 1955 ca răspuns la integrarea Germaniei de Vest în NATO. Alianța militară dirijată de Moscova a apărut la 6 ani distanță de Tratatul economic de cooperare între aceleași țări, cunoscut sub numele de Consiliul de Ajutor Economic Reciproc (CAER).

Ei bine, istoria se repetă. BRICS+ este acum CAER-ul autocrațiilor iliberale. Un grup de state aflate teoretic în competiție cu G7, cu Rusia, China și India drept capete de afiș. Spun ”teoretic”, pentru că practic China, India, Emiratele Arabe Unite, Egipt, Arabia Saudită, Brazilia și Africa de Sud au relații economice foarte strânse cu SUA și partenerii din G7. Până la războiul din Ucraina, inclusiv Rusia se afla în aceeași situație, între timp schimbată prin apariția unor intermediari în comerțul bilateral.

Așadar, deocamdată nu există o ruptură clară între BRICS și G7, similară cu cea dintre CAER și OECD (Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică, înființată în 1961 ca succesor al Organizației Europene de Cooperare Economică – administratorul Planului Marshall).

Prelungirea conflictelor din Ucraina și Orientul Mijlociu creează premisele pentru apariția în viitorul apropiat a unei alianțe militare în cadrul BRICS+, similară Pactului de la Varșovia. Astfel, cele două blocuri imense (incomparabil mai mari decât Estul și Vestul din Războiul Rece) se vor ciocni atât pe tărâm economic (vezi dedolarizarea și preconizata monedă BRICS), cât și militar (cu o spirală a înarmării nemaiîntâlnită).

Ceea ce am urmărit în ultimii ani pe micul ecran face parte din scenariu. Politicieni ca Scholz, Macron sau Meloni sunt orice vreți dumneavoastră, dar nu idioți sau naivi. ”Vă dăm căști de protecție” a fost reacția firească, cerebrală, a cancelarului Germaniei. Ulterior s-a produs un declic. Liderii liberali (aka politicienii-marionetă) au primit asigurări ferme că războiul va rămâne în Ucraina, iar Putin va evita să folosească armele nucleare. Au urmat vizitele protocolare la Kiev și escaladările bineștiute.

Conflictul va continua cel puțin 10 ani, după cum arată parteneriatul strategic americano-ucrainean (indiferent de cine va veni la Casa Albă). Timp suficient ca autocrații rebeli din întreaga lume să treacă sub umbrela BRICS+ și să formeze alianța militară amintită.

Dacă Războiul Rece a durat 44 de ani, e posibil ca cel în care tocmai ne aflăm să se termine mai repede. Să zicem 25-30 de ani. Un alt Gorbaciov va bate palma cu G7 pentru ca cele două blocuri uriașe să formeze mult-râvnitul Guvern Mondial, cu marile puteri în capul mesei.

p.s. Scenariul ar putea să rămână doar teoretic, cu condiția ca Rusia și China să denunțe ferm instituțiile globaliste ONU, OMS și Banca Mondială. Pariați pe asta?

🔖 https://opozitia.net/2024/05/01/bancile-globale-ne-spun-ca-sfarsitul-suprematiei-dolarului-este-aproape/