Ce va face comandantul suprem al Forțelor Armate și șeful Consiliului Suprem de Securitate, dacă, Doamne ferește!, începe un război în Ucraina, inclusiv cu participarea „nistreniei”? Corect, alegeri parlamentare anticipate. Война войной, а обед по расписанию. Mai ales că războiul implică SCHEME, SCHEME, SCHEME!!!, cuvântul de ordine al „oamenilor buni”. Or, în campania electorală e nevoie de ceva mai multă spumă decât se găsește în cele 45 de „realizări” din cele 100 de zile de mandat.

Mi-l și imaginez pe membrul fără nicio funcție al CSS, Kulminski, cum explică la TV8 de ce-i mai bine să nu vorbim despre asta, dar și pe inegalabilul potențial ministru de Externe, dublu nevotat, Popșoi, cum udă masca pe interior, de la tribuna Parlamentului, povestind despre corupția care ne izolează internațional. Și, bineînțeles, pe șeful(a) suprem(ă), care îi sună pe Zelenski și Putin, dar niciunul nu-i răspunde, că-s ocupați cu războiul.

În rest, Dodon va răspunde, ca de obicei, în locul președintelui, în fiecare dimineață de vineri, Slusari se va răzgândi și cere să fie scos embargoul la exportul de grâu, cu titlu de excepție, către Ucraina (în semn de solidaritate cu vecinii noștri, care vor avea nevoie de o bucată de pâine), iar restul se vor concentra pe probleme sociale (cu sau fără acoperire), că-s pe primul loc în sondaje la capitolul „ce-și doresc moldovenii”.

Ah, da, este foarte posibil ca, în această situație, militarii moldoveni să fie incluși și ei în cea de a doua etapă a campaniei de vaccinare, alături de jurnaliști, și chiar să beneficiem de un lot suplimentar de vaccin, pe platforma Covax, datorită intervenției partenerilor de dezvoltare.

În rest, campanie electorală ca de obicei...

Ceea ce vă povestesc, prieteni, nu-i o zeflemea. Este exact realitatea în care trăim. Doamne ferește de-un război!...

Propun sa dizolvăm Parlamentul cu totul. Oricum mare lucru nu decide. Iar in locul deputaților sa fie numiți automat ambasadorii străini acreditați la Chisinau. In primul rând, am economisi bani, pentru ca ambasadorii îs plătiți bine de țările de origine. In al doilea rând, n-ar trebui, de fiecare data, sa-si mascheze implicarea in politica statului cu tot felul de mesaje diplomatice codificate. In al treilea rând, forul legiuitor ambasadoricesc ar fi recunoscut automat ca putere suprema și ar dispărea tradiționalele dispute între instituțiile de stat, pentru ca toate i s-ar subordona fără crâcnire. Și nu in ultimul rând, președinta Maia Sandu ar merge cu drag la consultări cu ei și ar executa deciziile întocmai, iar in acest fel nu vom mai avea dedublare a puterii și nici nu se va mai pune problema trecerii la republica prezidențială. In ceea ce privește suveranitatea și voința poporului... terminati cu prostiile!

Acest parlament va intra in istorie ca Parlamentul nedizolvabil sau greu de ucis, un fel de Pasarea Phoenix. Putini își mai amintesc, dar el a mai fost o data dizolvat, in Iunie 2019. Cu Dodon suspendat și Filip președinte interimar. Chiar și data alegerilor anticipate fusese anunțată – 5 septembrie, dacă-mi amintesc bine. Dar a supraviețuit atunci, datorită Maiei, care a refuzat sa se conformeze deciziei Curții Contitutionale. Asta înseamnă, teoretic, ca poate supraviețui și acum, dacă cineva va refuza iar sa se conformeze deciziei CC. Doar nu puteți spune ca atunci Curtea era politizată, iar acum nu. Cum era atunci formată din membri de partid, așa-i și acum. Or, precedentele anume pentru asta exista, ca sa fie ulterior invocate.

Maia Sandu a închiriat sâmbătă, pentru o oră jumate, magazinul Pegas de la Botanica, ca să-și tragă o poză și un video a la Merkel, iar persoanele care apar „întâmplător” în imagini sunt angajați ai SPPS. O spune zâmbind o sursă din interior, demnă de toată încrederea.

De altfel, neomarxismul, în general, e clădit din bule și din chipuri cioplite. Dar, să recunoaștem, sunt maeștri la prostit lumea. Și n-ar fi neapărat ceva de rău (pentru că lumii îi place să fie prostită), problema-i că ei sunt oameni răi și lasă în urma lor foarte mult rău.

Puterea de stat a fost uzurpată definitiv în 2009. De atunci, nu mai avem, practic, o putere legitimă. Dacă, până la „revoluția Baghirov-Morari”, instituțiile fundamentale funcționau, într-o anumită măsură, în marja principiilor statutare, din acel moment, acestea au început să degradeze treptat, până au ieșit cu totul din axă. Astăzi, și Curtea Constituțională, și Președinția, și Parlamentul, și Guvernul, și toate celelalte instituții-pilon, pe care se sprijină așa-numita democrație moldovenească, sunt butaforice și au rolul doar să imite funcționalitatea acestui stat. Republica Moldova nu este altceva decât o machetă, iar orice mișcare din interior depinde de intervențiile din afară, pentru că în interior nu mai există nimic funcțional. Este un corp neînsuflețit, lipsit se simțuri de bază. Cât o mai poate duce așa? Păi cât timp vor exista doritori să se joace cu ea, care să mute piesele dintr-un loc în altul și să imite vorba figurinelor cu chip de personaje-cheie, ca la teatrul de păpuși. După aceea, va merge la reciclare, cel mai probabil. Apropo, vreau să le transmit celor care vorbesc astăzi despre nu știu ce uzurpare a puterii de stat (înțeleg ca aceasta va fi tema centrală în campania electorală, și pe o parte, și pe alta a eșichierului politic) că este impropriu să uzurpezi o putere deja uzurpată de multă vreme. Respectiv, vom avea o noua imitație penibilă...
https://federiuc.net/2021/04/28/statul-republica-moldova-nu-exista/

Da atunci când un partid adună sute de oameni să „apere” Curtea Constituțională, în momentul în care această instituție urmează să adopte o decizie crucială, acest lucru nu înseamnă oare că partidul respectiv exercită presiuni asupra magistraților? Pentru că „apărătorii” au o opțiune politică clară. Ei nu fac justiție și nici nu se pricep la tălmăcirea normei constituționale. Ei au venit să „apere” Curtea ca ea să ia decizia care le convine. Sau nu-i așa?

Partidele zis unioniste nu pot valorifica potențialul unionist din societate nu din cauza faptului că nu se unesc între ele. Ăsta e un mit și o diversiune, menită să distragă atenția și să le îndrepte către o pistă falsă.

Poți să pui grămadă și o mie de pisici, oricum nu faci leu din ele. Aceste partide nu sunt votate, pentru că n-au identitate, forță și curaj. Unionismul nu e doctrină și nici ideologie. El poate fi de toate felurile, și comunist, și socialist, și liberal, și conservator și oricum.

Cum poți să unești un comunist cu un conservator, chiar dacă ambii își zic unioniști? Aici e buba. Esența, nu ambalajul contează. De exemplu, ce au în comun Dorin Chirtoacă și AUR? De fapt, de ce AUR? Chirtoacă nu are nimic în comun nici cu Ghimpu, decât faptul că sunt rude apropiate. El seamănă mult mai mult cu Maia Sandu decât cu unchiul său drept, din punct de vedere politic. Sau ce au în comun Sergiu Mocanu și Vasile Costiuc? Nimic, în afară de ambalajul unionist, care, de altfel, este de culori total diferite. Și așa mai departe. Nu poți să sudezi aluminiul și fierul între ele, chiar dacă ambele sunt metale.

Și apropo, dacă pretinzi că ești un leu și vezi alt leu care se înfruptă din prada ta, te bați cu el, nu cu hienele care îi dau târcoale.

Dacă tot „alegerile democratice” înseamnă, de multă vreme, să votezi CONTRA cuiva, nu PENTRU ceva/cineva, pai, iată, vă spun CONTRA cui sunt eu, ca să nu existe confuzii și atacuri frățești interelectorale, când îmi dau cu părerea (că se supăra mulți pe mine, in perioada alegerilor, și ele nu se mai termină, in ultima vreme🙁)

Mai pe scurt, mie tare nu mi-s dragi bolșevicii și tare as vrea sa scăpăm dracului odată de ei, dar văd ca nu „se primește”, vorba moldovanului. Ei îs mulți și împrăștiați cam peste tot, dar cei mai mulți îs îngrămădiți in două cantore aparent rivale, care se tot schimba cu locul, la fiecare doua cicluri electorale. Ca să fie mai clar la cine mă refer, am să mă autocitez dintr-un articol mai vechi, ca sa nu spun același lucru, dar cu alte cuvinte:

„Dacă analizăm atent profilul celor doi favoriți la alegeri, Igor Dodon și Maia Sandu, vom observa un detaliu care pe unii îi va surprinde, probabil. Deși Dodon își spune „de stânga”, iar Maia „de dreapta”, în realitate, lucrurile stau un pic altfel.

Igor Dodon este doar o rămășiță a defunctului imperiu sovietic, un vasal de duzină al vechii metropole, iar zvâcnirile lui patriotarde nu sunt decât o tentativă stângace de a acoperi goliciunea propagandei ruso-comuniste, menită să justifice separarea forțată a noastră de restul românilor. Stângismul său este unul de fațadă, deoarece singura lui legătură cu filozofia marxistă, pe care se sprijină doctrinele politice de stânga, ține de nostalgiile sovietice din capetele rătăcite ale multora, care mai pot încă asigura capital electoral. Prin urmare, Igor Dodon este un parvenit, un impostor, un speculant politic mediocru, care încurcă stânga cu dreapta și promovează mesaje contradictorii care nu se înscriu în nicio linie ideologică.

Maia Sandu, în schimb, este un politician eminamente de stânga. Este un comunist reîncarnat, echipat în straie liberale, pentru a-și acoperi esența marxist-leninistă. Spre deosebire de Dodon, ea reproduce fidel elementele definitorii ale filozofiei marxiste și le adaptează abil la condiția zilei, doar schimbând anumiți termeni și concepte. E suficient să citești manifestele lui Lenin, ca să vezi câte similitudini există între ideile sale și mesajele promovate de partida Maiei Sandu. Înlocuiți doar „burghezie” cu „oligarhie”, „proletari” cu „globaliști” și „bolșevici” cu „progresiști”. Și, da, „condamnare la moarte” prin ”condamnare la pușcărie” (că, mă rog, așa sunt vremurile). Restul a rămas la fel. Același ateism agresiv, aceeași obsesie pentru o utopică emancipare, aceeași atitudine ostilă față de ideea națională, același dispreț față de istorie, cultură și tradiție, aceeași goană bolnavă după un pretins egalitarism, găunos și discriminatoriu. Apropo, dacă-i comparați pe activiștii Maiei Sandu cu eroii cărților propagandistice sovietice, veți constata că aceștia seamănă leit cu reprezentanții tineretului leninist, doar că-s mai pierduți în spațiu, pentru că n-au încă un Lenin căruia să i se închine.”

Așadar, fiți atenți CONTRA cui votați de această dată. Dacă sunteți prietenii mei de idei, bineînțeles. Vă cuprind.

Continui sa cred ca, in 2018, am fost la un pas de unire. Sunt sigur ca Plahotniuc a luat in calcul asemenea opțiune și Dragnea la fel. Era anul Centenarului și ambii erau disperați. Și ambii aveau puteri nemăsurate atunci. Mai mult, și unul, și celălat i-au trimis la plimbare pe „partenerii străini” și au refuzat sa mai răspundă comenzilor din afara. Nu știu, dar cred ca subiectul a fost chiar pus in discuție. Și mai cred ca protestele „antioligarhice” extrem de masive și violente, organizate exact in acea perioada, pe ambele maluri ale Prutului, au avut menirea sa împiedice o asemenea evoluție a situației. De altfel, „revoluționarii” de acolo și cei de aici, parca trasi la indigo, de altfel, spuneau cu text deschis ca nu pot admite „unirea celor doua oligarhii”. Va amintiți? După aceea, „partenerii” străini i-au executat exemplar, întâi pe Dragnea, apoi pe Plahotniuc. Cu concursul „dreptei proeuropene” de pe cele doua maluri ale Prutului. Interesant, ce ar fi fost dacă, pana la urma, „cele doua oligarhii” s-ar fi unit totuși?

În sfârșit, am înțeles și eu de unde vor lua bani neomarxiștii ca să crească pensiile până la 5000 de lei și salariul minim - la 12 000. Cel puțin așa îmi pare, ca urmare a reacțiilor și comentariilor „sectei” (cum spunea Usatîi), după ce Nata n-a reușit să ascundă bine un gram de iarbă.

Așadar, vor legaliza consumul de droguri (din sondajele făcute de ei, reiese că peste 50 la sută din populație se droghează) și prostituția (aici încă n-au făcut sondaje, dar bănuiesc că arată și ele bine). Asta înseamnă, logic, venituri suplimentare la buget. Din impozite.

Apoi vor scoate femeile de la cratiță și le vor trimite la lucru, iar asta înseamnă mai multă forță de muncă, respectiv, încasări mai mari din impozitul pe venit.

În plus, vor promova intens veganismul, ceea ce înseamnă economii substanțiale din contul cărnii, care-i destul de scumpă, să recunoaștem.

Încă n-am putut evalua ce vom câștiga din legalizarea căsătoriilor dintre persoanele de același sex, dar posibil ca aici câștigul să fie de altă natură.

Mulți foști susținători înfocați ai defunctului bloc ACUM nu pot înțelege ce lugum cu perje este acest partid al lui Gligor, format din consilieri de la palat. Că are zero șanse este evident, că este o copie palidă a PAS e, iarăși, la fel de evident. Atunci care era rostul lui?, se întreabă naivii. Unii se revoltă chiar că, prin simpla-i prezență, Gligor ar încerca să rupă voturi de la Grosu, din cauza unui „conflict” mai vechi cu Regina. Ei hai! Chiar credeți? N-are Gligor niciun conflict cu Regina. Lui i s-a creat această platformă ca să poată fi justificată prezența lui în emisiuni și in dezbateri televizate. Ați observat că nu trece o zi, în care să nu apară alături de politicienii „serioși” prin platourile televiziunilor libere de prejudecăți? Păi rostul lui nu e să rupă electoratul PAS, ci să-i dubleze mesajul. Că nu poți sa chemi la o emisiune doi oameni din partea aceluiași partid. Asta pe de o parte. Pe de altă parte, cel mai important rol e să bruieze Platforma lui Nastase. Da, anume pentru Năstase a fost creat acest partid. Ca să spună despre el ceea ce nu poate spune deschis Regina (că nu-i frumos să speli, cum se spune, rufele în public și să scoți gunoiul din casă). Așadar, Stefan are sarcina ingrată de gropar al fostului concubin regal. După aceea, s-o retrage, dacă tot întreba Gonța.

Câteva întrebări pertinente de la expertul economic Veaceslav Ioniță. Poate ne răspunde șefa Consiliului Suprem de Securitate, în loc să-și facă PR ieftin pe tema exportului de grâu, care trece prin port. Pentru că, uneori, nu conținutul, ci ambalajul contează... Mai ales că, din câte vedem, „partenerii de dezvoltare” i-s mai aproape de suflet decât cetățenii propriei țări. Ca și predecesorului său căpșunar, de altfel, pentru că ei sunt diferiți doar la nivel de gen și de puncte cardinale.

„Cum se face că cetățenii celui mai sărac stat din Europa au achitat pentru Portul Internaţional Liber Giurgiuleşti peste 100 milioane Euro şi riscă să mai achite alte zeci de milioane de Euro şi în final nu au nimic?

BERD care „a consultat” şi „îndrumat” în toată această perioadă Guvernul Moldovei în final rămâne şi cu banii primiţi înapoi şi beneficiar efectiv al Portului?

Care a fost sprijinul oferit cetăţenilor Moldovei, ce beneficii am avut noi în urma acestui „proiect grandios”? Noi cu datorii achitate, BERD cu Port și banii primiți înapoi.”

https://veaceslavionita.files.wordpress.com/2021/06/berd-datoreaza-un-raspuns-tuturor-cetatenilor-celui-mai-sarac-stat-din-europa.pdf

Maia Sandu a lucrat în Guvern încă de pe vremea lui Braghiș, apoi pe întreaga durată a domniei lui Voronin. A fost în subordinea lui Tarlev, Grecianîi și Dodon. Tot ce le reproșează lor o vizează și pe ea, pentru că era parte a aceleiași echipe.

După ce Voronin a pierdut puterea, s-a alăturat echipei lui Filat. A fost membru PLDM și ministru al Educației timp de trei ani, în guvernele Filat, Leancă și Gaburici. În această perioadă nu a făcut altceva decât să închidă aproape 200 de școli și să pună camere de supraveghere în sălile de bacalaureat. În urma acestei ”reforme”, jumătate dintre absolvenții claselor a 12-a au picat bacul. Nu a mărit nici cu un leu salariile profesorilor, iar școlile au continuat să activeze în aceleași condiții mizere.

În perioada când era ministru, a fost furat miliardul și a fost concesionat Aeroportul Chișinău. Și în primul caz, și în al doilea, Maia Sandu a votat PENTRU, fără să protesteze și fără să zică un cuvânt împotriva acestor acțiuni. Pentru cine nu cunoaște, miliardul furat este acea garanție de stat de 13 milioane de lei, scoase din rezerva Băncii Naționale și împrăștiate aiurea. Decizie adoptată, repet, inclusiv cu votul ministrului Maia Sandu.

După ce Filat a fost condamnat, iese din PLDM și fondează Partidul Acțiune și Solidaritate. Se alătură protestelor organizate de Platforma DA, fără a avea vreun merit personal în fondarea mișcării protestatare. Stă alături de Năstase până în 2019 și formează un bloc electoral împreună cu el, cu care participă la alegerile parlamentare din 2019.

Înainte de alegeri, semnează public un document, în care stipulează expres că nu va face niciodată alianță cu Plahotniuc, Șor și Dodon. Peste câteva luni, își încalcă însă promisiunea și face coaliție cu Partidul Socialiștilor. Primește, în schimb, funcția de prim-ministru și devine, alături de Dodon, prima putere în stat. Năstase rămâne pe dinafară și obține funcția de ministru de Interne, adică devine subalternul Maiei Sandu.

Imediat după alegeri, Maia Sandu se retrage din Blocul ACUM și formează o fracțiune aparte în Parlament, distinctă de cea a lui Năstase. Același lucru îl face și la nivel local, inclusiv în Consiliul Municipal Chișinău. În acest fel, începe să marginalizeze Platforma DA și să-l prezinte pe Năstase ca fiind a cincea roată la căruță.

În cele aproape șase luni cât a fost prim-ministru, nu a realizat nicio o reformă de fond, nu a construit nimic și nu a mărit cu niciun leu pensiile și salariile. Mai mult decât atât, a oprit toate proiectele în desfășurare, începute de Guvernul Filip — a blocat construcția drumurilor, a anulat facilitățile pentru femei la naștere, a întrerupt programul de asistență medicală mobilă, a oprit proiectul Prima Casă și altele. Toată activitatea ei s-a rezumat la niște așa-numite concursuri de meritocrație, pe care, după aceea, tot ea le-a anulat, pentru că nu era de acord cu rezultatele. În noiembrie 2019, își forțează propria demitere, asumându-și unilateral răspunderea pentru o lege abuzivă și anticonstituțională privind numirea procurorului general.

Revine în opoziție, înțelegând că, aflându-se la putere, își taie craca de sub picioare în perspectiva alegerilor prezidențiale preconizate peste un an. Între timp, se detașează complet de Năstase și îl toacă indirect, prin intermediul presei docile și a societății civile pe care o controlează. În acest fel, își distruge orice concurență pe dreapta și devine principalul contracandidat al lui Dodon.

În noiembrie 2020, îl bate pe Dodon la alegeri și devine președintele Republicii Moldova. Odată intrată în funcție, provoacă proteste de stradă și cere insistent demisia Guvernului Chicu. Peste o lună, Chicu își dă demisia, însă, de această dată, Maia Sandu nu mai vrea să o accepte. Asta în timp ce refuză ostentativ să inițieze consultări cu fracțiunile parlamentare pentru a învesti un nou Guvern, așa cum prevede Constituția. După aproape trei luni mimează niște consultări și propune un guvern pe care le cere tuturor să nu-l voteze. Face acest lucru de trei ori (una dintre ele fiind declarată neconstituțională) și obține, până la urmă hotărârea de dizolvare a Parlamentului.

Republica Moldova reintră în febra electorală într-o perioadă de criză profundă în sănătate, când mureau până la 50 de oameni zilnic, cu economia ruinată și fără un guvern funcțional. Între timp, carburanții s-au scumpit în 8 rânduri, ajungând să coste cu aproximativ 6 lei per litru mai mult decât până la venirea Maiei Sandu în funcție. Și produsele alimentare s-au scumpit considerabil, iar prețurile la materialele de construcții s-au majorat de câteva ori.

În concluzie, Maia Sandu se află la guvernare din 2000, cu excepția perioadei 2015-2019. În toată această perioadă nu a realizat nimic notabil, care să schimbe în bine viața cetățenilor. De fiecare dată când a ajuns factor de decizie, a generat crize, haos și instabilitate. Și nu și-a îndeplinit nicio promisiune făcută, dimpotrivă, le-a încălcat brutal pe toate.

Așa că mai slăbiți-mă cu salvarea voastră galbenă, prieteni euro-stataliști.

Harvardul și toate stagiile din străinătate a „oamenilor buni” nu sunt ceea ce credeți, stimați alegători visători la vremuri bune. Este o procedură standard – Soros își recheamă periodic mașinuțele în service pentru diagnostică computerizată și pentru a le face, din când în când, transfuzie generală de sânge, ca să fie sigur că nu s-au contaminat, între timp, cu „naționalism”. Pentru că vorbim aici despre niște creații de laborator, care necesită, o dată la nu știu cât timp, să-și reînnoiască certificatele de conformitate. Acolo nu-i învață cum să vă aducă în casă toaleta din fundul grădinii, nu fiți naivi. Acolo doar se reinstalează sistemul de operare și se fac upgrade-urile de rigoare. Asta ca fapt divers.

Republica Moldova poate supraviețui, ca entitate suverană, doar dacă se conectează la sistemul economic românesc. Adică să monteze curele de transmisie mai ales la nivel local. Numiți-le înfrățiri sau cum vreți. Asta trebuie să înțeleagă cei care au un dram de spirit practic și o minimă viziune de perspectivă. În rest, puteți gesticula, în continuare, și instala matahale pe câmpiile Patriei, pentru a alunga duhurile și fantomele izvorâte din imaginația celor care luptă pentru putere. Că, mde, suntem oameni maturi și înțelegem că politica are multe substraturi și particularități. Mă adresez acum celor care încă mai cred sincer în Independență.

Avem n-șpe partide înscrise în cursa electorală și niciunul nu vorbește despre Educație. Cu toții vând tot felul de gogoși, găsesc soluții pentru probleme inventate, creează sperietori și luptă cu ele, se dau de-a dura și de-a tumba... Și nu s-a găsit nimeni să abordeze, serios, profesionist și responsabil cea mai gravă și ucigătoare problemă, care ne omoară viitorul și ne distruge ca neam.

Cum poți să promiți că vei face nu știu ce, vei pune nu știu ce temelii, că vei aduce prosperitate și progres, când ignori cu desăvârșire problema centrală, de la care pornește totul?! Ce poți să faci într-o lume mediocră și analfabetă, în care școala a ajuns o pură formalitate?!

Culmea e că toți, fără excepție, de la stânga la dreapta, fug ca dracul de tămâie de oamenii educați, deștepți, care au discernământ. Toți preferă să se amestece cu vulgul, să semene întocmai cu el, și la discurs, și la comportament, și la dimensiune intelectuală.

Ca să faci, ca să construiești, ca să creezi este nevoie de creiere!!! Se aude?! Îți trebuie oameni educați, dobă de carte, care au profunzime intelectuală și gândire de ansamblu. E nevoie de oameni care înțeleg în ce lume trăiesc, care sunt perspectivele și riscurile.

Nu de semidocți!

Voi nu vedeți că ei ne debilizează copiii? Degrabă o să ne temem să-i mai ducem la școală. Deja ne temem. Să nu ni-i strice cu totul... Este o frică firească, e normal să te temi, când vezi de ce se preocupă „elita”.

Oare nici de această dată oamenii normali nu vor avea reprezentare în Parlament? Întreb și eu. Retoric.

Ați observat că Maia Sandu n-a scos un cuvânt de ziua morții lui Eminescu? Chiar dacă internetul abunda de citate din opera eminesciană și omagii în adresa marelui poet și gânditor român, iar la bustul său de pe Aleea Clasicilor era rând, din cauza numărului mare de doritori de a depune flori. Președintele nostru a tăcut însă asurzitor. Ca și președintele României, de altfel. V-ați întrebat de ce?

https://federiuc.net/2021/06/16/tacerea-lupilor-chiar-n-au-avut-nimic-de-zis-presedintii-de-ziua-mortii-lui-eminescu/

Parlamentul European a decis, cu majoritate zdrobitoare, că bărbații pot naște și nimeni nu are voie să le restrângă acest drept. Pe bune! E drept garantat prin lege!

În același timp, femeile au dreptul să facă avort și chiar li se recomandă să facă asta.

Aceeași lege dă liber propagandei homosexuale în școli, chiar din clasele primare. Adică autorii vor să se asigure că băiețeii vor fi educați de mititei să devină „mame”, iar fetițele - să NU devină mame. Asta dincolo de porno-educația sodomistă cu care vor să le pervertească sufletele de la vârstă foarte fragedă.

Ați înțeles? Ținta lor sunt copiii noștri, nu noi. De la noi se cere doar să nu mai concepem copii. Dar dacă îi facem totuși, să li-i dăm lor, în caz contrar, ni-i vor lua cu forța.

Iată principala preocupare a sexomarxiștilor progresiști, care au invadat, ca râia, societatea modernă și au pus mâna pe toate pârghiile puterii. Anume în asta constă lupta finală și decisivă între Bine și Rău. Restul este praf în ochi, nimic altceva nu mai contează cu adevărat.

Atenție de partea cui sunteți. E chestia de viață și de moarte. Și, da, apărați-vă copiii, oameni buni, părinții sunt ultimul lor scut!

Impresia mea e că se pregătește o super mega fraudă electorală. Sub supravegherea veghetoare a celor care mint de dragul adevărului, care corup, pentru a învinge corupția, care încalcă legea, de dragul statului de drept. Așadar este absolut firesc și să fraudeze masiv, de dragul libertății și democrației, nu-i așa?

Frați și surori din diaspora, țineți-vă bine, voi nici nu vă puteți imagina cât puteți vota! Dar și acasă se poate de sucit și răsucit, că membrii CEC sunt și ei oameni și... alegători. Și au și ei limitele lor... Mai ales că se bucură susținere în emisfera de vest, cum ar spune inventatorii de vorbe de la palatul prezidențial, dacă ținem cont și de întâlnirea familială pe care au avut-o cu solul imperiului de peste ocean.

De fapt, de ce ne mirăm? Madamme Clotilde a câștigat Primăria sectorului 1 București, chiar dacă a pierdut? A câștigat. Mr. Trump a pierdut prezidențialele în SUA, chiar dacă a câștigat? A pierdut.

Atunci de ce ar trebui să ne mirăm? Mai nou, paradoxurile în numele progresului fără frontiere sunt chiar binevenite, salutate și susținute logistic și informațional. Chiar nu merităm și noi, micul poporaș de pe Bâc, un mic paradox, să fim și noi în rând cu lumea bună?! Merităm, desigur, mai ales că, mai nou, avem cu ce și cu... cine.

Nu contează cum se votează, contează să învingem corupția, valorile perimate, bigotismul, pandemia și încălzirea globală!