„Când Dumnezeu vrea să ajute pe cineva, El îi poate ridica fii lui Avraam chiar și din pietre. Dacă nu ai fi ajutat tu, ar fi făcut-o altcineva. Tu nu ai fost decât mesagerul lui Dumnezeu în acel caz.

Vai de tine dacă ți se pare că acea persoană îți datorează recunoștință! Dacă vine să-ți mulțumească, spune-i că trebuie să-I mulțumească lui Dumnezeu, Care oricum ar fi trimis pe cineva în ajutor. El te-a trimis pe tine, așa că tu ar trebui să îi fii recunoscător omului și să-I fii recunoscător lui Dumnezeu pentru că te-a trimis.”

Sfânta Cuvioasă Gavrilia Papaiannis

„Și încă o tâlcuire a învierii lui Lazăr, asupra căreia vom stărui mai mult: această minune, în sensul cel mai de taină al cuvântului, închipuiește învierea fiecărui creștin la o viață nouă, curată, printr-o adevărată pocăință. Ea deci, se repetă cu fiecare din noi, ori de câte ori ne pocăim cu lacrimi.”

Cuvânt al Arhimandritului Ioanichie Bălan despre învierea lui Lazăr și învierea cea duhovnicească

„Așa cum îi ușurăm pe cei întemnițați aducându-le sucuri răcoritoare etc., atunci când îi cercetăm, tot astfel și pe morți îi ușurăm prin rugăciunile și milosteniile pe care le facem pentru sufletele lor. Rugăciunile credincioșilor pentru cei adormiți și parastasele sunt ultima posibilitate pe care le-o dă Dumnezeu celor răposați pentru a fi ajutați înainte de a se face Judecata de Apoi. După ea nu vor mai putea fi ajutați cu nimic.

Dumnezeu vrea să-i ajute pe cei adormiți, deoarece suferă pentru pierzania lor, dar nu o face pentru că are noblețe. Nu vrea să-i dea diavolului dreptul să-I spună: „Cum îl mântuiești pe acesta de vreme ce nu s-a ostenit?”. Însă atunci când noi ne rugăm pentru cei adormiți, îi dăm dreptul lui Dumnezeu să intervină. El se înduioșează mai mult atunci când facem rugăciune pentru cei răposați decât pentru cei vii.”

Sfântul Cuvios Paisie Aghioritul
Cuvinte duhovnicești, Volumul IV

Rugăciune pentru mântuirea celor adormiți

"Cum ți-ai pregătit aripile aici, așa o să zbori dincolo"
Părintele Petroniu Tănase

„Să ne grăbim a alerga pe căile rugăciunii şi a culege din copacii inimii ramurile gândurilor veselitoare cu care să împletim - Celui Ce cunună de spini va purta pentru noi - luminata cunună a măririlor Dumnezeieşti”

„Intra­rea Dom­nu­lui în Ieru­sa­lim, petrecandu-se a doua zi, după Sâm­bătă, în ziua cea din­tâi a săp­tămâ­nii, Dumi­nica, această Dumi­nică este numită, în cărţile de slu­jbă, Dumi­nica Stâlpărilor, pen­tru că Mân­tu­i­to­rul a fost întâmpinat cu stâl­pări, ramuri de finic şi alţi copaci exis­tenţi în Ţara Sfântă.

Popo­rul nos­tru drep­t­cre­din­cios numeşte, de obi­cei, această Dumi­nică şi este menţio­nată încă din vechime şi în cărţile de slu­jbă, Dumi­nica Flo­ri­i­lor sau Flo­ri­ile.

Nici­o­dată, în vor­bi­rea obi­ş­nu­ită, popo­rul nos­tru nu zice Dumi­nica Stâlpă­ri­lor.

Potri­vit rân­du­ie­lii litur­gice, în această zi sunt aduse la Bise­rică ramuri de sal­cie care, la tim­pul lor, sunt bine­cu­vân­tate printr-o rugă­ciune spe­cială şi apoi împă­rţite cre­din­cioşi­lor pe care le ţin în mână în tim­pul slu­j­bei şi apoi le iau cu ei acasă, ca cele care sunt împăr­tă­şite de bine­cu­vân­ta­rea praz­ni­cu­lui şi le păs­trează, folosindu-le pen­tru nevo­ile duhov­ni­ceşti ale fami­liei şi cuprinsu­lui gos­po­dă­riei.

Smi­ce­lele, ramu­rile de sal­cie aduse în Dumi­nica Flo­ri­i­lor, sunt în stare de vege­ta­ţie îna­in­tată, cu acei “mâţi­şori” care sunt, din punct de vedere botanic, flo­rile lor ; deci, sal­cia este înflo­rită, semn sigur al veni­rii primăverii, când, întreaga fire, amorţită în tim­pul ier­nii, începe să revină la viaţă, să învie.

Deci, adu­când în Dumi­nica Stâl­pă­ri­lor ramuri de sal­cie înflo­rită, zicem că de aici popo­rul nos­tru a dat Dumi­ni­cii Stâl­pă­ri­lor denu­mi­rea de Dumi­nica Floriilor.

Sun­tem sin­gu­rii care facem păr­taşă săr­bă­to­rii flora sub chi­pul ei ple­nar : în sta­rea de înflo­rire.
În toate Bise­ri­cile cre­ş­tine săr­bă­toa­rea Intră­rii Dom­nu­lui în Ieru­sa­lim se numeşte sim­plu Dumi­nica Stâl­pă­ri­lor.

Sta­rea noas­tră de înno­ire, cu care vom fi îmbră­caţi la învi­e­rea obş­tească este înfă­ţi­şată de tex­tul litur­gic din Săp­tămâna Flo­ri­i­lor şi sub chi­pul înfloririi :

“Că în locul aces­tor răni tru­peşti de acum, strigă Sfinţii Muce­nici, îmbră­că­minte lumi­nată va înflori nouă la Învi­ere” (Sti­hiră, glas 5, de la Stihoavna Utre­niei de Joi din Săp­tămâna Flo­ri­i­lor), înflo­ri­rea fiind sta­rea ple­nară a fru­mu­seţii şi a bucu­riei lumii.

Ter­me­nul este foarte des folo­sit de imno­gra­fii Bise­ri­cii, ter­men faţă de care popo­rul nos­tru a fost foarte recep­tiv folosindu-l, cum vedem, cu dreaptă soco­teală şi cu adânc simţ teo­lo­gic şi în denu­mi­rea praz­ni­cu­lui Intră­rii Domnu­lui în Ieru­sa­lim — Floriile.”

PS Pimen Suceveanul

"Să mergem săptămâna aceasta după Iisus Hristos pe Drumul Crucii, care pentru noi este drumul vieții, al iertării și al mântuirii"
Părintele Cleopa Ilie

Semnificația zilelor din Săptămâna Sfintelor și Mântuitoarelor Pătimiri ale Domnului nostru, IISUS HRISTOS

Cea mai veche perioadă de post, din istoria Bisericii, Săptămâna Sfintelor Pătimiri sau Săptămâna Mare este perioada de la Florii până în Sâmbăta cea Mare, inclusiv.

Caracteristica esențială a acestei săptămâni sunt Deniile, slujba Deniei fiind utrenia din ziua următoare, care se săvârșește în ajun, seara. Cuvântul „denie” vine de la slavonescul vdenie şi înseamnă priveghere sau slujbă nocturnă.

Astfel, conform Sinaxarului din Triod, în fiecare zi din Săptămâna Mare ne reamintim și retrăim ultimele zile din viața Mântuitorului:

SFÂNTA ŞI MAREA LUNI – ne aduce în faţă Icoana tânărului Iosif, care a fost vândut de fraţii săi în Egipt. Istorisirea vieţii sale, în cultul liturgic, este anticiparea Jertfei Mântuitorului Iisus Hristos Care a fost vândut de Iuda.

SFÂNTA ŞI MAREA MARŢI – se face pomenirea Pildei celor 10 fecioare. Este o pildă care are menirea să ne țină trează datoria de a trăi permanent în Hristos.

SFÂNTA ŞI MAREA MIERCURI – se face pomenire de femeia păcătoasă care a spălat cu lacrimi şi a uns cu mir picioarele Mântuitorului – simbol al pocăinţei adevărate şi al îndreptării omului păcătos.

SFÂNTA ŞI MAREA JOI – este închinată amintirii a patru evenimente deosebite din viața Mântuitorului:
spălarea picioarelor ucenicilor, ca pildă de smerenie;
Cina cea de Taină, la care Mântuitorul a instituit Taina Sfintei Euharistii;
rugăciunea arhierească;
începutul Pătimirilor, prin vinderea Domnului.

SFÂNTA ŞI MAREA VINERI – se prăznuiesc „Sfintele şi mântuitoarele şi înfricoşătoarele Patimi ale Domnului şi Dumnezeului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos”.

SFÂNTA ŞI MAREA SÂMBĂTĂ – prăznuim îngroparea Mântuitorului nostru Iisus Hristos și pogorârea Sa la iad.

https://chirho88888888.wordpress.com/2021/04/30/semnificatia-zilelor-din-saptamana-sfintelor-si-mantuitoarelor-patimiri-ale-domnului-nostru-iisus-hristos/

Hristos a Înviat!
Bucurați-vă!
Nu vă temeți!

Lumina lui Hristos aduce multă pace, bucurie , sănătate si urcuș duhovnicesc spre Neînserata Împărăție a Preasfintei Treimi!

Odată cu venirea Sfintei Lumini la Ierusalim, vă adresez cel mai frumos si izbăvitor salut al creștinătății:

"Hristos a înviat!"

MĂRTURIA PATRIARHULUI DIODOR I (1923- 2000) AL IERUSALIMULUI DESPRE APARIȚIA SFINTEI LUMINI

,,După ce se sting luminile, mă plec și întru în prima încăpere a MORMÂNTULUI.

De acolo merg încet prin întuneric spre cealaltă încăpere a MORMÂNTULUI, unde a fost așezat TRUPUL lui HRISTOS .

Acolo îngenunchez, cu sfantâ frică și rostesc rugăciunile rânduite, care ni s-au transmis de-a lungul veacurilor, după aceea aștept.

Uneori se întâmplă să aștept câteva minute, dar, de obicei, Minunea se săvârșește îndată ce rostesc rugăciunile.
Din miezul pietrei pe care a stat TRUPUL lui HRISTOS, o LUMINĂ ne definită iese afară .

De obicei are o culoare albastru - deschis, dar culoarea se poate schimba și ia multe nuanțe diferite. Nu se poate zugrăvi în cuvinte omenești.

Lumina iese din piatră ca și cum ar ieși dintr-un lac. Piatra MORMÂNTULUI arată ca și cum ar fi acoperită de un nor umed, dar este LUMINĂ.

Această LUMINĂ se comportă diferit în fiecare an. Uneori acoperă numai placa de pe MORMÂNT, în timp ce alteori umple de LUMINĂ tot baldachinul, încât oamenii care stau afară și privesc înăuntru văd cum toate sunt pline de LUMINĂ.

Această LUMINĂ nu arde. Niciodată nu mi-a ars barba în cei 16 ani de când sunt Patriarh în IERUSALIM și am primit SFÂNTA LUMINĂ.

LUMINA are o structură diferită de cea a unei lumini obișnuite, care arde într-o candelă.
Într-un anume loc , LUMINA se ridică în sus și alcătuiește un stâlp, a cărui flacără are o natură diferitâ, astfel încât îmi este cu putință să-mi aprind lumânările de la Ea.

După aceasta împart LUMINA tuturor celor care se află în Biserică...
Trăim multe minuni în bisericile noastre, și minunile nu sunt ceva străin pentru noi, însă nici una din aceste minuni nu are puterea și simbolul SFINTEI LUMINI.

MINUNEA este o TAINĂ DUMNEZEIASCĂ.
Preschimbă ÎNVIEREA LUI HRISTOS în ceva atât de viu pentru noi, ca și cum s-ar fi petrecut cu câțiva ani în urmă.....

Mă aflu la Ierusalim din 1939 și am venit aici la vârsta de 15 ani.

Am urmărit Slujba de Pogorâre a SFINTEI LUMINI în toți acești ani, asa că sunt martor ocular al minunii de 61 de ori.

Pentru mine nu se pune întrebarea dacă cred în minune sau nu.
ȘTIU CĂ ESTE ADEVĂRATĂ! "

PATRIARHUL DIODOR AL IERUSALIMULUI

Veniți de luați Lumina!

Cu adevărat a Înviat Hristos-Dumnezeu!

"Icoana Izvorul Tămăduirii de la biserica unde a slujit Sfântul Nectarie în Eghina, să vă aducă sănătate trupească și liniște sufletească.
Sa fiți binecuvântați!"