Frății mei și-o ard doar sport,
Trening second, kick sau box
Tari ca munții din Carpați,
Crescuți în spirit Ortodox

Bombardir & Vista | Post Soviet Kids

👏Poliția Română ne dă încă un exemplu de urmat: modestia ❤️

👍Un polițist a concurat singur pentru un post, a luat nota 1, dar atenție!
NU A FĂCUT CONTESTAȚIE pentru că nu credea că poate obține o notă mai mare..😿

🤡Probabil a obținut postul după ce a luat note maxime la probele:
✅ bătut cu pulanul
✅ scris cât mai multe cuvinte fară cratimă într-un minut
✅ purtat borsetă în mulțime îmbrăcat civil
✅ filmat pe ascuns la evenimente culturale, etc.

🐷Și mai trist este faptul că acum colegii săi, care au luat toți 2, râd de el și îl fac "prost", în timp ce îl trimit să le cumpere țigări.

07.04.2009
🇷🇴Chișinău

Mai bine mort decât comunist!

Pe 21 iunie 1917, Sinodul Episcopal îl alege Arhiepiscop. La 15 august 1917, Arhiepiscopul Tihon este ridicat la rangul de Mitropolit al Moscovei, iar după câteva luni a fost ales Patriarh al Bisericii Ortodoxe Ruse şi întronizat pe 5 noiembrie, după Sfânta Liturghie săvârșită în Catedrala Hristos Mântuitorul.

Sfântul Tihon a condamnat deschis uciderea familiei țarului în 1918 și a protestat împotriva atacurilor violente ale bolșevicilor asupra Bisericii.

În acele vremuri, el a chemat creștinii ortodocși ruși să se unească și să-și întărească tradițiile. Pentru a evita persecuțiile ulterioare, el a emis un mesaj prin care clericii nu aveau voie să facă nici un fel de declarație politică.

Pe 19 ianuarie 1918, Patriarhul Tihon al Moscovei a anatemizat pe toți cei care, fiind botezați, au ucis oameni alături de hoarda comunistă. Trei zile mai târziu, pe 22 ianuarie, Sinodul Bisericii Ortodoxe Ruse a confirmat această anatemă.

În vara anului 1921 regiunea Volgda a fost cuprinsă de o foamete mare. În luna august, Patriarhul Tihon a făcut un apel către poporul rus și către „oamenii din lume”, pentru a ajuta victimele foametei.

A dat binecuvântare pentru ca preoții să doneze obiecte de valoare deținute de Biserică, cu mențiunea ca se vor dona doar obiectele care nu erau utilizate direct în serviciile liturgice.

Cu toate acestea, la 23 februarie 1922, Comitetul Executiv Central Rus a publicat un decret prin care toate obiectele de valoare din biserici erau confiscate.

În conformitate cu Canonul 73 Apostolic, astfel de acțiuni au fost considerate ca un sacrilegiu, iar Patriarhul a protestat public împotriva confiscării totale, mai ales că mulți se îndoiau că obiectele respective ar putea fi folosite pentru a combate foametea.

Această confiscare forțată a stârnit indignarea poporului din toată Rusia.
Mesajul Patriarhului a fost privit ca sabotaj, și pentru aceasta a fost arestat în 1922, petrecând ultimii ani din viață în arest la domiciliu, adică în mănăstirea Donsk din Moscova.

Pe 16 mai 1922 toate atribuțiile patriarhale au fost cedate mitropolitului Agatanghel al Yaroslavului. În iunie 1923, Patriarhul a fost eliberat continuând să se bucure de încrederea comunității ortodoxe din Rusia.

Pe măsură ce persecuțiile au continuat, el a început să se simtă copleșit, iar puterea și sănătatea au început să i se înrăutățească. În duminica din 5 aprilie 1925, el a slujit ultima sa Liturghie, murind două zile mai târziu.

Pe 7 aprilie, Patriarhul Tihon l-a primit pe Mitropolitul Petru și spre seară după ce s-a odihnit, în jurul orei 23:45, a trecut la Domnul, făcându-și semnul crucii și spunând: „Slavă ție, Doamne, slavă ție.”

Mai bine de un milion de credincioși au participat la slujba înmormântării ce s-a săvârșit la Catedrala Mănăstirii Donsk. El a fost considerat încă din acele vremuri mucenic.

La 9 octombrie 1989, Patriarhul Tihon a fost canonizat de Sinodul Episcopilor din Biserica Ortodoxă Rusă.

Pentru aproape șaptezeci de ani s-a crezut ca moaștele Sfântului Tihon s-au pierdut, însă în februarie 1992 au fost descoperite într-un loc ascuns din Mănăstirea Donsk, aflându-se acum la mare cinstire.

Ar fi greu de imaginat care ar fi fost calea Bisericii Ortodoxe Ruse fără Patriarhul Tihon în acei ani. El a făcut atât de mult bine pentru Biserică și pentru întărirea credinței în acei ani dificili.

Poate că propriile cuvinte pot rezuma cel mai bine viața lui: „Fie ca Dumnezeu să ne învețe pe fiecare dintre noi să depunem eforturi pentru Adevărul Său, și pentru binele Sfintei Biserici, mai degrabă decât pentru binele nostru”.

Consumul Legionar Obor, imagine inedită

https://t.me/NicadoriSquad1933

"Trebuie să remarcăm o frumoasă trăsătură sufletească a românului: de o sărbătoare sfântă trebuie să se bucure orice suflet, atât cel care viețuiește în trup, cât și cel care a pășit în lumea de apoi. Fiindcă neamul - crede țăranul român - îi cuprinde atât pe cei de aici, cât și cei de dincolo. Praznicele, deci, trebuie trăite „cu viii și cu morții laolaltă”, vorba poetului Nichita Stănescu."

👇

https://ziarullumina.ro/actualitate-religioasa/documentar/credinte-si-obiceiuri-romanesti-la-intampinarea-domnului-179614.html

Vă oferim înregistrarea integrală a Simpozionului "Rezistența la uitare. Dreptul la memorie" desfășurat în seara de 31.03.2023 în Sala Consiliului Județean Vâlcea, la inițiativa Fundației Ion Gavrilă Ogoranu - Vâlcea, reprezentant teritorial camarada Cati Elena Jijeu, cu participarea maestrului Dan Puric, istoricului Eugen Petrescu , părintelui Dumitru Piloiu, filosofului Sorin Lavric, părintelui prof dr. Codruț Scurtu și îndrăgiților actori Gabriela și Cristi Iacob. O seară dedicată memoriei luptătorilor în Rezistența anticomunistă și a foștilor deținuți politici din ținutul Vâlcei. Filmarea și prelucrarea materialului video o datorăm camaradului George Grasu, membru al Noii Drepte și descendent al unui combatant în gruparea Haiducii Dobrogei. Înregistrarea este împărțită în capitole dedicate fiecărui participant în parte. Vă dorim vizionare plăcută! https://www.youtube.com/watch?v=M-RHTJcBSSk&t=9560s&ab_channel=Funda%C8%9BiaIonGavril%C4%83Ogoranu