Bogdan Manolea de la ApTI a fost citat într-o mini-investigație care documentează digitalizarea făcută pe genunchi în sectoarele 3 și 4 ale capitalei. Cererile online se completează pe calculatoarele de la ghișee.

Primăriile din aceste sectoare au vrut să digitalizeze o parte din interacțiunile cetățenilor cu instituțiile, însă au făcut niște decizii de-a lungul procesului care acum se dovedesc complet nefericite. Unele procese birocratice sunt disponibile doar online, ceea ce îngreunează aceste procese pentru persoanele care fie nu au acces la Internet în mod constant, fie nu reușesc să intuiască, deducă și urmărească pașii prin care trebuie să treacă.

Primăriile au optat să folosească soft-uri externe în loc să dezvolte software (cu sursă deschisă!) intern (și eventual să-l refolosească între instituții). Așa am ajuns în situația ilară în care oamenii trebuie să vină la un ghișeu pentru a își activa un cont online. Și, chiar și atunci, procedura nu merge întotdeauna.

Bogdan explică că acest proces "[e]ste o discriminare. Statul te obligă la ceva, dar nu te lasă să faci acel ceva. E kafkian! Primăriile te obligă să faci asta, să folosești platforme precum ConectX, dar ar fi trebuit să existe alternative. De exemplu, la plăți ai Ghișeul.ro, dar poți plăti taxele locale și prin CEC sau Poșta Română. Nu toți oamenii sunt la fel, nu toți avem aceleași competențe. Administrația trebuie să fie pentru toți. Dar pe ei îi interesează doar de ei. E o problemă cronică. Această digitalizare se face contra cetățeanului”.

Ca dovadă că nu suntem cinici, zicem și de bine când e cazul. Google a implementat o funcționalitate nouă pentru smartphone-urile Android, care generează log-uri (jurnalizări) pe un dispozitiv cu scopul de a oferi informații despre orice încercare de a infecta dispozitivul cu spyware sau viruși.

Android Intrusion Logging a fost dezvoltată, ca funcționalitate, în parteneriat cu Amnesty Security Lab, institutul care a adunat enorm de multă expertiză în analiza dispozitivelor infectate cu spyware (prin munca lor de la proiectul Pegasus încoace).

Până acum, Amnesty, Citizen Lab și alte organizații care analizau dispozitive potențial-infectate, aveau la dispoziție doar tot soiul de indicii lăsate în urmă de o infectare cu spyware pe un smartphone pentru a determina dacă dispozitivul a fost infectat sau nu. Smartphone-urile Android nu ofereau utilizatorilor log-uri suficient de detaliate pentru a înțelege ce se întâmplă la nivelul inferior, la sistemului de operare, în timpul unei infecții. Acum, Intrusion Logging le oferă cercetătorilor această posibilitate.

Amnesty a publicat îmbunătățiri ale programelor cu sursă deschisă de analiză AndroidQF și MVT, pentru a oferi cercetătorilor posibilitatea de a extrage și folosi log-urile puse la dispoziție de Android.

Analiza funcționalității, publicată de Amnesty, conține o secțiune foarte importantă care explică cum oricine cu un smartphone Android care are această funcționalitate disponibilă o poate activa. Intrusion Logging poate fi activată atunci când Android Advanced Protection Mode (AAPM) e activă pe dispozitiv. În articolul celor de la Amnesty, aceștia spun că AAPM e recomandată tuturor persoanelor care fac o muncă riscantă (activiști, jurnaliști), însă noi am fi mai degrabă de părere că oricine are de câștigat dacă activează AAPM. Similar, pentru smartphone-uri iPhone, oricine are de câștigat dacă activează Lockdown Mode. Amândouă sunt funcționalități care protejează dispozitivul de anumiți vectori de atac, fără, însă, să oprească utilizatorul din a-și folosi smartphone-ul cum dorește.

Directoratul Național pentru Securitate Cibernetică publică azi un raport despre o firmă din Croația care nu are un serviciu lansat. Ați citit bine. Instituția din guvern care ar trebui să se preocupe de securitatea software-ului și a infrastructurii civile ale României a publicat o pseudoanaliză, jumătate mai degrabă marketing, jumătate mai speculativă, despre o firmă din altă țară. De ce? Pentru că această firmă vrea să lanseze o aplicație de social media. De fapt oficial a lansat-o. În România.

DNSC a scos un raport golit de esență despre platforma de social media eYou, care încă nici măcar nu a fost pusă în funcțiune. Întreg raportul are un ton de pitch de marketing mai degrabă decât o analiză făcute de experți în securitate cibernetică.

DNSC menționează, fără să explice de ce, toate strategiile pe care eYou le-a pus la punct ca să-și atragă utilizatori. Deci, o instituție româneacă scrie, într-un așa-zis raport de analiză, că platforma asta de social media are o listă de așteptare pe care te poți înscrie și, dacă o faci înainte de lansare, primești un badge. Ca seriozitate, sună ca și cum DNSC ne-ar asigura că sucul de portocale Cappy pare făcut din portocale reale, pentru că a citit eticheta.

Un paragraf care ne îngrijorează în special începe așa: “Numărul utilizatorilor va determina și modul în care se va realiza monetizarea pe platformă, precum și măsura în care principiile legate de moderare și transparență vor putea fi respectate”. În special, două chestii ne pică prost:

1. Responsabilitățile nu-s facultative

DNSC spune că eYou s-ar putea să nu respecte propriile principii (de moderare și transparență). Pare că Directoratul vrea să zică că un număr prea mare de utilizatori ar îngreuna respectarea acestor principii. Ce ne îngrijorează pe noi e că până și instituția care ar trebui să se preocupe în primul rând de siguranță vede mai degrabă siguranța ca fiind prima sacrificată de dragul “creșterii”.

Odată lansată, platforma de social media eYou are responsabilități desemnate și de legislația UE în vigoare, inclusiv Digital Services Act. Dacă cineva trimite către eYou o notificare, în orice formă, care îi informează că pe platformă este găzduit conținut ilegal, DSA obligă platforma să răspundă acestei notificări ștergând (sau restricționând) respectivul conținut. Sau devine responsabilă în solidar.

eYou trebuie să respecte legislația în vigoare. Mai mult, dacă spune că face ceva și nu face, ar trebui ca delăsarea asta să îi discrediteze. Este complet greșit să pornim din capul locului cu o atitudine delăsătoare, prin care-i păsuim pe acești antreprenori cu sediu-n Croația și le iertăm orice de dragul “creșterii”.

2. Social media nu înseamnă doar modelul toxic năcut în Silicon Valley

Raportul DNSC echivalează succesul unei platforme de social media cu numărul de utilizatori pe care-i are. Când discută despre “masa critică”, raportul dă de înțeles că, fără un număr foarte mare de utilizatori, o astfel de platformă nu poate avea “impact global”. DNSC nu spune cu voce tare, dar presupune că orice platformă de social media va monetiza, inerent, atenția și conținutul utilizatorilor, într-un mod sau altul.

Pentru cei ce nu știu deja, platformele de social media descentralizate precum Mastodon (care seamănă cu Twitter), Peertube (YouTube) sau Pixelfed (Instagram) contrazic deja acest model de ani buni. Aceste modele de social media lipsită de reclame și de algoritmi de recomandare dovedesc că sunt sustenabile nu doar pentru micro-comunități ci și la scară largă. Comisia Europeană are propria instanță de Mastodon. Există instanțe găzduite de români, pentru români.

Faptul că raportul DNSC omite complet modelele alternative de social media ne face să ne îngrijorăm pentru sănătatea dezbaterii pe care o avem în România, legat de cum vrem să fie spațiile online în care ne petrecem timpul.

O analiză făcută de Corporate Europe Observatory și de AlgorithmWatch arată cum Comisia Europeană pare că scrie după dictare legile care reglementează giganții din tech. De data asta, instituția a copiat cuvânt cu cuvânt un amendament sugerat de Microsoft și de grupul de lobbying Digital Europe.

Articolul de lege introdus după negocieri modifică Directiva privind Eficiența Energetică (EED), care reglementează, printre altele, și centrele de date. Această directivă e menită să crească transparența asupra facilităților care consumă cantități uriașe de apă și energie. Cu noul amendament, directiva a fost modificată astfel încât datele despre resursele consumate de facilități să devină secret comercial.

În argumentarea lor, Microsoft susține că, dacă datele nu ar fi secretizate de către Comisie, acestea ar putea ajunge pe „mâinile ONG-urilor și ale competitorilor”, care s-ar folosi de ele ca să le fure modelul de business sau să le supună „atacurilor cibernetice”. Analiștii descriu concesia făcută de UE drept o victorie a companiilor din tech. Această situație, în care lobby-ul unor companii private are rezultate directe în modul în care le este reglementată activitatea, continuă o serie lungă de acțiuni de dereglementare în avantajul companiilor tech americane.

Google a primit două amenzi pentru nerespectarea regulamentului DMA. Ursula von der Leyen, președinta Comisiei Europene, a suspendat aceste amenzi fix când erau pe cale să fie impuse companiei Alphabet, reiese dintr-o investigație făcută de Handelsblatt și Capitol Forum.

Amenzile au venit în urma unei investigații derulate de Comisiei. Concluzia investigației a fost că Alphabet, compania care deține Google, a încălcat regulamentul DMA folosindu-și o parte din produsele software pentru a le favoriza pe celelalte. În felul ăsta, o companie poate descuraja competiția onestă. Concluzia investigației și decizia de a impune amenzi au venit în martie anul ăsta. Însă, pe ultima sută de metri, amenda a fost suspendată.

Organizații din societatea civilă au publicat o scrisoare deschisă care-i cere președintei Comisiei să aplice legea în mod corect și previzibil și să amendeze compania care deține produsele Google pentru încălcarea regulamentului. Altă scrisoare deschisă a fost semnată de cetățeni, cerând același lucru.

Gestul de a suspenda această amendă face ca regulamentele Uniunii Europene să pară doar formalități, lipsite de consecințe.

RightsCon, o conferință internațională pe tema drepturilor digitale, a fost anulată anula cesta cu doar câteva zile înainte să înceapă. În 2026, Zambia trebuia să găzduiască conferința. Echipa de organizare RightsCon și ONG-ul Access Now, care este principalul responsabil pentru conferință, au publicat o explicație detaliată a motivelor pentru anulare. Pe scurt, guvernul din Zambia a fost contactat de reprezentați ai guvernului Chinei și constrânși să nu permită participarea în persoană a unor activiști din Taiwan la RightsCon. Access Now a refuzat să le interzică accesul acestor activiști, așa că întreaga conferință a fost anulată de guvernul din Zambia.

Atât Access Now cât și organizațiile partenere au publicat articole care descriu gravitatea acestui moment. Article 19 interpretează decizia autorităților din Zambia ca un mesaj adresat societății civile, în care li se arată că libertatea lor de exprimare și libertatea de asociere și adunare nu vor fi respectate atunci când țelurile lor sunt incomode pentru guvern. Presiunea politică a Chinei a fost mai puternică decât respectarea unor drepturi fundamentale și a unor principii democratice.

Access Now atrage atenția că societatea civilă e împinsă cu spatele la zid peste tot în lume. Finanțarea acestei munci devine din ce în ce mai precară. Activitatea lor este supusă supravegherii (neconsensuale, să ne-nțelegem!), iar oamenii în sine sunt intimidați și hăituiți în unele țări. Aici nu e vorba de confruntarea între entități politice, sau statale. Este vorba, cel mai adesea, de o confruntare între oameni, simplii cetățeni și entități care au monopol pe aplicarea violenței, fie ea fizică, fie ea legală, fie prin diminuarea considerabilă a condițiilor de trai.

Bogdan Manolea de la ApTI scrie pe LinkedIn despre o decizie CEDO care merită discutată pentru că reușește să pună în echilibru libertatea de exprimare a unei persoane cu litera legii.

"O decizie a CEDO de ieri MILADZE vs. GEORGIA (Application no. 41585/23) merge exact la granița libertății de exprimare si ne arată că aplicarea corectă a legii poate duce și la limitarea discursului grosolan (dar legal) pe rețele sociale și la respectul pentru libertate de exprimare.

In speță e vorba de un videoclip pe TikTok în care un utilizator si-a exprimat nemulțumirea (cat se poate de reala și întemeiată pe fond!) legata de noile politici de trafic din Tiblisi care, pe scurt, permiteau ca mașini de politicieni, polițiști si serviciile secrete să meargă pe benzile speciale pentru autobuze.

Doar ca modul de exprimare conținea aproape doar cuvinte injurioase la adresa unor persoane (publice) identificate, fiind o denigrare personală fără dubiu.

Sancțiunea a fost o amendă administrativă de 180 de euro, analizata și susținută apoi de instanțele georgiene din perspectiva elementelor de posibilă încălcare a libertăți de exprimare. CEDO a explicat mai în detaliu ca instanțele georgiene au analizat corect.

Mai important pentru mine este și ce NU au făcut autoritățile:
- conținutul NU a fost eliminat și nici nu s-a cerut acest lucru
- contul NU a fost închis și omul critică în continuare autoritățile
- NU au fost începute acțiuni penale
- sancțiunea administrativă a fost la cuantumul minim.

Pe scurt - deci se poate și sancționarea derapajelor și respectarea libertății de exprimare, doar trebuie să aplicăm corect și coerent legile existente. Și în România."

Un raport al Human Rights Watch (HRW) atrage atenția că tehnologia de supraveghere exportată de țări din UE ajunge să fie folosită pentru erodarea instituțiilor democratice și monitorizarea jurnaliștilor, activiștilor și a altor grupuri vulnerabile.

Analiștii arată că legislația Uniunii nu reușește să prevină abuzuri și situații în care echipamente periculoase ajung pe mâinile unor regimuri care încalcă drepturile omului și dreptul internațional. Printre exemple, raportul menționează și Bulgaria și Polonia, țări care exportă tehnologie de supraveghere către Rwanda și Azerbaijan, ambele acuzate că persecută dizidenți, activiști și jurnaliști. E important de adăugat că principalii exportatori de cybersurveillance, Franța, Germania, Italia și Spania, au refuzat să transmită date despre partenerii externi. Bineînțeles că nici România n-a vrut să răspundă la întrebări.

HRW scrie că, pentru a avea un cadru care nu susține din umbră regimuri antidemocratice, țările UE ar trebui să monitorizeze mai atent tehnologia de supraveghere care poate fi folosită în scopuri militare sau care poate facilita încălcări ale drepturilor omului și să ceară mai multă transparență din partea industriei.

O analiză de la The Verge arată cum jurnalele științifice și lumea academică sunt tot mai copleșite de folosirea generative AI pentru a scrie studii.

LLM-urile sunt sunt folosite ca să genereze studii științifice, adesea eronate, cu citări halucinate sau calcule care nu sunt valide. Cu toate astea, pentru că modelele sunt mai avansate decât în trecut, e nevoie de mai multă muncă ca să îți dai seama că rezultatele ”studiilor” sunt eronate sau înșelătoare, iar asta blocheaza peer-reviewerii jurnalelor academice.

În spatele boomului de „scientific AI slop” se află mai multe companii de pe piața neagră care produce lucrări în masă și apoi le vând către academicieni și doctori care vor să-și umfle artificial portofoliul, să obțină credibilitate și să câștige granturi.

În timp ce comunitatea științifică trăgea un semnal de alarmă, spunând că e sufocată de AI slop și că plagiarismul a devenit din ce în ce mai greu de detectat, OpenAI, la începutul lui 2026, anunța Prism, o unealtă care ușura și mai mult generarea de scientific slop. Până să vedem ce efecte are, Prism a fost închis câteva luni mai târziu, în aprilie.

Scriitori, cercetători și activiși au lucrat împreună la un set de resurse, narative și articole de cercetare denumite "The AI Resist List".

Această listă caută să explice tehnologia care stă la baza chatboților precum, Claude, Gemini și ChatGPT. Aceste programe software au nevoie de o infrastructură extrem de complexă pentru a funcționa. Datacenter-urile care găzduiesc serverele pe care rulează aceste programe consumă mult mai multă apă și energie decât ar consuma dacă nu ar trebui să ruleze algoritmi de generative AI. În plus, companiile care dețin programele astea sunt forțate să construiască încă și mai multă infrastructură fizică, pentru că, altfel, nu mai pot servi numărul de persoane care vor să folosească tehnologia.

Vedem cum companiile care au programe de generative AI caută să construiască infrastructură fără să plătească costul extrem de ridicat al poluării zonelor în care construiesc, fără să se supună reglementărilor guvernelor locale. Companiile caută să consume cât mai multe resurse, pe cât mai puțini bani, chiar cu prețul de a împinge persoanele care locuiesc în zonele astea să trăiască cu secetă și cu un nivel ridicat de poluare.

În presă tehnologia de generative AI e prezentată ca fiind inevitabilă, un răspuns perfect personalizat la singurătate și la așteptările din ce în ce mai nerezonabile din câmpul muncii.

Nimic din traiectoria actuală a dezvoltării genAI nu este inevitabil. Website-ul "AI Resists List" a clasificat mișcările de rezistență împotriva genAI în funcție de modul în care acestea exercită presiune asupra diferiților "piloni de susținere" care susțin și perpetuează aceste mituri și exploatări.

ApTI a semnat, alături de peste 40 de organizații non-guvernamentale, o scrisoare deschisă care îl critică pe reprezentantul Poliției Române, directorul Cabinetului Inspectorului General, pentru insinuările, discreditarea și tonul amenințător folosit la adresa jurnaliștilor Recorder, a surselor acestora și a susținătorilor acestora.

Semnatarii scrisorii deschise solicită Ministrului de Interne și Inspectorului General al Poliției Române să clarifice dacă se delimitează de afirmațiile acestuia și să analizeze conduita sa.

Scrisoarea deschisă a fost publicată inițial pe website-ul ActiveWatch. ApTI, ca organizație semnatară, republică scrisoarea.

Peste 30 de europarlamentari au semnat o scrisoare deschisă prin care cer eliminarea unui amendament care introduce o cauză ilegală de confidențialitate care favorizează companiile care operează centre de date.

Inițiativa apare după ce, la mijlocul lui mai, AlgorithmWatch, Corporate Europe Observatory și Investigate Europe au arătat cum giganții tech, în frunte cu Microsoft, au făcut lobby prin care au cerut să elimine un articol din Directiva pentru Eficiență Energetică care obliga centrele de date să raporteze informații despre consumul de apă și electricitate. Amendamentul care a făcut informațiile despre impactul asupra mediului „secret comercial” a fost introdus pe fugă și copiat cuvânt cu cuvânt din materialele de lobby ale Microsoft și ale grupului DigitalEurope.

Semnatarii scrisorii au atras atenția că, în contextul în care Comisia plănuiește să tripleze numărul de centre de date de pe continent, informațiile despre impactul asupra mediului sunt esențiale și nu ar trebui să fie ascunse. Conform Investigate Europe, europarlamentarii încearcă să convingă Comisia să elimine amendamentul și să asigure transparență, mai ales în contextul în care instituțiile din UE actualizează pachetele legislative care reglementează industria tech.

În paralel, și Agenția Europeană de Mediu a făcut un apel public în care a subliniat că UE are nevoie de transparență și de informații ca să poată gestiona riscurile asociate cu centrele de date.

Căutările pe Google par să fie mult mai utile pentru fraudări decât pentru a găsi informație relevantă.

Un angajat de la Google și-a tras pe dreapta 1,2 milioane de dolari dintr-un pariu pe Polymarket, un pariu în care s-a băgat pentru că era vorba de a ghici care vor fi cele mai căutate nume în anul 2025. Nu s-a băgat că avea el fler, ci pentru că avea acces la date exacte despre căutări, din postura sa de programator în companie.

Între timp, funcția de căutare a Google e sacrificată de dragul pusului în scenă a unui teatru că inteligența artificială generativă ne îmbunătățește cumva viața. La cea mai recentă conferință Google I/O, compani a demonstrat înlocuirea rezultatelor de căutare de tip link, faimoasele link-uri albastre, cu o fereastră de chat în care utilizatorul tre să se descurce cu un model LLM. Compania a scăldat-o că link-urile nu dispar, doar că nu vor mai fi prioritatea căutării. Reacția utilizatorilor a fost un entuziasm vădit pentru DuckDuckGo: acest motor de căutare, alternativă la Google, s-a trezit cu 30% mai multe instalări pe dispozitive.

Presa tehnică încă scrie laudativ sau măcar neutru despre schimbările propuse de Google.

Între timp, un raport înaintat Parlamentului European afirmă faptul că funcționalitatea de AI Overview a redus numărul de utilizatori care ajung să viziteze alte website-uri după ce caută ceva pe Google, ceea ce reduce nu doar diversitatea surselor de informare dar și veniturile publicațiilor web. Raportul somează parlamentul să creeze reforme legislative cu puterea de a opri erodarea ecosistemului informațional online.

Un raport al Amnesty International analizează cum modelele de AI generativ (genAI) se bazează pe sisteme invazive care încalcă drepturile omului și se folosesc ilegal de date personale și de materiale protejate de drepturi de autor.

Tehnologiile de genAI au un impact masiv asupra mediului, amplifică stereotipurile în conținutul pe care-l generează, afectează comunitățile vulnerabile și pot să fie folosite ca să faciliteze abuzuri ale drepturilor omului.

Organizația atrage atenția că design-ul acestor unelte ar trebui să fie contestat, iar companiile care le dezvoltă ar trebui să fie trase la răspundere pentru felul în care pun în pericol instituțiile democratice și lezează libertatea de gândire.

Pentru prima dată, Amnesty International atrage atenția că genAI-ul încalcă legislația internațională care protejează drepturile omului și cere interzicerea sistemelor de acest tip, contestând și narativa industriei care sugerează că „nu există alternative”.

Printre altele, raportul detaliază bias-uri sistemice asociate cu modelele de AI generativ și arată cum amplifică discriminarea și conținutul care incită la ură. Mai mult decât atât, menționează și că, atunci când sunt folosite pentru moderarea conținutului de pe rețelele de socializare, modelele amplifică riscul de cenzură și, din nou, afectează disproporționat comunitățile deja vulnerabile.

The Internet Archive a publicat o scrisoare deschisă, pe care o puteți semna, prin care cere unor mari publicații din SUA să permită din nou software-ului Wayback Machine să acceseze conținutul articolelor de știri și investigații.

De exemplu, publicația USA Today blochează accesul Wayback Machine, însă publică investigații care folosesc datele colectate de acest software.

Scrisoarea deschisă explică faptul că scopul Wayback Machine nu e să fenteze paywall-urile publicațiilor și să nu le dea bani, așa cum s-ar cuveni. The Internet Archive a păstrat articole de știri în arhive accesibile de mai multă vreme decât am trăit o parte din cei care am semnat petiția.

Oricine poate semna pentru a păstra conținutul de știri și de investigații jurnalistice accesibil pentru cel mai mare proiect de arhivare de conținut pe care îl avem și de care depindem cu toții.

Aplicațiile de inteligență artificială generativă care sunt antrenate pe date părtinitoare ("biased") îți pot distorsiona perspectiva față de anumite subiecte din societate și, fără să îți dai seama, te pot manipula, arată un studiu condus de o echipă de cercetători de la Universitatea Cornell din New York.

Autorii au pus peste 2500 de participanți să scrie un text în care să argumenteze în favoarea sau împotriva unui subiect relevant pentru agenda publică din SUA (pedeapsa cu moartea, organisme modificate genetic, exploatare petrolieră) și i-a împărțit în două grupe: un grup care primea sugestii de la un asistent AI părtinitor, respectiv un grup de control neajutat.

Rezultatul a fost că utilizatorii care se folosesc de un model de limbaj biased vor începe să îi preia, fără să-și dea seama, ideile și argumentele. Conform autorilor, datele sunt suficient de clare încât să poată spună că AI-ul a reușit să îi manipuleze pe participanții la studiu.

Concluziile vin în completarea ultimului raport de la Amnesty International, iar autorii atrag și ei atenția că modelele antrenate pe date problematice pot pune în pericol libertatea de gândire a persoanelor și, atunci când le folosim în sarcini zilnice și la locul de muncă, LLM-urile capătă o „putere formidabilă asupra proceselor noastre cognitive”.

Microsoft plănuiește să îi facă pe utilizatori dependenți de noul lor asistent AI, arată un document intern obținut de 404Media.

E vorba de Scout, modelul pe care platforma încearcă să îl integreze în suita Office ca să „ajute persoanele atehnice” să folosească produsele Microsoft. Modelul e dezvoltat cu scopul clar de a genera dependență și de a-i face pe utilizatori să îl folosească zilnic și „intensiv”. În interviuri cu 404Media, mai mulți angajați din companie spun că e pentru prima oară când oficialii vorbesc atât de deschis despre dependență. Grupul țintă vizat de program e compus din oameni care lucrează în HR, finanțe și în departamentele juridice.

În planul descris de companie, scopul este să lanseze produsul cu niște funcționalități de bază, ca mai apoi să îl dezvolte doar după ce a reușit să strângă o bază suficient de mare de utilizatori care depind de asistentul AI pentru sarcini zilnice.

E important de menționat și că, în 2025, un alt document intern al Microsoft arăta că gigantul tech își obligă angajații să folosească modelele AI dezvoltate de companie.

Pe DSA Observatory, Catalina Goanta și Anda Iamnitchi scriu despre lecția învățată de pe urma încercării lor de a se înscrie ca cercetătoare care pot primi acces la date despre riscurile sistemice ale platformelor de social media desemnate Very Large Online Platforms conform regulamentului DSA. Încercarea lor a eșuat, iar cele două autoare explică ce concluzii au tras din asta.

Poate cel mai important aspect al articolului este faptul că Articolul 40 din DSA nu poate să fie o rezolvare pentru opacitatea platformelor de social media. Acest articol oferă potențialul acces la date doar pentru așa-ziși cercetători, care trebuie să își dovedească statutul și afilierea academică. Pe când platformele de social media ar trebui să poată să ne ofere informații clare despre măsurile lor de ameliorare ale riscurilor tuturor, într-un mod accesibil. Ok, hai să o spunem mai pe șleau: dacă VLOP-uri precum Facebook sau Twitter (X) ameliorează riscurile sistemice cu măsuri care într-adevăr protejează utilizatorii, atunci trebuie să se vadă cu ochiul liber. Și nu se vede. Aceste platforme și-au crescut opacitatea datelor, și-au închis bibliotecile de reclame plătite și opresc cercetătorii din a le face scraping, toate astea în tandem cu o moderare de conținut mult mai delăsătoare și cu adoptarea și îmbrățișarea conținutului sintetic generat cu AI.

Articolul din DSA Observatory e util oricui vrea să aplice pentru acest acces la date. În curând, lista cercetătorilor acceptați va fi făcută publică și putem vedea cam cât de multă lume este în poziția privilegiată de a avea acces la date despre riscuri sistemice. Și apoi om vedea și calitatea datelor, atunci când acești cercetători își vor publica studiile.

Ce înseamnă risc sistemic?

Folosim termenii ăștia, care apar în regulamentul DSA, ca să descriem un soi de "risc" pe care platformele desemnate VLOP (very large online platforms) și VLOSE (very large online search engine) trebuie să îl minimizeze.

Acum, Curtea de Justiție a Uniunii Europene s-a pronunțat într-un anumit caz și ne-a oferit, în deliberările sale, mult mai multe detalii despre ce sunt și ce nu sunt riscurile sistemice. Chestia asta e importantă pentru cei care urmăresc implementarea DSA dar și pentru utilizatorii de rând, pentru că ne oferă un precedent legal - sentința unei Curți - ca să putem și noi arăta către un fenomen și să spunem "ok, ăsta e foarte probabil un risc sistemic".

Curtea s-a pronunțat în cazul "Amazon vs. Comisia Europeană", în care compania Amazon a dat în judecată Comisia atunci când a fost numită Very Large Online Platform, conform criteriilor regulamentului DSA. Compania Amazon susține că aceste criterii sunt ilegale și contravin drepturilor fundamentale din charter-ul UE.

Amazon susținea că un risc sistemic apare doar într-un sistem închis, cum ar fi, de exemplu, sistemul bancar. Deci, o bancă poate să dea naștere unui risc sistemic, dar compania Amazon, al cărui marketplace nu face pare dintr-un "sistem", nu poate. Curtea a clarificat ce înseamnă, de fapt, adjectivul "sistemic": un risc sistemic e acela care amenință societatea și pot afecta o parte semnificativă a populației UE. Deci, diferența față de un risc care nu e sistemic depinde de cât de mare e impactul amenințării și cât de multe persoane sunt amenințate.

Decizia CJEU mai conține și alte clarificări utile. De exemplu, în mod indirect, Curtea a oferit și o opinie pe lista riscurilor sistemice. Aici, întrebarea era dacă riscurile sistemice sunt cele enumerate în DSA sau dacă lista e deschisă și mai pot fi adăugate și altele. Curtea nu a zis nici da nici ba, însă s-a referit întotdeauna doar la lista tipurilor de risc sistemic din DSA.

Explicativul DSA Observatory fac din această decizie o poveste foarte ușor de parcurs, interesantă pentru cei care urmăresc subiectul ăsta al responsabilizării marilor platforme.

Am publicat pe site-ul ApTI un articol care aduce laolaltă toate punctele importante despre subiectul verificării vârstei online. Membrii ApTI au tot vorbit la interview-uri și au tot scris poziții pe acest subiect. Acum, publicăm poziția noastră, cap-coadă.

Fără a ne adresa unui proiect legislativ anume, arătăm că implementarea unor astfel de măsuri este contraproductivă, generează riscuri sistemice de siguranță și afectează drepturile fundamentale ale tuturor utilizatorilor, sub pretextul protecției minorilor, fără să soluționeze problemele de fond pe care încearcă să le rezolve.

Timpul și activitatea minorilor online este o îngrijorare legitimă, mai ales că sunt expuși la conținut dăunător (bullying, algoritmi care provoacă dependență, conținut politic radicalizat, jocuri de noroc etc).

Este genul de problemă pe care oricine o dorește rezolvată, indiferent de culoarea politică, astfel că poate exista un dialog real și constructiv cu privire la măsuri.

Stabilirea prin lege a unui prag minim de vârstă pentru accesul autonom la internet sau anumite servicii/pagini, eventual cu un acord formal parental, nu poate fi o soluție viabilă.

În articolul ApTI, trecem în revistă prin câteva din principalele mecanisme de validare a vârstei (sau identității). Apoi, documentăm modul în care aceste tehnologii erodează libertățile civile și posibilitatea anonimatului în mediul digital. Dat fiind că există țări în care aceste mecanisme de verificare a vârstei sunt deja implementate, trecem și prin consecințele pe care le-au avut respectivele implementări și cât de eficiente sunt, de fapt.

Nu în ultimul rând, aducem în discuție ce putem face, concret, pentru a crea un mediu online mai sigur. Restricționarea accesului în întregime la servicii online izolează minorii sau îi ascunde de lumea online „adevărată”. Soluțiile ar trebui, mai degrabă, să îi pregătească pentru lumea digitală la care oricum vor dobândi acces.

Răspunsul, dacă ar fi să vină printr-o reglementare publică, ar trebui să vizeze produsele și serviciile companiilor de tehnologie: nu să punem un lacăt pe ele, care să le facă mai atractive („internetul adevărat”), ci să le facem mai sigure în sine. Soluția trebuie să țintească îmbunătățirea siguranței online, nu doar îngreunarea sau întârzierea accesului. Și aici, avem deja o serie de legi, inclusiv la nivelul blocului UE, care pot fi instrumentate. Puse cap la cap, sunt suficiente pentru a schimba radical starea actuală a spațiilor online, precum platformele de social media. Trebuie doar instrumentate, acțiune pentru care avem nevoie de voință politică.