❌🇪🇦✝️ 22 avril 1451 : naissance d'Isabelle la Catholique
Isabelle Première de Castille dite Isabelle la Catholique, née le 22 avril 1451 à Madrigal de las Altas Torres et morte le 26 novembre 1504 à Medina del Campo, est, de son propre chef, reine de Castille et León de 1474 à 1504, reine d'Aragon, de Majorque, de Valence, de Sardaigne, de Sicile (1479 – 1504) et de Naples (1503 – 1504).
Épouse de Fernand d"Aragon, elle a marqué son époque par sa piété et sa clairvoyance politique.
L"Espagne lui doit son unification, la reconquête de Grenade, dernier morceau de la péninsule arraché aux mains des envahisseurs musulmans après des siècles de luttes héroïques et l'expulsion des juifs, collaborateurs zélés de ces derniers dans leur occupation de l'Ibérie, devenus faux chrétiens pour s'adapter en apparence aux nouveaux maîtres.
Le monde lui doit la fin des superstitions barbares de l'Amérique précolombienne et la christianisation de celle-ci.
Elle restera la reine pieuse qui a préparé l'Espagne à son siècle d'or.
¿España?
¡Una!
¡Grande!
¡Libre!
¡Arriba España!
¡Arriba siempre!
Isabelle Première de Castille dite Isabelle la Catholique, née le 22 avril 1451 à Madrigal de las Altas Torres et morte le 26 novembre 1504 à Medina del Campo, est, de son propre chef, reine de Castille et León de 1474 à 1504, reine d'Aragon, de Majorque, de Valence, de Sardaigne, de Sicile (1479 – 1504) et de Naples (1503 – 1504).
Épouse de Fernand d"Aragon, elle a marqué son époque par sa piété et sa clairvoyance politique.
L"Espagne lui doit son unification, la reconquête de Grenade, dernier morceau de la péninsule arraché aux mains des envahisseurs musulmans après des siècles de luttes héroïques et l'expulsion des juifs, collaborateurs zélés de ces derniers dans leur occupation de l'Ibérie, devenus faux chrétiens pour s'adapter en apparence aux nouveaux maîtres.
Le monde lui doit la fin des superstitions barbares de l'Amérique précolombienne et la christianisation de celle-ci.
Elle restera la reine pieuse qui a préparé l'Espagne à son siècle d'or.
¿España?
¡Una!
¡Grande!
¡Libre!
¡Arriba España!
¡Arriba siempre!
❌🇪🇦✝️ 22 de abril de 1451: nacimiento de Isabel la Católica
Isabel I de Castilla, conocida como Isabel la Católica, nacida el 22 de abril de 1451 en Madrigal de las Altas Torres y fallecida el 26 de noviembre de 1504 en Medina del Campo, fue, por iniciativa propia, reina de Castilla y León desde 1474 hasta 1504, reina de Aragón, Mallorca, Valencia, Cerdeña, Sicilia (1479 - 1504) y Nápoles (1503 - 1504).
Esposa de Fernando de Aragón, marcó su época por su piedad y previsión política.
España le debe su unificación, la reconquista de Granada, el último trozo de la península arrebatado a los invasores musulmanes tras siglos de heroicas luchas, y la expulsión de los judíos, celosos colaboradores de éstos en su ocupación de Iberia, que se habían convertido en falsos cristianos para adaptarse a los nuevos amos.
El mundo le debe el fin de las supersticiones bárbaras de la América precolombina y su cristianización.
Seguirá siendo la reina piadosa que preparó a España para su edad de oro.
¿España?
¡Una!
¡Grande!
¡Libre!
¡Arriba España!
¡Arriba siempre!
➡️ https://t.me/LaFalangeOficial
Isabel I de Castilla, conocida como Isabel la Católica, nacida el 22 de abril de 1451 en Madrigal de las Altas Torres y fallecida el 26 de noviembre de 1504 en Medina del Campo, fue, por iniciativa propia, reina de Castilla y León desde 1474 hasta 1504, reina de Aragón, Mallorca, Valencia, Cerdeña, Sicilia (1479 - 1504) y Nápoles (1503 - 1504).
Esposa de Fernando de Aragón, marcó su época por su piedad y previsión política.
España le debe su unificación, la reconquista de Granada, el último trozo de la península arrebatado a los invasores musulmanes tras siglos de heroicas luchas, y la expulsión de los judíos, celosos colaboradores de éstos en su ocupación de Iberia, que se habían convertido en falsos cristianos para adaptarse a los nuevos amos.
El mundo le debe el fin de las supersticiones bárbaras de la América precolombina y su cristianización.
Seguirá siendo la reina piadosa que preparó a España para su edad de oro.
¿España?
¡Una!
¡Grande!
¡Libre!
¡Arriba España!
¡Arriba siempre!
➡️ https://t.me/LaFalangeOficial
Telegram
La Falange
Canal oficial de La Falange en Telegram
❌🇪🇦✝️ 22 April 1451: Birth of Isabel the Catholic
Isabel I of Castile, known as Isabel the Catholic, was born on 22 April 1451 in Madrigal de las Altas Torres and died on 26 November 1504 in Medina del Campo. She was queen of Castile and Leon from 1474 to 1504, queen of Aragon, Mallorca, Valencia, Sardinia, Sicily (1479-1504) and Naples (1503-1504).
Wife of Fernando of Aragon, she left her mark on her era through her piety and political foresight.
Spain owes her its unification, the reconquest of Granada, the last piece of the peninsula snatched from the hands of the Muslim invaders after centuries of heroic struggle, and the expulsion of the Jews, zealous collaborators of the latter in their occupation of Iberia, who had become false Christians in order to adapt to the new masters.
The world owes her the end of the barbaric superstitions of pre-Columbian America and its Christianisation.
She will remain the pious queen who prepared Spain for its golden age.
¿España?
¡Una!
¡Grande!
¡Libre!
¡Arriba España!
¡Arriba siempre!
➡️ https://youtu.be/Pc1lr7uaWHo
Isabel I of Castile, known as Isabel the Catholic, was born on 22 April 1451 in Madrigal de las Altas Torres and died on 26 November 1504 in Medina del Campo. She was queen of Castile and Leon from 1474 to 1504, queen of Aragon, Mallorca, Valencia, Sardinia, Sicily (1479-1504) and Naples (1503-1504).
Wife of Fernando of Aragon, she left her mark on her era through her piety and political foresight.
Spain owes her its unification, the reconquest of Granada, the last piece of the peninsula snatched from the hands of the Muslim invaders after centuries of heroic struggle, and the expulsion of the Jews, zealous collaborators of the latter in their occupation of Iberia, who had become false Christians in order to adapt to the new masters.
The world owes her the end of the barbaric superstitions of pre-Columbian America and its Christianisation.
She will remain the pious queen who prepared Spain for its golden age.
¿España?
¡Una!
¡Grande!
¡Libre!
¡Arriba España!
¡Arriba siempre!
➡️ https://youtu.be/Pc1lr7uaWHo
YouTube
ISABEL Y FERNANDO
Fue la canción de las J.O.N.S. de Valladolid tras la fusión de esta Organización con las J.C.A.H. de ONÉSIMO REDONDO.
La letra se recogió en "Himnos y Canciones" (Madrid 1942).
En pié, camaradas, y siempre adelante,
cantemos el himno de la juventud,
el…
La letra se recogió en "Himnos y Canciones" (Madrid 1942).
En pié, camaradas, y siempre adelante,
cantemos el himno de la juventud,
el…
🔥🇨🇵 22 avril 1961 : soulèvement de l’armée française en Algérie
🔥🇨🇵 April 22, 1961: French army tries to take power in Algeria
➡️ The putsch of the generals or putsch of Algiers
On Saturday 22 April, the population of Algiers learns at 7 o'clock in the morning, by a message read on the radio that "the army has taken control of Algeria and the Sahara".
During the night, parachutists and legionnaires took over all the nerve centres of Algiers.
The three generals, Maurice Challe, Edmond Jouhaud and André Zeller, in agreement with colonels Godart, Argoud and Lacheroy, had the government delegate general, Jean Morin, the Minister of Transport, Robert Buron, who was on a trip, and a certain number of civil and military authorities arrested without resistance.
But they refused to give weapons to the Blackfeet (nickname for the French and European settlers in Algeria) who supported them. The four generals acclaimed by the crowd in the forum in Algiers It was not a question of taking power; what was important was "pacification".
Challe felt frustrated by the victory he had expected and promised his officers not to abandon Algeria.
With this coup de force, they intended to keep the oath made by the army to keep Algeria for France.
Some regiments put themselves under the orders of the generals.
In Paris, the police arrested General Jacques Faure, six other officers and a few civilians involved in the "Paris plot", which was supposed to relay the uprising to the metropolis, at six in the morning.
A state of emergency was declared in Algeria.
The left-wing parties, the unions and the League of Human Rights called for a demonstration of "the opposition of workers and democrats to the coup de force in Algiers".
At around 7 p.m., General Challe spoke on the radio in Algiers: "I am in Algiers with Generals Zeller and Jouhaud, and in liaison with General Salan to keep our oath, the army's oath to guard Algeria so that our dead will not have died in vain. A government of abandonment [...] is preparing today to hand over Algeria definitively to the external organisation of the rebellion. The army will not fail in its mission and the orders I will give you will never have any other purpose."
➡️ https://jeune-nation.com/kultur/histoire/22-avril-1961-soulevement-de-larmee-francaise-en-algerie
🔥🇨🇵 April 22, 1961: French army tries to take power in Algeria
➡️ The putsch of the generals or putsch of Algiers
On Saturday 22 April, the population of Algiers learns at 7 o'clock in the morning, by a message read on the radio that "the army has taken control of Algeria and the Sahara".
During the night, parachutists and legionnaires took over all the nerve centres of Algiers.
The three generals, Maurice Challe, Edmond Jouhaud and André Zeller, in agreement with colonels Godart, Argoud and Lacheroy, had the government delegate general, Jean Morin, the Minister of Transport, Robert Buron, who was on a trip, and a certain number of civil and military authorities arrested without resistance.
But they refused to give weapons to the Blackfeet (nickname for the French and European settlers in Algeria) who supported them. The four generals acclaimed by the crowd in the forum in Algiers It was not a question of taking power; what was important was "pacification".
Challe felt frustrated by the victory he had expected and promised his officers not to abandon Algeria.
With this coup de force, they intended to keep the oath made by the army to keep Algeria for France.
Some regiments put themselves under the orders of the generals.
In Paris, the police arrested General Jacques Faure, six other officers and a few civilians involved in the "Paris plot", which was supposed to relay the uprising to the metropolis, at six in the morning.
A state of emergency was declared in Algeria.
The left-wing parties, the unions and the League of Human Rights called for a demonstration of "the opposition of workers and democrats to the coup de force in Algiers".
At around 7 p.m., General Challe spoke on the radio in Algiers: "I am in Algiers with Generals Zeller and Jouhaud, and in liaison with General Salan to keep our oath, the army's oath to guard Algeria so that our dead will not have died in vain. A government of abandonment [...] is preparing today to hand over Algeria definitively to the external organisation of the rebellion. The army will not fail in its mission and the orders I will give you will never have any other purpose."
➡️ https://jeune-nation.com/kultur/histoire/22-avril-1961-soulevement-de-larmee-francaise-en-algerie
Jeune Nation
22 avril 1961 : soulèvement de l’armée française en Algérie
Le putsch des généraux ou putsch d'Alger Le samedi 22 avril, la population d’Alger apprend à 7 heures du matin,
Forwarded from БНС
НАПОМНЯНЕ:
Утре от 18 ч. в централния щаб на БНС ще се проведе първата от серията лекции "Национални движение и дейци в Европа и света през XX век". Тя ще бъда посветена на Хосе Антонио Примо де Ривера и Испанската фаланга.
Повече информация: https://bit.ly/3N5k3fy
Утре от 18 ч. в централния щаб на БНС ще се проведе първата от серията лекции "Национални движение и дейци в Европа и света през XX век". Тя ще бъда посветена на Хосе Антонио Примо де Ривера и Испанската фаланга.
Повече информация: https://bit.ly/3N5k3fy
🔥🇧🇬🇪🇦 RAPPEL :
Ce dimanche à 18 heures, la première d'une série de conférences sur "Les mouvements nationaux et les activistes en Europe et dans le monde au 20ème siècle" se tiendra au siège du BNS. Elle sera consacrée à José Antonio Primo de Rivera et à la Falange espagnole.
Plus d'informations : https://bit.ly/3N5k3fy
🔥🇧🇬🇪🇦 REMINDER:
This Sunday at 6pm, the first of a series of lectures on "National Movements and Activists in Europe and the World in the 20th Century" will be held at the BNU headquarters. It will be dedicated to José Antonio Primo de Rivera and the Spanish Falange.
More info at: https://bit.ly/3N5k3fy
Ce dimanche à 18 heures, la première d'une série de conférences sur "Les mouvements nationaux et les activistes en Europe et dans le monde au 20ème siècle" se tiendra au siège du BNS. Elle sera consacrée à José Antonio Primo de Rivera et à la Falange espagnole.
Plus d'informations : https://bit.ly/3N5k3fy
🔥🇧🇬🇪🇦 REMINDER:
This Sunday at 6pm, the first of a series of lectures on "National Movements and Activists in Europe and the World in the 20th Century" will be held at the BNU headquarters. It will be dedicated to José Antonio Primo de Rivera and the Spanish Falange.
More info at: https://bit.ly/3N5k3fy
Facebook
Национални движение и дейци в Европа и света през XX век. - "Хосе Антонио Примо Де Ривера"
Event by Български Национален Съюз on Sunday, April 23 2023
🇬🇧✝️ #JaydaFransen wishes you a Happy St. George's Day!
🏴 🌹
🇬🇧✝️ #JaydaFransen vous souhaite une bonne fête de Saint Georges !
🏴 🌹
➡️ https://www.britishfreedomparty.com/jayda_fransen_wishes_you_a_happy_st_georges_day
🏴 🌹
🇬🇧✝️ #JaydaFransen vous souhaite une bonne fête de Saint Georges !
🏴 🌹
➡️ https://www.britishfreedomparty.com/jayda_fransen_wishes_you_a_happy_st_georges_day
British Freedom Party
VIDEO: Jayda Fransen wishes you a Happy St. George's Day! - British Freedom Party
Forwarded from La Falange
No por esperado lo que va a pasar, deja de doler. A la actitud profanadora de este gobierno frentepopulista apoyado en separatistas golpistas y terroristas, se une la cobardía de la familia Primo de Rivera, tan alejada de lo que representaron con su sacrificio y su entrega en el pasado.
Manuel Andrino, Jefe Nacional de La Falange.
#JoséAntonioVive #Falange
Manuel Andrino, Jefe Nacional de La Falange.
#JoséAntonioVive #Falange
La douleur ne s'arrête pas parce que nous nous attendons à ce qui va arriver.
À l'attitude profanatrice de ce gouvernement de front populaire soutenu par des putschistes et des terroristes séparatistes, il faut ajouter la lâcheté de la famille Primo de Rivera, si éloignée de ce qu'elle représentait par son sacrifice et son dévouement dans le passé.
Manuel Andrino, chef national de #LaFalange.
➡️ https://t.me/LaFalangeOficial
The pain does not stop because we expect what will happen.
To the desecrating attitude of this Popular Front government supported by putschists and separatist terrorists, we must add the cowardice of the Primo de Rivera family, so far removed from what they represented by their sacrifice and dedication in the past.
Manuel Andrino, national leader of #LaFalange
#JoséAntonioVive
#Falange
À l'attitude profanatrice de ce gouvernement de front populaire soutenu par des putschistes et des terroristes séparatistes, il faut ajouter la lâcheté de la famille Primo de Rivera, si éloignée de ce qu'elle représentait par son sacrifice et son dévouement dans le passé.
Manuel Andrino, chef national de #LaFalange.
➡️ https://t.me/LaFalangeOficial
The pain does not stop because we expect what will happen.
To the desecrating attitude of this Popular Front government supported by putschists and separatist terrorists, we must add the cowardice of the Primo de Rivera family, so far removed from what they represented by their sacrifice and dedication in the past.
Manuel Andrino, national leader of #LaFalange
#JoséAntonioVive
#Falange
Telegram
La Falange
Canal oficial de La Falange en Telegram
Forwarded from Fundația Buna Vestire | Naționaliștii români
23 aprilie 1962. Încheierea procesului terorist de colectivizare a agriculturii în România comunistă Material realizat de Florin Dobrescu
Un paradox sau poate o cabală a comuniștilor a făcut ca ziua de 23 aprilie să intre în istorie ca dată a declarării încheierii oficiale a procesului de colectivizare a agriculturii în România.
23 aprilie este consacrată de calendarul creștin-ortodox praznicului Sf. Mare Mucenic Gheorghe – purtătorul de biruință, numele sfântului Gheorghe provenind din grecescul Georgios, derivat la rândul lui, se pare din georgos, adică „țăran”, „lucrător al pământului, agricultor”, corespondent în calendarul popular arhaic al românilor cu Sân-Georgiu, un zeu al vegetației, protector al naturii înverzite și al vitelor, identificat de unii în Panteonul românesc cu Cavalerul Trac.
Deci tocmai în această zi a anului 1962, a fost încheiat în mod victorios procesul de distrugere al țărănimii române. La 23 aprilie 1962, dictatorul comunist al României, Gheorghe Gheorghiu Dej anunța triumfător încheierea colectivizării agriculturii în Republica Populară Română, proces terorist început în 1949, realizat cu zeci de mii de victime din rândul țăranilor fruntași și mijlocași de la sate, executați sumar, împușcați în timpul răscoalelor locale, arestați și exterminați la Canalul Dunăre - Marea Neagră și în alte lagăre, ori uciși în timpul anchetelor.
Pentru că, rezultatul pe termen lung al acestui proces a fost smulgerea țăranului din cadrele ancestrale ale existenței sale, aflate în acord cu ritmurile cosmice și ciclurile naturii, anihilarea atașamentului pentru proprietatea privată, pentru pământ, și a oricărui spirit de inițiativă și competiție, exterminarea elitelor satelor sau, în cel mai blând caz, marginalizarea înjositoare a acestora. Ceea ce practic a echivalat cu distrugerea acestui tip uman, țăranul, care astăzi a rămas un hibrid dezrădăcinat, incapabil să-și oprească pendularea sufletească între satul pierdut și orașul pe care nu-l poate înțelege.
Partidul Comunist Român a desfășurat în perioada 1949–1962 o amplă teroare în scopul realizării colectivizării, adică o confiscare de către statul totalitar a proprietăților agricole private și comasarea lor în gospodării colective administrate de statul totalitar.
De la declanșarea sa, procesul de colectivizare a întâmpinat rezistența dârză a țăranilor – nu doar a celor înstăriți, dar chiar și a celor săraci în mare parte. Aceștia s-au răsculat, încă din 1949, în nordul Moldovei și Dobrogea, în Transilvania, iar ulterior în județele Vlașca, Teleorman, Vrancea, Tecuci, Galați, Bacău ș.a.. Trupele de Securitate și Miliție, brațele înarmate ale Partidului Comunist, au reprimat țăranii răsculați. În județul Vrancea, reprimarea răscoalei din Vadu-Roșca a fost condusă personal de Nicolae Ceaușescu, pe atunci șef al Direcției Superioare Politice a Armatei și adjunct al Ministrului Forțelor Armate, având grad de general-locotenent, care a ordonat foc de mitralieră asupra țăranilor, ucigând 9 și rănind peste 50.
Pe lângă morții în răscoale, alte sute de mii de țărani au fost arestați și unii chiar executați sumar pe teritoriul altor județe, unde au fost îngropați în gropi comune (Dealul Mărului și Dealul Balaurului din județul Neamț s.a.). Zeci de mii de persoane au fost anchetate penal și condamnate la pedepse grele, iar familiile lor deportate în zone subdezvoltate ale țării.
de Florin DOBRESCU
Un paradox sau poate o cabală a comuniștilor a făcut ca ziua de 23 aprilie să intre în istorie ca dată a declarării încheierii oficiale a procesului de colectivizare a agriculturii în România.
23 aprilie este consacrată de calendarul creștin-ortodox praznicului Sf. Mare Mucenic Gheorghe – purtătorul de biruință, numele sfântului Gheorghe provenind din grecescul Georgios, derivat la rândul lui, se pare din georgos, adică „țăran”, „lucrător al pământului, agricultor”, corespondent în calendarul popular arhaic al românilor cu Sân-Georgiu, un zeu al vegetației, protector al naturii înverzite și al vitelor, identificat de unii în Panteonul românesc cu Cavalerul Trac.
Deci tocmai în această zi a anului 1962, a fost încheiat în mod victorios procesul de distrugere al țărănimii române. La 23 aprilie 1962, dictatorul comunist al României, Gheorghe Gheorghiu Dej anunța triumfător încheierea colectivizării agriculturii în Republica Populară Română, proces terorist început în 1949, realizat cu zeci de mii de victime din rândul țăranilor fruntași și mijlocași de la sate, executați sumar, împușcați în timpul răscoalelor locale, arestați și exterminați la Canalul Dunăre - Marea Neagră și în alte lagăre, ori uciși în timpul anchetelor.
Pentru că, rezultatul pe termen lung al acestui proces a fost smulgerea țăranului din cadrele ancestrale ale existenței sale, aflate în acord cu ritmurile cosmice și ciclurile naturii, anihilarea atașamentului pentru proprietatea privată, pentru pământ, și a oricărui spirit de inițiativă și competiție, exterminarea elitelor satelor sau, în cel mai blând caz, marginalizarea înjositoare a acestora. Ceea ce practic a echivalat cu distrugerea acestui tip uman, țăranul, care astăzi a rămas un hibrid dezrădăcinat, incapabil să-și oprească pendularea sufletească între satul pierdut și orașul pe care nu-l poate înțelege.
Partidul Comunist Român a desfășurat în perioada 1949–1962 o amplă teroare în scopul realizării colectivizării, adică o confiscare de către statul totalitar a proprietăților agricole private și comasarea lor în gospodării colective administrate de statul totalitar.
De la declanșarea sa, procesul de colectivizare a întâmpinat rezistența dârză a țăranilor – nu doar a celor înstăriți, dar chiar și a celor săraci în mare parte. Aceștia s-au răsculat, încă din 1949, în nordul Moldovei și Dobrogea, în Transilvania, iar ulterior în județele Vlașca, Teleorman, Vrancea, Tecuci, Galați, Bacău ș.a.. Trupele de Securitate și Miliție, brațele înarmate ale Partidului Comunist, au reprimat țăranii răsculați. În județul Vrancea, reprimarea răscoalei din Vadu-Roșca a fost condusă personal de Nicolae Ceaușescu, pe atunci șef al Direcției Superioare Politice a Armatei și adjunct al Ministrului Forțelor Armate, având grad de general-locotenent, care a ordonat foc de mitralieră asupra țăranilor, ucigând 9 și rănind peste 50.
Pe lângă morții în răscoale, alte sute de mii de țărani au fost arestați și unii chiar executați sumar pe teritoriul altor județe, unde au fost îngropați în gropi comune (Dealul Mărului și Dealul Balaurului din județul Neamț s.a.). Zeci de mii de persoane au fost anchetate penal și condamnate la pedepse grele, iar familiile lor deportate în zone subdezvoltate ale țării.
de Florin DOBRESCU
🔴 23 avril 1962. La fin du processus terroriste de collectivisation de l'agriculture dans la Roumanie communiste.
Un paradoxe, ou peut-être une cabale de communistes, a fait que le 23 avril est entré dans l'histoire comme la date de la déclaration de la fin officielle de la collectivisation de l'agriculture en Roumanie.
Le 23 avril est consacré par le calendrier chrétien-orthodoxe à la fête de Saint-Georges. Le nom de Saint-Georges vient du grec Georgios, lui-même dérivé de georgos, qui signifie "paysan", "travailleur de la terre, agriculteur", correspondant dans le calendrier populaire roumain archaïque à Saint-Georges, dieu de la végétation, protecteur de la nature et du bétail, identifié par certains dans le panthéon roumain avec le chevalier Trac.
C'est donc précisément en ce jour de 1962 que le processus de destruction de la paysannerie roumaine s'est achevé victorieusement. Le 23 avril 1962, le dictateur communiste de Roumanie, Gheorghe Gheorghiu Dej, annonçait triomphalement la fin de la collectivisation de l'agriculture dans la République populaire roumaine, un processus terroriste qui avait commencé en 1949, avec des dizaines de milliers de victimes parmi les paysans dirigeants et moyens des villages, exécutés sommairement, fusillés lors de soulèvements locaux, arrêtés et exterminés au canal Danube-mer Noire et dans d'autres camps, ou tués au cours d'enquêtes.
Car le résultat à long terme de ce processus était l'arrachement du paysan aux cadres ancestraux de son existence, en phase avec les rythmes et cycles cosmiques de la nature, l'anéantissement de l'attachement à la propriété privée, à la terre, à tout esprit d'initiative et de compétition, l'extermination des élites villageoises ou, dans le cas le plus bénin, leur marginalisation dévalorisante. Ce qui revient à détruire ce type humain, le paysan, qui reste aujourd'hui un hybride déraciné, incapable d'arrêter le mouvement de balancier de son âme entre le village perdu et la ville qu'il ne comprend pas.
Entre 1949 et 1962, le parti communiste roumain a fait régner la terreur pour réaliser la collectivisation, c'est-à-dire la confiscation par l'État totalitaire de la propriété agricole privée et sa transformation en fermes collectives administrées par l'État totalitaire.
Dès le début, le processus de collectivisation s'est heurté à une résistance farouche de la part de la paysannerie - non seulement des riches, mais aussi des pauvres pour la plupart. Ils se sont rebellés dès 1949 dans le nord de la Moldavie et de la Dobrogée, en Transylvanie, et plus tard dans les comtés de Vlașca, Teleorman, Vrancea, Tecuci, Galați, Bacău et d'autres.
Les troupes de sécurité et de milice, bras armés du Parti communiste, ont réprimé les paysans révoltés. Dans le département de Vrancea, la répression du soulèvement de Vadu-Roșca a été personnellement dirigée par Nicolae Ceaușescu, alors chef de la Direction politique supérieure de l'armée et adjoint du ministre des Forces armées, avec le grade de général de corps d'armée, qui a ordonné de tirer à la mitrailleuse sur les paysans, tuant 9 d'entre eux et en blessant plus de 50.
Outre les personnes tuées lors des émeutes, des centaines de milliers de paysans ont été arrêtés et certains ont été sommairement exécutés dans d'autres départements, où ils ont été enterrés dans des fosses communes (Dealul Mărului et Dealul Balaurului dans le département de Neamt, etc.) Des dizaines de milliers de personnes ont fait l'objet d'enquêtes criminelles et ont été condamnées à de lourdes peines, et leurs familles ont été déportées dans des régions sous-développées du pays.
par Florin DOBRESCU
➡️ https://t.me/FundatiaOgoranu
Un paradoxe, ou peut-être une cabale de communistes, a fait que le 23 avril est entré dans l'histoire comme la date de la déclaration de la fin officielle de la collectivisation de l'agriculture en Roumanie.
Le 23 avril est consacré par le calendrier chrétien-orthodoxe à la fête de Saint-Georges. Le nom de Saint-Georges vient du grec Georgios, lui-même dérivé de georgos, qui signifie "paysan", "travailleur de la terre, agriculteur", correspondant dans le calendrier populaire roumain archaïque à Saint-Georges, dieu de la végétation, protecteur de la nature et du bétail, identifié par certains dans le panthéon roumain avec le chevalier Trac.
C'est donc précisément en ce jour de 1962 que le processus de destruction de la paysannerie roumaine s'est achevé victorieusement. Le 23 avril 1962, le dictateur communiste de Roumanie, Gheorghe Gheorghiu Dej, annonçait triomphalement la fin de la collectivisation de l'agriculture dans la République populaire roumaine, un processus terroriste qui avait commencé en 1949, avec des dizaines de milliers de victimes parmi les paysans dirigeants et moyens des villages, exécutés sommairement, fusillés lors de soulèvements locaux, arrêtés et exterminés au canal Danube-mer Noire et dans d'autres camps, ou tués au cours d'enquêtes.
Car le résultat à long terme de ce processus était l'arrachement du paysan aux cadres ancestraux de son existence, en phase avec les rythmes et cycles cosmiques de la nature, l'anéantissement de l'attachement à la propriété privée, à la terre, à tout esprit d'initiative et de compétition, l'extermination des élites villageoises ou, dans le cas le plus bénin, leur marginalisation dévalorisante. Ce qui revient à détruire ce type humain, le paysan, qui reste aujourd'hui un hybride déraciné, incapable d'arrêter le mouvement de balancier de son âme entre le village perdu et la ville qu'il ne comprend pas.
Entre 1949 et 1962, le parti communiste roumain a fait régner la terreur pour réaliser la collectivisation, c'est-à-dire la confiscation par l'État totalitaire de la propriété agricole privée et sa transformation en fermes collectives administrées par l'État totalitaire.
Dès le début, le processus de collectivisation s'est heurté à une résistance farouche de la part de la paysannerie - non seulement des riches, mais aussi des pauvres pour la plupart. Ils se sont rebellés dès 1949 dans le nord de la Moldavie et de la Dobrogée, en Transylvanie, et plus tard dans les comtés de Vlașca, Teleorman, Vrancea, Tecuci, Galați, Bacău et d'autres.
Les troupes de sécurité et de milice, bras armés du Parti communiste, ont réprimé les paysans révoltés. Dans le département de Vrancea, la répression du soulèvement de Vadu-Roșca a été personnellement dirigée par Nicolae Ceaușescu, alors chef de la Direction politique supérieure de l'armée et adjoint du ministre des Forces armées, avec le grade de général de corps d'armée, qui a ordonné de tirer à la mitrailleuse sur les paysans, tuant 9 d'entre eux et en blessant plus de 50.
Outre les personnes tuées lors des émeutes, des centaines de milliers de paysans ont été arrêtés et certains ont été sommairement exécutés dans d'autres départements, où ils ont été enterrés dans des fosses communes (Dealul Mărului et Dealul Balaurului dans le département de Neamt, etc.) Des dizaines de milliers de personnes ont fait l'objet d'enquêtes criminelles et ont été condamnées à de lourdes peines, et leurs familles ont été déportées dans des régions sous-développées du pays.
par Florin DOBRESCU
➡️ https://t.me/FundatiaOgoranu
Telegram
Fundația Buna Vestire | Naționaliștii români
Canal al Dreptei național-creștine din România
🔴 23 April 1962. The end of the terrorist process of collectivisation of agriculture in communist Romania.
A paradox, or perhaps a cabal of communists, made 23 April go down in history as the date of the declaration of the official end of the collectivisation of agriculture in Romania.
April 23 is dedicated by the Christian-Orthodox calendar to the feast of St. George. The name of St. George comes from the Greek Georgios, itself derived from georgos, which means "peasant", "worker of the earth, farmer", corresponding in the archaic Romanian popular calendar to St. George, god of vegetation, protector of nature and livestock, identified by some in the Romanian pantheon with the knight Trac.
So it was precisely on this day in 1962 that the process of destroying the Romanian peasantry was victoriously completed. On 23 April 1962, the communist dictator of Romania, Gheorghe Gheorghiu Dej, triumphantly announced the end of the collectivisation of agriculture in the Romanian People's Republic, a terrorist process that had begun in 1949, with tens of thousands of victims among the leading and middle peasants of the villages, summarily executed, shot during local uprisings, arrested and exterminated in the Danube-Black Sea Canal and other camps, or killed during investigations.
For the long-term result of this process was the uprooting of the peasant from the ancestral framework of his existence, in tune with the cosmic rhythms and cycles of nature, the annihilation of the attachment to private property, to the land, to any spirit of initiative and competition, the extermination of the village elites or, in the most benign case, their devaluing marginalisation. This amounts to the destruction of that human type, the peasant, who today remains an uprooted hybrid, unable to stop the swing of his soul between the lost village and the city he does not understand.
Between 1949 and 1962, the Romanian communist party used terror to achieve collectivisation, i.e. the confiscation by the totalitarian state of private agricultural property and its transformation into collective farms administered by the totalitarian state.
From the very beginning, the collectivisation process was fiercely resisted by the peasantry - not only the rich, but also the mostly poor. They rebelled as early as 1949 in northern Moldova and Dobrogea, Transylvania, and later in Vlașca, Teleorman, Vrancea, Tecuci, Galați, Bacău and other counties.
Security and militia troops, the armed wing of the Communist Party, suppressed the revolting peasants.
In Vrancea County, the repression of the Vadu-Roșca uprising was personally directed by Nicolae Ceaușescu, then head of the Army's Higher Political Directorate and deputy to the Minister of the Armed Forces, with the rank of Lieutenant General, who ordered machine gun fire on the peasants, killing 9 of them and wounding over 50.
In addition to those killed during the riots, hundreds of thousands of peasants were arrested and some were summarily executed in other counties, where they were buried in mass graves (Dealul Mărului and Dealul Balaurului in Neamt county, etc.). Tens of thousands of people were criminally investigated and sentenced to heavy penalties, and their families were deported to underdeveloped regions of the country.
by Florin DOBRESCU
➡️ https://t.me/FundatiaOgoranu
A paradox, or perhaps a cabal of communists, made 23 April go down in history as the date of the declaration of the official end of the collectivisation of agriculture in Romania.
April 23 is dedicated by the Christian-Orthodox calendar to the feast of St. George. The name of St. George comes from the Greek Georgios, itself derived from georgos, which means "peasant", "worker of the earth, farmer", corresponding in the archaic Romanian popular calendar to St. George, god of vegetation, protector of nature and livestock, identified by some in the Romanian pantheon with the knight Trac.
So it was precisely on this day in 1962 that the process of destroying the Romanian peasantry was victoriously completed. On 23 April 1962, the communist dictator of Romania, Gheorghe Gheorghiu Dej, triumphantly announced the end of the collectivisation of agriculture in the Romanian People's Republic, a terrorist process that had begun in 1949, with tens of thousands of victims among the leading and middle peasants of the villages, summarily executed, shot during local uprisings, arrested and exterminated in the Danube-Black Sea Canal and other camps, or killed during investigations.
For the long-term result of this process was the uprooting of the peasant from the ancestral framework of his existence, in tune with the cosmic rhythms and cycles of nature, the annihilation of the attachment to private property, to the land, to any spirit of initiative and competition, the extermination of the village elites or, in the most benign case, their devaluing marginalisation. This amounts to the destruction of that human type, the peasant, who today remains an uprooted hybrid, unable to stop the swing of his soul between the lost village and the city he does not understand.
Between 1949 and 1962, the Romanian communist party used terror to achieve collectivisation, i.e. the confiscation by the totalitarian state of private agricultural property and its transformation into collective farms administered by the totalitarian state.
From the very beginning, the collectivisation process was fiercely resisted by the peasantry - not only the rich, but also the mostly poor. They rebelled as early as 1949 in northern Moldova and Dobrogea, Transylvania, and later in Vlașca, Teleorman, Vrancea, Tecuci, Galați, Bacău and other counties.
Security and militia troops, the armed wing of the Communist Party, suppressed the revolting peasants.
In Vrancea County, the repression of the Vadu-Roșca uprising was personally directed by Nicolae Ceaușescu, then head of the Army's Higher Political Directorate and deputy to the Minister of the Armed Forces, with the rank of Lieutenant General, who ordered machine gun fire on the peasants, killing 9 of them and wounding over 50.
In addition to those killed during the riots, hundreds of thousands of peasants were arrested and some were summarily executed in other counties, where they were buried in mass graves (Dealul Mărului and Dealul Balaurului in Neamt county, etc.). Tens of thousands of people were criminally investigated and sentenced to heavy penalties, and their families were deported to underdeveloped regions of the country.
by Florin DOBRESCU
➡️ https://t.me/FundatiaOgoranu
Telegram
Fundația Buna Vestire | Naționaliștii români
Canal al Dreptei național-creștine din România