PUTEREA TĂCUTĂ
A POPORULUI:
POSTUL NEGRU COLECTIV

Trăim vremuri în care armele democrației nu mai pot fi funcționale.
Protestele sunt provocate de servicii, controlate, infiltrate. Revoltele, deturnate. Adevărul, distorsionat. Biserica, prea slăbănogită în latura ei umană, incapabilă să–și asume lucrarea ei.

Dar există o armă nevăzută, nefolosită decât arareori, ignorată voit, tocmai de către cei care ar fi trebuit s-o folosească, ascunsă tocmai pentru că este prea simplă, prea eficientă, prea puternică poate chiar și împotriva lor:
POSTUL NEGRU COLECTIV!

Postul acesta negru colectiv
nu este doar o practică religioasă oarecare. Nu este un ritual. Nu este un simbol.
Este o acțiune spirituală absolut redutabilă.
Una care nu poate fi interceptată, controlată, infiltrată sau înăbușită.
Și da, este și cea mai mare forță pe care un popor o poate ridica și îndrepta împotriva unei mari amenințări. Iar astăzi, la orizontul zilei, s-a ivit o astfel de amenințare atâta de mare și de urâtă, cum
n-a mai fost nicicând altcândva.

Ce s-ar întâmpla dacă milioane de români ar posti, în același timp, în tăcere?
S-ar produce o ruptură în vălul de întuneric care a fost aruncat tehnic, prin metode murdare, peste țară.
Astfel s-ar ridica o energie colectivă purificatoare și regeneratoare uriașă care ar destabiliza sursa de putere neagră a celor care controlează din umbră.
Servicii, masonerii, rețele oculte, corporații, structuri de influență — toate acestea care se hrănesc din frică, din lăcomia pentru câștiguri necinstite, din multiplele neputințe și slăbiciuni ale oamenilor și mai ales din patimile lor.
Atunci când aceste energii dispar, sistemul corupt se prăbușește!
Postul negru este singurul care poate închide robinetul energiilor spurcate și al controlului ocult.

Cu ce efect?
• Se rup lanțurile de frică și deznădejde.
• Se destramă blestemele de neam.
* Se va redeschide Cerul, în sfârșit, peste o națiune adormită.
Istoria noastră confirmă asta, iată numai câteva exemple:
📜 1457 — Înainte de lupta decisivă de la Doljești, Ștefan cel Mare le cere moldovenilor să țină post trei zile. Nu erau toți sfinți. Dar cine a postit, a schimbat istoria, iar victoria a venit sigur.
📜 1821 — Tudor Vladimirescu și cetele lui țin trei zile de post și rugăciune la Mănăstirea Antim, înainte de a intra în București. Aceea a fost o mișcare care a zdruncinat total vechiul sistem fanariot.
📜 Anii ’50 — Partizanii din munți, deși foarte puțini, în lupta lor cu regimul comunist, posteau adesea înainte de acțiuni, ca protecție spirituală împotriva trădării și slăbiciunii.
Aceștia n-au avut televiziune, nu au avut presă, nu au avut aliați. Dar au avut credință. Au avut curajul tăcerii.

Cum se poate face azi?
Nu e nevoie de aprobări, nu este nevoie de binecuvântări. Nici de PR nu este nevoie, și nici de vreo viralizare pe rețele.
Se face tăcut, smerit, dar în cercuri cât mai extinse. De la om la om!
Propunem ziua de miercuri 4.06.2025 de dimineață, până a doua zi, joi 5.06.2025, la ora 12.
Propune familiei și tuturor apropiaților pe care îi știi a fi în stare.

* Fără mâncare, fără apă, fără TV, fără internet.
* Timp de doar 24 de ore.
* Așadar, fără protest. Doar tăcere și un pic de rugăciune.
* Mai jos veți găsi Rugăciunea pentru România, iar cine poate și vrea, ar fi și Acatistul Mântuitorului, poate și Paraclisul Maicii Sfinte. Numai cine poate.
* Când, cât și cum poate fiecare.
Telefonul închis! Folosit foarte puțin, doar pentru nevoi stringente.
Fără postări.
Liniște și conectare cu Cerul.
Această mișcare nu poate fi interceptată de niciun serviciu secret. Nu poate fi deturnată. Nu poate fi infiltrată. Este invizibilă, dar devastatoare!

Ce efecte ar putea avea?
* Căderea instantanee a unor lideri de carton.
* Adevărul va începe să iasă la suprafață.

* Trădătorii vor fi expuși.
* Rețelele destrămate.
* Luptele interne din sistem se vor intensifica.
* Se vor deschide drumuri noi, vor apărea adevărații oameni noi, pe care azi nici nu-i putem bănui.
Chiar și cei care au “visat” la renașterea acestui popor
n-au avut știința și curajul necesar să propună asta. Pentru că nu erau cu adevărat de la Dumnezeu! De aceea a și îngăduit îndepărtarea și înfrângerea lor.
Dar o astfel de mișcare simplă, discretă, venită din popor, săvârșită de către popor, va avea binecuvântare și izbândă de la Dumnezeu.
Așa ar putea începe adevărata schimbare.
Așa ar fi posibil ca Dumnezeu să ne deschidă calea cea bună și să ni-i arate pe acei diriguitori de către El rânduiți și pregătiți. Căci sigur îi are pentru țara aceasta atâta de iubită de El.
Amin.

Distribuie încă de azi, nu uita ziua de miercuri și pregătește-te sufletește cât poți tu mai bine pentru un așa demers. Merită!


RUGĂCIUNE PENTRU ROMÂNIA

Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, Care ai venit în lume să ne mântuieşti pe toţi, iată, înaintea Ta venim şi Ţie astfel ne rugăm:
Îndură-te, Doamne, în vremurile acestea grele de neamul nostru românesc şi ajută-l să-şi afle, în sfârşit, calea cea dreaptă.
Coboară Duhul Tău cel Mângâietor peste noi ca să ne curăţească de toate întinăciunile şi să ne întoarcă inimile la blândeţe şi la frica de Tine.
Luminează, Doamne, minţile noastre, care, din pricina păcatelor, amărăciunilor şi umilinţelor, nu mai văd și nu mai disting binele cel bun și calea cea adevărată.
Încălzeşte-ne, Doamne, inimile, care, din pricina răutăților noastre și învrăjbite de diavoli, nu ne mai lasă să fim iertători și să ne iubim unii pre alții.
Slobozeşte-ne, Doamne, din jugul minciunii, al urii, al pizmei şi al egoismului.
Învaţă-ne, Doamne, să ne răbdăm unii pe alţii aşa cum Tu ne rabzi pe noi.
Stinge, Doamne, pofta celor puternici și întunecaţi, care, pentru binele lor îşi vând ţara şi credinţa, asuprindu-şi semenii.
Doamne, rânduieşte neamului nostru ortodox diriguitori potriviţi cu lucrarea Ta şi după nevoile noastre, ale celor mulţi şi obidiţi.
Tămăduiește-ne, Doamne, toate rănile, cele știute și cele ascuns adânc în inimile noastre; dă-ne tărie şi curaj să putem schimba înlăuntrul și în afara noastră ceea ce ţine de noi.
Încă ne rugăm, Dumnezeule, Dumnezeul nostru Mare, să odihneşti în locurile cele bune ale tale și sufletele înaintașilor noștri, care, mucenicește, şi-au dat viaţa pentru credinţă, pentru ţară şi pentru dreptate.
Doamne, cu capetele plecate, iată, cu genunchii îndoiţi şi cu inimile frânte, ridicăm această mică şi puţină rugăciune către Tine, Bunule, şi astfel îţi strigăm: Auzi-ne, auzi-ne, Doamne, şi revarsă Mila Ta peste neamul românesc, căci la Tine ni-i nădejdea şi ştim că a Ta este cu adevărat și Împărăţia, și Puterea şi Mărirea. Și mai știm că numai Tu vei putea întoarce râurile neamului nostru la matca cea străbună şi bună pentru ca aici, Doamne, să se laude numele Tău în veacul vecilor.
Amin!

Repet (și) asta de ani de zile, tot ce am atras atenția s-a confirmat la cirtă și la iotă. Dar...; în fine, valabil și astăzi. Zic să ne trezim odată și să punem începutul singurei mișcări strategice care POATE face diferența.

"Adevărul/răspunderea
de care toți #fugim...

Adevărul este că dacă mai întârziem mult cu (ne)implicarea noastră CIVICĂ (!), ca Cetățean, în problemele Cetății, Cetatea ne va fi complet ocupată, Secu-rizată și împinsă în jocurile morbide ale unor factori externi pe cât de catastrofali, pe atât de imposibil de controlat.

Politicul rămâne un vis frumos, fără temei real. Un vis #indus. O nedreptate chiar. Singurul care (mai) poate face ceva real ești TU! Se numește control direct, nu prin delegare (vot), așteptarea cailor verzi, tricolori sau alte subterfugii prin care, de fapt, încercăm să transferăm responsabilitatea asupra vieților nostre în seama și puterea (insuficientă a) altora.

Problema nu e la politic. Acesta există, spre deosebire de tine. Așa cum e; viciat ori virtuos, oricum nu ar fi suficient în ecuație. Deși pretinde asta demagogic/în scop electoral, acesta nu a avut #niciodată puterea integrală de a face totul pentru tine, în locul tău! De a face #partea_ta. Niciodată! Cine afirmă altceva minte, cu sau fără știință.

Problema ești tu, dacă din motivul invocat mai sus continui să îi dai #orbește crezare. Partea ta de implicare lipsește - stimate Cetățean! - din procesul democratic și acesta este motivul #principal pentru care viața ta zilnică dar și viitorul tău și al copiilor este afectat. TU #lipsesti în viața ta publică! Iar asta, abia, este cea mai mare nedreptate din viața ta (publică, socială) pentru ale cărei consecințe plătești! Ăsta este adevărul. De care toți fugim. Dar și rezolvarea...

Meditează la asta! Asumă-ți asta!
Ar fi primul vot real din viața ta...

P.S. - de altfel, însăși Constituția prevede asta, că tot o invocăm in stânga și în dreapta la drepturi, mai puțin la obligații. Și conștiința..."

Partea bună este că totul ține de tine...

https://www.facebook.com/share/p/1BCALLQKpv/

Preluat, Alianța Părinților:

"Avem și binecuvântarea duhovnicului AP să ținem POST NEGRU miercuri 4 iunie (cel puțin). Doamne ajută!"

Să ne pregătim sufletește pentru mâine! 🙏

https://t.me/ConstRO/882


RUGĂCIUNE PENTRU ROMÂNIA

Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, Care ai venit în lume să ne mântuieşti pe toţi, iată, înaintea Ta venim şi Ţie astfel ne rugăm:
Îndură-te, Doamne, în vremurile acestea grele de neamul nostru românesc şi ajută-l să-şi afle, în sfârşit, calea cea dreaptă.
Coboară Duhul Tău cel Mângâietor peste noi ca să ne curăţească de toate întinăciunile şi să ne întoarcă inimile la blândeţe şi la frica de Tine.
Luminează, Doamne, minţile noastre, care, din pricina păcatelor, amărăciunilor şi umilinţelor, nu mai văd și nu mai disting binele cel bun și calea cea adevărată.
Încălzeşte-ne, Doamne, inimile, care, din pricina răutăților noastre și învrăjbite de diavoli, nu ne mai lasă să fim iertători și să ne iubim unii pre alții.
Slobozeşte-ne, Doamne, din jugul minciunii, al urii, al pizmei şi al egoismului.
Învaţă-ne, Doamne, să ne răbdăm unii pe alţii aşa cum Tu ne rabzi pe noi.
Stinge, Doamne, pofta celor puternici și întunecaţi, care, pentru binele lor îşi vând ţara şi credinţa, asuprindu-şi semenii.
Doamne, rânduieşte neamului nostru ortodox diriguitori potriviţi cu lucrarea Ta şi după nevoile noastre, ale celor mulţi şi obidiţi.
Tămăduiește-ne, Doamne, toate rănile, cele știute și cele ascuns adânc în inimile noastre; dă-ne tărie şi curaj să putem schimba înlăuntrul și în afara noastră ceea ce ţine de noi.
Încă ne rugăm, Dumnezeule, Dumnezeul nostru Mare, să odihneşti în locurile cele bune ale tale și sufletele înaintașilor noștri, care, mucenicește, şi-au dat viaţa pentru credinţă, pentru ţară şi pentru dreptate.
Doamne, cu capetele plecate, iată, cu genunchii îndoiţi şi cu inimile frânte, ridicăm această mică şi puţină rugăciune către Tine, Bunule, şi astfel îţi strigăm: Auzi-ne, auzi-ne, Doamne, şi revarsă Mila Ta peste neamul românesc, căci la Tine ni-i nădejdea şi ştim că a Ta este cu adevărat și Împărăţia, și Puterea şi Mărirea. Și mai știm că numai Tu vei putea întoarce râurile neamului nostru la matca cea străbună şi bună pentru ca aici, Doamne, să se laude numele Tău în veacul vecilor.
Amin!

RoExit - Pledoarie extinsă pentru ieşirea României din Uniunea Europeană

Trecerea statului român la o formă de guvernare hibridă, urmare a pasului decisiv de anulare a alegerilor prezidenţiale legale şi valide, rămâne principala problemă politică a ţării. Dar această problemă nu poate fi rezolvată în interiorul cadrului politic care a determinat-o.

Renunţarea la democraţie şi trecerea la un regim hibrid, tutelat de o reţea oligarhică, transformă pe români în spectatori politici în cel mai bun caz şi în supuşi depolitizaţi – în cel mai rău caz.

Anularea alegerilor reprezintă un simptom al unei boli mult mai profunde decât stricata dinamică politicianistă a momentului şi de aceea consider că menţinerea noastră în acest orizont strâmt de înţelegere ne dăunează grav.

Am exprimat încă de la lansarea blogului (şi chiar înainte) preferinţa mea pentru Ieşirea din UE (RoExit), opţiune faţă de care am întâmpinat rezistenţă chiar şi din partea celor mai virulenţi comentatori antisistem.

Dar nu pentru că opinia ar fi netemeinică, ci pentru că nu ar fi oportună în raport de frica electoratului de colaps economic sau de sancţionare şi izolare politică a ţării.

Simultan, un baraj de batjocură şi caricaturizare reduce opţiunea politică naţionalistă la „frica de LGBT”, la „antieuropenism ridicol” şi la „frustrări economice” ale unei populaţii declasate, de educaţie inferioară.

Într-o ţară sănătoasă, supărarea din cauza înstăpânirii pederaste şi supărarea pentru adâncirea inechităţilor sociale şi economice ar constitui suficient motiv ca să discutăm aplicat despre rostul menţinerii noastre în UE.

Repudierea democraţiei şi trecerea la un regim hibrid de guvernare oligarhică, în aplauzele cinice ale forurilor europene, este iarăşi un motiv întemeiat de chestionare a rostului integrării noastre în UE.

Dar talazul de caricaturizare a pledoariei pentru Ieşirea din Uniunea Europeană împiedică orice fel de dezbatere. Anume această atitudine de continuă umilire a noastră, a proştilor fundamentalişti care se tem de ghei, m-a determinat să elaborez o pledoarie sistematizată pentru ceea ce eu cred sincer că este singura noastră opţiune reală de vindecare şi de eliberare.

Am simţit că este necesar să formulez o pledoarie extinsă observând că un astfel de document de lucru lipseşte naţionaliştilor români şi anticipând că un astfel de document ar mai tăia din avântul batjocoritorilor noştri.

Pledoaria pentru RoExit de mai jos include o critică la adresa Uniunii Europene şi a pretinsei integrări prin convergenţă economică, pe care am formulat-o în opoziţie cu poncifele propagandei adversare. Deşi ar fi fost potrivit să includ în acelaşi material şi criticile faţă de însăşi ideea hegemonică de Europa, am ales să structurez critica împotriva acestui mit politic perfid într-un material separat.

@theodosieblog

Este de la sine înţeles, sper, că pledoaria mea nu se îndreaptă împotriva oamenilor, împotriva europenilor ce trăiesc şi se străduiesc să-şi facă ţările lor mai frumoase şi vieţile lor mai bune. Este împotriva unui sistem de învrăjire, de înşelare, de corupere şi de hipnotizare pe scară largă, faţă de care intelectualii de elită ai ţării au ales să tacă, să ironizeze, să eticheteze.

Sper ca această pledoarie să reprezinte un folositor instrumentar intelectual defensiv şi un prim pas hotărât spre suveranitate şi independenţă.

https://theodosie.ro/2025/06/06/roexit-pledoarie-extinsa-pentru-iesirea-romaniei-din-uniunea-europeana/

Europa – Marea Înșelare

Europa nu trebuie distrusă ci dezagregată. Trebuie dezvelită de schela artificială care o sufocă. Trebuie să respire din nou prin limbile ei, prin credințele ei, prin popoarele ei. Europa nu este o colonie internă. Nu este o piață. Nu este un ONG cu stele galbene. Europa este continentul luptelor pentru neatârnare, pentru lege dreaptă, pentru apărarea familiei și a gliei.

@theodosieblog

https://theodosie.ro/2025/06/07/europa-marea-inselare/

PL-x 168/2025 pentru completarea Ordonanţei de urgenţă nr. 31/2002 privind interzicerea unor organizaţii şi a promovării cultului unor persoane interzise a fost adoptat astăzi cu majoritate simplă de către Camera Deputaţilor, în cameră decizională.

Legea astfel adoptată este trimisă spre promulgare.

Reamintim că această lege prevede majorarea substanţială a pedepselor pentru distribuirea de materiale legionare, unde "materiale" poate însemna aproape orice.

Totodată, se interzice cultul persoanelor care au făcut parte din conducerea Mişcării Legionare; aşadar de la momentul publicării în Monitorul Oficial, peste câteva zile, numele lui Corneliu Zelea Codreanu, Costache Oprișan, Radu Gyr sau Valeriu Gafencu, între mulţi alţii, sunt damnate.

Pedepsele cumulate pentru concursuri formale de infracţiuni pot depăşi lejer 15 ani de închisoare, oricât de şocant şi de puţin credibil sună acest lucru. Detalii: https://t.me/theodosieblog/1056

Reamintim că adoptarea prezentei legi a determinat deja pe membrii Grupului pentru România să decidă desfiinţarea şi încetarea oricărei activităţi. Alţi editorialişti din sfera conservatoare au anunţat deja că se retrag din spaţiul public ori că urmează să evite tratarea subiectelor interzise.

Această lege este o ruşine şi trebuie abrogată!


@theodosieblog

Eu personal nu voi considera că avem partide naţionaliste sau suveraniste decât pe acele partide care-şi asumă public obiectivul abrogării legii antilegionare.

Despre #naționalism,
apud Sergiu Nicolaescu...

13 iunie. A început!
Salvați România! Lăsați liderii politici, #numai societatea civilă, civicul, o mai poate salva...
Nu uitați aceste cuvinte!

Dacă Pl-x nr.168/2025 va fi promulgată, voi închide grupul Telegram afiliat acestui canal.

Conversaţiile on topic se vor desfăşura pe blog în secţiunea de comentarii pentru articolele publicate.

Discutarea oricăror alte subiecte (off-topic), oricât de controversate ar fi aceste subiecte, o vom face în conversaţii audiovideo ocazionale, pe canalul Telegram.

Astfel, fiecare rămâne răspunzător pentru ceea spune, iar prin caracterul ocazional al conversaţiilor ne punem temporar la adăpost de dispoziţiile legii care pedepsesc sever constituirea de grupuri apologetice chiar şi atunci când aceste grupuri (3 sau mai multe persoane) activează doar online iar membrii săi nu se cunosc.

Înainte de fiecare astfel de conversaţie voi publica informaţii utile pentru a orienta discuţia în interiorul cadrului legal în vigoare, dar vă îndemn să nu consideraţi acest lucru ca fiind suficient pentru a vă proteja de acţiunile represive ale statului.

Pentru orice alte aspecte, vă recomand să folosiţi mesageria directă sau emailul şi să vă creeaţi o rutină intensivă de punere frecventă în contact (1 cu 1) pentru a înfrânge intenţia abuzivă a statului de a bloca socializarea naţionalistă.

Totodată, îi îndemn pe toţi cei care îşi vor desfiinţa grupurile, să le transforme în canale sau pagini şi, similar, să organizeze conversaţii online anonime sau cu pseudonim de unică folosinţă, cu caracter ocazional.

Vă previn să nu ignoraţi primejdia reprezentată de această lege şi nici adversitatea cu care aceasta va fi instrumentată împotriva noastră, chiar dacă tactica punerii ei în aplicare ar putea să prevadă felurite temporizări. Termenele de prescripţie atât de lungi, conjugate cu caracterul continuu al cinstirii sfinţilor, permit tragerea la răspundere chiar şi după decenii.

Înnoiesc apelul de a-l (re)citi pe Alexandr Soljeniţîn pentru a înţelege cu limpezime ceea ce se petrece acum şi ce urmează.

Deşi statul român a luat măsuri anticreştine şi în trecut, mai ales cu privire la sprijinirea curentului pederast şi cu privire la dezincriminarea avorturilor, prezenta lege transformă cu totul statul român într-unul anti-ortodox, împotriva cultului sfinţilor.

@theodosieblog

Nu există nicio diferenţă esenţială între a interzice cinstirea lui Valeriu Gafencu sau Costache Oprişan (între foarte mulţi alţii) şi a interzice cinstirea Maicii noastre Cuvioasa Parascheva, cinstirea Sfântului Nicolae, cinstirea Sfântului Gheorghe şi a tuturor sfinţilor.

Legea aceasta va produce o cernere care a fost de neimaginat până cu câteva zile în urmă.

La #Iași, un eveniment de mult folos de la care ar fi bine să nu lipsiți:

"Vă invitam la Conferința - Dezbatere: COVID 19 și CONVERGENȚA BIO-DIGITALĂ - Retrospectiva, Actualitati, Perspective.
Data: 28 iunie, Locatia: IAȘI, Hotel TRAIAN. Sala EMINESCU, Orele 9-18. Intrarea gratuita.
INVITAM OAMENII INTERESATI DE VIITORUL LOR ȘI AL COPIILOR SĂ SUSTINĂ ACEST DEMERS DE INFORMARE, pentru a continua aceste conferințe și în alte orașe. UN OM INFORMAT ESTE GREU DE MANIPULAT. Contact E-mail: hagimageanina75@gmail.com
Link CONFERINTA: www.t.me/Transumanism/5
Link PROGRAM: www.t.me/Transumanism/6
Link Invitatie Video: www.t.me/Transumanism/7
Link Facebook: www.facebook.com/share/1AbqTcrnCG/
PS: Va invitam sa va abonati / subscribe la acest Canal, pentru acces la informatii importante, relevante pentru noi toti..."

1/2 Minciuna: Piața financiară este neutră și autoreglatoare, iar băncile comerciale doar „intermediază economisirea”.

✅ Justificarea convențională
Modelul dominant de economie susține că sistemul bancar acționează ca un simplu intermediar între cei care economisesc și cei care au nevoie de credite.
Băncile (cică) nu „creează bani”, ci doar alocă eficient resursele deja existente, evaluând riscurile și stabilind prețul capitalului prin dobândă. Piața financiară, în acest cadru teoretic, este considerată un mecanism neutru, rațional, autoreglator și profund benefic pentru alocarea capitalului în economie.

Această idee a legitimat dereglementarea sectorului bancar începând cu anii '80, transformarea băncilor comerciale în coloși globali și eliminarea treptată a oricărei supravegheri publice semnificative asupra fluxurilor financiare.

În România, manualele de economie pentru liceu încă prezintă băncile ca fiind instituții „de încredere” care „folosesc depozitele pentru a acorda credite”, fără a menționa vreodată puterea de creare monetară pe care acestea o exercită.

❎ Demistificarea
Această viziune este nu doar falsă, ci și profund manipulatoare. În realitate:

1. Băncile comerciale nu „intermediază” bani existenți – ele creează bani din nimic, prin acordarea de credite. În momentul în care banca aprobă un credit, ea nu mută banii dintr-un cont în altul – ci creează simultan un activ (creditul) și un pasiv (depozitul aferent). Peste 90% din masa monetară din circulație în economiile moderne este creată astfel – nu de stat, nu de banca centrală, ci de băncile comerciale.

2. Această putere nu este nici neutră, nici autoreglatoare. Băncile decid cui dau credit, în ce condiții și cu ce efecte sociale. De cele mai multe ori, alocă capitalul către activități speculative (imobiliare, consum şi consum de lux, fuziuni și achiziții), nu către sectoare productive sau întreprinderi mici. Rezultatul? Boom-uri imobiliare, bule speculative, crize ciclice.

3. Piața financiară este un teritoriu de luptă pentru controlul asupra resurselor. Deciziile bancare au implicații directe asupra dezvoltării economice, asupra distribuției veniturilor și asupra stabilității sociale. Băncile favorizează concentrarea puterii economice, reprimă inițiativa antreprenorială reală și alimentează instabilitatea sistemică.

4. În plus, băncile sunt profund dependente de sprijinul statului. Criza din 2008–2009 a demonstrat că „piața” nu este capabilă să se autoregleze.

Băncile au fost salvate prin injecții masive de lichiditate, garantarea depozitelor și preluarea pierderilor de către stat. Piața liberă este liberă doar când câștigă – și protejată sau salvgardată când pierde.

🔍 Clarificare doctrinară

Conform literaturii de specialitate contemporane (Werner, Hudson, Turner, McLeay, Jakab), rolul real al băncilor comerciale este cel de creatori primari de monedă scripturală.

Nu „economisirile” determină creditarea, ci invers: creditul creează economisire. Prin urmare, puterea de a acorda sau refuza credite este, în fond, o putere de viață și de moarte economică.

În termeni doctrinari, sistemul bancar modern este un monopol privat asupra emiterii banilor.

Băncile decid ce sectoare primesc lichiditate și ce sectoare sunt asfixiate. În absența unei politici industriale și a unui control monetar strategic, băncile devin jucători politici, nu „neutri financiari”.

📌 Exemple practice
România: între 2005–2008, băncile comerciale (în proporție covârșitoare străine) au declanșat un boom imobiliar prin credite agresive în euro, încurajând populația să se împrumute peste capacitatea sa.

După 2009, aceleași bănci au retras lichiditatea, au refuzat refinanțarea și au cerut executarea datoriilor. Statul a salvat sistemul prin garanții, dar cetățenii au plătit nota.

Germania: Landesbank-urile au fost implicate în acordarea de credite toxice în SUA înainte de criza financiară, confirmând că nici sistemele bancare „disciplinate” nu sunt imune la riscurile speculative.

Aici, autoreglarea pieței a însemnat risc sistemic de importat din alt continent.

2/2 Marea Britanie: Studiile publicate de Banca Angliei în 2014 au recunoscut oficial că băncile creează bani din nimic. Această realitate fusese negată decenii la rând în discursul oficial și în manualele universitare.

🔚 Concluzie

În realitate, sistemul bancar este sursa primară a banilor, dar acționează fără control democratic, fără răspundere publică și cu o logică adesea ostilă interesului național.

@theodosieblog

În loc să stimuleze producția, dezvoltarea și inovația, servește concentrarea averii, speculația și colonizarea financiară a economiilor periferice.

Banca comercială este noul zeu păgân: creează bani din nimic și cere supunere totală.

(cf. Benigno, cap. 4 și 6; Werner, 2005; McLeay & Jakab, Bank of England, 2014; Hudson, 2022; Turner, 2016)

Cum a fost ocultată suveranitatea monetară în sistemele moderne

În vremurile premoderne, suveranitatea monetară era explicită: domnitorul bătea monedă, stăpânea vama, fixa taxele și impunea regimul monetar. Oamenii știau cine stăpânește banul.

Astăzi, însă, tocmai această relație de autoritate este ocultată, împachetată într-o rețea de instituții „independente”, reguli fiscale automate și mecanisme internaționale menite să pară obiective, tehnice, apolitice.

Între timp, a avut loc o translație subtilă: prin independența formală a băncilor centrale, prin externalizarea emisiunii monetare către piețe financiare și, în cazul european, prin cedarea completă a suveranității monetare către un sistem suprastatal – Banca Centrală Europeană.

În toate aceste cazuri, suveranitatea nu a dispărut, ci a fost redistribuită în afara controlului democratic.

Această ocultare nu este o greșeală de design, ci o strategie intenționată.

Prin înlăturarea politicienilor naționali de la controlul direct asupra monedei, se creează o tehnocrație monetară care nu răspunde decât în fața propriilor reguli.

Iar aceste reguli sunt dictate de interesele actorilor care beneficiază structural de pe urma constrângerii monetare – băncile comerciale, marile fonduri de investiții, rețelele financiare globale, cartelul bancar.

De aceea insistăm pe ideea că suveranitatea monetară este o realitate juridică și administrativă, nu o metaforă.

Orice stat care își emite propria monedă, își stabilește singur dobânda și își încasează taxele în acea monedă este, formal, suveran.

Dacă renunță la aceste prerogative, o face prin decizie politică – nu din fatalitate economică.

România este astăzi într-o situație ambiguă. Deși are formal propria monedă, politicile sale monetare sunt profund influențate de angajamentele europene, de cursul de schimb controlat informal, de ratingurile internaționale și de dependența de capitalul speculativ.

Aparent, este suverană. În fapt, este prinsă într-un sistem de constrângeri care fac orice mișcare riscantă și penalizabilă.

Suveranitatea monetară nu se pierde, ci se cedează. Mai apoi devine foarte greu de recuperat.

Banul ca instrument politic, nu ca echivalent universal

În gândirea economică clasică, banul este adesea prezentat ca un „intermediar neutru” – o unealtă comodă, un mijloc de schimb universal ce face comerțul mai eficient.

Este o reprezentare convenabilă, dar radical inadecvată în realitatea sistemelor monetare moderne. L.

De fapt, banul este un instrument politic, nu un fenomen natural.

Nu apare din nevoia spontană a pieței, ci din decizia unei autorități suverane care stabilește ce se acceptă ca mijloc legal de plată și în ce condiții.

Această schimbare de paradigmă este crucială.

Dacă banii sunt creați politic, atunci cine controlează mecanismul de creare, controlează și alocarea resurselor.

Aceasta înseamnă că fiecare alegere monetară – de la volumul masei monetare, la nivelul dobânzii sau la forma juridică a monedei – este și o alegere politică.

Emiterea de bani, stabilirea taxelor, decizia asupra deficitului bugetar sau alegerea între austeritate și investiții sunt forme de guvernare economică, nu simple administrări tehnice.

Dar dacă vorbim despre guvernare, când și de ce am cedat actul de guvernare?

Această realitate este ocultată intenționat de limbajul tehnocratic care învăluie băncile centrale, miniștrii de finanțe și organizațiile internaționale.

Se creează iluzia unei neutralități științifice, a unei „gestionări responsabile” care ar fi în afara oricărei opțiuni ideologice.

În fapt, întreaga construcție a politicii monetare este o formă de guvernare indirectă, de redistribuire structurală a puterii între clase, sectoare și teritorii.

@theodosieblog

A trata banul ca pe o simplă unitate de cont ignoră că, în spatele fiecărei bancnote sau înregistrări digitale, se află o promisiune a statului și o structură instituțională care dă acelei promisiuni credibilitate.

Puterea politică este ceea ce susține moneda – nu invers.

Eroarea fatală: înlocuirea fiscalității directe cu taxarea indirectă (TVA, accize)

O schimbare de paradigmă fiscală s-a petrecut în România ultimelor decenii fără a fi discutată ca atare în spațiul public: statul a renunțat, în mod intenţionat sau poate din neputință, să-și bazeze finanțarea pe impozitarea directă a profiturilor și veniturilor mari, optând în schimb pentru taxarea indirectă a consumului.

Acest viraj structural nu este un simplu ajustaj tehnic, ci o mutație ideologică profundă, cu efecte sistemice asupra contractului social.
Când statul nu mai are curajul să taxeze puterea, taxează nevoia reflectată în consum.

Impozitele indirecte – în principal taxa pe valoarea adăugată (TVA) și accizele – au avantajul unei colectări rapide, dar ele sunt în esență regresive. Ele apasă în aceeași măsură asupra oricărui consumator, indiferent de venit.

Un pachet de alimente de bază este taxat la fel pentru un pensionar și pentru un manager de grup multinațional. Astfel, fiscalitatea devine o formă de uniformizare nedreaptă: nu cine are mai mult plătește mai mult, ci cine consumă, plătește. Egalitatea la plată este inechitate în suportabilitate.

Prin contrast, fiscalitatea directă – impozitul pe profit, pe venitul global sau pe active – permite o distribuție a poverii fiscale în funcție de capacitatea reală de plată. Ea este, structural, un instrument de echitate.

Însă tocmai această trăsătură o face indezirabilă într-un sistem dominat de interese transnaționale și de o administrație fiscală slăbită.

Impozitul direct presupune confruntare, inspecție, verificare – adică exercițiu de autoritate. Impozitul indirect înseamnă doar încasare, colectare.

Dar, fuga de fiscalitatea directă este fuga de responsabilitate fiscală suverană.

Această eroare de arhitectură fiscală este agravată de faptul că taxele indirecte sunt imposibil de ocolit pentru cetățeanul obișnuit, în timp ce companiile cu structuri internaționale pot disloca profiturile sau deduce artificial veniturile.

În loc ca fiscalitatea să funcționeze ca un sistem de corectare a dezechilibrelor sociale, ea ajunge să le amplifice: cei fără alternative plătesc pentru cei cu rețele.

Taxarea indirectă este singura de care nu poți scăpa, tocmai pentru că nu ai unde să te ascunzi.

Această mutație are și efecte structurale asupra economiei.

TVA-ul și accizele cresc costul final al produselor, descurajând consumul intern și favorizând importurile ieftine din zone fiscale favorizate. În același timp, companiile mari pot beneficia de regimuri de recuperare de TVA, deductibilități și scheme de rambursare, ceea ce le reduce povara efectivă.

Rezultatul este o dublă inechitate: socială și concurențială. Dar nu doar cetățeanul e defavorizat, ci și economia națională este penalizată în propriul cămin, sub propria jurisdicţie.

@theodosieblog

În plus, bazarea pe TVA ca pilon bugetar creează o dependență structurală de consumul intern. Orice încetinire economică se traduce imediat prin prăbușirea veniturilor fiscale, întrucât scade volumul tranzacțiilor taxabile. Astfel, sistemul fiscal devine pro-ciclic, adică agravează recesiunile în loc să le tempereze. Este exact opusul funcției sale corective într-un stat responsabil.

Un stat care se bazează pe consum pentru a-și finanța funcțiile esențiale devine ostatic al volatilității pieței. (1/2)

(2/2) Apoi, în termeni de legitimitate, cetățeanul care observă cum fiecare produs este taxat cu o cotă standard, în timp ce companiile mari declară pierderi anuale, începe să simtă prăpastia dintre discursul egalității și realitatea fiscală.

TVA-ul nu este perceput ca un instrument de contribuție comună, ci ca o povară impusă celor fără putere de evitare. Această percepție se transformă, treptat, în cinism fiscal.

Când taxarea se aplică doar celor care nu pot fugi, contractul social încetează să fie reciproc. Conformarea fiscală se transformă în incompetenţă contabilă, plata devine dovadă de prostie.

Trebuie subliniat că această orientare către taxarea indirectă nu este inevitabilă, ci rezultatul unui cumul de decizii politice și concesii administrative.

În numele stabilității bugetare, guverne succesive au preferat să majoreze cotele de TVA, în loc să întărească capacitatea de colectare a impozitului pe profit sau să introducă forme de impozitare progresivă a veniturilor mari. Aceasta a fost o alegere politică, nu o fatalitate.

Taxarea indirectă ca dominantă nu e consecință, ci complicitate cu marele capital. Este, simultan, adversitate vădită faţă de simplul contribuabil.

Corecția acestei erori nu poate fi doar tehnică – prin scăderea TVA sau plafonarea accizelor – ci trebuie să fie de fond: o reașezare a întregului sistem fiscal în jurul principiului de capacitate contributivă.

Asta înseamnă nu doar restabilirea fiscalității directe ca element central, ci și redefinirea curajului politic de a cere şi chiar impune celor mari să contribuie proporțional.

Un sistem fiscal drept nu se construiește în jurul a ceea ce e ușor de taxat, ci în jurul a ceea ce trebuie taxat.

@theodosieblog

În concluzie, înlocuirea fiscalității directe cu taxarea indirectă a fost o alegere strategică şi ideologică ce a produs un regim fiscal regresiv, inechitabil și vulnerabil.

Ea a permis actorilor mari să se sustragă cu ușurință contribuției, în timp ce cetățeanul obișnuit a fost supus unei fiscalități inflexibile și vizibile. Nu este vorba de o problemă tehnică, ci de o abdicare de la principiul suveranității fiscale echitabile.

Suntem devoiţi aşadar să învăţăm că unde dispare fiscalitatea directă, dispare și suveranitatea statului asupra valorii create pe teritoriul său.

Un articol R3media critică politica guvernamentală vizând reducerea deficitului.

În mod corect afirmă autorul că avem de-a face cu o criză falsă, contrafăcută, îndărătul căreia se întrevede intenția clară de intensificare a jafului.

Știu că pentru I.Bolojan presa forțează continuu o imagine a tehnocratului de bună credință care a moștenit, aproape nedrept, o criză bugetară. Dar presa minte. Bolojan nu este nici corect, nici integru, ci noul proiect securist de amăgire/dezamăgire a naivilor.

Deși nu este o situație ideală, problema costului datoriei este una perfect gestionabilă. Dar, guvernând prin șoc și disimulare, guvernul Bolojan ascunde și protejează jaful de proporții colosale care se face pe spezele poporului român.

Articolul R3media și celelalte asemănătoare trebuie să învețe un acronim: BEPS.

BEPS, sau Eroziunea Bazei Impozabile și Transferul Profiturilor (Base Erosion and Profit Shifting), reprezintă un set de strategii de planificare fiscală utilizate de companiile multinaționale pentru a evita plata impozitelor, transferând profiturile în jurisdicții cu taxe mai mici sau inexistente. Sau, la ele acasă, în țările lor.

Din cauza BEPS noi nu avem venituri la buget deși avem creștere PIB.

Cred că inspectorii ANAF sunt exasperați de minciunile politicienilor. Noi nu avem ce/cum încasa dacă prin "optimizări fiscale" toți sunt pe pierderi.

Nu putem face control pe unitate cât timp alinierea fiscală se face pe politici intra-grup (grupuri de firme distincte reunite prin control strategic).

Noi nu funcționăm într-un model economic de piață (liberă), ci în unul extractiv, de jaf colonial.

Vă rog cercetați și diseminați acest concept BEPS, care nu se rezumă doar la prețuri de transfer și consultanță de drenaj.

România este caz școală pentru strategiile BEPS care au ajuns să ne paraziteze în așa hal de funcționăm ca societate și stat doar cu taxarea muncii, a consumului și proprietății.

Ai zice că nu există viață economică în țara asta, că nu există capital, dividente, fuziuni și achiziții, cesiuni și transfer de participații etc.

Însă, peste toate, la mare distanță, tronează BEPS. Expansiune economică de forță pentru multinaționale, dar totuși pierderi sau profit minimal.

Asta, fără să mai aducem aminte de politicile subvenționărilor și facilităților fiscale pentru "investitori străini", care reprezintă un transfer arbitrar de resurse publice către clientelă politică.

Desigur, dacă acordăm facilități producătorilor români, ne ceartă Comisia pentră că anti-concurență și sprijin de stat.

Dar dacă e pentru Investitori Străini, pentru "dubla irlandeză" și "sandvichul olandez" (tactici BEPS), pentru plata unor redevențe software sau patente și know-how de milioane/miliarde de euro, atunci e "piața liberă" și "liberă circulație a capitalului".

În realitate, suntem făcuți din vorbe, prostiți pe față. Sistemul politic de la noi este al elitelor compradoare. Politicienii români din cartelul oligarhic nu slujesc statul român, nu slujesc țara și națiunea.

Nu avem voie să mai vorbim despre asta în treacăt, cu ușurință. Realitatea este crunt de gravă: ei sunt explicit anti-români. Asta îi unește, asta îi adună, asta îi mână și îi animă.

Sistemul extractiv european care îi girează este în mod obiectiv nereformabil, de aceea insist că e nevoie de RoExit și reconstrucție statală de foarte jos, aproape de zero.

Suntem păcăliți cu "fonduri europene" de care am fost condiționați să depindem. Nu e o greșeală de guvernare sau vreo incompetență politică. Aceasta este intenția lor directă: dezagregare statală, dez-naționalizare, deposedare și pauperizare.

Să nu vă rușinați vorbind despre RoExit și manifest, vehement anti-UE. Nu greșiți deloc!

@theodosieblog

Nu o spun pentru că sunt eu izolaționist sau mai știu eu ce, ci pentru că nimeni onest nu poate discuta pe bune despre jefuirea colosală, de scară cosmică, pe care poporul român o trăiește sub hipnoza europeană. Iar asta este cea mai mică dintre probleme.

Nu avem altă șansă decât să fim români!

BEPS!

Masoneria a cangrenat statul român de la vârful său şi până la funcţiile de reprezentare locală

Aparatul administrativ este complet capturat, atât la nivel central cât şi local. Orăşele cu câteva mii de locuitori au mai multe loji masonice şi paramasonice decât parohii ortodoxe.

Organizaţiile de tip masonic şi paramasonic se desfăşoară la vedere, cu ostentaţie, în spaţiul public, prin evenimente somptuoase, ocupând locaţiile prestigioase cu capital simbolic românesc, organizând premieri şi acţiuni filantropice de promovare publică prin care capturează şi configurează ideea de merit public.

Într-o scrisoare esenţială a părintelui Ciprian Mega, ocazionată de respingerea candidaturii sale la alegerile prezidenţiale, acesta face o dezvăluire de o gravitate cu adevărat sistemică: întreaga activitate parlamentară şi guvernamentală este dirijată de comandamentele, angajamentele şi convenţiile rezultate din activitatea lojii masonice "Al.I.Cuza" şi a structurilor la care aceasta este afiliată şi care o menţin în obedienţă.

Justiţia este cangrenată ireversibil de această ciumă anti-democratică dat fiind că şefii prezenţi sau anteriori al CSM, ai Inspecţiei Judiciare şi ai parchetelor îşi declină public sau semnalează la vedere obedienţe masonice.

Biserica Ortodoxă Română a dat pe chiar conducătorul oficial al Masoneriei Române şi, deşi interzisă şi condamnată sinodal, menţine în rândurile sale clerici şi ierarhi suspectaţi de apartenenţă la masonerie. Adunarea Naţională Bisericească, organismul competent să aleagă pe însuşi Patriarhul României, funcţionează sub controlul masoneriei, componenţa sa fiind de asemenea secretă.

Şefii Serviciilor Secrete, inclusiv SPP sunt de asemenea afiliaţi masoneriei.

Prin serviciile secrete subordonate masoneriei, statul, instituţiile, viaţa politică, economică, religioasă, culturală şi mediatică sunt controlate încrucişat, pe linii de dirijare complet opace publicului, realizându-se un veritabil stat paralel a cărui funcţionare este insondabilă publicului general.

Viaţa publică în sensul general al termenului este eviscerată de instrumentele fireşti de putere şi afirmare liberă, fiind redusă la un fenomen de oglindire a jaloanelor instituite de ideologia masonică. Progresismul sau globalismul reprezintă ideologii politice totalizante, sub tutelă masonică, iar nu doctrine culturale ori civilizaţionale.

Într-o stat democratic şi suveran, orice structură care influenţează decizii publice, formează şi recrutează elite sau participă la viaţa instituţională trebuie să respecte un standard minim de transparenţă. Dacă refuză sau evită să îşi declare public componenţa reală, mecanismele de cooptare, activităţi concrete şi sursele de influenţă şi de finanţare, ea nu poate fi considerată "discretă" ci secretă în toată puterea cuvântului.

@theodosieblog

Vă reamintesc că dispoziţiile art. 40 alin.(4) din Constituţie interzic explicit asociaţiile cu caracter secret. Ocultarea ostentativă a acestei dispoziţii absolute de către personaje aflate la vârful puterii instituţionale Româneşti vulnerabilizează grav integritatea sistemică a statului. Principiile şi valorile constituţionale, chiar de prim rang precum libertatea, dreptatea, responsabilitatea publică, statul de drept, sunt vidate de substanţă şi substituite parodic.

În aceste condiţii, viaţa colectivă a poporului român este anihilată şi înlocuită cu menţinerea într-o stare vegetativă, cu semnale artificiale de vitalitate, semnale ce sunt confecţionate prin instrumente de control societal ocult. (1/2)

(2/2) În acest context, creştinii ortodocşi au datoria de a condamna masoneria şi roadele otrăvitoare ale activităţii şi funcţionării sale. Nu trebuie militat pentru o simplă interzicere precum cea din perioada regimului comunist, sau chiar interbelic, ci este nevoie de un instrument legislativ îndeajuns de suplu pentru a împiedica şi pedepsi transfigurarea activităţii masonice în alte forme de socializare a puterii şi influenţei oculte.

Suntem aşadar răspunzători să obţinem aplicarea concretă a dispoziţiilor constituţionale, inclusiv în privinţa interdicţiei asociaţiilor cu caracter secret.

Instrumentul concret prin care se realizează acest lucru este o Lege a interzicerii organizaţiilor secrete.

Din tatonările pe care le-am încercat în anii anteriori, o astfel de idee a fost respinsă sau voit rău-înţeleasă inclusiv în medii naţionaliste sau bisericeşti.

Este limpede că eforturile în sensul adoptării unei Legi de interzicere a organizaţiilor secrete trebuie să pornească de foarte, foarte jos. Dar am convingerea că aceste eforturi sunt necesare şi mântuitoare.

@theodosieblog

Vă rog, şi subliniez că este o fierbinte rugăminte personală, să răspăndiţi şi să discutaţi cu apropiaţii dvs despre necesitatea adoptării Legii de interzicere a organizaţiilor secrete şi despre caracterul cu adevărat primordial şi decisiv al acestui deziderat.

Pe urma conştientizării şi încredinţării, vor apărea şi forţele politice care să îl aducă la îndeplinire. Doamne, ajută!

Legea Eminescu

Nu mă număr printre cei entuziasmaţi de decizia lui ND de a atacat la CCR legea de înăsprire a pedepselor pentru aşa-zis legionarism.

CCR a respins ieri o sesizare similară redactată de dna senator Verginia Vedinaş, unul dintre marii specialişti de drept ai României. Este adevărat că sesizarea lui ND propune câteva argumente noi, dar care nu sunt de esenţă, decisive.

Chiar şi dacă sesizarea lui ND ar fi admisă, nu am vorbi despre o victorie semnificativă, dat fiind că legea este nedreaptă şi că sunt persoane hotărâte să nu o respecte şi să nu o recunoască drept legitimă, indiferent de consecinţe. Aplicarea legii în aceste condiţii ar reprezenta o vulnerabilitate semnificativă pentru regimul nostru politic.

De aceea consider că de fapt ni se propune un troc, o substituire: Criticarea publică a tehnicii legislative folosită pentru redactarea proiectului de lege de la înălţimea tronului prezidenţial , la schimb cu interpretarea oficială a pilonilor culturali româneşti în cheie antisemită.

Ceea ce face această sesizare este să aşeze şi să încadreze reperele fundamentale ale civilizaţiei române în raport de acuzaţia de antisemitism structural al românităţii.

Vorbim aici despre un ANACRONISM flagrant, eroarea de a judeca trecutul prin prisma convingerilor actuale. Însă în cazul sesizării lui ND, vorbim despre mai mult decât despre un anacronism.

Vorbim despre codificarea ideologică a fundamentelor istorice ale civilizaţiei române.

În realitate, Eminescu a fost corect şi echitabil şi faţă de naţiunea română şi faţă de etnia evreiască, acuzaţiile de xenofobie şi antisemitism fiind distorsionări flagrante, intenţionate, ale mizelor politice, economice şi demografice esenţiale ale poporului român în faţa invaziei evreieşti din secolul XIX.

Mihai Eminescu este nervul naţiunii române şi fundamentul cultural al civilizaţiei româneşti. Ne este în acelaşi timp frate şi părinte, slujitor şi conducător.

ND confirmă şi concede astfel una dintre mizele esenţiale ale frontului evreiesc împotriva românităţii: acuzaţia absurdă că civilizaţia românească este structural, fundamental, antisemită.

Această constatare oficială ar impune şi ar justifica măsuri continue, active, ofensive, pentru împiedicarea unor evoluţii aşa-zis antisemite ale societăţii care, lăsată liberă, cică ar reveni la matca antisemită.

Impunând această perspectivă, se realizează o subordonare morală a întregului popor faţă de o facţiune etnică cotropitoare şi dominatoare, şi se impune o lentilă exclusivă de înţelegere destructivă a propriului sens colectiv.

Indiferent de evoluţie, vorbim despre o nouă victorie semnificativă a frontului evreiesc împotriva românismului.

@theodosieblog

Soluţia, despre care am mai vorbit, constă în repudierea şi condamnarea Raportului final de către Preşedintele ţării, reconfigurarea legislativă (inclusiv prin adoptarea unei Legi Eminescu pentru consolidarea culturală a naţiunii), precum şi o serie de măsuri executive precum transformarea Institutului Elie Wiesel în Institut de Studiere a Agresiunii Evreieşti asupra Naţiunii Române, între multe altele.

Acestea vor trebui făcute când Domnul ne va îngădui şi ajuta să avem conducători români ai ţării.