Învățați #arestul_cetățenesc.
S-ar putea să rămână ultima alternativă la...

Cine este Cartelul Bancar?
https://theodosie.ro/2025/05/25/video-cine-este-cartelul-bancar-i/#comment-6627

Am ales cartea lui Stephen Mitford Goodson pentru a pune început acestui subiect întrucât include şi o perspectivă istorică asupra fenomenului cămătăresc-bancar, pe care îl identifică în mod corect ca principalul motiv al războaielor din istoria omenirii. Autorul nu se fereşte să încalce graniţele corectitudinii politice şi să expună adevărul în modul cel mai direct.

De altfel, acesta a şi fost concediat din funcţia de bancher central după ce a publicat un articol succint despre eforturile lui Napoleon Bonaparte şi ale lui Adolf Hitler de a se elibera din strânsoarea monetar-bancar-cămătărească a „finanţatorilor internaţionali” în care se găseau.

Articolul respectiv poate fi citit aici: link blog

Pe de altă parte, faptul că istoria ultimelor secole (ultimului mileniu) este grevată de puterea financiară a dinastiilor evreieşti produce un tip de orbire care ne împiedică să înţelegem, în ansamblu, natura profund umană a relaţiilor de putere, dominaţie şi înrobire a popoarelor şi a statelor.

Din acest motiv, înainte de a părăsi documentarea istorică şi de a aborda frontal politicile economice de distrugere a statelor şi comunităţilor prin îndatorare, pentru a ne elibera din corsetul reducerii întregii discuţii la Ocultă, găsesc oportun să completăm prima parte a cărţii cu un excurs în istoria imperiului Roman şi a oraşelor greceşti. Chiar dacă şi aici putem discuta despre diasporă evreiască fenomenele la scară mare nu li se pot imputa evreilor.

Se va observa cu uşurinţă că patimile omeneşti sunt cele care animă un anumit sistem politic şi economic şi că reducerea întregii problematici la Rothschild, Sasoon şi alţii reprezintă o gravă eroare ce împiedică o înţelegere mai profundă a realităţilor politice, economice şi financiare.

Se va observa din rezumatul pe care vi-l propun că problematicile financiar-economice ale antichităţii se reproduc fidel până în zilele noastre şi că inclusiv viaţa economică a principatelor româneşti şi chiar reformele funciare la zi, sunt o constantă istorică şi un efect al aceloraşi procese.

Anume aceste procese trebuie înţelese, iar a ne opri iar şi iar în dreptul evreilor, chiar şi în privinţa chestiunilor reale, ne împiedică să evoluăm. Indiferent că e vorba despre evrei sau nu, esenţial este să înţelegem mecanica proceselor de dominaţie şi de înrobire şi să ne ferim de acuzaţii şi învinovăţiri generalizate, chiar şi când ar părea justificate calitativ.

@theodosieblog

Cartea The Collapse of Antiquity de Michael Hudson (descarcă Get .pdf sau .epub) reprezintă o veritabilă comoară întrucât reia cauzele profunde ale prăbuşirii celor două civilizaţii antice. Vă îndemn să parcurgeţi întreaga carte întrucât rezumatul pe care îl public mai jos este simplificat şi comprimat dincolo de linia după care comit o nedreptate cărţii.

Dar, cei care nu pot lectura direct în limba engleză, se vor folosi de câteva fărâme care luminează rădăcinile problematicii Cartelului Bancar.

"(...) Nu doar că nu susțineți cauza ci o mai și îngropați odată cu dvs; mort dumneavoastră, moartă și cauza pe care cu atâta înșelare ați ocupat-o. Pretinzând că veți conduce corabia la bun liman ați izbit-o într-un final de stânci, ați avut grijă, însă , să săriți din ea înainte fluturându-ne din mână cu același aer imbecil, înșelător de "ai încredere, controlez perfect situația", spălând putina ca ultimul borfaș.

Iar noi, cu capul spart, cu galerele puse-n brațe deja de ăia pe care ne-ați păcălit că știți dvs ce faceți și "nici nu știu ce îi așteaptă.", în lanțuri mult mai strașnice, cu răni în piept și-n suflete, ar trebui acum să fim "liniștiți" că... ce? Că dați dvs bir cu fugiții de la cele promise? Greu vom mai ieși din asta. Aproape imposibil de recuperat cauza. Dar sigur imposibil cu inconștienți, bluffeuri închipuiți ca dvs care își permit cu atâta amoralitate să dea all-in cu nimic în mână. "Strategul" lu' alba-neagra..."

articol integral, aici:

https://www.facebook.com/share/p/16bPnzSKVv/

PUTEREA TĂCUTĂ
A POPORULUI:
POSTUL NEGRU COLECTIV

Trăim vremuri în care armele democrației nu mai pot fi funcționale.
Protestele sunt provocate de servicii, controlate, infiltrate. Revoltele, deturnate. Adevărul, distorsionat. Biserica, prea slăbănogită în latura ei umană, incapabilă să–și asume lucrarea ei.

Dar există o armă nevăzută, nefolosită decât arareori, ignorată voit, tocmai de către cei care ar fi trebuit s-o folosească, ascunsă tocmai pentru că este prea simplă, prea eficientă, prea puternică poate chiar și împotriva lor:
POSTUL NEGRU COLECTIV!

Postul acesta negru colectiv
nu este doar o practică religioasă oarecare. Nu este un ritual. Nu este un simbol.
Este o acțiune spirituală absolut redutabilă.
Una care nu poate fi interceptată, controlată, infiltrată sau înăbușită.
Și da, este și cea mai mare forță pe care un popor o poate ridica și îndrepta împotriva unei mari amenințări. Iar astăzi, la orizontul zilei, s-a ivit o astfel de amenințare atâta de mare și de urâtă, cum
n-a mai fost nicicând altcândva.

Ce s-ar întâmpla dacă milioane de români ar posti, în același timp, în tăcere?
S-ar produce o ruptură în vălul de întuneric care a fost aruncat tehnic, prin metode murdare, peste țară.
Astfel s-ar ridica o energie colectivă purificatoare și regeneratoare uriașă care ar destabiliza sursa de putere neagră a celor care controlează din umbră.
Servicii, masonerii, rețele oculte, corporații, structuri de influență — toate acestea care se hrănesc din frică, din lăcomia pentru câștiguri necinstite, din multiplele neputințe și slăbiciuni ale oamenilor și mai ales din patimile lor.
Atunci când aceste energii dispar, sistemul corupt se prăbușește!
Postul negru este singurul care poate închide robinetul energiilor spurcate și al controlului ocult.

Cu ce efect?
• Se rup lanțurile de frică și deznădejde.
• Se destramă blestemele de neam.
* Se va redeschide Cerul, în sfârșit, peste o națiune adormită.
Istoria noastră confirmă asta, iată numai câteva exemple:
📜 1457 — Înainte de lupta decisivă de la Doljești, Ștefan cel Mare le cere moldovenilor să țină post trei zile. Nu erau toți sfinți. Dar cine a postit, a schimbat istoria, iar victoria a venit sigur.
📜 1821 — Tudor Vladimirescu și cetele lui țin trei zile de post și rugăciune la Mănăstirea Antim, înainte de a intra în București. Aceea a fost o mișcare care a zdruncinat total vechiul sistem fanariot.
📜 Anii ’50 — Partizanii din munți, deși foarte puțini, în lupta lor cu regimul comunist, posteau adesea înainte de acțiuni, ca protecție spirituală împotriva trădării și slăbiciunii.
Aceștia n-au avut televiziune, nu au avut presă, nu au avut aliați. Dar au avut credință. Au avut curajul tăcerii.

Cum se poate face azi?
Nu e nevoie de aprobări, nu este nevoie de binecuvântări. Nici de PR nu este nevoie, și nici de vreo viralizare pe rețele.
Se face tăcut, smerit, dar în cercuri cât mai extinse. De la om la om!
Propunem ziua de miercuri 4.06.2025 de dimineață, până a doua zi, joi 5.06.2025, la ora 12.
Propune familiei și tuturor apropiaților pe care îi știi a fi în stare.

* Fără mâncare, fără apă, fără TV, fără internet.
* Timp de doar 24 de ore.
* Așadar, fără protest. Doar tăcere și un pic de rugăciune.
* Mai jos veți găsi Rugăciunea pentru România, iar cine poate și vrea, ar fi și Acatistul Mântuitorului, poate și Paraclisul Maicii Sfinte. Numai cine poate.
* Când, cât și cum poate fiecare.
Telefonul închis! Folosit foarte puțin, doar pentru nevoi stringente.
Fără postări.
Liniște și conectare cu Cerul.
Această mișcare nu poate fi interceptată de niciun serviciu secret. Nu poate fi deturnată. Nu poate fi infiltrată. Este invizibilă, dar devastatoare!

Ce efecte ar putea avea?
* Căderea instantanee a unor lideri de carton.
* Adevărul va începe să iasă la suprafață.

* Trădătorii vor fi expuși.
* Rețelele destrămate.
* Luptele interne din sistem se vor intensifica.
* Se vor deschide drumuri noi, vor apărea adevărații oameni noi, pe care azi nici nu-i putem bănui.
Chiar și cei care au “visat” la renașterea acestui popor
n-au avut știința și curajul necesar să propună asta. Pentru că nu erau cu adevărat de la Dumnezeu! De aceea a și îngăduit îndepărtarea și înfrângerea lor.
Dar o astfel de mișcare simplă, discretă, venită din popor, săvârșită de către popor, va avea binecuvântare și izbândă de la Dumnezeu.
Așa ar putea începe adevărata schimbare.
Așa ar fi posibil ca Dumnezeu să ne deschidă calea cea bună și să ni-i arate pe acei diriguitori de către El rânduiți și pregătiți. Căci sigur îi are pentru țara aceasta atâta de iubită de El.
Amin.

Distribuie încă de azi, nu uita ziua de miercuri și pregătește-te sufletește cât poți tu mai bine pentru un așa demers. Merită!


RUGĂCIUNE PENTRU ROMÂNIA

Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, Care ai venit în lume să ne mântuieşti pe toţi, iată, înaintea Ta venim şi Ţie astfel ne rugăm:
Îndură-te, Doamne, în vremurile acestea grele de neamul nostru românesc şi ajută-l să-şi afle, în sfârşit, calea cea dreaptă.
Coboară Duhul Tău cel Mângâietor peste noi ca să ne curăţească de toate întinăciunile şi să ne întoarcă inimile la blândeţe şi la frica de Tine.
Luminează, Doamne, minţile noastre, care, din pricina păcatelor, amărăciunilor şi umilinţelor, nu mai văd și nu mai disting binele cel bun și calea cea adevărată.
Încălzeşte-ne, Doamne, inimile, care, din pricina răutăților noastre și învrăjbite de diavoli, nu ne mai lasă să fim iertători și să ne iubim unii pre alții.
Slobozeşte-ne, Doamne, din jugul minciunii, al urii, al pizmei şi al egoismului.
Învaţă-ne, Doamne, să ne răbdăm unii pe alţii aşa cum Tu ne rabzi pe noi.
Stinge, Doamne, pofta celor puternici și întunecaţi, care, pentru binele lor îşi vând ţara şi credinţa, asuprindu-şi semenii.
Doamne, rânduieşte neamului nostru ortodox diriguitori potriviţi cu lucrarea Ta şi după nevoile noastre, ale celor mulţi şi obidiţi.
Tămăduiește-ne, Doamne, toate rănile, cele știute și cele ascuns adânc în inimile noastre; dă-ne tărie şi curaj să putem schimba înlăuntrul și în afara noastră ceea ce ţine de noi.
Încă ne rugăm, Dumnezeule, Dumnezeul nostru Mare, să odihneşti în locurile cele bune ale tale și sufletele înaintașilor noștri, care, mucenicește, şi-au dat viaţa pentru credinţă, pentru ţară şi pentru dreptate.
Doamne, cu capetele plecate, iată, cu genunchii îndoiţi şi cu inimile frânte, ridicăm această mică şi puţină rugăciune către Tine, Bunule, şi astfel îţi strigăm: Auzi-ne, auzi-ne, Doamne, şi revarsă Mila Ta peste neamul românesc, căci la Tine ni-i nădejdea şi ştim că a Ta este cu adevărat și Împărăţia, și Puterea şi Mărirea. Și mai știm că numai Tu vei putea întoarce râurile neamului nostru la matca cea străbună şi bună pentru ca aici, Doamne, să se laude numele Tău în veacul vecilor.
Amin!

Repet (și) asta de ani de zile, tot ce am atras atenția s-a confirmat la cirtă și la iotă. Dar...; în fine, valabil și astăzi. Zic să ne trezim odată și să punem începutul singurei mișcări strategice care POATE face diferența.

"Adevărul/răspunderea
de care toți #fugim...

Adevărul este că dacă mai întârziem mult cu (ne)implicarea noastră CIVICĂ (!), ca Cetățean, în problemele Cetății, Cetatea ne va fi complet ocupată, Secu-rizată și împinsă în jocurile morbide ale unor factori externi pe cât de catastrofali, pe atât de imposibil de controlat.

Politicul rămâne un vis frumos, fără temei real. Un vis #indus. O nedreptate chiar. Singurul care (mai) poate face ceva real ești TU! Se numește control direct, nu prin delegare (vot), așteptarea cailor verzi, tricolori sau alte subterfugii prin care, de fapt, încercăm să transferăm responsabilitatea asupra vieților nostre în seama și puterea (insuficientă a) altora.

Problema nu e la politic. Acesta există, spre deosebire de tine. Așa cum e; viciat ori virtuos, oricum nu ar fi suficient în ecuație. Deși pretinde asta demagogic/în scop electoral, acesta nu a avut #niciodată puterea integrală de a face totul pentru tine, în locul tău! De a face #partea_ta. Niciodată! Cine afirmă altceva minte, cu sau fără știință.

Problema ești tu, dacă din motivul invocat mai sus continui să îi dai #orbește crezare. Partea ta de implicare lipsește - stimate Cetățean! - din procesul democratic și acesta este motivul #principal pentru care viața ta zilnică dar și viitorul tău și al copiilor este afectat. TU #lipsesti în viața ta publică! Iar asta, abia, este cea mai mare nedreptate din viața ta (publică, socială) pentru ale cărei consecințe plătești! Ăsta este adevărul. De care toți fugim. Dar și rezolvarea...

Meditează la asta! Asumă-ți asta!
Ar fi primul vot real din viața ta...

P.S. - de altfel, însăși Constituția prevede asta, că tot o invocăm in stânga și în dreapta la drepturi, mai puțin la obligații. Și conștiința..."

Partea bună este că totul ține de tine...

https://www.facebook.com/share/p/1BCALLQKpv/

Preluat, Alianța Părinților:

"Avem și binecuvântarea duhovnicului AP să ținem POST NEGRU miercuri 4 iunie (cel puțin). Doamne ajută!"

Să ne pregătim sufletește pentru mâine! 🙏

https://t.me/ConstRO/882


RUGĂCIUNE PENTRU ROMÂNIA

Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, Care ai venit în lume să ne mântuieşti pe toţi, iată, înaintea Ta venim şi Ţie astfel ne rugăm:
Îndură-te, Doamne, în vremurile acestea grele de neamul nostru românesc şi ajută-l să-şi afle, în sfârşit, calea cea dreaptă.
Coboară Duhul Tău cel Mângâietor peste noi ca să ne curăţească de toate întinăciunile şi să ne întoarcă inimile la blândeţe şi la frica de Tine.
Luminează, Doamne, minţile noastre, care, din pricina păcatelor, amărăciunilor şi umilinţelor, nu mai văd și nu mai disting binele cel bun și calea cea adevărată.
Încălzeşte-ne, Doamne, inimile, care, din pricina răutăților noastre și învrăjbite de diavoli, nu ne mai lasă să fim iertători și să ne iubim unii pre alții.
Slobozeşte-ne, Doamne, din jugul minciunii, al urii, al pizmei şi al egoismului.
Învaţă-ne, Doamne, să ne răbdăm unii pe alţii aşa cum Tu ne rabzi pe noi.
Stinge, Doamne, pofta celor puternici și întunecaţi, care, pentru binele lor îşi vând ţara şi credinţa, asuprindu-şi semenii.
Doamne, rânduieşte neamului nostru ortodox diriguitori potriviţi cu lucrarea Ta şi după nevoile noastre, ale celor mulţi şi obidiţi.
Tămăduiește-ne, Doamne, toate rănile, cele știute și cele ascuns adânc în inimile noastre; dă-ne tărie şi curaj să putem schimba înlăuntrul și în afara noastră ceea ce ţine de noi.
Încă ne rugăm, Dumnezeule, Dumnezeul nostru Mare, să odihneşti în locurile cele bune ale tale și sufletele înaintașilor noștri, care, mucenicește, şi-au dat viaţa pentru credinţă, pentru ţară şi pentru dreptate.
Doamne, cu capetele plecate, iată, cu genunchii îndoiţi şi cu inimile frânte, ridicăm această mică şi puţină rugăciune către Tine, Bunule, şi astfel îţi strigăm: Auzi-ne, auzi-ne, Doamne, şi revarsă Mila Ta peste neamul românesc, căci la Tine ni-i nădejdea şi ştim că a Ta este cu adevărat și Împărăţia, și Puterea şi Mărirea. Și mai știm că numai Tu vei putea întoarce râurile neamului nostru la matca cea străbună şi bună pentru ca aici, Doamne, să se laude numele Tău în veacul vecilor.
Amin!

RoExit - Pledoarie extinsă pentru ieşirea României din Uniunea Europeană

Trecerea statului român la o formă de guvernare hibridă, urmare a pasului decisiv de anulare a alegerilor prezidenţiale legale şi valide, rămâne principala problemă politică a ţării. Dar această problemă nu poate fi rezolvată în interiorul cadrului politic care a determinat-o.

Renunţarea la democraţie şi trecerea la un regim hibrid, tutelat de o reţea oligarhică, transformă pe români în spectatori politici în cel mai bun caz şi în supuşi depolitizaţi – în cel mai rău caz.

Anularea alegerilor reprezintă un simptom al unei boli mult mai profunde decât stricata dinamică politicianistă a momentului şi de aceea consider că menţinerea noastră în acest orizont strâmt de înţelegere ne dăunează grav.

Am exprimat încă de la lansarea blogului (şi chiar înainte) preferinţa mea pentru Ieşirea din UE (RoExit), opţiune faţă de care am întâmpinat rezistenţă chiar şi din partea celor mai virulenţi comentatori antisistem.

Dar nu pentru că opinia ar fi netemeinică, ci pentru că nu ar fi oportună în raport de frica electoratului de colaps economic sau de sancţionare şi izolare politică a ţării.

Simultan, un baraj de batjocură şi caricaturizare reduce opţiunea politică naţionalistă la „frica de LGBT”, la „antieuropenism ridicol” şi la „frustrări economice” ale unei populaţii declasate, de educaţie inferioară.

Într-o ţară sănătoasă, supărarea din cauza înstăpânirii pederaste şi supărarea pentru adâncirea inechităţilor sociale şi economice ar constitui suficient motiv ca să discutăm aplicat despre rostul menţinerii noastre în UE.

Repudierea democraţiei şi trecerea la un regim hibrid de guvernare oligarhică, în aplauzele cinice ale forurilor europene, este iarăşi un motiv întemeiat de chestionare a rostului integrării noastre în UE.

Dar talazul de caricaturizare a pledoariei pentru Ieşirea din Uniunea Europeană împiedică orice fel de dezbatere. Anume această atitudine de continuă umilire a noastră, a proştilor fundamentalişti care se tem de ghei, m-a determinat să elaborez o pledoarie sistematizată pentru ceea ce eu cred sincer că este singura noastră opţiune reală de vindecare şi de eliberare.

Am simţit că este necesar să formulez o pledoarie extinsă observând că un astfel de document de lucru lipseşte naţionaliştilor români şi anticipând că un astfel de document ar mai tăia din avântul batjocoritorilor noştri.

Pledoaria pentru RoExit de mai jos include o critică la adresa Uniunii Europene şi a pretinsei integrări prin convergenţă economică, pe care am formulat-o în opoziţie cu poncifele propagandei adversare. Deşi ar fi fost potrivit să includ în acelaşi material şi criticile faţă de însăşi ideea hegemonică de Europa, am ales să structurez critica împotriva acestui mit politic perfid într-un material separat.

@theodosieblog

Este de la sine înţeles, sper, că pledoaria mea nu se îndreaptă împotriva oamenilor, împotriva europenilor ce trăiesc şi se străduiesc să-şi facă ţările lor mai frumoase şi vieţile lor mai bune. Este împotriva unui sistem de învrăjire, de înşelare, de corupere şi de hipnotizare pe scară largă, faţă de care intelectualii de elită ai ţării au ales să tacă, să ironizeze, să eticheteze.

Sper ca această pledoarie să reprezinte un folositor instrumentar intelectual defensiv şi un prim pas hotărât spre suveranitate şi independenţă.

https://theodosie.ro/2025/06/06/roexit-pledoarie-extinsa-pentru-iesirea-romaniei-din-uniunea-europeana/

Europa – Marea Înșelare

Europa nu trebuie distrusă ci dezagregată. Trebuie dezvelită de schela artificială care o sufocă. Trebuie să respire din nou prin limbile ei, prin credințele ei, prin popoarele ei. Europa nu este o colonie internă. Nu este o piață. Nu este un ONG cu stele galbene. Europa este continentul luptelor pentru neatârnare, pentru lege dreaptă, pentru apărarea familiei și a gliei.

@theodosieblog

https://theodosie.ro/2025/06/07/europa-marea-inselare/

PL-x 168/2025 pentru completarea Ordonanţei de urgenţă nr. 31/2002 privind interzicerea unor organizaţii şi a promovării cultului unor persoane interzise a fost adoptat astăzi cu majoritate simplă de către Camera Deputaţilor, în cameră decizională.

Legea astfel adoptată este trimisă spre promulgare.

Reamintim că această lege prevede majorarea substanţială a pedepselor pentru distribuirea de materiale legionare, unde "materiale" poate însemna aproape orice.

Totodată, se interzice cultul persoanelor care au făcut parte din conducerea Mişcării Legionare; aşadar de la momentul publicării în Monitorul Oficial, peste câteva zile, numele lui Corneliu Zelea Codreanu, Costache Oprișan, Radu Gyr sau Valeriu Gafencu, între mulţi alţii, sunt damnate.

Pedepsele cumulate pentru concursuri formale de infracţiuni pot depăşi lejer 15 ani de închisoare, oricât de şocant şi de puţin credibil sună acest lucru. Detalii: https://t.me/theodosieblog/1056

Reamintim că adoptarea prezentei legi a determinat deja pe membrii Grupului pentru România să decidă desfiinţarea şi încetarea oricărei activităţi. Alţi editorialişti din sfera conservatoare au anunţat deja că se retrag din spaţiul public ori că urmează să evite tratarea subiectelor interzise.

Această lege este o ruşine şi trebuie abrogată!


@theodosieblog

Eu personal nu voi considera că avem partide naţionaliste sau suveraniste decât pe acele partide care-şi asumă public obiectivul abrogării legii antilegionare.

Despre #naționalism,
apud Sergiu Nicolaescu...

13 iunie. A început!
Salvați România! Lăsați liderii politici, #numai societatea civilă, civicul, o mai poate salva...
Nu uitați aceste cuvinte!

Dacă Pl-x nr.168/2025 va fi promulgată, voi închide grupul Telegram afiliat acestui canal.

Conversaţiile on topic se vor desfăşura pe blog în secţiunea de comentarii pentru articolele publicate.

Discutarea oricăror alte subiecte (off-topic), oricât de controversate ar fi aceste subiecte, o vom face în conversaţii audiovideo ocazionale, pe canalul Telegram.

Astfel, fiecare rămâne răspunzător pentru ceea spune, iar prin caracterul ocazional al conversaţiilor ne punem temporar la adăpost de dispoziţiile legii care pedepsesc sever constituirea de grupuri apologetice chiar şi atunci când aceste grupuri (3 sau mai multe persoane) activează doar online iar membrii săi nu se cunosc.

Înainte de fiecare astfel de conversaţie voi publica informaţii utile pentru a orienta discuţia în interiorul cadrului legal în vigoare, dar vă îndemn să nu consideraţi acest lucru ca fiind suficient pentru a vă proteja de acţiunile represive ale statului.

Pentru orice alte aspecte, vă recomand să folosiţi mesageria directă sau emailul şi să vă creeaţi o rutină intensivă de punere frecventă în contact (1 cu 1) pentru a înfrânge intenţia abuzivă a statului de a bloca socializarea naţionalistă.

Totodată, îi îndemn pe toţi cei care îşi vor desfiinţa grupurile, să le transforme în canale sau pagini şi, similar, să organizeze conversaţii online anonime sau cu pseudonim de unică folosinţă, cu caracter ocazional.

Vă previn să nu ignoraţi primejdia reprezentată de această lege şi nici adversitatea cu care aceasta va fi instrumentată împotriva noastră, chiar dacă tactica punerii ei în aplicare ar putea să prevadă felurite temporizări. Termenele de prescripţie atât de lungi, conjugate cu caracterul continuu al cinstirii sfinţilor, permit tragerea la răspundere chiar şi după decenii.

Înnoiesc apelul de a-l (re)citi pe Alexandr Soljeniţîn pentru a înţelege cu limpezime ceea ce se petrece acum şi ce urmează.

Deşi statul român a luat măsuri anticreştine şi în trecut, mai ales cu privire la sprijinirea curentului pederast şi cu privire la dezincriminarea avorturilor, prezenta lege transformă cu totul statul român într-unul anti-ortodox, împotriva cultului sfinţilor.

@theodosieblog

Nu există nicio diferenţă esenţială între a interzice cinstirea lui Valeriu Gafencu sau Costache Oprişan (între foarte mulţi alţii) şi a interzice cinstirea Maicii noastre Cuvioasa Parascheva, cinstirea Sfântului Nicolae, cinstirea Sfântului Gheorghe şi a tuturor sfinţilor.

Legea aceasta va produce o cernere care a fost de neimaginat până cu câteva zile în urmă.

La #Iași, un eveniment de mult folos de la care ar fi bine să nu lipsiți:

"Vă invitam la Conferința - Dezbatere: COVID 19 și CONVERGENȚA BIO-DIGITALĂ - Retrospectiva, Actualitati, Perspective.
Data: 28 iunie, Locatia: IAȘI, Hotel TRAIAN. Sala EMINESCU, Orele 9-18. Intrarea gratuita.
INVITAM OAMENII INTERESATI DE VIITORUL LOR ȘI AL COPIILOR SĂ SUSTINĂ ACEST DEMERS DE INFORMARE, pentru a continua aceste conferințe și în alte orașe. UN OM INFORMAT ESTE GREU DE MANIPULAT. Contact E-mail: hagimageanina75@gmail.com
Link CONFERINTA: www.t.me/Transumanism/5
Link PROGRAM: www.t.me/Transumanism/6
Link Invitatie Video: www.t.me/Transumanism/7
Link Facebook: www.facebook.com/share/1AbqTcrnCG/
PS: Va invitam sa va abonati / subscribe la acest Canal, pentru acces la informatii importante, relevante pentru noi toti..."

1/2 Minciuna: Piața financiară este neutră și autoreglatoare, iar băncile comerciale doar „intermediază economisirea”.

✅ Justificarea convențională
Modelul dominant de economie susține că sistemul bancar acționează ca un simplu intermediar între cei care economisesc și cei care au nevoie de credite.
Băncile (cică) nu „creează bani”, ci doar alocă eficient resursele deja existente, evaluând riscurile și stabilind prețul capitalului prin dobândă. Piața financiară, în acest cadru teoretic, este considerată un mecanism neutru, rațional, autoreglator și profund benefic pentru alocarea capitalului în economie.

Această idee a legitimat dereglementarea sectorului bancar începând cu anii '80, transformarea băncilor comerciale în coloși globali și eliminarea treptată a oricărei supravegheri publice semnificative asupra fluxurilor financiare.

În România, manualele de economie pentru liceu încă prezintă băncile ca fiind instituții „de încredere” care „folosesc depozitele pentru a acorda credite”, fără a menționa vreodată puterea de creare monetară pe care acestea o exercită.

❎ Demistificarea
Această viziune este nu doar falsă, ci și profund manipulatoare. În realitate:

1. Băncile comerciale nu „intermediază” bani existenți – ele creează bani din nimic, prin acordarea de credite. În momentul în care banca aprobă un credit, ea nu mută banii dintr-un cont în altul – ci creează simultan un activ (creditul) și un pasiv (depozitul aferent). Peste 90% din masa monetară din circulație în economiile moderne este creată astfel – nu de stat, nu de banca centrală, ci de băncile comerciale.

2. Această putere nu este nici neutră, nici autoreglatoare. Băncile decid cui dau credit, în ce condiții și cu ce efecte sociale. De cele mai multe ori, alocă capitalul către activități speculative (imobiliare, consum şi consum de lux, fuziuni și achiziții), nu către sectoare productive sau întreprinderi mici. Rezultatul? Boom-uri imobiliare, bule speculative, crize ciclice.

3. Piața financiară este un teritoriu de luptă pentru controlul asupra resurselor. Deciziile bancare au implicații directe asupra dezvoltării economice, asupra distribuției veniturilor și asupra stabilității sociale. Băncile favorizează concentrarea puterii economice, reprimă inițiativa antreprenorială reală și alimentează instabilitatea sistemică.

4. În plus, băncile sunt profund dependente de sprijinul statului. Criza din 2008–2009 a demonstrat că „piața” nu este capabilă să se autoregleze.

Băncile au fost salvate prin injecții masive de lichiditate, garantarea depozitelor și preluarea pierderilor de către stat. Piața liberă este liberă doar când câștigă – și protejată sau salvgardată când pierde.

🔍 Clarificare doctrinară

Conform literaturii de specialitate contemporane (Werner, Hudson, Turner, McLeay, Jakab), rolul real al băncilor comerciale este cel de creatori primari de monedă scripturală.

Nu „economisirile” determină creditarea, ci invers: creditul creează economisire. Prin urmare, puterea de a acorda sau refuza credite este, în fond, o putere de viață și de moarte economică.

În termeni doctrinari, sistemul bancar modern este un monopol privat asupra emiterii banilor.

Băncile decid ce sectoare primesc lichiditate și ce sectoare sunt asfixiate. În absența unei politici industriale și a unui control monetar strategic, băncile devin jucători politici, nu „neutri financiari”.

📌 Exemple practice
România: între 2005–2008, băncile comerciale (în proporție covârșitoare străine) au declanșat un boom imobiliar prin credite agresive în euro, încurajând populația să se împrumute peste capacitatea sa.

După 2009, aceleași bănci au retras lichiditatea, au refuzat refinanțarea și au cerut executarea datoriilor. Statul a salvat sistemul prin garanții, dar cetățenii au plătit nota.

Germania: Landesbank-urile au fost implicate în acordarea de credite toxice în SUA înainte de criza financiară, confirmând că nici sistemele bancare „disciplinate” nu sunt imune la riscurile speculative.

Aici, autoreglarea pieței a însemnat risc sistemic de importat din alt continent.

2/2 Marea Britanie: Studiile publicate de Banca Angliei în 2014 au recunoscut oficial că băncile creează bani din nimic. Această realitate fusese negată decenii la rând în discursul oficial și în manualele universitare.

🔚 Concluzie

În realitate, sistemul bancar este sursa primară a banilor, dar acționează fără control democratic, fără răspundere publică și cu o logică adesea ostilă interesului național.

@theodosieblog

În loc să stimuleze producția, dezvoltarea și inovația, servește concentrarea averii, speculația și colonizarea financiară a economiilor periferice.

Banca comercială este noul zeu păgân: creează bani din nimic și cere supunere totală.

(cf. Benigno, cap. 4 și 6; Werner, 2005; McLeay & Jakab, Bank of England, 2014; Hudson, 2022; Turner, 2016)

Cum a fost ocultată suveranitatea monetară în sistemele moderne

În vremurile premoderne, suveranitatea monetară era explicită: domnitorul bătea monedă, stăpânea vama, fixa taxele și impunea regimul monetar. Oamenii știau cine stăpânește banul.

Astăzi, însă, tocmai această relație de autoritate este ocultată, împachetată într-o rețea de instituții „independente”, reguli fiscale automate și mecanisme internaționale menite să pară obiective, tehnice, apolitice.

Între timp, a avut loc o translație subtilă: prin independența formală a băncilor centrale, prin externalizarea emisiunii monetare către piețe financiare și, în cazul european, prin cedarea completă a suveranității monetare către un sistem suprastatal – Banca Centrală Europeană.

În toate aceste cazuri, suveranitatea nu a dispărut, ci a fost redistribuită în afara controlului democratic.

Această ocultare nu este o greșeală de design, ci o strategie intenționată.

Prin înlăturarea politicienilor naționali de la controlul direct asupra monedei, se creează o tehnocrație monetară care nu răspunde decât în fața propriilor reguli.

Iar aceste reguli sunt dictate de interesele actorilor care beneficiază structural de pe urma constrângerii monetare – băncile comerciale, marile fonduri de investiții, rețelele financiare globale, cartelul bancar.

De aceea insistăm pe ideea că suveranitatea monetară este o realitate juridică și administrativă, nu o metaforă.

Orice stat care își emite propria monedă, își stabilește singur dobânda și își încasează taxele în acea monedă este, formal, suveran.

Dacă renunță la aceste prerogative, o face prin decizie politică – nu din fatalitate economică.

România este astăzi într-o situație ambiguă. Deși are formal propria monedă, politicile sale monetare sunt profund influențate de angajamentele europene, de cursul de schimb controlat informal, de ratingurile internaționale și de dependența de capitalul speculativ.

Aparent, este suverană. În fapt, este prinsă într-un sistem de constrângeri care fac orice mișcare riscantă și penalizabilă.

Suveranitatea monetară nu se pierde, ci se cedează. Mai apoi devine foarte greu de recuperat.

Banul ca instrument politic, nu ca echivalent universal

În gândirea economică clasică, banul este adesea prezentat ca un „intermediar neutru” – o unealtă comodă, un mijloc de schimb universal ce face comerțul mai eficient.

Este o reprezentare convenabilă, dar radical inadecvată în realitatea sistemelor monetare moderne. L.

De fapt, banul este un instrument politic, nu un fenomen natural.

Nu apare din nevoia spontană a pieței, ci din decizia unei autorități suverane care stabilește ce se acceptă ca mijloc legal de plată și în ce condiții.

Această schimbare de paradigmă este crucială.

Dacă banii sunt creați politic, atunci cine controlează mecanismul de creare, controlează și alocarea resurselor.

Aceasta înseamnă că fiecare alegere monetară – de la volumul masei monetare, la nivelul dobânzii sau la forma juridică a monedei – este și o alegere politică.

Emiterea de bani, stabilirea taxelor, decizia asupra deficitului bugetar sau alegerea între austeritate și investiții sunt forme de guvernare economică, nu simple administrări tehnice.

Dar dacă vorbim despre guvernare, când și de ce am cedat actul de guvernare?

Această realitate este ocultată intenționat de limbajul tehnocratic care învăluie băncile centrale, miniștrii de finanțe și organizațiile internaționale.

Se creează iluzia unei neutralități științifice, a unei „gestionări responsabile” care ar fi în afara oricărei opțiuni ideologice.

În fapt, întreaga construcție a politicii monetare este o formă de guvernare indirectă, de redistribuire structurală a puterii între clase, sectoare și teritorii.

@theodosieblog

A trata banul ca pe o simplă unitate de cont ignoră că, în spatele fiecărei bancnote sau înregistrări digitale, se află o promisiune a statului și o structură instituțională care dă acelei promisiuni credibilitate.

Puterea politică este ceea ce susține moneda – nu invers.

Eroarea fatală: înlocuirea fiscalității directe cu taxarea indirectă (TVA, accize)

O schimbare de paradigmă fiscală s-a petrecut în România ultimelor decenii fără a fi discutată ca atare în spațiul public: statul a renunțat, în mod intenţionat sau poate din neputință, să-și bazeze finanțarea pe impozitarea directă a profiturilor și veniturilor mari, optând în schimb pentru taxarea indirectă a consumului.

Acest viraj structural nu este un simplu ajustaj tehnic, ci o mutație ideologică profundă, cu efecte sistemice asupra contractului social.
Când statul nu mai are curajul să taxeze puterea, taxează nevoia reflectată în consum.

Impozitele indirecte – în principal taxa pe valoarea adăugată (TVA) și accizele – au avantajul unei colectări rapide, dar ele sunt în esență regresive. Ele apasă în aceeași măsură asupra oricărui consumator, indiferent de venit.

Un pachet de alimente de bază este taxat la fel pentru un pensionar și pentru un manager de grup multinațional. Astfel, fiscalitatea devine o formă de uniformizare nedreaptă: nu cine are mai mult plătește mai mult, ci cine consumă, plătește. Egalitatea la plată este inechitate în suportabilitate.

Prin contrast, fiscalitatea directă – impozitul pe profit, pe venitul global sau pe active – permite o distribuție a poverii fiscale în funcție de capacitatea reală de plată. Ea este, structural, un instrument de echitate.

Însă tocmai această trăsătură o face indezirabilă într-un sistem dominat de interese transnaționale și de o administrație fiscală slăbită.

Impozitul direct presupune confruntare, inspecție, verificare – adică exercițiu de autoritate. Impozitul indirect înseamnă doar încasare, colectare.

Dar, fuga de fiscalitatea directă este fuga de responsabilitate fiscală suverană.

Această eroare de arhitectură fiscală este agravată de faptul că taxele indirecte sunt imposibil de ocolit pentru cetățeanul obișnuit, în timp ce companiile cu structuri internaționale pot disloca profiturile sau deduce artificial veniturile.

În loc ca fiscalitatea să funcționeze ca un sistem de corectare a dezechilibrelor sociale, ea ajunge să le amplifice: cei fără alternative plătesc pentru cei cu rețele.

Taxarea indirectă este singura de care nu poți scăpa, tocmai pentru că nu ai unde să te ascunzi.

Această mutație are și efecte structurale asupra economiei.

TVA-ul și accizele cresc costul final al produselor, descurajând consumul intern și favorizând importurile ieftine din zone fiscale favorizate. În același timp, companiile mari pot beneficia de regimuri de recuperare de TVA, deductibilități și scheme de rambursare, ceea ce le reduce povara efectivă.

Rezultatul este o dublă inechitate: socială și concurențială. Dar nu doar cetățeanul e defavorizat, ci și economia națională este penalizată în propriul cămin, sub propria jurisdicţie.

@theodosieblog

În plus, bazarea pe TVA ca pilon bugetar creează o dependență structurală de consumul intern. Orice încetinire economică se traduce imediat prin prăbușirea veniturilor fiscale, întrucât scade volumul tranzacțiilor taxabile. Astfel, sistemul fiscal devine pro-ciclic, adică agravează recesiunile în loc să le tempereze. Este exact opusul funcției sale corective într-un stat responsabil.

Un stat care se bazează pe consum pentru a-și finanța funcțiile esențiale devine ostatic al volatilității pieței. (1/2)

(2/2) Apoi, în termeni de legitimitate, cetățeanul care observă cum fiecare produs este taxat cu o cotă standard, în timp ce companiile mari declară pierderi anuale, începe să simtă prăpastia dintre discursul egalității și realitatea fiscală.

TVA-ul nu este perceput ca un instrument de contribuție comună, ci ca o povară impusă celor fără putere de evitare. Această percepție se transformă, treptat, în cinism fiscal.

Când taxarea se aplică doar celor care nu pot fugi, contractul social încetează să fie reciproc. Conformarea fiscală se transformă în incompetenţă contabilă, plata devine dovadă de prostie.

Trebuie subliniat că această orientare către taxarea indirectă nu este inevitabilă, ci rezultatul unui cumul de decizii politice și concesii administrative.

În numele stabilității bugetare, guverne succesive au preferat să majoreze cotele de TVA, în loc să întărească capacitatea de colectare a impozitului pe profit sau să introducă forme de impozitare progresivă a veniturilor mari. Aceasta a fost o alegere politică, nu o fatalitate.

Taxarea indirectă ca dominantă nu e consecință, ci complicitate cu marele capital. Este, simultan, adversitate vădită faţă de simplul contribuabil.

Corecția acestei erori nu poate fi doar tehnică – prin scăderea TVA sau plafonarea accizelor – ci trebuie să fie de fond: o reașezare a întregului sistem fiscal în jurul principiului de capacitate contributivă.

Asta înseamnă nu doar restabilirea fiscalității directe ca element central, ci și redefinirea curajului politic de a cere şi chiar impune celor mari să contribuie proporțional.

Un sistem fiscal drept nu se construiește în jurul a ceea ce e ușor de taxat, ci în jurul a ceea ce trebuie taxat.

@theodosieblog

În concluzie, înlocuirea fiscalității directe cu taxarea indirectă a fost o alegere strategică şi ideologică ce a produs un regim fiscal regresiv, inechitabil și vulnerabil.

Ea a permis actorilor mari să se sustragă cu ușurință contribuției, în timp ce cetățeanul obișnuit a fost supus unei fiscalități inflexibile și vizibile. Nu este vorba de o problemă tehnică, ci de o abdicare de la principiul suveranității fiscale echitabile.

Suntem devoiţi aşadar să învăţăm că unde dispare fiscalitatea directă, dispare și suveranitatea statului asupra valorii create pe teritoriul său.

Un articol R3media critică politica guvernamentală vizând reducerea deficitului.

În mod corect afirmă autorul că avem de-a face cu o criză falsă, contrafăcută, îndărătul căreia se întrevede intenția clară de intensificare a jafului.

Știu că pentru I.Bolojan presa forțează continuu o imagine a tehnocratului de bună credință care a moștenit, aproape nedrept, o criză bugetară. Dar presa minte. Bolojan nu este nici corect, nici integru, ci noul proiect securist de amăgire/dezamăgire a naivilor.

Deși nu este o situație ideală, problema costului datoriei este una perfect gestionabilă. Dar, guvernând prin șoc și disimulare, guvernul Bolojan ascunde și protejează jaful de proporții colosale care se face pe spezele poporului român.

Articolul R3media și celelalte asemănătoare trebuie să învețe un acronim: BEPS.

BEPS, sau Eroziunea Bazei Impozabile și Transferul Profiturilor (Base Erosion and Profit Shifting), reprezintă un set de strategii de planificare fiscală utilizate de companiile multinaționale pentru a evita plata impozitelor, transferând profiturile în jurisdicții cu taxe mai mici sau inexistente. Sau, la ele acasă, în țările lor.

Din cauza BEPS noi nu avem venituri la buget deși avem creștere PIB.

Cred că inspectorii ANAF sunt exasperați de minciunile politicienilor. Noi nu avem ce/cum încasa dacă prin "optimizări fiscale" toți sunt pe pierderi.

Nu putem face control pe unitate cât timp alinierea fiscală se face pe politici intra-grup (grupuri de firme distincte reunite prin control strategic).

Noi nu funcționăm într-un model economic de piață (liberă), ci în unul extractiv, de jaf colonial.

Vă rog cercetați și diseminați acest concept BEPS, care nu se rezumă doar la prețuri de transfer și consultanță de drenaj.

România este caz școală pentru strategiile BEPS care au ajuns să ne paraziteze în așa hal de funcționăm ca societate și stat doar cu taxarea muncii, a consumului și proprietății.

Ai zice că nu există viață economică în țara asta, că nu există capital, dividente, fuziuni și achiziții, cesiuni și transfer de participații etc.

Însă, peste toate, la mare distanță, tronează BEPS. Expansiune economică de forță pentru multinaționale, dar totuși pierderi sau profit minimal.

Asta, fără să mai aducem aminte de politicile subvenționărilor și facilităților fiscale pentru "investitori străini", care reprezintă un transfer arbitrar de resurse publice către clientelă politică.

Desigur, dacă acordăm facilități producătorilor români, ne ceartă Comisia pentră că anti-concurență și sprijin de stat.

Dar dacă e pentru Investitori Străini, pentru "dubla irlandeză" și "sandvichul olandez" (tactici BEPS), pentru plata unor redevențe software sau patente și know-how de milioane/miliarde de euro, atunci e "piața liberă" și "liberă circulație a capitalului".

În realitate, suntem făcuți din vorbe, prostiți pe față. Sistemul politic de la noi este al elitelor compradoare. Politicienii români din cartelul oligarhic nu slujesc statul român, nu slujesc țara și națiunea.

Nu avem voie să mai vorbim despre asta în treacăt, cu ușurință. Realitatea este crunt de gravă: ei sunt explicit anti-români. Asta îi unește, asta îi adună, asta îi mână și îi animă.

Sistemul extractiv european care îi girează este în mod obiectiv nereformabil, de aceea insist că e nevoie de RoExit și reconstrucție statală de foarte jos, aproape de zero.

Suntem păcăliți cu "fonduri europene" de care am fost condiționați să depindem. Nu e o greșeală de guvernare sau vreo incompetență politică. Aceasta este intenția lor directă: dezagregare statală, dez-naționalizare, deposedare și pauperizare.

Să nu vă rușinați vorbind despre RoExit și manifest, vehement anti-UE. Nu greșiți deloc!

@theodosieblog

Nu o spun pentru că sunt eu izolaționist sau mai știu eu ce, ci pentru că nimeni onest nu poate discuta pe bune despre jefuirea colosală, de scară cosmică, pe care poporul român o trăiește sub hipnoza europeană. Iar asta este cea mai mică dintre probleme.

Nu avem altă șansă decât să fim români!

BEPS!